Desagubiri, penalitati

- spor de dispozitiv acordat personalului contractual; cu ocazia controlului efectuat de Camera de Conturi s-a constatat ca s-au efectuat plati salariale nelegale angajatilor, ca urmare a includerii sporului de dispozitiv in salariul de baza; prescriptia dreptului angajatorului de a solicita  restituirea sumelor nelegal platite; incidenta deciziei in interesul legii nr.37/14.12.2009 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie referitor la acordarea sporului de dispozitiv; incidenta Legii 84/2012 privind amnistia fiscala - Tribunalul Mehedinti - sentinta din 06.03.2014
La data de 05.11.2013 s-a inregistrat la aceasta instanta actiunea formulata de reclamantul  P Consiliul Judetean M pentru punerea in aplicare a pct.II.8 din decizia nr.52/2012 a Curtii de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi M solicitand obligarea  paratilor, fosti angajati care au detinut calitatea de personal contractual, la plata urmatoarelor sume nete: BIV - 10.934 lei, RCV - 3.863 lei, BCM  - 4.208 lei, IMR -6.103 lei, SD  - 275 lei, reprezentand sporul de dispozitiv incasat de parati in perioada martie 2010 - pana la incetarea raporturilor de munca.  
In fapt s-a aratat ca prin decizia nr. 52/06.09.2012 a Camerei de Conturi M - pct.7   s-a constatat ca atat in exercitiile bugetare 2010 si 2011, cat si in anul 2012 s-au efectuat plati salariale nelegale angajatilor UATJ M, ca urmare a includerii sporului de dispozitiv in salariul de baza stabilit la data de 01.01.2010. In urma verificarilor s-a stabilit integral cuantumul prejudiciului determinat de plata in conditii de nelegalitate in perioada martie 2010 - iulie 2012 a sporului de dispozitiv catre  functionarii publici si personalul  contractual din cadrul UATJ M, echipa de audit stabilind un prejudiciu de recuperat in suma de 697.215 lei.
Prin actiune s-a mai aratat ca decizia Camerei de Conturi M fost contestata in dosarul nr.12658/101/2012 al Tribunalului Mehedinti contestatia fiind respinsa prin sentinta nr. 2513/2013 a Tribunalului Mehedinti, ramasa irevocabila prin decizia civila nr.14035/2013 a Curtii de Apel Craiova.
Cu privire la personalul contractual, s-a aratat ca potrivit art. 169 Codul muncii, nici o suma nu poate fi retinuta din salariu decat daca este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, astfel ca pentru punerea in aplicare a masurii dispuse de controlorii financiari si in vederea  recuperarii sumelor incasate necuvenit de angajati este necesara obtinerea de titluri executorii, temeiul  legal  al actiunii fiind art.256 Codul muncii 
S-a mai aratat ca fata de masura dispusa de Camera de Conturi M si avand in vedere ca aparatul de specialitate al CJ M este subordonat presedintelui care raspunde de buna functionare a acestuia, conform  art.102 alin.3  si art.103 alin.1 din Legea 215/2001 coroborat cu art.33 alin.3 din Legea 94/1992 masurile dispuse de organul de control sunt obligatorii pentru conducerea entita?ii auditate.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art.169, art.256, art.268 alin.1 lit.c Codul muncii.
Parata IMR a  formulat intampinare  prin care a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pe perioada martie 2010 - octombrie 2010, aratand ca termenul de prescriptie de 3 ani a inceput sa curga in luna martie 2010, cand s-a nascut dreptul la actiune, iar actiunea a fost introdusa la data de 05.11.2013,  fiind depasit termenul legal.
Pe fondul cauzei, respectiv pentru  perioada octombrie 2010 - iulie 2012 s-a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, aratand ca pentru antrenarea raspunderii patrimoniale conform  art.253 Codul muncii este necesara intrunirea tuturor  conditiilor impuse de acest articol, iar lipsa uneia  dintre aceste conditii inlatura raspunderea.
A mai aratat ca si-a desfasurat activitatea in cadrul Consiliului Judetean M din data de 17.11.2008 si a beneficiat de sporul de dispozitiv de la aceasta data conform dispozitiei  nr. 152/B/2008  care si-a produs efectele, nefiind contestata.
Parata a mai sustinut ca in calitatea sa de salariat nu i se poate retine nicio fapta ilicita, iar  prin plata drepturilor salariale stabilite prin decizia de numire pe post nu a creat prejudicii, astfel ca nu se poate retine existenta vinova?iei in incasarea sporului de dispozitiv.
 Prin intampinare parata a invocat si dispozi?iile Legii 84/2012 prin care s-a aprobat exonerarea de la plata pentru sumele reprezentand venituri de natura salariala pe care personalul bugetar trebuia sa le restituie, urmare  a constatarii de catre Curtea de Conturi a unor prejudicii.
Paratul RCV a formulat intampinare prin care a  invocat  exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului fata de dispozitiile art.21 din Legea 215/2001  privind  administratia publica locala, aratand ca unitatea administrativ teritoriala este persoana  juridica de drept public, iar in justitie este reprezentata dupa caz de primar sau de presedintele Consiliului judetean, astfel incat calitate procesuala activa are comuna, orasul sau judetul.
De asemenea, a invocat si exceptia lipsei procesului verbal de informare fata de prevederile art.2 alin.1 din Legea 192/2006 privind medierea.
Pe fondul cauzei  paratul a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, invocand prevederile Legii 84/2012 care prevede exonerarea de la plata pentru sumele reprezentand veniturile de natura salariala  ale personalului bugetar, stabilite conform art.1.
Reclamantul a formulat raspuns la intampinare prin care a solicitat respingerea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune  aratand ca  actiunea a fost  introdusa dupa  parcurgerea  tuturor cailor legale de contestare a deciziei nr. 52/2012 a Camerei de Conturi
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale active, a aratat ca in speta sunt aplicabile dispozitiile art.102 alin.3 si art.103 alin.1 din Legea 215/2001 din care rezulta ca  aparatul de specialitate al Consiliului judetean este subordonat pre?edintelui care raspunde de buna functionare a acestui. De asemenea, potrivit art.33 alin.3 din Legea 94/1992 in situatiile in care se constata existenta unor abateri de la legalitate si regularitate care au determinat producerea unor  prejudicii, conducerea entitatii publice dispune masuri pentru recuperarea acestora .
Referitor la neindeplinirea obligatiei de a participa la sedinta de informare privind avantajele medierii, s-a aratat ca legea prevede posibilitatea indeplinirii acestei obligatii si dupa declansarea procesului conform art.2 alin. 1 din Legea 192/2006.
In sedinta publica din data de 16.01.2014, cu respectarea disp. art.204 alin.1 Cod pr. civ ,  reclamantul si-a precizat actiunea aratand ca fata de prevederile art. 21 alin.1, 2 si 21  din Legea 215/2001, calitate procesuala activa in cauza are Consiliul Judetean M  reprezentant de presedinte.
Fata de aceste precizari s-a dispus conceptarea corecta in cauza a reclamantului.
In aceeasi sedinta publica, din oficiu, urmare a existentei unui caz de incompatibilitate, s-a dispus disjungerea actiunii formulate in contradictoriu cu parata SD si formarea unui dosar separat.
Ca urmare, in cauza de fata instanta a ramas investita cu solutionarea actiunii formulata de Consiliul Judetean M  reprezentant de presedinte in contradictoriu cu paratii  BIV,  RCV, BCM, IMR .
Prin incheierea din data de 30.01.2014, a fot respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale active  a reclamantului ca ramasa fara obiect, avand in vedere  precizarea de actiune; de asemenea, a fost respinsa si exceptia lipsei procesului verbal de informare asupra avantajelor medierii,  intrucat aceasta procedura a fost efectuata de instanta conform art.2 pct.13  din Legea 192/2006.
La data de 19.02.2014 paratul BIV  a solicitat repunerea in dreptul de a formula intampinare, aratand ca are domiciliul in B din data de 10.12.2010 si   a  luat  cunostinta de prezenta actiune in data de 14.02.2014 cand a venit in DTS.
Prin intampinarea formulata  paratul a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru perioada martie 2010-octombrie 2010,  aratand ca termenul de prescriptie de 3 ani a inceput sa curga in luna martie 2010, cand s-a nascut dreptul la actiune, iar actiunea a fost introdusa la 05.11. 2013, fiind depasit termenul legal.
Pe fondul cauzei, respectiv pentru  perioada octombrie 2010 - iulie 2012 s-a solicitat respingerea actiunii ca nefondata,  invocand aceleasi aparari ca si cele formulate de parata IMR.
Prin incheierea de sedinta din data de 20.02.2014, in raport de motivele invocate de paratul BIV si de inscrisurile anexate, a fost admisa cererea de repunere in termenul de depunere a  intampinarii.
De asemenea, la acelasi termen de judecata reclamantul a aratat ca referitor parata BCM  suma neta ce solicita sa fie restituita de aceasta este de 2.040 lei incasata cu titlu de spor  de dispozitiv  in perioada martie 2010 - mai 2011 cand a avut  calitate de personal contractual, ulterior aceasta fiind incadrata ca functionar public, conform inscrisurilor doveditoare anexate.
Analizand actiunea in raport de actele ?i lucrarile dosarului si de dispozi?iile legale incidente  in materie, Tribunalul constata si retine urmatoarele:
Paratii BIV, RCV, BCM, IMR au fost  angajati ca personal contractual in cadrul Consiliului Judetean M,  conform contractelor  individuale de munca depuse la dosar.
Ulterior raporturile de munca dintre parti au incetat la urmatoarele date: BIV la data de 19.07.2012 conform dispozitiei  35/D/2012  prin s-a dispus incetarea detasarii acestuia in cadrul reclamantului, RCV la data de 08.10.2012 conform dispozitiei  nr. 93/D/2012, BCM  in luna mai  2011, conform dispozitiei nr. 257/2011,  IMR  la data de  25.06.2012 conform dispozitiei nr. 340/2012.
Prin actiunea dedusa judecatii, reclamantul Consiliul Judetean M reprezentant de presedinte solicita obligarea paratilor  la plata sumelor nete reprezentand  sporul  de dispozitiv de 25%  incasat necuvenit  in perioada  martie 2010 pana la incetarea raporturilor de munca.
In baza art. 248 al. 1 Cod proc. civ. instanta se va pronunta cu prioritate asupra exceptiei prescrip?iei dreptului la actiune invocata de paratii BIV si IMR.
Potrivit  art. art. 268 al. 2 Codul muncii republicat ( anterior art.283  alin.2 ) "cererile in vederea solutionarii unui  conflict de munca pot fi formulate  in 3 ani de la data nasterii  dreptului."
In cauza, exceptia prescriptiei este invocata pentru drepturile banesti platite in perioada martie 2010 - octombrie 2010, rezultand ca sunt aplicabile dispozitiile Decretului 167/1978 privind prescrip?ia extinctiva coroborate cu dispozitiile Codului  muncii.
Potrivit art.3 din acest decret termenul de prescriptie este de 3 ani, art.7 dispunand ca  "Prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune".
Aceste acte normative -  Codul muncii si Decretul 167/1958  -  nu prevad in concret  care este data nasterii dreptului la actiune,  astfel ca se aplica regula generala potrivit cu care prescriptia incepe sa curga la data cand dreptul subiectiv  a fost incalcat sau contestat ori la data la care dreptul la actiune trebuie exercitat, chiar in lipsa unei contestatii sau incalcari.
Prin urmare, dreptul la actiune se naste cand exista interesul titularului dreptului subiectiv de a recurge la actiunea in justitie pentru protejarea dreptului sau.
In cauza, dreptul subiectiv al angajatorului de a cere restituirea s-a nascut in momentul efectuarii platii, insa acest drept nu coincide cu dreptul la actiune pentru recuperarea pagubei, data nasterii acestui din urma drept fiind data cand s-a stabilit ca plata s-a efectuat nelegal.
Nasterea dreptului  angajatorului de a pretinde de la salariat restituirea sumelor platite nelegal a avut loc la data de 06.09.2012 cand prin decizia nr. 52/2012 organul de control  a stabilit ca sumele platite angajatului cu titlu indemnizatie de dispozitiv  nu erau cuvenite, conform legislatiei in vigoare pe perioada supusa controlului.
Pana la aceasta data angajatorul a platit sumele ca drepturi salariale, avand convingerea ca actioneaza in temeiul unei dispozitii legale, astfel ca nu exista  interesul de  a cere salariatului sa le restituie si nu era  nascut dreptul sau la actiune conform  art. 256 Codul muncii.
Acest drept s-a nascut atunci cand angajatorul a cunoscut ca a facut o plata nelegala, respectiv cand modul de plata a salariilor a facut obiectul controlului financiar din partea organelor competente, de la acest moment calculandu-se termenul de prescriptie de 3 ani.
  Asa fiind, se constata ca in raport de data actului de control - 06.09.2012, actiunea in restituirea sumelor nelegal platite a fost introdusa la data de  05.11.2013,  in termenul de prescriptie de 3 ani, motive pentru care exceptia invocata este nefondata urmand sa fie respinsa.
Pe fondul cauzei instanta retine ca  prin decizia 52/2012  a Camerei de Conturi Ms-a constatat ca in exercitiile bugetare 2010, 2011, 2012 s-au efectuat plati salariale nelegale angajatilor UATJ M (functionari publici si personal contractual) prin acordarea sporului  de dispozitiv  in cuantum de 25% din salariul de incadrare incepand cu 01.06.2006  conform hotararii nr.70/2006 a Consiliului Judetean M.
Prin actul de control s-a retinut ca  acest drept salarial a fost acordat nejustificat in perioada 2010 - 2012 retinandu-se ca aceasta indemnizatie pana la data intrarii in vigoare a Legii 330/2009 era reglementata prin lege numai pentru personalul din sectorul de aparare ordine publica si siguranta nationala.
Prin adoptarea Legii 330/2009 incepand cu data de 01.01.2010 s-a instituit un sistem unitar de salarizare a personalului di sistemul bugetar, in art.30 alin1 din lege prevazandu-se ca numai sporurile acordate prin legi si hotarari ale Guvernului se introduc in salariul de baza, organul de control retinand ca la data acordarii sporului de dispozitiv acesta nu a avut la baza o lege sau o hotarare de guvern aplicabila salariatilor entitatii verificate.
Prin aceeasi decizie s-a constatat ca pentru  perioada ianuarie - februarie 2010 sporul de dispozitiv s-a acordat in baza acordului colectiv de munca/contractul colectiv de munca si intra sub inciden?a Legii 84/2012, iar pentru perioada martie 2010- iulie 2012 acest spor s-a acordat in baza dispozitiilor ordonatorului de credite.
Cat priveste sumele platite cu titlu de spor de dispozitiv in procent de 25%   in perioada  martie 2010- pana la incetarea raporturilor de munca ale paratilor,  instan?a  retine ca art. 30 alin.1 din Legea cadru 330/2009 si art. 10 din OUG 1/2010 determina modul de stabilire a salariilor personalului din sectorul bugetar incepand cu anul 2010 si exclud explicit din calculul noului salariu drepturile salariale acordate prin acte administrative emise cu incalcarea normelor in vigoare la data emiterii lor, sumele compensatorii urmand a fi acordate numai pentru drepturile salariale stabilite prin legi sau hotarari ale Guvernului si care nu se mai regasesc in noua lege a salarizarii
In cauza, indemnizatia de dispozitiv a fost acordata paratilor, fosti angajati  in cadrul Consiliul Judetean M,  prin hotararea nr.70/2006, incepand cu 01.06.2006, fara sa se stabileasca o data finala pana la care se va beneficia de aceasta indemnizatie.
Acest act administrativ a fost contestat in instanta de catre Prefectul judetului M, iar prin sentinta nr.1696/13.11.2006 pronuntata de Tribunalul Mehedinti, irevocabila prin decizia nr.1199/04.04.2007 pronuntata de Curtea de Apel Craiova, s-a respins actiunea, fiind mentinuta hotararea nr.70/2006.
Ulterior, prin decizia in interesul legii  nr.37/14.12.2009 pronuntata  de Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a  statuat ca dispozitiile art.13 din Legea nr.138/1999 se interpreteaza in sensul ca indemnizatia de dispozitiv lunara in cuantum de 25% din salariul de baza se acorda functionarilor publici si personalului contractual care isi desfasoara activitatea in cadrul Ministerului Administratiei si Internelor si in subordinea institutiilor publice din subordinea ministerului, precum si personalului care isi desfasoara activitatea in serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept  salarial si inainte de transfer sau detasare din cadrul fostului minister de interne.
Prin urmare, se constata ca indemnizatia de dispozitiv de 25% se acorda  numai anumitor categorii de personal, expres prevazute, asa cum rezulta si din decizia nr.37/2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, paratii  neincadrandu-se in aceasta categorie, intrucat au fost  angajati  ca personal contractual in cadrul Consiliului Judetean M.
Fata de faptul ca prin actul administrativ in baza caruia a fost acordata indemnizatia de dispozitiv, respectiv hotararea nr.70/2006 a Consiliului Judetean Mehedinti,  nu se stabileste data pana la care se va beneficia de acest spor, se apreciaza ca efectele acestui act urmeaza sa se produca pana la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligatiei stabilite in sarcina institutiei publice, respectiv pana la data pronuntarii deciziei in interesul legii nr.  37/14.12.2009 prin care s-a stabilit categoriile de personal care beneficiaza de acest drept.
Cat priveste acordarea indemnizatiei de dispozitiv pe anul 2010 se apreciaza ca este intemeiata apararea formulata de  paratii  IMR  si RCV in sensul ca pentru acest an sunt incidente dispozitiile Legii 84/2012 privind unele masuri referitoare la veniturile de natura salariala ale personalului platit din fonduri publice.
Potrivit art.1 din acest act  normativ "prezenta lege se aplica personalului din sectorul bugetar platit din bugetul general consolidat al statului ale carui venituri de natura salariala au fost stabilite pana la intrarea in vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile ulterioare, in baza:
    a) contractelor sau acordurilor colective de munca incheiate, inregistrate la Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale sau, dupa caz, la inspectoratele teritoriale de munca si necontestate la instantele judecatoresti competente;
    b) hotararilor consiliilor locale si judetene;
    c) contractelor de munca/conventiilor civile incheiate in cadrul proiectelor finantate din fonduri europene, conform Ghidului de finantare, in care Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului sau unitatile si institutiile aflate in subordine/coordonare au calitatea de beneficiar/partener".
De asemenea, art.2 din aceeasi lege  dispune ca "Se aproba exonerarea de la plata pentru sumele reprezentand venituri de natura salariala stabilite in conditiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie sa le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecinta a constatarii de catre Curtea de Conturi a unor prejudicii. Sumele recuperate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, ca urmare a deciziilor prevazute la alin. (1), nu se restituie".
Din interpretarea dispozitiilor Legii 84/2012 rezulta ca acest act normativ se refera la veniturile de natura salariala stabilite pentru personalul din sectorul bugetar pana la data de 01.01.2011 cand a intrat in vigoare Legea cadru nr.284/2010 - art. 46 din lege; de asemenea, aceasta lege se aplica veniturilor de natura salariala stabilite in conditiile art.1 lit. a-c, aprobandu-se exonerarea de la plata pentru sumele reprezentand venituri de natura salariala stabilite in conditiile art. 1, urmare a constatarii unor prejudicii de catre Curtea de Conturi.
 Fata de dispozitiile Legii 84/2012 privind amnistia fiscala se apreciaza ca sumele incasate de parati in perioada martie - decembrie 2010 cu titlu de indemnizatie de dispozitiv nu se impun a fi restituite, intrucat aceasta indemnizatie s-a acordat in baza hotararii nr.70/2006 a Consiliului Judetean M, fiind indeplinite conditiile art.1 lit. b din lege. Prin urmare, amnistia fiscala opereaza pentru intreg anul 2010, ci nu numai pentru perioada ianuarie - februarie 2010 cum s-a retinut de Camera de Conturi Mehedinti in sensul ca aceasta indemnizatie s-a acordat  in baza contractului colectiv de munca nr.1160/18.02.2008.
 Acest contract a fost valabil  pana in luna februarie 2010, iar ulterior indemniza?ia de dispozitiv s-a acordat in continuare in baza hotararii nr.70/2006 a Consiliului Judetean Mehedinti( conform notelor scrise depuse de reclamant la filele 76, 136 dosar).
Cat priveste acordarea aceleiasi indemnizatii  in anii 2011, 2012 se retine ca  in  perioada ianuarie 2011- iulie 2012 aceasta indemniza?ie nu a fost acordata prin lege sau hotarare a guvernului, iar faptul ca actele  administrative de acordare a acestei indemnizatii  nu  au fost contestate nu conduce la concluzia ca sporul de dispozitiv se impune a fi acordat tuturor salariatilor, cat timp prin decizia in interesul legii nr.37/2009, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit categoriile de personal care beneficiaza de acest drept.
 Avand in vedere calitatea paratilor  de fosti angajati cu contract individual de munca  in cadrul Consiliului Judetean M, se apreciaza ca acestia  nu erau  indreptatiti  la plata  indemnizatiei de dispozitiv in procent de 25% in perioada ianuarie 2011-  pana la incetarea raporturilor de munca.
Potrivit art. 256 al. 1 Codul muncii "salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie."
In cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 254 Codul muncii privind raspunderea patrimoniala a salariatilor, asa cum sustin paratii  BIV si  IMR, ci dispozitiile art. 256 Codul muncii privind restituirea sumelor nedatorate, deoarece raspunderea patrimoniala se intemeiaza pe o fapta savarsita cu vinovatie, ceea ce nu este cazul in speta, in timp ce obligatia de restituire se intemeiaza pe plata lucrului nedatorat.
Fata de dispozitiile art. 256 al. 1 Codul muncii, urmeaza sa fie obligati  paratii sa plateasca reclamantului urmatoarele sume nete reprezentand sporul de dispozitiv in procent de 25% incasate necuvenit,  respectiv : BIV -7.139 lei pentru perioada 01.01.2011-19.07.2012, RCV -2.648 lei pentru perioada 01.01.2011- iulie 2012, BCM -705 lei pentru perioada 01.01.2011- mai 2011, IMR  -4.153 lei  pentru perioada 01.01.2011-25.06.2012.
Avand in vedere considerentele in fapt si in drept anterior expuse, se constata ca actiunea precizata este intemeiata, urmand sa fie admisa in parte. Aceasta sentinta a ramas definitiva prin decizia nr.  2660/23.06.2014  pronuntata de Curtea de Apel Craiova prin care au fost respinse apelurile declarate de paratii BIV, IMR.