Suspendarea procedurii de solutionare a contestatiei pe cale administrativa reprezinta o alta institutie juridica decat suspendarea executarii actului administrativ fiscal. Legalitatea suspendarii contestatiei administrativ fiscale

     
     Acte ale autoritatilor publice
     Tribunalul Mehedinti - sentinta din 17.03.2014. Suspendarea procedurii de solutionare a contestatiei pe cale administrativa reprezinta o alta institutie juridica decat suspendarea executarii actului administrativ fiscal. Legalitatea suspendarii contestatiei administrativ fiscale. Contestarea masurii administrativ fiscale de a intocmi in mod corect anumite acte. Probe
     
     
     
     
     
      Prin cererea adresata acestei instante la data de _ si inregistrata sub nr. C, reclamanta A in contradictoriu cu parata B a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea deciziei nr. X, a dispozitiei privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala nr. Y, a deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala nr. Z, acte administrative pe care le considera neintemeiate, exonerarea de la plata sumelor rezultante, reprezentand -TVA trimestrial ( cu majorari de intarziere aferente, penalitati de intarziere aferente ), impozit pe profit ( cu majorari de intarziere aferente si penalitati de intarziere aferente); precum si repunerea partilor in situatia anterioara.
      In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca, la data de 14.06.2013, organul fiscal emitent, DGFP Mehedinti, i-a comunicat Decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala nr. X, Dispozitia privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala nr. Y si Raportul de inspectie fiscala incheiat la data de 12.06.2013 si inregistrat la DGFP Mehedinti-Activitatea de Inspectie Fiscala sub nr. Z, incheiate cu ocazia inspectiei fiscale generale, dupa mai bine de 2 ani, acte administrativ-fiscale care dispun, in mod nelegal, sanctionarea A, prin obligarea acesteia la plata sumei de N lei, reprezentand impozit pe profit stabilit suplimentar, dobanzi/majorari de intarziere stabilite suplimentar si penalitati de intarziere stabilite suplimentar; suma de M lei, reprezentand TVA suplimentar, dobanzi / majorari de intarziere TVA stabilite suplimentar si penalitati de intarziere stabilite suplimentar.
      Prin contestatia depusa la organul fiscal, a solicitat desfiintarea in intregime a actelor administrative fiscale contestate, cu consecinta obligarii organului fiscal la emiterea unei noi baze de impozitare corespunzatoare, legale.
      Desi, prin contestatia formulata a solicitat admiterea probei cu inscrisuri si expertiza de specialitate, a sesizat faptul ca organul fiscal nu i-a raspuns pana in prezent.
      Mai mult, organul fiscal nu i-a adus la cunostinta daca, impotriva societatilor furnizoare s-a inceput urmarirea penala sau faza procesuala in care se afla acele dosare, intrucat, sanctionarea subscrisei, in lipsa unei ordonante de incepere a urmaririi penale impotriva acelor societati este inadmisibila, prematura.
      A aratat ca notiunea de act administrativ fiscal, in intelesul Codului de procedura fiscala, este definita in art. 41 ca fiind actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale. Potrivit art. 85 alin. 1 din Codul de procedura fiscala, actul prin care se stabilesc impozite, taxe, contributii si alte sume datorate bugetului general consolidat il constituie fie declaratia fiscala, in conditiile art. 82 alin. 2 si art.86 alin. 4, fie decizia emisa de organul fiscal in celelalte cazuri.
      A solicitat sa se constate faptul ca toate facturile de aprovizionare ale subscrisei detin "elementele de siguranta" prevazute de lege, subscrisa inregistrandu-si in contabilitate facturile prin care a achizitionat marfa si a inteles sa plateasca taxele la bugetul de stat, aferente facturilor.
      Prin documente de provenienta se intelege, dupa caz, factura fiscala, factura, avizul de insotire a marfii, documentele vamale, factura externa sau orice alte documente stabilite prin lege*).
      In plus aceste documente fiscale emise de furnizor, cuprind toate informatiile cerute de legea contabilitatii, pentru a fi luate in considerare la calculul obligatiilor fiscale la bugetul de stat, aceasta daca se are in vedere si faptul ca prin valorificare societatea a inregistrat venituri si a colectat TVA, elemente care au contribuit la constituirea bazei de impozitare, la calculul impozitului pe profit si TVA, calculate potrivit Declaratiei 394, inregistrate in evidenta contabila a societatii noastre, raportate si platite organelor fiscale competente, statul roman insusindu-si aceste plati.
      Prin urmare, a apreciat ca pana la constatarea nulitatii facturilor, se prezuma ca acestea sunt valabile si existau la data efectuarii controlului, fiind in conformitate cu dispozitiile art. 155 al.5 Cod fiscal.
      A invocat faptul ca nu trebuie retinuta sustinerea organului fiscal, privitoare la faptul ca societatea cocontractanta a reclamantei a avut comportament de firma fantoma, iar situatia financiar contabila a acesteia nu permitea achizitionarea de utilaje diverse..", intrucat nu este culpa subscrisei, daca aceasta societate a avut un alt comportament decat cel la care se astepta organul fiscal.
      Mai mult, potrivit datelor afisate, inclusiv pe site-urile de internet, rezulta faptul ca aceasta societate avea o cifra de afaceri, de 7.583.000 Iei ( la nivelul anului 2009 cand a contractat cu aceasta ), astfel ca nu exista pericolul de a exista un altfel de comportament, decat cel normal.
      A apreciat ca nu trebuie retinuta aceasta sustinere a organului fiscal, intrucat, comisarii Garzii Financiare s-au deplasat la locul unde au fost incorporate materialele ce au provenit, prin achizitie, de la societatea cocontractanta si nu au avut/constatat obiectiuni (ca au rezultat din birou altele, reprezinta alta discutie). Organul de control a efectuat o seria de fotografii la fata locului, vis-a-vis de toate bunurile mobile identificate ( subansamble, piese de schimb, consumabile etc ), ce se regaseau la baza de productie situata pe strada O nr. R, judetul Mehedinti, dar, am constatat faptul ca aceste probe ( foto ) nu au fost atasate de catre organul fiscal la raportul final contestat.
      Un alt aspect important este si acela ca, o alta societate din grupul nostru de firme, D, a fost verificata in anul 2011 ( Raportul de inspectie fiscala nr.S, in aceeasi perioada cu controlul efectuat si la prezenta societate ), pentru aceleasi aspecte ( bunuri achizitionate de la societatea cocontractanta a petentei), iar acolo nu a existat nicio problema, desi modul de aprovizionare a fost identic : comanda, factura emisa, aviz, bon de consum, plata prin virament bancar.
      Aceeasi situatie se regaseste si in ceea ce priveste critica referitoare la relatia cu G, care, desi era platitoare de TVA, impozite si taxe la bugetul statului, Garda Financiara Sectia Hunedoara apreciaza ca ar fi avut un comportament "de societate tip fantoma".
      A invocat faptul ca situatia retinuta de catre organul fiscal, in ceea ce priveste P este de-a dreptul hilara, in conditiile in care, inclusiv in anul 2013 aceasta societate desfasoara activitate economica, figureaza inregistrata din anul 1996, avand CUI F a inregistrat profit si in anul 2011.
      A apreciat ca, prin modalitatea in care s-a desfasurat acest control, pe durata a doi ani, cu intermitente, s-a dorit pur si simplu sanctionarea subscrisei, fara a se tine seama de evidenta contabila, de taxele datorate si virate catre bugetul de stat, s-a incalcat principiul bunei noastre credinte.
      A aratat ca in toate statele afectate de criza economica mondiala se iau masuri pentru protejarea agentilor economici, pentru a preveni pe cat posibil falimentul acestora. In acest context, este cu atat mai putin oportuna aplicarea unor sanctiuni excesive, intrucat riscul producerii falimentului ca urmare al efectului cumulativ al celor doua sanctiuni, este cu mult sporit si nu credem ca acesta este scopul declarat al organului fiscal.
      Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ratificata prin Legea nr. 30 din data de 18 05 1994 face parte din dreptul intern, potrivit art. 11 alin. 2 din Constitutia Romaniei. Mai mult decat atat, in temeiul ari. 20 alin. 2 din Constitutia Romaniei daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.
      Astfel, ori de cate ori norma din dreptul intern a carei incalcare constituie contraventie, intruneste cei putin unul dintre criteriile retinute in jurisprudenta CEDO, respectiv se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu numai unui grup de persoane in considerarea unui statut anume pe care il au membrii sai, iar sanctiunea prevazuta are caracter preventiv si represiv, atunci norma respectiva intra in domeniul penal al art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, fara a avea importanta gravitatea pedepsei.
      CEDO, prin practica sa a stabilit ca, in procesul executarii din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum si anumite garantii de echitate pentru particulari, intrucat actiunile autoritatilor publice nu pot fi discretionare, iar legea trebuie sa furnizeze individului o protectie adecvata impotriva arbitrariului.
      In drept, reclamanta si-a intemeiat cererea pe dispozitiile  art.7-18 din Legea nr.554/2004 R, art.43, art.84-88, art.175, art.188 Cod de procedura fiscala.
      In dovedirea actiunii reclamanta a depus la dosar, in copie, urmatoarele inscrisuri: contestatia formulata impotriva actelor a carora anulare se solicita, adresa nr. 269/14.06.2013, actele administrativ financiare atacate .
      La data de 06.12.2013 parata B  a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii formulata de reclamanta ca inadmisibila.
      Raportat la actele administrativ-fiscale a caror anulare se solicita a inteles sa invoce exceptia inadmisibilitasii actiunii.
      Astfel, potrivit dispozitiilor art. 205 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, "(1) impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit legii. Contestatia este o cale administrativa de atac (...)".
      Art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prevede ca "inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autoritatii publice emitente (...), in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia".
      Art. 210 Cod procedura fiscala prevede ca "(1) in solutionarea contestatiei, organul competent se pronunta prin decizie sau dispozitie, dupa caz; (2)Decizia sau dispozitia emisa in solutionarea contestatiei este definitiva in sistemul cailor administrative de atac" si ea "poate fi atacata de catre contestator (...) la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, in conditiile legir (art. 218 alin. (2) Cod procedura fiscala).
      A aratat ca reclamanta A a formulat plangere prealabila impotriva Deciziei de impunere nr. X, a Raportului de inspectie fiscala nr. Z si a Dispozitiei privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala nr. Y, inregistrata la B sub nr. 9402/09.07.2013. Plangerea prealabila a fost solutionata prin Decizia nr. T emisa de Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Craiova (raportat la dispozitiile OUG nr. 74/2013 privind unele masuri pentru imbunatasirea si reorganizarea activitatii Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si a prevederilor H.G. nr. 520/2013 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala ).
      Prin urmare, a apreciat ca, atata vreme cat obiectul cererii de chemare in judecata il reprezinta contestatia impotriva Deciziei de impunere nr. X, a Raportului de inspectie fiscala nr. Z si a Dispozitiei privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala nr. Y si nu a Deciziei nr. T, emisa in solutionarea plangerii formulate pe cale administrativa, actiunea apare ca fiind inadmisibila.
      A aratat ca este adevarat ca instantele de contencios administrativ au obligatia generala de a examina legalitatea actelor administrative contestate de parti. Insa chiar daca aceasta obligatie presupune, in unele cazuri, modificarea solutiei date de organul administrativ emitent al actului, nu se poate trage concluzia ca instantele de contencios administrativ sunt obligate sa solutioneze cererile pe care organul administrativ emitent are obligatia de le solutiona. O asemenea obligatie ar lipsi de continut obligatia autoritatilor administrative de a solutiona contestatiile formulate de persoanele vatamate impotriva actelor administrative pretins nelegale. Abia ulterior, daca solutia data de organul administrativ este contestata, instanta poate proceda la analiza legalitatii acestor acte administrative.
      Or, in speta, din moment ce reclamanta nu a investit instanta de fond cu analiza legalitatii Deciziei nr. T emisa de  B, raportat la dispozitiile art. 218 alin. (2) Cod procedura fiscala, a apreciat ca aceasta nu se poate pronunta cu privire la fondul pricinii, respectiv la criticile punctuale dezvoltate de reclamanta in cererea de chemare in judecata privind nelegalitatea deciziei de impunere si a raportului de inspectie fiscala.
      La data de 24.01.2014 reclamanta A a depus la dosar precizare de actiune prin care a aratat ca intelege sa solicite, alaturi de cele deja mentionate in cererea principala si anularea deciziei nr.T emisa de catre B, necomunicata subscrisei vreodata.
      A aratat faptul ca, odata cu intampinarea i-a fost comunicata si copie a deciziei nr. T emisa de catre B.
      La data de 07.02.2014 parata B  a formulat intampinare la precizarea de actiune formulata de contestatoarea A, prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata cu privire la capatul de cerere avand ca obiect anularea Deciziei nr. T, respingerea actiunii ca prematur introdusa cu privire la capatul de cerere avand ca obiect anularea Deciziei de impunere nr. X si a Raportului de inspectie fiscala nr. Z si respingerea actiunii in principal ca inadmisibila si, in subsidiar ca nefondata, cu privire la capatul de cerere avand ca obiect anularea Dispozitiei de masuri nr. Y.
      Referitor la anularea Deciziei nr. T emisa de B a aratat ca reclamanta sustine in precizarea de actiune ca s-a aflat in imposibilitatea de contesta Decizia nr. T prin cererea de chemare in judecata intrucat acest act administrativ nu i-a fost comunicat niciodata, insa aceasta sustinere este eronata, avand in vedere faptul ca procedura de comunicare catre reclamanta a deciziei sus mentionate a fost efectuata in conformitate cu dispozitiile art. 44 alin. (2) Cod procedura fiscala, prin posta, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, insa plicul a fost returnat cu mensiunea ‘‘societate mutata de la adresa". Drept urmare, comunicarea s-a efectuat prin publicitate, potrivit dispozitiilor art. 44 alin. (22) si (3) din Codul de procedura fiscala (in acest sens, anexam prezentei inscrisurile doveditoare, in copie conforma cu originalul).
      A aratat ca prin Decizia nr. T s-a dispus suspendarea solutionarii contestatiei formulata de catre reclamanta impotriva Deciziei de impunere nr. X si a Raportului de inspectie fiscala nr. Z.
      Pentru a pronunta aceasta solutie, organul fiscal a apreciat ca in speta sunt aplicabile dispozitiile art. 214 alin. (1) lit. a) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
      In speta de fata, prin adresa nr. 801480/21.06.2011, Garda Financiara Sectia Mehedinti, a inaintat sesizarea penala privind pe A Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, in vederea efectuarii cercetarilor ce se impun si constatarii existentei sau inexistentei elementelor constitutive ale infractiunilor prevazute si pedepsite de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, republicata, impotriva numitului Gramescu Marius Catalin, administrator al A.
      Urmare a celor constatate de Garda Financiara Mehedinti, organele de inspectie fiscala ale B au efectuat o inspectie fiscala la A, ocazie cu care s-a incheiat Raportul de inspectie fiscala nr. Z, in baza caruia a fost emisa Decizia de impunere nr. X, acte ce au fost transmise Garzii Financiare Mehedinti cu adresa nr. U. Cu adresa nr. V Garda Financiara Mehedinti a transmis aceste acte, in completarea sesizarii penale.
      A aratat ca organele de inspectie fiscala au constatat ca reclamanta A a inregistrat in contabilitate cheltuieli si a dedus taxa pe valoarea adaugata in baza unor facturi care nu au putut proba realitatea achizitiilor de bunuri, documente formal intocmite pentru a sustine tranzactii comerciale pretins a fi efectuate, astfel ca au procedat la recalcularea profitului impozabil si implicit a impozitului pe profit, stabilind o obligatie suplimentara in suma totala de 119.611 lei, in conformitate cu dispozitiile art. 19 alin. (1), art. 21 alin. (1) si (4) lit. f), m) si r) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si art. 6 alin. (1) si (2) din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata. De asemenea, organele de inspectie fiscala nu au acordat reclamantei dreptul de deducere a TVA in suma totala de 138.767 lei conform dispozitiilor art. 145 alin. (2) lit.a), art. 146 alin. (1) lit.a) si art. 158 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
      Avand in vedere faptul ca intre stabilirea obligatiilor bugetare prin Decizia de impunere nr. X contestata si stabilirea caracterului infractional al faptelor savarsite atat de administratorul reclamantei, cat si de diversi furnizori ai acesteia exista o stransa interdependenta de care depinde solutionarea cauzei pe cale administrativa, a aratat ca,  organul de solutionare a contestatiei din cadrul B a dispus, in mod corect si legal, suspendarea solutionarii contestatiei administrative pana la solutionarea sesizarii penale.
       Referitor la petitul privind anularea Deciziei de impunere nr. X si a Raportului de inspectie fiscala nr. Z a apreciat ca avand in vedere faptul ca solutionarea contestatiei formulata de reclamanta pe cale administrativa impotriva deciziei de impunere si a raportului de inspectie fiscala mentionate a fost suspendata, cererea formulata in fata instantei de anulare a acestor acte administrativ-fiscale este prematura.
      A invocat faptul ca procedura administrativa de solutionare a contestatiilor impotriva actelor administrativ-fiscale, reglementata de dispozitiile art. 205-218 din Codul de procedura fiscala, este o procedura administrativa prealabila, iar nu o jurisdictie speciala administrativa, in sensul prevederilor art. 21 alin. (4) din Constitutia Romaniei, la care partea ar putea renunta. Ea are un caracter obligatoriu, iar nu facultativ, nerespectarea acesteia atragand inadmisibilitatea actiunii in contencios administrativ.
      Or, in speta de fata, a apreciat ca solutionarea contestatiei a fost suspendata si nu a fost pronuntata o solutie pe fondul contestatiei, astfel ca actiunea introdusa de reclamanta privind anularea deciziei de impunere este prematur introdusa, instanta de judecata nefiind in masura sa analizeze legalitatea sumelor stabilite prin decizia de impunere contestata ca obligatie de plata suplimentara in sarcina reclamantei, cata vreme organul fiscal nu a procedat la o asemenea analiza.
      In ce priveste solicitarea de anulare a Dispozitiei privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala nr. Y a aratat ca prin Decizia nr. T emisa de B s-a dispus solutionarea contestatiei impotriva dispozitiei de masuri mentionata mai sus de catre organul fiscal emitent, in baza dispozitiilor art. 209 alin. (2) Cod procedura fiscala.
      Prin Decizia nr. E emisa de A.J.F.P. Mehedinti a fost respinsa contestatia impotriva Dispozitiei de masuri nr. Y ca nemotivata. Aceasta decizie a fost comunicata reclamante in conformitate cu dispozitiile art. 44 alin. (2) Cod procedura fiscala, prin posta, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, insa plicul a fost returnat cu mensiunea "societate mutata de la adresa". Drept urmare, comunicarea s-a efectuat prin publicitate, potrivit dispozitiilor art. 44 alin. (22) si (3) din Codul de procedura fiscala (in acest sens, anexam prezentei inscrisurile doveditoare, in copie conforma cu originalul).
      A invocat faptul ca reclamanta nu a contestat Decizia nr. E nici prin cererea de chemare in judecata si nici prin precizarea de actiune. Conform art. 218 Cod procedura fiscala, poate fi atacata la instanta de contencios administrativ numai decizia emisa in procedura prealabila.
      Prin urmare, in lipsa unei contestatii impotriva Deciziei nr. E, solicitarea de anulare a Dispozitiei de masuri nr. Y este inadmisibila.
      In subsidiar,a aratat ca aceasta solicitare este nefondata, avand in vedere ca prin Dispozitia nr. Y, organele de inspectie fiscala au dispus ca masura in sarcina reclamantei intocmirea corecta a declaratiilor cod 394 aferente perioadei semestrul II 2008-semestrul II 2012, conform celor detaliate in raportul de inspectie fiscala nr. F-MH 269/12.06.2013".
      A invocat faptul ca prin contestatia administrativa formulata impotriva acestei dispozitii, reclamanta nu a adus nici un argument in sprijinul solicitarii sale prin care sa combata constatarile organelor de inspectie fiscala si din care sa rezulte o alta situatie de fapt, contestatia nefiind motivata nici in fapt si nici in drept.
      Prin urmare, a apreciat ca, in mod legal, prin Decizia nr. E a fost respinsa ca nemotivata contestatia prealabila formulata de A, organul fiscal facand o corecta aplicare a dispozitiilor art. 206 alin. (1) lit. c) si d) din Codul de procedura fiscala coroborate cu cele ale OPANAF nr. 450/2013 (pct. 2.5 si pct. 11.1 lit.b)).
      Analizand actiunea formulata de reclamant, instanta constata urmatoarele:
      In ceea ce priveste sustinerile petentei in sensul ca in cauza trebuiau administrate probe pe fondul cauzei, intrucat prin mentinerea in fiinta a deciziei de impunere curg dobanzi si penalitati de intarziere, instanta va constata ca in temeiul dispozitiilor articolului 215 alineatul 2 din Codul de procedura fiscala - Ordonanta de Guvern cu numarul 92/2003, nu se aduce nici o atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executarii actului administrativ fiscal, in temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile ulterioare. Instanta competenta poate suspenda executarea, daca se depune o cautiune de pana la 20% din cuantumul sumei contestate, iar in cazul cererilor al caror obiect nu este evaluabil in bani, o cautiune de pana la 2.000 lei.
      Ca atare, suspendarea procedurii de solutionare a contestatiei pe cale administrativa reprezinta o alta institutie juridica decat suspendarea executarii actului administrativ fiscal.
      Cele doua institutii de mai sus sunt reglementate de doua prevederi legale diferite, si anume articolul 214 din Codul de procedura fiscala - suspendarea procedurii de solutionare a contestatiei pe cale administrativa si articolul 215 - suspendarea executarii actului administrativ fiscal.
      Cu alte cuvinte, este posibila din punct de vedere juridic atat suspendarea solutionarii contestatiei formulata de un petent in procedura administrativa - cum este cazul in speta de fata, cat si suspendarea executarii actului administrativ fiscal, urmand ca acest act sa fie suspendat in ceea ce priveste efectele produse - printre care curgerea dobanzilor si penalitatilor la care facea referire petenta, dar si procedura de solutionare a contestatiei impotriva sa sa fie suspendata.
      Ca atare, sustinerile petentei ca instanta ar fi trebuit sa se pronunte in fond, pentru a se putea inlatura efectele negative ale actului administrativ in conditiile in care contestatia fata de acesta s-a suspendat, sunt unele neintemeiate, deoarece aceste efecte negative se pot inlatura prin initierea unei proceduri prin care sa se solicite suspendarea actului administrativ.
      Prin urmare, instanta va analiza in prezenta cauza numai obiectul si cauza juridica a actiunii cu care a fost investita, si anume anularea deciziei intimatei - fila 68 din dosar, prin care a fost suspendata solutionarea contestatiei petentei impotriva deciziei de impunere cu numarul X(fila 30 a dosarului) emisa in baza unui raport de inspectie fiscala cu numarul Z (fila 37 din dosar) precum si a deciziei cu numarul E (fila 149 din dosar) prin care a fost respins ca nemotivata contestatia petentei fata de dispozitia cu numarul Y (fila 70 din dosar).
      In fapt, in cauza a fost efectuat un raport de inspectie fiscala (Z, fila 37 din dosar), dupa care a fost emisa o decizie de impunere (X, fila 30 a dosarului), petenta a formulat contestatie impotriva acesteia, care a fost suspendata de intimata prin deciziei de la fila 68 din dosar, existand indiciile savarsirii unei infractiuni si sesizand organele de drept. Petenta si-a precizat cererea in sensul ca actiunea sa vizeaza anularea acestei decizii de suspendare - fila 97 din dosar.
      De asemenea, in alt plan, a fost emisa dispozitia cu numarul Y (fila 70 din dosar) prin care s-a dispus intocmirea corecta de catre petenta a declaratiilor cod 394, contestata de catre petenta, iar in urma contestatiei a fost emisa decizia cu numarul E (fila 149 din dosar). Petenta a formulat actiune si impotriva acestui act administrativ - fila 1 din dosar.
      Astfel, asupra fondului cauzei in ceea ce priveste primul act administrativ, conform prevederilor articolului 214 din Codul de procedura fiscala, organul de solutionare competent poate suspenda, prin decizie motivata, solutionarea cauzei atunci cand:
    a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele in drept cu privire la existenta indiciilor savarsirii unei infractiuni a carei constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in procedura administrativa. Hotararea definitiva a instantei penale prin care se solutioneaza actiunea civila este opozabila organelor fiscale competente pentru solutionarea contestatiei, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civila.
Ori in cauza de fata organele de control ale intimatei au sesizat institutiile publice in materie penala, respectiv Directia de Investigatie a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Biroul Teritorial Mehedinti, care a initiat demersurile pentru efectuarea cercetarii penale.
Fata de incidenta dispozitiilor legale de mai sus, in temeiul carora solutionarea actiunii civile este opozabila organelor fiscale competente, instanta retine ca solutia de suspendare a solutionarii contestatiei este una legala, deoarece prescriptia legii impune ca actiunea civila din materia penala sa fie opozabila organelor fiscale in ceea ce priveste modul de solutionare, ceea ce presupune ca acestea sa astepte solutia in materia penala, iar in functie de aceasta sa respecte modul de solutionare a actiunii civile, in caz contrar ajungandu-se la un posibil conflict de natura juridica. In plus, masura suspendarii este una judicioasa, cat timp legea o permite, iar consecintele solutionarii separate a celor doua actiuni identice ar fi unele negative atat in ceea ce priveste cheltuielile necesare solutionarii in doua randuri a aceleiasi cauze cat si posibilele neconcordante generate de administrarea mai anevoioasa a probelor in materie civila, astfel incat va respinge contestatia asupra acestui aspect.
In privinta celei de-a doua contestatii, instanta retine ca in mod corect intimata a dispus respingerea ca nemotivata.
      Observand cuprinsul acestei contestatii a petentei in cadrul filelor 60-62 din dosar, instanta retine ca petenta a invocat numai motive care privesc raportul de inspectie fiscala si temeiurile acestuia, invocand ca nu se poate retine o culpa a sa intrucat alte societati comerciale nu au inregistrat in contabilitate operatiunile efectuate. Ori prin dispozitia cu numarul Y (fila 70 din dosar s-a dispus intocmirea corecta de catre petenta a declaratiilor cod 394, cu alte cuvinte s-a stabilit o obligatie a petentei de a face, adica de indeplini in mod corect anumite operatiuni, iar o eventuala contestatie fata de aceasta masura trebuia sa invedereze ca in fapt s-au indeplinit aceste masuri sau nu trebuiau indeplinite in conditiile specificate de intimata. Petenta nu precizeaza nici unul dintre aceste aspecte in cuprinsul contestatiei, ci, dimpotriva, nu face nici o mentiune sau o motivare a cazului invocat de nelegalitate a dispozitiei, motiv pentru care in mod intemeiat contestatia acesteia fata de masura de mai sus a fost respinsa ca nemotivata, instanta urmand in consecinta sa respinga ca neintemeiata contestatia fata de decizia de solutionare.
      
     Cauza de mai sus este irevocabila prin respingerea recursului formulat impotriva sentintei.