drepturi banesti prevazute de contractul colectiv de munca; acordarea unei despagubiri egale cu ajutorul de somaj in situatia in care, intr-un litigiu anterior, s-a constatat nelegalitatea deciziilor emise de angajator

      Prin cererea inregistrata la data de 22.06.2012 sub nr.5864/101/2012 reclamantul BR a chemat in judecata pe  parata SC CNFG  SA solicitand ca prin hotarare judecatoreasca sa fie obligata sa-i achite  indemnizatia de strainatate conform art.120 pct.B din contractul colectiv de munca  nr.4133/17.03.2010, pe perioadele cat nava pe care era angajat ca marinar era in mars, respectiv 08.04.2008 - 23.10.2009 cat a lucrat pe motonava si 12.05.2010 - 12.08.2010 cat a lucrat la flota,  sa-i plateasca o  despagubire baneasca  reprezentand echivalentul ajutorului de somaj la care era indreptatit daca dupa data de 04.10.2010 parata nu ii desfacea disciplinar contractul de munca si nu anula disponibilizarea colectiva, despagubiri  in cuantum de 500 lei/luna timp de 9 luni, iar perioada respectiva sa fie considerata vechime in munca,  cu  cheltuieli de judecata.
      In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca a fost angajatul paratei ca marinar, conform contractului individual de munca nr.10.053/25.03.2003 si a desfasurat activitate pana la 04.10.2010 cand prin decizia nr.6847/3/2010 i-a incetat contractul de munca urmare a disponibilizarii colective.
      Prin decizia nr.7622/27.10.2010 a fost anulata decizia nr.6847/3/2010, fiind reintegrat pe acelasi post si cu acelasi salariu, insa  nu s-a prezentat pentru reluarea activitatii,  iar parata  prin decizia nr.9199/27.12.2010 i-a desfacut disciplinar contractul individual de munca.
      Reclamantul a aratat ca a contestat  masura desfacerii disciplinare a contractului individual de munca, iar prin sentinta nr.51/17.01.2012 a fost admisa contestatia si s-a dispus anularea deciziei nr.9199/27.12.2010, ramanand valabila disponibilizarea colectiva.
      La 12.04.2012 a solicitat eliberarea unei adeverinte din care sa rezulte ca a fost angajatul societatii, fiindu-i necesara la AJOFM Mehedinti pentru obtinerea ajutorului de somaj, dar nu a primit niciun raspuns.
      La  data de  03.05.2012 a solicitat paratei  acordarea indemnizatiei de strainatate pe perioada cat a fost cu nava si motonava in mars in strainatate, insa nici la aceasta cerere nu a primit raspuns.
      De asemenea, a precizat ca  la data de  15.06.2012 i-a  fost  predat  carnetul de munca in care  este mentionata  desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, astfel ca  dupa disponibilizare putea beneficia de ajutorul de somaj daca intimata nu ii desfacea disciplinar contractul si daca nu anula disponibilizarea colectiva, ceea ce l-a  pus in imposibilitatea de a se adresa AJOFM pentru obtinerea ajutorului de somaj. 
      Ulterior, reclamantul, prin avocat, si-a precizat succesiv actiunea aratand ca solicita despagubiri pe perioada 04.10.2010, data incetarii contractului de munca ca urmare a disponibilizarii si pana la 04.07.2011, perioada in care  nu a beneficiat de ajutor de somaj din culpa societatii, respectiv cate 500 lei/luna, perioada care sa fie considerata vechime in munca conform art.36 din Legea nr. 76/2002 republicata; de asemenea  a aratat ca solicita plata indemnizatiei de strainatate pe perioadele 22.06.2009 - 23.10.2009, 12.05.2010 - 12.08.2010.
      Parata  SC CNFG  SA a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, aratand ca  indemnizatia de strainatate .pentru perioadele 08.04.2008 - 23.10.2009 si 12.05.2010 - 12.08.2010 au fost achitate conform statelor de indemnizatie.
      Referitor la  despagubirile banesti reprezentand echivalentul ajutorului de somaj, parata a aratat ca acest petit  este neintemeiat, deoarece in dosarul nr.97/122/2011 al Tribunalului Mehedinti  in care s-a pronuntat sentinta nr.51/17.01.2012, a fost respinsa aceasta pretentie. In acest sens, parata a invocat dispozitiile art.38 al.1  lit.j  din Legea nr. 76/2002 referitor  la data de care ar fi beneficiat reclamantul  de indemnizatia de somaj, respectiv data   ramanerii  definitive a hotararii judecatoresti, aceasta indemnizatie acordandu-se  de la data prevazuta la al.1, daca cererea este inregistrata la Agentia pentru Ocuparea Fortei de Munca in termen de 10 zile.
      In sedinta publica din data de 10.01.2013, din oficiu, s-a luat o declaratie reclamantului, care a precizat ca  pentru perioada 22.06.2009 - 23.10.2009 solicita indemnizatia de strainatate insa nu pentru 8 ore, ci pentru numarul real de ore lucrate, asa cum  rezulta din pontajele depuse la dosar, iar  pentru perioada 12.05.2010 - 12.06.2010 solicita obligarea paratei la plata  alocatiei de hrana, ci  nu  a indemnizatiei  de strainatate,  intrucat in aceasta perioada a lucrat  pe nava Giurgiu  care se afla in port pentru reparatii, insa  societatea l-a inregistrat ca fiind in somaj tehnic; de asemenea, a aratat ca pentru perioada 13.06.2010 - 12.08.2010 nu are nici o pretentie baneasca de la parata
      Fata de  declaratia reclamantului  s-a  solicitat paratei sa comunice care a fost modul de calcul al indemnizatiei de strainatate  pentru perioada 22.06.2009 - 23.10.2009 si  sa indice daca in perioada 12.05.2010 - 12.06.2010 reclamantul a figurat in somaj tehnic sau a desfasurat activitate pe nava Giurgiu.
      Parata a depus la dosar  adresele nr. 1046/2013, 1494/2013 prin care a inaintat actul aditional nr. 2 la contractul colectiv de munca pe anii 2006-2007 referitor la calculul indemnizatiei de strainatate, foile colective de prezenta pentru lunile mai - iunie 2010 din care rezulta ca reclamantul s-a aflat in somaj tehnic, foaia colectiva de prezenta pe luna iulie 2009, declaratia inregistrata la ITM Giurgiu sub nr. 12357/29.06.2010 referitoare la salariatii aflati in somaj tehnic in perioada 12.04.2010 - 12.06.2010 si  tabelul cu salariatii carora li s-a suspendat  contractul de munca conform art.52 al.1 lit.d Codul muncii si OUG nr. 4/2010.
      Analizand actiunea in raport  de probatoriul administrat in cauza, Tribunalul constata si retine urmatoarele:
      Reclamantul BR a fost angajatul paratei SC CNFG  SA incepand cu data de 24.03.2088 desfasurand activitate ca marinar pana in data de 04.10.2010 cand i s-a desfacut contractul de munca potrivit art.65  Codul muncii, asa cum rezulta din decizia  nr.6847/3/01.10.2010 emisa de angajator.
      Ulterior, aceasta decizie a fost anulata si revocata de catre parata prin decizia nr.7622/27.10.2010, prin care incepand cu 01.11.2010 a dispus reintegrarea reclamantului pe postul detinut anterior.
      De asemenea, prin decizia nr.9199/27.12.2010 parata a dispus sanctionarea disciplinara a reclamantului cu desfacerea contractului individual de  munca incepand cu data de 27.12.2010, urmare a absentarii nemotivate de la serviciu.
      Reclamantul a contestat deciziile nr.7622/2010 si nr.9199/2010 emise de catre parata, iar prin sentinta nr.51/17.01.2012 pronuntata de Tribunalul Mehedinti s-a dispus anularea celor doua decizii. Aceasta hotarare a ramas irevocabila prin decizia nr. 4198/26.03.2012 pronuntata de Curtea de Apel Craiova prin care a fost respins  recursul declarat de catre reclamant.
      Prin actiunea dedusa judecatii asa cum a fost precizata, reclamantul solicita obligarea paratei la plata indemnizatiei de strainatate pe perioada 22.06.2009 - 23.10.2009 calculata pentru numarul real de ore lucrat, ci nu numai pentru 8 ore, plata alocatiei de hrana pentru perioada 12.05.2010 - 12.06.2010; de asemenea, solicita obligarea paratei la plata unei despagubiri egala cu indemnizatia de somaj in suma de 500 lei/luna timp de 9 luni, iar aceasta perioada sa fie considerata vechime in munca conform art.36 din Legea 76/2002.
      Analizand solicitarile reclamantului, instanta retine ca  in perioada 22.06.2009 - 23.10.2009  reclamantul a desfasurat activitate pe nava si a beneficiat de plata indemnizatiei de strainatate, conform statelor de plata a indemnizatiei depuse de parata la dosar . In luna iulie 2009 reclamantul a beneficiat  de indemnizatie de strainatate numai pentru perioadele 01 - 09 iulie 2009 , 24 - 31 iulie 2009, deoarece in perioada 10 - 23 iulie 2009  s-a aflat in compensari, conform foii colective de prezenta din luna iulie 2009 si adresei nr.694/2013 emisa de parata .
       Cat priveste modul de calcul al indemnizatiei de strainatate, se constata ca a fost acordata potrivit actului aditional nr.2/06.04.2007 din care rezulta ca aceasta indemnizatie se platea intr-un cuantum fix stabilit in functie de fiecare categoria de personal - in cazul reclamantului care era marinar indemnizatia de strainatate era de 16 euro /zi.
      Referitor la acest act aditional in baza carui s-a stabilit modul de calcul al indemnizatiei de strainatate, se retine ca a ramas valabil pana la negocierea contractului colectiv  de munca  la nivel de unitate pe anii 2010/2011,  conform adresei nr. 1494/19.02.2013 emisa de parata.
      In ceea ce priveste sustinerea reclamantului in sensul ca aceasta indemnizatie trebuia platita in raport de numarul  real de ore lucrate, se constata ca este nefondata, deoarece asa cum s-a aratat anterior indemnizatia se acorda intr-un cuantum fix/zi, cuantum stabilit in functie de categoria de personal.
      Se mai retine ca  desi reclamantul invoca in sprijinul solicitarii  sale disp. art.120 pct. B din  contractul colectiv de munca la nivel de unitate inregistrat sub nr.4133/17.03.2010 se constata  ca  perioada in litigiu este 22.06.2009 - 23.10.2009, iar contractul colectiv mentionat  este ulterior acestei perioade, astfel ca nu se aplica in speta.
      Avand in vedere considerentele anterior expuse,  se retine ca indemnizatia de strainatate a fost corect calculata de catre parata.
      In ceea ce priveste alocatia de hrana solicitata de reclamant pe perioada 12.05.2010-12.06.2010, se retine ca in acest interval  reclamantul s-a aflat in somaj tehnic, asa cum rezulta din mentiunile din carnetul de munca poz.5-6, din inscrisurile depuse de parata la filele 208-211 dosar (declaratia inregistrata la ITM Giurgiu sub nr. 12357/29.06.2010 referitoare la salariatii aflati in somaj tehnic in perioada 12.04.2010 - 12.06.2010 si  tabelul cu salariatii carora li s-a suspendat  contractul de munca conform art.52 al.1 lit.d Codul muncii si OUG nr. 4/2010)si foile colective de prezenta pe lunile mai - iunie 2010.
       Asa fiind, se constata ca  este nefondata sustinerea reclamantului in sensul ca in  aceasta perioada a desfasurat activitate pe nava Giurgiu care se afla in reparatii, desi in evidentele societatii  a figurat ca fiind in somaj tehnic.
      In cauza nu pot fi primite ca probe foile colectiv de prezenta depuse de reclamant pe lunile mai - iunie 2010  deoarece din aceste inscrisuri nu rezulta persoana care le-a intocmit si nici nu poarta stampila societatii, nerezultand ca aceste inscrisuri emana de la societate.
      Prin urmare, se constata ca  pentru perioada 12.05.2010 - 12.06.2010 reclamantul nu este indreptatit la acordarea alocatiei de hrana, deoarece in aceasta perioada s-a aflat in somaj tehnic.
      In ceea ce priveste petitul privind obligarea paratei la plata unei despagubiri egala cu indemnizatia de somaj, instanta retine ca  prin sentinta nr.51/2012 pronuntata de Tribunalul Mehedinti s-a dispus anularea deciziilor nr.7622/2010 si nr. 9199/2010 emise de parata prin care s-a dispus reincadrarea reclamantului incepand cu 01.11.2010, respectiv s-a aplicat masura sanctionarii acestuia cu desfacerea  disciplinara a contractului individual de munca conf. art.61 lit. a Codul muncii.
      In baza acestei hotarari judecatoresti irevocabile, parata a emis decizia nr.67/29.05.2012 prin care a dispus punerea in aplicare a sentintei, operarea in carnetul de munca a anularii deciziei  nr.9199/2010, respectiv incetarea contractului individual de munca al reclamantului conform deciziei nr.6847/3/01.10.2010 in conditiile art.65 alin.1 Codul muncii .
      Asa fiind, se retine  ca  prin hotarare judecatoreasca s-a constatat ca deciziile nr. 7622/2010  si nr. 9199/2010 au fost nelegal emise de catre parata, astfel ca a ramas valabila decizia nr.6847/2010 prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de munca al reclamantului conf. art.65 Codul muncii, situatie in care reclamantul era indreptatit la plata indemnizatiei de somaj.
      Referitor la acordarea acestei indemnizatii se retine ca potrivit art.17 alin.1 din Legea 76/2002 beneficiaza de indemnizatie de somaj persoanele carora le-au incetat raporturile de munca din motive neimputabile lor, iar incetarea contractului de munca conf. art.65 Codul muncii reprezinta un motiv neimputabil  potrivit art.5 din HG 174/2002 prin care au fost aprobate normele metodologice de aplicare a Legii 76/2002.
      De asemenea, potrivit art.39 din aceeasi lege, indemnizatia de somaj se acorda pe perioade stabilite diferentiat in functie de stagiul de cotizare respectiv: 6 luni  pentru persoanele cu un stagiu de cotizare  de cel putin 1 an; 9 luni  pentru persoanele cu un stagiu de cotizare  de cel putin 5 ani.
       In cazul reclamantului se constata ca acesta are un stagiu de cotizare de circa 28 de luni ( 2 ani si 4 luni) conform mentiunilor din carnetul de munca, astfel ca acesta ar fi fost indreptatit  la plata indemnizatiei de somaj  pe o perioada de  6 luni, ci nu de 9 luni, asa cum solicita.
      Cat priveste solicitarea reclamantului in sensul ca aceasta perioada de 6 luni sa fie considerata vechime in munca, se retine ca  pentru aceste 6 luni reclamantului i se acorda o despagubire reprezentand ajutorul de somaj, reclamantul neavand calitatea de somer in aceasta perioada. De asemenea, art. 36 din Legea 76/2002 invocat de catre reclamant, nu este aplicabil in speta, deoarece se refera la vechimea in munca prevazuta  de Legea 1/1991.
      Nu poate fi primita apararea paratei in sensul ca prin sentinta nr.51/2012 pronuntata de Tribunalul Mehedinti, aceeasi cerere formulata de reclamant a fost respinsa, deoarece in dosarul nr.97/122/2011 solutionat prin hotararea mentionata, reclamantul a formulat si acest petit care a fost respins motivandu-se ca nu au fost respectate disp. art.132 Cod pr. civ, rezultand ca instanta nu a solutionat  pe fond acest capat de cerere.
      Referitor la  invocarea de catre aceeasi parata a disp. art.38 ali.1 lit. j din Legea 76/2002 privind data de la care se acorda indemnizatia de somaj, se retine ca acest articol face referire la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti, dar se apreciaza ca textul nu se aplica in cauza, deoarece numai in urma contestarii de catre reclamant a deciziilor de concediere emise de catre parata  s-a stabilit ca acestea au fost nelegal emise, mentinandu-se numai decizia initiala prin care i s-a desfacut contractul de munca in baza art.65 Codul muncii. Fata de faptul ca parata a emis 3 decizii  de concediere succesive, retinand temeiuri juridice diferite, era incert dreptul reclamantului la plata indemnizatia de somaj.
      Potrivit art.253  Codul muncii " angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material  _. din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul. "
      In cauza, in raport de motivele anterior expuse, se apreciaza ca reclamantul nu a beneficiat de indemnizatie de somaj din culpa angajatorului, fiind indreptatit la repararea prejudiciului material cauzat  in sensul acordarii unei despagubiri echivalente cu indemnizatia de somaj calculata conform  Legii nr. 76/2002  pe o perioada de 6 luni.
      Avand considerentele in fapt si in drept anterior expuse, se constata ca actiunea precizata este intemeiata, urmand sa fie admisa in parte.
      
      Aceasta sentinta a ramas definitiva  prin decizia 5746/29.05.2013 pronuntata de Curtea de Apel Craiova prin care a fost  respins recursul declarat de parata  SC CNFG  SA