Legea nr.221/2009

      
      
      (Tribunalul Mehedinti- s.c.60/ 07.06.2013
      
      
      Prin cererea adresata acestei instante la 26.04.2012 reclamantii P. G. si S .N. au chemat in judecata pe  paratul S. R. prin M.F.P. pentru a fi 

obligat  la plata sumei de 400.000 Euro reprezentand daune materiale si morale, respectiv 100.000 euro pentru  reclamanta P.G. 100.000 euro pentru

reclamantul S. N. cate 50.000 euro pentru fiecare din ceilalti patru membrii ai familiei, respectiv  bunicii S. V. si S. S. si parintii S. I. si S. C.
      In motivarea actiunii au aratat ca au fost stramutati in Baragan din 18 iunie 1951 pana la 19 ianuarie 1956 fiind  lezate drepturile lor fundamentale 

ca urmare a conditiilor inumane in care au trait in acea perioada, ca suferinta familiei nu a incetat nici dupa revenirea din Baragan fiind supusi altor

umilinte si privatiuni.
      Reclamantii au mai aratat ca inainte de dislocare bunicul S. V. a detinut 8,33 ha teren in comuna Hinova, sat. Ostrovul Corbului, 2 case de locuit si

anexe insa la revenirea din Baragan i s-a restituit doar o casa si 13 ari curti, in bucataria edificata in anul 1945  a functionat pravalia sateasca pana in

anul 1978 cand s-a prabusit, iar in una din case locuiau ofiteri de armata.
      In dovedirea actiunii a depus la dosar acte de filiatie, Hotararea 344/1951, file din registrul agricol, extras de pe tabelul nominal privind

dislocatii emis de Arhivele Nationale-Directia Judeteana Mehedinti, Hotararile nr. 275/1990, 966/1990, 122/1994, Hotararea din 16.12.1959 emisa de M.A.I.,

extras din Decizia 6100/1955, cerere reconstituire drept proprietate din 05.03.1991 si a solicitat audierea martorilor  B. C. si G. P.
      S-a formulat intampinare prin care s-a solicitat respingerea ca neintemeiata a actiunii.
      Reclamantii au depus mai multe precizari de actiune prin care au solicitat despagubiri morale  in cuantum de 350.000  euro si despagubiri materiale in

cuantum de 50.000 euro pentru distrugerea imobilelor, respectiv 2 case si anexe gospodaresti si lipsirea de folosinta a terenurilor (fila 35 dosar).
      Prin precizarea din 17.09.2010 (fila 41 dosar) au mentionat ca solicita contravaloare urmatoarelor bunuri-o casa cu 3 camere, o casa cu 2 camere din

chirpici, magazie din lemn, patul, grajd de vite, pivnita, 22 oi, 2 capre, 3 porci si scroafa cu purcei, 20 rate, 20 gaste, 70 gaini, 150 porumbei,

tarsitoare, rarita, plug, grapa de fier, butie de 200 l, 2 putini de 300 l, 4 butoaie de 50 si 200 l, 0,50 ha teren cultivat cu pepene verde, 4 ha cultivat

cu grau si secara, 2 ha teren cultivat cu porumb, 42 ari cultivat cu vita de vie, 75 ari fanete, 0,25 ari padure salcam nerestituita, 10 ari gradini

cultivate cu legume.
      Au fost audiati martorii propusi de reclamanti si  la cererea acestora s-a dispus la termenul din 29 octombrie 2010 efectuarea unei expertize

specialitatea constructii pentru evaluarea bunurilor, raportul de expertiza fiind intocmit de expertul desemnat in cauza, C. V.
      Paratul a formulat obiectiuni respinse de instanta ca neintemeiate.
       Tribunalul Mehedinti  prin sentinta civila nr. 89/9 martie 2012  pronuntata in dosarul nr. 3124/101/2010  a respins actiunea civila, asa cum a fost 

precizata cu motivarea ca reclamantii au facut dovada aplicarii masurii administrative a stramutarii in temeiul deciziei nr. 200/1955 cu adresa din

16.12.1959 (fila 48 dosar) si cu hotararile  nr. 277/1990, 275/1990, 966/1990 emise de Comisia pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990 (filele 23-30).
      Dispozitiile art. 5 din Legea nr. 221/2009 modificata prin OUG nr. 62/2010 prevad ca orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in

perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si dupa decesul acestei persoane,

sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instantei de judecata, in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a

prezentei legi, obligarea statului la:
    a) acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare in cuantum de pana la:
    1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul

unor masuri administrative cu caracter politic;
    2. 5.000 de euro pentru sotul/sotia si descendentii de gradul I;
    3. 2.500 de euro pentru descendentii de gradul al II-lea.
      Prin decizia nr. 1358/21.10.2010 pronuntata de Curtea Constitutionala s-a admis exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Statul Roman in mai multe

dosare si s-a constatat ca prevederile art. 5 alin 1 lit. a teza intai din legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile

administrative asimilate acestora pronuntate in perioada 6 martie 1945 - 22 dec. 1989, cu modificarile si completarile ulterioare sunt neconstitutionale.
      Decizia a fost publicata la data de 15.11.2010.
      In conf. cu prev.art. 147 alin. 1 din Constitutie, dispozitiile din legi constatate ca fiind neconstitutionale isi inceteaza efectele juridice in 45 de

zile de la publicarea deciziei Curtii, daca in acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei.
      Instanta retine ca de la data publicarii deciziei au trecut 45 de zile si dispozitiile declarate neconstitutionale prin decizia mentionata mai sus nu

au fost puse in acord cu Constitutia, prin urmare, acestea si-au incetat efectele.
      In consecinta, fata de cele expuse, instanta urmeaza a respinge petitul privind acordarea daunelor morale formulata in temeiul art. 5 alin. 1 lit. a

din Legea nr. 221/2009.
      Potrivit disp. art. 5 alin. 1 lit b din Legea nr. 221/2009 se acorda despagubiri reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotararea

de condamnare sau ca efect al masurii administrative, daca bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu s-au obtinut despagubiri prin echivalent in

conditiile legilor reparatorii nr.10/2001 sau 274/2005.
      Legiuitorul nu a avut in vedere acordarea de despagubiri si pentru degradarea constructiilor ,lipsa de folosinta sau c/valoarea recoltei de pe

terenurile agricole ale celor stramutati.
      In speta, din  probele administrate in cauza, respectiv extrasul de pe tabelul nominal privind dislocatii rezulta ca bunicul reclamantilor S. V. a avut

la data stramutarii o casa care i s-a restituit si 8,33 ha teren arabil din care i s-a restituit suprafata de 13 ari curti.
      Prin urmare, reclamantii nu au facut dovada confiscarii si nerestituirii bunurilor solicitate (doua case de locuit si bunuri mobile)  de catre

autoritatile existente la momentul stramutarii, relatarile martorilor audiati in cauza nefiind relevante intrucat desi  se refera la existenta in proprietate

a doua case  si mai multe bunuri mobile la data stramutarii, cele doua constructii au fost gasite in gospodarie la intoarcerea din Baragan.
      De altfel, solicitarile lor se refera la c/val. degradarii celor doua case si lipsa de folosinta a terenurilor( fila 35dosar), aspecte ce nu intra sub

incidenta Legii nr. 221/2009,  prin precizarea din data de 17.09. 2010 (fila 41 dos.), reclamantii prin aparator doar au enumerat bunurile mobile si imobile

pe care familia lor le-a detinut anterior dislocarii.
      Impotriva acestei sentinte in termen legal au declarat recurs  reclamantii, recurs  ce a fost admis prin decizia nr. 10841/14 noiembrie 2012 

pronuntata de Curtea de Apel Craiova,casata sentinta si trimisa cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
      A retinut instanta de control judiciar ca, nu a fost cercetat fondul cauzei si ca, se impune administrarea probei cu expertiza judiciara, admisa si

neadministrata in primul ciclu procesual, pentru identificarea si stabilirea contravalorii bunurilor imobile solicitate .
      Cauza a fost inregistrata la Tribunalul Mehedinti sub nr. 3124/101/2010*.
      Cu prilejul rejudecarii cauzei a fost efectuata expertiza tehnica de specialitate de catre expert P. P. prin care au fost evaluate bunurile imobile si

bunurile mobile, precum si contravaloarea productiei nerealizate, solicitate de reclamanti .
      Din concluziile raportului de expertiza a rezultat ca suma solicitata drept despagubiri materiale se ridica la 283.051 lei .
      Au fost formulate obiectiuni la raportul d expertiza, admise de instanta prin incheierea din 24.05.2013 .
      Prin raspunsul la obiectiuni comunicat la 06.06.2013 expertul isi mentine pozitia adoptata in raportul de expertiza .
      Analizand actiunea conform sustinerilor reclamantilor si probelor administrate instanta retine urmatoarea situatie de fapt si de drept .
      Prin cererea de chemare in judecata, precizata la fila 35, reclamantii au solicitat obligarea paratului la plata daunelor morale si despagubirilor

materiale, reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a terenului agricol, respectiv contravaloarea recoltelor culese si neculese precum si a utilajelor

agricole (pluguri, semanatori, seceratori, batoze, carute etc.) si a animalelor domestice (cai, manji, junci, gaini) si imobilelor constructii, confiscate ca

efect al stramutarii.
      Cu privire la daunele morale instanta s-a pronuntat in sensul ca, odata cu intervenirea Deciziei Curtii Constitutionale nr. 1358/21.10.2010 nu mai

exista norma legala care sa reglementeze acordarea acestora si reclamantii nu au atacat sentinta sub acest aspect. 
      Cat priveste despagubirile materiale, aceasta pretentie a fost intemeiata pe prevederile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009,  care

reglementeaza dreptul oricarei persoane ce a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul

unor masuri administrative cu caracter politic, de a solicita acordarea de despagubiri reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotarare

de condamnare sau ca efect al masurii administrative, "daca bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obtinut despagubiri prin echivalent in

conditiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata, cu

modificarile si completarile ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente,

cu modificarile si completarile ulterioare".
      Din conditia impusa de legiuitor pentru acordarea despagubirilor reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate, si anume aceea ca bunurile

respective sa nu fi fost restituite sau sa nu se fi obtinut despagubiri prin echivalent in conditiile Legii nr. 10/2001 si ale Legii nr. 247/2005, rezulta ca

numai echivalentul banesc al bunurilor ce intra in domeniul de reglementare al legii de reparatie nr. 10/2001, modificata si completata prin Legea nr.

247/2005, poate fi solicitat in temeiul art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009. Numai in acest fel se justifica trimiterea expresa facuta de

legiuitor, in cuprinsul normei citate, la prevederile Legii nr. 10/2001 si ale Legii nr. 247/2005.
      Or, in domeniul de reglementare al Legii nr. 10/2001, astfel cum aceasta a fost modificata si completata prin Legea nr. 247/2005, nu intra decat

terenurile si constructiile (imobile prin natura) si utilajele si instalatiile preluate odata cu imobilul (imobilele prin destinatie). In acest sens sunt

dispozitiile art. 6 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit carora:"prin imobile, in sensul prezentei legi, se inteleg terenurile, cu sau fara

constructii, cu oricare dintre destinatiile avute la data preluarii in mod abuziv, precum si bunurile mobile devenite imobile prin incorporare in aceste

constructii. Masurile reparatorii privesc si utilajele si instalatiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odata cu imobilul, in afara de cazul in

care au fost inlocuite, casate sau distruse."
      In consecinta, in baza art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 pot fi acordate despagubiri materiale numai pentru bunurile imobile care se

subsumeaza sferei de aplicare a Legii nr. 10/2001, respectiv terenuri si constructii (imobile prin natura) si utilaje si instalatii preluate odata cu

imobilul (imobile prin destinatie) in acest sens fiind si Decizia nr. 6/15.04.2013 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul

legii .
      Bunurile solicitate de reclamanti sunt pe de o parte contravaloarea a doua case de locuit (una din paianta, cu trei camere si una din chirpici cu doua

camere) a unui patul, unei magazii, unei pivnite si unui grajd de vite pe de alta parte contravaloarea unor bunuri imobile prin destinatie (tarsitoare,

rarita, plug, grapa de fier), a unor bunuri mobile (enumerate la fila 41) si a lipsei de folosinta a terenului (respectiv productia agricola) .
      In privinta bunurilor imobile prin destinatia lor, reclamantii au facut dovada prin extrase de la arhiva (fila 19 si 45) ca au detinut o casa de locuit

care le-a fost restituita (acest lucru e recunoscut si de ei in cererea de chemare in judecata) .
      Cat priveste cea de-a doua casa, aceasta s-a identificat a fi, bucataria mentionata in registrul agricol la nivelul anului 1959 (fila 15) si care apare

ca fiind construita in anul 1945 .
      Din fila de la registrul agricol reiese ca inclusiv acest al doilea imobil se afla in proprietatea autorilor reclamantilor la nivelul anului 1959 .
      Chiar daca se admite ca acest al doilea imobil (in care se pretinde ca a functionat un magazin satesc) nu a fost restituit la revenirea din Baragan,

este cert ca el a fost restituit cel putin la nivelul anului 1978 (conform sustinerii reclamantilor) sau 1985 (conform declaratiilor martorilor audiati) .

Faptul ca la data restituirii imobilul se afla in stare avansata de degradare, este fara relevanta in privinta dreptului la despagubiri intrucat, chiar 

legea nr. 10/2001 dispune ca, imobilele se restituie in starea in care se afla la data restituirii .
      Cat priveste celelalte constructii (patul, pivnita, magazie, grajd), la dosar nu a fost depusa nici o dovada pertinenta ca ele au existat (declaratiile

martorilor nu pot fi avute in vedere data fiind varsta acestora la nivelul anului 1951)  . Neputand face dovada existentei lor, in mod evident reclamantii nu

pot face nici dovada confiscarii, conditie necesara pentru admiterea cererii de restituire sau despagubire .
      Pe de alta parte se apreciaza ca in privinta tuturor bunurilor imobile reclamantii trebuiau sa faca dovada ca, au urmat procedura prevazuta de legea

nr. 10/2001, le-au solicitat spre restituire, dar acest lucru nu s-a intamplat datorita dificultatilor de punere in aplicare a acestei legi. Legea nr.

221/2009 nu poate constitui pentru reclamanti o repunere in termenul de solicitare a restituirii acestor bunuri (ce fac exclusiv obiect al legii nr. 10/2001)

ci doar o modalitate de accelerare a solutionarii unor astfel de cereri .
      In concluzie, bunurile a caror contravaloare este solicitata de reclamanti sunt fie bunuri mobile care, data fiind natura lor, nu intra in sfera de

reglementare a Legii nr. 10/2001, fie bunuri imobile prin natura sau destinatie (utilaje agricole) care intra in sfera de reglementare a acestei legi dar

pentru care reclamantul nu a facut dovada ca a urmat procedura reglementata de Legea nr. 10/2001, in cadrul careia nu a obtinut restituirea acestora in

natura sau prin echivalent, nefiind astfel indeplinita conditia impusa in acest sens de art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, pentru acordarea

despagubirilor solicitate.
      Reclamantii au mai solicitat cu titlu de despagubiri materiale si contravaloarea lipsei de folosinta a terenurilor, de care ei si familia lor au fost

privati pe perioada stramutarii si in a caror posesie au reintrat in parte la ridicarea restrictiilor domiciliare. Aceste pretentii nu intra, insa, in sfera

de aplicare a art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, care vizeaza numai echivalentul valorii bunurilor confiscate si nerestituite, nu si

contravaloarea lipsei de folosinta a bunurilor restituite.
      Fata de considerentele astfel expuse, tribunalul, va respinge ca nefondata cererea de chemare in judecata a reclamantilor P. G. si S. N .