Drepturile salariale. Reducerea salariilor bugetarilor cu 25% in temeiul Legii 118/2010

Drepturile salariale. Reducerea salariilor bugetarilor cu 25% in temeiul Legii 118/2010. Masura diminuarii salariului brut cu 25% in temeiul Legii 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar are un caracter temporar, fiind evident ca restrangerea exercitiului bugetar are un caracter temporar, fiind  evident ca restrangerea  exercitiului unui drept trebuie sa dureze  atat timp cat se mentine amenintarea  in considerarea careia aceasta masura a fost edictata, in aceasta masura nu au fost incalcate normele CEDO.
( Tribunalul Mehedinti - s.c. 395/24 martie 2011)

     Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Mehedinti - Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, la data de 02.02.2011, Uniunea Sindicatelor Libere din Invatamant Mehedinti in numele membrului de sindicat B.M. a chemat in judecata pe parata Scoala cu clasele I - VIII Vinju Mare,  solicitand ca prin hotarare judecatoreasca sa se dispuna obligarea acesteia la plata diferentelor dintre salariile cuvenite potrivit contractului individual de munca si salariile platite efectiv pe perioada 03.07.2010 - 31.12.2010 membrului de sindicat, actualizate in functie de coeficientul de inflatie, pana la data efectiva a platii.
     In fapt, s-a aratat ca membrul de sindicat  are calitatea de angajat al paratei si  incepand cu luna iulie 2010, in baza Legii nr. 118/2010, cuantumul salariului brut al acestuia a fost diminuat cu 25%.
     S-a precizat ca prin reducerea unilaterala a salariului brut cu 25% in temeiul Legii nr. 118/2010, se incalca prevederile Declaratiei Universale a Drepturilor Omului  si ale art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Avand in vedere caracterul sinalagmatic al contractului individual de munca potrivit caruia partile se obliga reciproc, una fata de cealalta, un tert fata de acest contract nu poate interveni pentru modificarea  acordului partilor semnatare. S-a mai sustinut ca  statul este un  tert in raport de contractul individual de munca incheiat intre angajator si salariat si  nu poate modifica ceea ce partile au stabilit, respectiv nu poate diminua salariile acestora in mod  direct, prin edictarea unei legi in acest sens, intrucat protectia juridica a raportului juridic de munca stabilit contractual este aceeasi atat pentru personalul bugetar, cat si pentru cel angajat la angajatorii privati.
     S-a mai aratat ca nu au fost respectate dispozitiile art.8 alin.3 din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel National pe anii 2007-2010, art.38, art.40 alin. 2, lit. c din Codul muncii.
     De asemenea, prin actiune s-a mai sustinut ca  prin reducerea salariilor bugetarilor cu 25%  au fost incalcate disp. art. 17 din C.E.D.O. privind dreptul la proprietate, cat si disp. art. 1 din Primul protocol  aditional  la Conventie, in nenumarate randuri  Curtea Europeana de la Strasbourg pronuntandu-se, chiar si impotriva Romaniei, in sensul  ca si dreptul de creanta reprezinta un bun, in sensul art. 1 din Primul protocol,  daca este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau daca reclamantul  poate pretinde  ca a avut  cel putin o speranta legitima de a-l vedea concretizat. In acest sens s-a invocat Hotararea din 15 iunie 2010 pronuntata de Curtea Europeana in cauza Muresanu impotriva Romaniei, prin care s-a retinut in mod expres ca salariul reprezinta un "bun" in sensul  art.1 al.1 din  Primul protocol  aditional  la Conventie.
     Prin urmare, salariul la care membrul de sindicat are dreptul in baza contractului individual de munca, reprezinta un "bun" in sensul art.1 al. 1 din Protocolul nr.1 si orice  privare de proprietate impune statului obligatia de a-l despagubi pe proprietar, insa Legea nr.118/2010 nu da posibilitatea obtinerii de despagubiri pentru privarea de proprietate, iar lipsa totala a despagubirilor a impus bugetarilor o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul de proprietate, garantat de art.1 din Protocolul nr.1 aditional la Conventie. 
     S-a sustinut de asemenea ca  prin reducerea salariilor bugetarilor cu 25%
s-a adus atingere chiar substantei dreptului de proprietate al membrilor de sindicat, atingere care, in conceptia instantei europene, este incompatibila cu disp. art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.
     Analizand actiunea in raport de actele si lucrarile dosarului si de dispozitiile legale incidente in materie, Tribunalul  a respins actiunea retinand:
     Fata de obiectul actiunii deduse judecatii,  instanta retine ca  potrivit  art. 157 alin.2 din Codul muncii "Sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau in majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale se stabileste prin lege, cu consultarea organizatiilor sindicale reprezentative".
     In ceea ce priveste sistemul de salarizare pentru personalul bugetar, se  constata ca prin Decizia nr. 108/2006 Curtea Constitutionala a statuat ca "Stabilirea sistemului de salarizare pentru sistemul bugetar este un drept si o obligatie a legiuitorului". De asemenea, prin Decizia nr. 706/2007 Curtea Constitutionala a aratat ca "stabilirea principiilor si conditiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intra in atributiile exclusive ale legiuitorului, modificarea reglementarilor in aceasta materie neinsemnand restrangerea exercitiului unor drepturi fundamentale".
     Prin Legea 118/2010 - art. 1 al.1 s-a prevazut ca "Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizatiilor lunare de incadrare, inclusiv sporuri, indemnizatii si alte drepturi salariale, precum si alte drepturi in lei sau in valuta, stabilite in conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2010 privind unele masuri de reincadrare in functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar, se diminueaza cu 25%."
     Legea nr. 118/2010 a fost analizata din punct de vedere al conformitatii cu Constitutia, fiind declarata constitutionala de catre Curtea Constitutionala  prin Decizia nr. 872/25.06.2010 retinandu-se ca dispozitiile art. 1 - 8 si cele ale art. 10 - 17 din Legea privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar sunt constitutionale.
     In motivarea deciziei, Curtea Constitutionala a retinut ca "salariul este o componenta a dreptului la munca si reprezinta contraprestatia angajatorului in raport cu munca prestata de catre angajat in baza unor raporturi de munca. Efectele raporturilor de munca stabilite intre angajat si angajator se concretizeaza in obligatii de ambele parti, iar una dintre obligatiile esentiale ale angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestata.
      Intrucat dreptul la salariu este corolarul unui drept constitutional, si anume dreptul la munca, se constata ca diminuarea sa se constituie intr-o veritabila restrangere a exercitiului dreptului la munca. O atare masura se poate realiza numai in conditiile strict si limitativ prevazute de art. 53 din Constitutie.
     Pentru ca restrangerea mentionata sa poata fi justificata trebuie intrunite, in mod cumulativ, cerintele expres prevazute de art. 53 din Constitutie, si anume:
- sa fie prevazuta prin lege;
- sa se impuna restrangerea sa;
- restrangerea sa se circumscrie motivelor expres prevazute de textul constitutional, si anume pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav;
- sa fie necesara intr-o societate democratica;
- sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o;
- sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu;
  - sa nu aduca atingere existentei dreptului sau a libertatii."
     Referitor la conditiile prevazute de art. 53 din Legea fundamentala, Curtea Constitutionala a retinut ca diminuarea cu 25% a salariilor este prevazuta prin Legea nr. 118/2010 si masura a fost determinata de apararea securitatii nationale, care nu implica numai securitatea militara, ci are si o componenta sociala si economica.
     Prin aceasta decizie s-a mai retinut ca restrangerea prevazuta de Legea 118/2010 este necesara intr-o societate democratica tocmai pentru mentinerea democratiei si salvgardarea fiintei statului, ca se respecta cerinta  proportionalitatii  cu  situatia care a determinat restrangerea, deoarece exista o legatura de proportionalitate intre mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizatiei/soldei) si scopul legitim urmarit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat), existand  un echilibru echitabil intre cerintele de interes general ale colectivitatii si protectia drepturilor fundamentale ale individului.
   Curtea a constatat ca masura legislativa este aplicata in mod nediscriminatoriu, in sensul ca reducerea de 25% se aplica tuturor categoriilor de personal bugetar in acelasi cuantum si mod si ca nu aduce atingere substantei dreptului, din moment ce conditiile prevazute la art. 53 din Constitutie  sunt respectate.
     Un alt aspect important retinut de Curtea Constitutionala este acela ca masura diminuarii salariilor cu 25% are un caracter temporar pana la data de 31 decembrie 2010,  fiind evident ca restrangerea exercitiului unui drept trebuie sa dureze numai cat  timp se mentine amenintarea in considerarea careia aceasta masura a fost edictata.
      Referitor la caracterul deciziilor Curtii Constitutionale, se retine ca  potrivit dispozitiilor art.11 alin. 3 din Legea nr.47/1992 "Deciziile si hotararile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor".
      In speta, se constata ca salariul reclamantei membra de sindicat  este reglementat de Legea nr. 330/2009 coroborata cu Legea nr. 118/2010, iar stabilirea de catre instanta  a unei alte modalitati de calcul  a salariului decat cea  prevazuta de actele normative in vigoare, reprezinta un exces de putere savarsit de catre judecator prin indeplinirea unor atributii care revin exclusiv puterii legislative. Rolul instantelor judecatoresti se circumscrie doar aplicarii si interpretarii legii si nicidecum completarii sau modificarii acesteia.
       Prin urmare, instantele judecatoresti nu au competenta de a desfiinta norme juridice instituite prin lege si de a crea in locul acestora alte norme sau de a le substitui  cu norme  cuprinse in alte acte normative, intrucat incalca principiul separatiilor puterilor in stat, consacrat  in art. 1 alin.4 din Constitutia Romaniei, precum si prevederile art. 61 alin.1 din acelasi act normativ, in conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii.
     Instantele judecatoresti nu au o asemenea competenta, misiunea lor constitutionala fiind de a realiza justitia potrivit art. 126 alin.1 din Legea fundamentala, adica  de a solutiona, aplicand legea, litigiile  dintre subiectele de drept  cu privire la existenta, intinderea si exercitarea drepturilor lor subiective.
     Cu privire la invocarea de catre reclamanta a art. 1 din Protocolul nr.1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, instanta retine ca salariul este un "bun" in sensul art. 1 din  Protocolul nr. 1 la CEDO.
     Desi Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra constitutionalitatii Legii nr.118/2010, se retine ca judecatorul national se poate pronunta cu privire la respectarea Conventiei ca efect al aplicarii unei legi in cazul concret cu care este sesizat, dupa ce Curtea Constitutionala a declarat deja ca legea este constitutionala.
     Exista o diferenta fundamentala  intre abordarea Curtii Constitutionale si cea a Curtii Europene de la Strassbourg.  Astfel, Curtea Constitutionala, conform propriei jurisprudente, verifica doar conformitatea legii cu Constitutia, nepronuntandu-se asupra interpretarii sau aplicarii concrete a legii, in timp ce Curtea Europeana, in principiu, nu verifica compatibilitatea in abstract a unei legi cu Conventia, ci se pronunta cu privire la efectele pe care le poate avea aplicarea unei legi la o anumita situatie de fapt. Ca urmare, judecatorul national  trebuie sa  determine daca, intr-un caz concret, aplicarea legii produce efecte contrare Conventiei. Acest lucru se poate face numai in functie de circumstantele concrete ale spetei, nu in general si in abstract.
     Analizand practica Curtii Europene de la Strassbourg , Tribunalul constata ca se face o distinctie esentiala intre dreptul de a continua sa primesti in viitor un salariu intr-un anumit cuantum si dreptul de a primi efectiv salariul castigat pentru o perioada in care munca a fost prestata (Lelas c. Croatiei din 20 mai 2010, par. 58).
     Tocmai de aceea, in cele mai cunoscute cauze ale Curtii Europene a Drepturilor Omului  in materia salariilor, sunt stabilite urmatoarele principii:
     1. Hotararea Marii Camere in cauza Vilho Eskelinen c. Finlandei din 19 aprilie 2007: “Conventia nu confera dreptul de a continua sa primesti un salariu intr-un anume cuantum (_) O creanta poate fi considerata o valoare patrimoniala in sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 daca are o baza suficienta in dreptul  intern, de exemplu daca este confirmata prin jurisprudenta bine stabilita a instantelor de judecata" (par. 94);
  2.  Hotararea Kechko c. Ucrainei din 8 noiembrie 2005: “(_) este la latitudinea statului sa determine ce sume vor fi platite angajatilor sai din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau anula plata unor asemenea sporuri, facand modificarile legislative necesare. Totusi, daca  printr-o dispozitie legala in vigoare se stabileste plata unor sporuri si conditiile pentru aceasta au fost indeplinite, autoritatile nu pot, in mod  deliberat, sa amane plata lor, atata vreme cat dispozitiile legale sunt in vigoare." (par. 23).
     In ceea ce priveste invocarea hotararii din cauza Muresanu contra Romaniei din 15 iunie 2010 invocata de reclamanti, se constata ca nu reprezinta un precedent in situatia actuala, dat fiind cadrul juridic fundamental diferit: reclamantul obtinuse, in instanta, o hotarare  prin care autoritatile erau obligate la plata unui anumit salariu. “Bunul’, in sensul Conventiei, era creanta de natura salariala stabilita printr-o hotarare judecatoreasca executorie (paragraful 26 din hotarare). In acest context, este de subliniat ca jurisprudenta impotriva Romaniei (Aurelia Popa c. Romaniei, hotararea din 26 ianuarie 2010) priveste numai ipoteza neexecutarii unor hotarari judecatoresti, ci nu vizeaza situatia diminuarii, prin lege, a cuantumului salariului angajatilor.
     Sub aspectul proportionalitatii, lipsa despagubirii pentru diminuarea salariului nu poate conduce eo ipso la incalcare. Trebuie avuta in vedere marja mare de apreciere pe care Curtea Europeana o lasa statelor in stabilirea propriilor politici in aceasta materie. Se apreciaza ca aceasta marja este si mai mare atunci cand necesitatea interventiei statului rezulta din consecintele pe care criza economica internationala le produce asupra deficitului bugetar. Pe de alta parte, in analiza de proportionalitate trebuie tinut cont de caracterul temporar al masurii, caracter mentionat chiar si de Curtea Constitutionala in Decizia nr. 872/25.06.2010.
     Instanta  mai retine ca prin art. 1 din Legea 285/2010 s-a prevazut ca "Incepand cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor functiei de baza/salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de incadrare, astfel cum au fost acordate personalului platit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreaza cu 15%".
     Prin urmare, se constata ca incepand cu data de 01.01.2011 efectele Legii nr. 118/2010 au fost atenuate prin adoptarea Legii nr. 285/2010, procentul de 15%  fiind determinat in conditiile incadrarii in politicile sociale si de personal, politici care se incadreaza in nivelul cheltuielilor bugetare, aspect retinut si in Decizia nr. 1655/2010 a Curtii Constitutionale.