Liberarea sub control judiciar - conditii de admisibilitate; "datele" la care se raporteaza judecatorul in aprecierea temeiniciei cererii de liberare sub control judiciar; caracterul cert al datelor din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe in...

Liberarea sub control judiciar - conditii de admisibilitate; "datele" la care se raporteaza judecatorul in aprecierea temeiniciei cererii de liberare sub control judiciar; caracterul cert al datelor din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe inculpat sa savarseasca alte infractiuni; situatia speciala a inculpatilor minori in cazul carora mentinerea starii de arest preventiv are un caracter cu totul exceptional.
 
 Prin incheierea de sedinta din data de 16.03.2011 pronuntata de Judecatoria Iasi in dosarul nr. 8243/245/2011 s-au dispus urmatoarele:
 "In baza art.1608a alin.2 Cod procedura penala raportat la art.1602 alin.2 Cod procedura penala s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul minor I.A.F., necunoscut cu antecedente penale, cercetat sub aspectul savarsirii infractiunilor de "furt calificat in forma continuata", prev. si ped. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. a), g) si i) din Codul penal, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal si art.99 alin.3 din Codul penal si "furt calificat", prev. si ped. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. e) si g) din Codul penal, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal si art.99 alin.3 din codul penal, ambele cu aplicarea disp. art.33 lit. a) din Codul penal (dosarul de urmarire penala nr.14475/P/2010 al Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi).
 S-a dispus punerea in libertate provizorie a inculpatului minor I.A.F..
 In baza art.1608a alin.3 Cod procedura penala raportat la art.1602 alin.3 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul I.A.F. ca, pe durata liberarii provizorii, sa respecte urmatoarele obligatii :
 - sa nu depaseasca limita teritoriala a mun. Iasi ;
- sa se prezinte la organul de urmarire penala sau, dupa caz, la instanta de
judecata ori de cate ori este chemat;
- sa se prezinte la Politia mun. Iasi, conform programului de supraveghere
stabilit de aceasta si ori de cate ori este chemat;
- sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei;
- sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme.
 In baza art.1608a alin.3 Cod procedura penala raportat la art.1602 alin.31 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul ca, pe durata liberarii provizorii, sa respecte obligatia de a nu se apropia de inculpatii A.I.C. si P.A.V. si sa nu comunice intre ei direct sau indirect .
 S-a atras inculpatului atentia ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a masurii sau a obligatiilor stabilite, se va lua fata de acesta masura arestarii preventive.
 Copii dupa prezenta incheiere se vor comunica inculpatului, Politiei mun. Iasi, jandarmeriei, politiei comunitare, organelor competente sa elibereze pasaportul, organelor de frontiera.
 In baza dispozitiilor art. 192 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.
 Masura s-a comunicat administratiei locului de detinere, respectiv Arestul IPJ Iasi".
 Pentru a hotari astfel, Judecatoria Iasi a retinut urmatoarele:
 "La data de 15.03.2011 a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi sub numarul 8243/245/2011 cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulata de inculpatul I.A.F., cercetat in stare de arest preventiv in dosarul cu nr. 1187/P/2011 al Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi .
 In cererea de liberare provizorie sub control judiciar, inculpatul a invocat indeplinirea conditiilor prevazute de art. 160 ind. 2 alin. 1 Cod procedura penala in sensul ca pedeapsa pentru infractiunile pentru care estre cercetat nu depaseste 18 ani iar lasarea sa in libertate nu prezinta pericol social pentru ordinea publica.
 Cererea a fost formulata de aparatorul ales al inculpatului I.A.F., acesta mentionand in cuprinsul cererii ca are cunostinta de obligatiile ce ii revin in cazul admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar, precum si de cazurile de revocare a liberarii provizorii.
 In scopul solutionarii prezentei cauze a fost solicitat si atasat dosarul de urmarire penala nr. 1187/P/2011 al Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi, dosar in care inculpatul este cercetat alaturi de alti doi inculpati, sub aspectul comiterii infractiunilor prev. de dispozitiile art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. a), g) si i) din Codul penal, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal si art.99 alin.3 din Codul penal si art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. e) si g) din Codul penal, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal si art.99 alin.3 din Codul penal, ambele cu aplicarea disp. art.33 lit. a) din Codul penal.
 In fapt, s-a retinut ca inculpatul-minor I.A.F., impreuna cu alti doi inculpati, dintre care unul minor, impreuna, in baza unei intelegeri prealabile, pe timp de noapte, prin efractie si escaladare, avand o rezolutie infractionala unica, in mod repetat, in perioada 15.09.2010 - 16.11.2010, au comis mai multe acte materiale de sustragere de bunuri mobile dintr-un imobil situat in mun. Iasi, proprietatea partii vatamate C.C., respectiv: masina de spalat, doua cuptoare cu microunde, cinci brazi artificiali, prelungitoare electrice, becuri economice, sase tablouri, 40 baterii de dus, 50 de prize electrice, un televizor color, 45 de bibelouri, articole de imbracaminte - paltoane, geci, pantaloni barbatesti - 4 pneuri auto si jantele aferente, 30 de paturi, 20 de perne din puf, 10 icoane, 5 seturi de pahare, casete audio, video si DVD-uri, 6 servicii de masa de portelan, fete de masa, cuverturi, carti, doua aparate de aer conditionat, vaze din sticla, lut si portelan, 10 statuete din bronz, 5 statuete din ghips, doua lazi frigorifice portabile, 30 de oale, cratite, tavi din inox, o masina de scris, un robot de bucatarie, 3 sfesnice din bronz, o masa cu planseta, 5 suporturi din inox pentru servetele, bunuri evaluate de partea vatamata la suma de 180.000 lei RON. Dupa sustragerea bunurilor, acestea au fost valorificate de catre inculpati, partial, fie prin vanzare la talciocul din mun. Iasi , fie la diverse cunostinte.
 S-a mai retinut, in sarcina inculpatului, ca in perioada 01.02.2011 - 03.02.2011, a savarsit, pe timp de noapte, in locuri publice, in realizarea aceleasi rezolutii infractionale, doua acte materiale de furt calificat deposedand, prin smulgere, gentile pe care partile vatamate S.F. si I.T. le aveau in mana.
 Raportat la faptele retinute in sarcina inculpatului, Parchetul de pe langa Judecatoria Iasi a formulat propunere de arestare preventiva, aceasta fiind respinsa prin incheierea de sedinta din 24.02.2011 a Judecatoriei Iasi.
 Impotriva incheierii anterior mentionate Parchetul de pe langa Judecatoria Iasi a formulat recurs, prin decizia Tribunalului Iasi dispunandu-se arestarea preventiva a inculpatului pe o durata de 19 zile.
 Analizand cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulata de inculpatul I.A.F., prima instanta a retinut urmatoarele:
 Cadrul procesual care reglementeaza liberarea provizorie sub control judiciar, in faza urmaririi penale, il constituie dispozitiile art. 160 ind. 2- 160 ind. 3 Codul de procedura penala, cuprinse in titlul "Liberarea provizorie sub control judiciar", completate cu dispozitiile comune din art. 160 ind.6—art.160 ind.10 Cod procedura penala.
 Potrivit dispozitiilor art. 160 ind. 2 alin. 1 Cod procedura penala, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor savarsite din culpa, precum si in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani.
 Cu privire la inculpatul I.A.F. a fost pusa in miscare actiunea penala pentru savarsirea infractiunilor de "furt calificat in forma continuata", prev. si ped. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. a), g) si i) din Codul penal, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal si art.99 alin.3 din Codul penal si art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. e) si g) din Codul penal, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal si art.99 alin.3 din Codul penal, ambele cu aplicarea disp. art.33 lit. a) din Codul penal.
 Aceste infractiuni, care pot fi comise numai cu intentie, sunt pedepsite cu inchisoarea de la 3 la 15 ani, limite reduse la jumatate ca urmare a faptului ca inculpatul era minor la data savarsirii faptelor.
 Cu prilejul audierii in fata instantei, asistat de aparator, inculpatul I.A.F., a recunoscut integral faptele imputate, descriind in mod amanuntit modalitatea de comitere a acestora.
 Din probatoriile stranse pana in acest moment al urmaririi penale, prima instanta a retinut urmatoarele:
 In perioada 15.09.2010 - 16.11.2010, inculpatul I.A.F., impreuna cu numitii A.I.C. si P.A.V., impreuna, prin efractie si escaladare, in timpul noptii, in baza unei rezolutii infractionale unice, au comis mai multe acte materiale de sustragere de bunuri mobile dintr-un imobil situat in mun. Iasi, proprietatea partii vatamate C.C., sustragand astfel: o masina de spalat, doua cuptoare cu microunde, cinci brazi artificiali, prelungitoare electrice, becuri economice, sase tablouri, 40 baterii de dus, 50 de prize electrice, un televizor color, 45 de bibelouri, articole de imbracaminte - paltoane, geci, pantaloni barbatesti - 4 pneuri auto si jantele aferente, 30 de paturi, 20 de perne din puf, 10 icoane, 5 seturi de pahare, casete audio, video si DVD-uri, 6 servicii de masa de portelan, fete de masa, cuverturi, carti, doua aparate de aer conditionat, vaze din sticla, lut si portelan, 10 statuete din bronz, 5 statuete din ghips, doua lazi frigorifice portabile, 30 de oale, cratite, tavi din inox, o masina de scris, un robot de bucatarie, 3 sfesnice din bronz, o masa cu planseta, 5 suporturi din inox pentru servetele, bunuri evaluate de partea vatamata la suma de 180.000 lei RON. Dupa sustragerea bunurilor, acestea au fost valorificate de catre inculpati, partial, fie prin vanzare la talciocul din mun.Iasi, fie la diverse cunostinte, fiecare dintre inculpati obtinand in aceasta modalitate suma de 500 lei. In perioada 01.02.2011 - 03.02.2011, inculpatul minor I.A.F. a savarsit, pe timp de noapte, in locuri publice, in realizarea aceleasi rezolutii infractionale, doua acte materiale de furt calificat deposedand, prin smulgere, gentile pe care partile vatamate S.F. si I.T. le aveau in mana.
 Situatia de fapt, asa cum a fost descrisa anterior, este dovedita cu probele administrate in cursul urmaririi penale, respectiv:
 - plangerile si declaratiile partilor vatamate;
 - procese-verbale de cercetare la fata locului si plansele fotografice realizate;
 - dovezi de ridicare a unora dintre bunurile sustrase si de predare a acestora catre partile vatamate;declaratiile martorilor audiati pana in acest moment al urmaririi penale;
 - declaratiile inculpatilor I.A.F, A.I.C. si P.A.V., date in fata procurorului si in fata judecatorului, care au recunoscut fara rezerve comiterea faptelor retinuta in sarcina lor, asa cum a fost acestea descrise anterior, precizand ca regreta savarsirea acesteia si declarand ca au comis fapta pe fondul lipsurilor materiale si pe fondul teribilismului si inconstientei specifice varstei.
 Potrivit art.1602 alin.2 Cod procedura penala, "liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe invinuit sau inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea sau distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte".
 Folosind expresia de "date", legiuitorul nu a avut in vedere existenta unor probe in sensul legii, ci a unor informatii, situatii, imprejurari concrete rezultate din dosar, privind persoana inculpatului, modul de operare, fapta propriu-zisa, care sa indreptateasca temerea savarsirii unor noi infractiuni, ori a incercarii de a zadarnici aflarea adevarului in modalitatile aratate.
 In cauza de fata, prima instanta a retinut ca, in ceea ce il priveste pe inculpatul I.A.F., nu sunt incidente dispozitiile art.1602 alin.2 Cod procedura penala, motiv pentru care cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de acesta a fost admisa.
 Prima instanta a apreciat ca, in prezenta cauza, nu exista date suficiente ca privarea de libertate a inculpatului este in continuare necesara pentru a-l impiedica pe acesta sa savarseasca alte infractiuni.
 In privinta pericolului concret pe care lasarea inculpatului in libertate il reprezinta pentru ordinea publica, a necesitatii de a-l impiedica sa savarseasca alte infractiuni, prima instanta a avut in vedere atat faptele pentru care este urmarit penal acesta, cat si circumstantele referitoare la persoana acestuia.
 Din materialul probator administrat pana la acest moment, in urma analizei coroborate si a evaluarii sumare a materialului probator existent la dosar, rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat.
 In conditiile in care inculpatul nu este recidivist, nu este cercetat in alte cauze, prima instanta a apreciat ca nu se contureaza "probabilitatea majora a savarsirii de catre acesta a unor noi fapte penale".
 In ceea ce priveste cealalta conditie prevazuta de textul de lege mai sus amintit, de a exista date privitoare la cauza din care sa rezulte ca inculpatul a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea sau distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte, judecatoria a apreciat ca nici aceasta conditie nu este indeplinita".
 A constat prima instanta, functie de datele si elementele probatorii ale cauzei, ca infractiunile pentru care a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva inculpatului sunt grave, insa in cauza nu exista nicio proba certa ca, lasat in libertate, inculpatul a impiedicat buna desfasurare a urmaririi penale sau a judecatii, ca va comite noi infractiuni sau ca va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului in conditiile in care a inculpatul a recunoscut fara rezerve comiterea faptelor retinute in sarcina sa.
 In conditiile in care toate persoanele implicate in cauza au fost audiate, inculpatilor cercetati in prezenta cauza fiindu-le prezentate toate actele de urmarire penala, inclusiv materialul de urmarire penala, prima instanta a apreciat ca privarea de libertate a inculpatului nu mai este necesara, neexistand date ca va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor martori sau parti .
 In ceea ce priveste pericolul pe care l-ar reprezenta inculpatul in stare de libertate, prima instanta a apreciat ca circumstantele personale care caracterizeaza pe inculpat, precum si cele reale, privind faptele concrete savarsite, nu mai justifica privarea de libertate a acestuia prin mentinerea masurii arestarii preventive, durata pe care inculpatul a petrecut-o in stare de arest preventiv, contactul pe care l-a avut in perioada arestului cu alti inculpati, fiind suficiente pentru ca inculpatul sa constientizeze semnificatia sociala negativa a faptelor pe care le-a savarsit, precum si consecintele comportamentului sau deviant.
 Toate aceste elemente coroborate creeaza instantei convingerea ca lasarea in libertate a inculpatului nu ar mai prezenta un pericol real si concret pentru ordinea publica, iar o alta masura preventiva mai putin restrictiva este suficienta pentru a se impiedica savarsirea altor fapte penale de acest gen.
 Imprejurarea in care se presupune ca s-au comis faptele, coroborata cu atitudinea sincera a inculpatului de recunoastere a faptelor, faptul ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, ca este minor, ca faptele imputate acestuia au un caracter accidental, precum si faptul ca inculpatul a manifestat o cainta reala pentru faptele comise, toate acestea deci nu acrediteaza ideea ca inculpatul va comite alte fapte prevazute de legea penala si/sau ca buna desfasurare a procesului penal ar fi impiedicata. De asemenea, prima instanta a aratat ca nu exista temeiuri clare, concrete pentru a se presupune ca sentimentul de liniste si siguranta colectiv al comunitatii in care presupusele fapte s-au comis ar fi perturbat, daca prezumtivul autor ar fi lasat in libertate.
 Pentru aceste considerente, prima instanta a apreciat ca cererea formulata este intemeiata si, in consecinta, a admis-o.
 Astfel, aceasta masura, restrictiva de libertate, este in opinia judecatoriei pe deplin justificata atat pentru asigurarea bunului mers al procesului penal, impunand inculpatului prezentarea la orice chemare i se va face, cat si in considerarea efectelor benefice pe care le-ar putea avea asupra inculpatului supunerea acestuia unei supravegheri periodice de catre autoritatile statului.
 Pe cale de consecinta, in baza art.1608a alin.3 Cod procedura penala raportat la art.1602 alin.3 Cod procedura penala, judecatoria a obligat inculpatul I.A.F. ca pe durata liberarii provizorii sa respecte urmatoarele obligatii :
 - sa nu depaseasca limita teritoriala a mun. Iasi ;
- sa se prezinte la organul de urmarire penala sau, dupa caz, la instanta de judecata ori de cate ori este chemat;
- sa se prezinte la Politia mun Iasi , conform programului de supraveghere stabilit de aceasta si ori de cate ori este chemat;
- sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei;
- sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme.
 In baza art.1608a alin.3 Cod procedura penala raportat la art.1602 alin.31 Cod procedura penala a obligat inculpatul ca, pe durata liberarii provizorii, sa respecte obligatia de a nu se apropia de inculpatii A.I.C. si P.A.V. si sa nu comunice intre ei direct sau indirect .
 S-a atras inculpatului atentia ca, in caz de incalcare cu rea credinta a masurii sau a obligatiilor stabilite, se va lua fata de acesta masura arestarii preventive".
 Impotriva acestei incheieri de sedinta, in termenul legal, a declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Iasi, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
 In motivarea recursului promovat, Parchetul de pe langa Judecatoria Iasi a aratat ca nu sunt intrunite cumulativ toate conditiile prevazute de lege pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
 In esenta, Parchetul a invocat faptul ca:
a) argumentele referitoare la limitele pedepsei ce i-ar putea fi aplicate
inculpatului si la imprejurarea ca acesta a recunoscut comiterea faptelor imputate, nu pot fundamenta admiterea cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar, ele fiind, mai degraba, imprejurari ce tin de fondul cauzei, eventual de individualizarea unei posibile pedepse, asemenea argumente conturandu-se ca o ante-pronuntare cu privire la solutia ce ar putea fi data in cauza.
b) argumentul judecatoriei potrivit caruia nu se contureaza probabilitatea
majora a savarsirii de catre acesta a noi infractiuni este unul gresit intrucat, inculpatul este cercetat pentru comiterea unor fapte penale in forma continuata, ultima data sustragand bunuri la interval de doar doua zile; in plus, intrucat dupa momentul savarsirii primei infractiuni de furt calificat, in perioada 15.09-16.11.2010, inculpatul Ignat a savarsit cu intentie o noua infractiune, respectiv de furt calificat, in privinta acestuia s-a retinut ca sunt incidente si dispozitiile art. 148 lit."d" C.p.p.;
c) argumentul judecatoriei referitor la faptul ca inculpatul Ignat nu este
recidivist si nici nu este cercetat pentru alte fapte penale nu poate conduce la concluzia ca lasarea sa in liberate nu ar mai prezenta un pericol concret pentru ordinea publica si nici nu poate justifica admiterea cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar. Parchetul a insistat pe "usurinta cu care inculpatul a reiterat comportamentul infractional" si a apreciat ca o alta masura decat cea a arestarii preventive (cum ar fi cea a obligarii de a nu parasi localitatea) nu ar fi "eficienta in prevenirea comportamentului delincvent";
d) faptul ca judecatoria nu a tinut seama si de faptele pentru care inculpatul
este cercetat (modalitate de comitere, prejudiciu mare), ceea ce denota indrazneala infractionala.
 Parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea incheierii recurate si respingerea cererii inculpatului I., apreciind ca prin liberarea provizorie a acestuia s-ar putea incuraja alte persoane sa comita fapte asemanatoare. De asemenea, parchetul a apreciat ca simpla indeplinire a conditiilor prevazute de art. 1602 alin. 2 Cod pr. penala nu inlatura si nici nu diminueaza pericolul social pentru ordinea publica pe care l-ar reprezenta lasarea in libertate a inculpatului, daca se are in vedere si intervalul scurt de timp ce a trecut de la luarea masurii arestarii acestuia.
 Motivele de recurs ale Parchetului au fost sustinute si detaliate oral de reprezentantul acestuia, ele regasindu-se in partea introductiva a prezentei incheieri la care facem trimitere.
Analizand actele si lucrarile dosarului, precum si incheierea de sedinta criticata, prin prisma motivelor de recurs invocate de Parchetul de pe langa Judecatoria Iasi, dar si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, in limitele si conditiile prevazute de art. 3856 alin. 3 C.p.p., tribunalul constata ca recursul de fata este nefondat si urmeaza sa fie respins ca atare pentru urmatoarele considerente:
> Nici una din criticile aduse de Ministerul Public nu este fondata, iar
solutia judecatoriei de admitere a cererii inculpatului I.A.F. de liberare provizorie sub control judiciar este legala si temeinica, fiind amplu si pertinent argumentata.
 Astfel, mai intai, se constata ca prima instanta a facut o analiza amanuntita atat a motivelor care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive (necontestate), cat si a argumentelor ce pledau pentru admiterea cererii inculpatului si pentru luarea in considerare a oportunitatii unei alternative la detentia preventiva.
 Motivele de recurs ale Parchetului pleaca de la o premisa gresita si anume aceea ca prin liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului I. s-ar fi repus in discutie legalitatea si temeinicia arestarii sale, s-ar fi reanalizat unele conditii ce au justificat luarea masurii arestarii si ca, prin aceasta masura de liberare, ar fi afectata ordinea publica.
 Or, de esenta liberarii provizorii sub control judiciar este imprejurarea ca, in acest cadru procesual, nu se rediscuta legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive. Apoi, potrivit art. 136 alin 2 Cod pr. pen. "scopul masurilor preventive poate fi realizat si prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune".
> In ceea ce priveste admisibilitatea in principiu a cererii inculpatului I.A.F. de liberare provizorie sub control judiciar, in mod corect, judecatoria a constatat ca aceasta este admisibila in principiu. De altfel, nici parchetul nu a invocat contrariul prin motivele de recurs.
> In ceea ce priveste fondul cererii inculpatului, tribunalul retine ca potrivit art.
1608a alin. 2 C.p.p. aceasta poate fi admisa daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege si cererea este intemeiata.
 Analizand actele si lucrarile dosarului de urmarire penala, tribunalul constata ca, in speta, in mod corect judecatoria a retinut ca sunt indeplinite cumulativ toate conditiile prevazute de lege pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului I.A.F.
 Intr-adevar, la acest moment procesual (18.03.2011) - cand urmarirea penala a fost deja finalizata, iar urmarirea penala nu mai poate fi influentata - in cauza nu mai exista date din care sa rezulte necesitatea de a-l impiedica inculpat sa savarseasca alte infractiuni si nici date din care sa reiasa ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti sau martori ori prin alterarea sau distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte. In plus, sunt intrunite si toate celelalte conditii de admisibilitate, inclusiv cea privitoare la limita de pedeapsa prevazuta de lege.
 Cererea este si intemeiata.
 Potrivit art. 5 alin. 5 din Codul de procedura penala "in tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune". In speta, just a retinut judecatoria ca nu mai exista, la acest moment procesual, nici un motiv temeinic care sa impiedice punerea in libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului I.A.F.
 Astfel, tribunalul constata ca desi, in cauza, continua sa existe suficiente indicii temeinice si chiar probe certe care sa justifice puternic banuiala legitima, verosimila, ca, intr-adevar, inculpatul I.A.F. ar fi participat la savarsirea faptelor grave pentru care a fost arestat preventiv si este cercetat penal, totusi nu pot fi ignorate o serie de aspecte esentiale ce trebuie avute in vedere la analizarea temeiniciei acestei cereri de liberare provizorie sub control judiciar si care au fost corect retinute de judecatorie. Astfel, in mod corect judecatoria a retinut ca:
 a) desi nu a trecut foarte mult timp de la momentul luarii masurii preventive (practic se apropie de final durata mandatului de arestare emis initial), totusi urmarirea penala a fost practic finalizata (inculpatul fiind deja trimis in judecata la acest moment - astazi, 18.03.2011, s-a inregistrat pe rolul Judecatorii Iasi dosarul nr. 8677/245/2011 in care inculpatul si alte persoane au fost trimise in judecata in dosarul Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi cu nr. 14475//2010, adica cel in care este cercetat pentru faptele pentru care a fost arestat), imprejurare care nu poate fi ignorata;
 b) inculpatului a colaborat cu organele de urmarire penala, a recunoscut in intregime faptele penale imputate, imprejurari care de asemenea nu pot fi ignorate, in evaluarea riscului de influentare a cercetarii judecatoresti; in plus, inculpatul a precizat ca regreta comiterii faptelor si si-a aratat disponibilitatea de a colabora cu organele judecare in continuare si de a respecta toate masurile ce-i vor fi impuse de instanta; de asemenea, nu pot fi ignorate si celelalte circumstante personale ale inculpatului (lipsa antecedentelor penale s.a.).
 Tribunalul nu poate accepta asertiunea Parchetului ca luarea in considerare a acestor elemente (sau a acelora relative la natura infractiunilor imputate) la analizarea temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar ar constitui o antepronuntare. Potrivit art. 136 alin. 2 si 8 C.p.p. instanta este obligata ca la analizarea scopului masurilor preventive si la alegerea tipului masurii preventive sa tina seama de "scopul masurii, de gradul de pericol social al infractiunii, de sanatatea, varsta, antecedentele si alte situatii privind persoana" inculpatului.
 c) perspectiva unei proceduri care este posibil sa se prelungeasca in timp (date fiind numarul partilor);
 d) imprejurarea ca inculpatul este minor;
 e) posibilitatea reala, prevazuta si de lege, ca scopurile prev. de art. 136 al. 1 C.p.p. sa fie atinse si altfel, respectiv prin liberarea provizorie sub control judiciar.
Analiza coroborata a tuturor acestor imprejurari releva ca in cauza, just s-a retinut de judecatorie, caracterul intemeiat al cererii inculpatului.
Desi legala si temeinica la momentul luarii si determinata, mai ales, de natura relatiilor sociale lezate si de reiterarea comportamentului infractional, dar si de necesitatea bunei desfasurari a procesului penal si de impactul produs, la acea data, in sanul comunitatii, masura arestarii preventive, nu mai apare la acest moment ca fiind justificata a fi mentinuta, in aceasta forma, in ceea ce il priveste pe inculpat. Este adevarat ca faptele de care acesta este acuzat sunt unele grave, si ca inculpatul a reiterat comportamentului infractional, insa pericolul pentru ordinea publica nu este unul sine die in cazul unor astfel de fapte., iar reiterarea conduitei infractionale s-a facut cu mult inainte de a se propune arestarea preventiva si in conditiile in care dupa primele fapte fata de acesta nu se luase nici o masura preventiva. Apoi, de la data comiterii ultimelor acte materiale (03.02.2011), inculpatul-intimat nu exista indici ca inculpatul ar mai fi reiterat conduita infractionala.
 Prin urmare, imprejurarea necontestata ca inculpatul a comis mai multe acte materiale/infractiuni similare, anterior arestarii - ce a constituit si unul din cazurile de arestare preventiva - nu il impiedeca pe inculpat, ca ulterior luarii masurii arestarii preventive, sa beneficieze de liberarea provizorie sub control judiciar. Fata, de cele anterior mentionate, tribunalul constata, asemeni judecatoriei, ca argumentul Parchetului referitor la "probabilitatea majora a savarsirii de noi infractiuni de inculpatul I." nu are fundament in actele dosarului, in care nu se regasesc indicii in aceasta privinta. Faptul ca anterior arestarii sale preventive, inculpatul-intimat a comis mai multe fapte de natura penala similara nu constituie o proba si nici macar o prezumtie ca daca ar fi lasat in libertate sub control judiciar si-ar reitera comportamentul infractional. In aceasta materie, nu se poate da valenta probatorie unor presupuneri.
 Tribunalul apreciaza - asemenea judecatoriei - ca perioada detentiei preventive a reprezentat un semnal suficient pentru inculpat pentru ca acesta sa constientizeze: gravitatea faptelor imputate lui si, mai ales, consecintele acestora, atitudinea sa de regret sincer fiind un inceput important in acest sens, precum si faptul ca organele judiciare nu pot si nu raman indiferente la comiterea unor asemenea fapte, avand intotdeauna reactii ferme.
 Pe de alta parte, masura arestarii preventive nu are in nici un caz un rol coercitiv.
Apreciaza tribunalul ca, in acest sens, nu pot fi ignorate nici disp. art. 5 paragraf 3 teza a II a din C.E.D.O., ratificat prin Legea 30/1994, ce consacra si dreptul persoanei arestate de a fi pusa in libertate, in asteptarea desfasurarii in continuare a procesului.
Potrivit art. 136 al. 1 C.p.p. masura arestarii preventive poate fi luata pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal sau pentru a impiedica sustragerea inculpatului de la urmarire penala, judecata, ori de la executarea pedepsei. In cauza de fata nu exista date certe din care sa rezulte presupunerea ca lasarea in libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului si cu obligarea sa la respectarea unor masuri restrictive precise (si anume cele stabilite de judecatorie), ar impiedica buna desfasurare a procesului penal sau ca acesta ar incerca sa se sustraga de la judecata.
 Intr-adevar, asa cum s-a aratat mai sus, potrivit art. 136 alin 2 Cod pr. pen. "scopul masurilor preventive poate fi realizat si prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune". In plus, mentinerea masurii preventive, fara evaluarea unei alternative la aceasta, se poate transforma in detentie anticipata, ceea ce nu este permis.
Din alt punct de vedere, masura arestarii preventive constituie o exceptie care pentru a fi mentinuta in continuare trebuie sa fie temeinic justificata si absolut necesara in cadrul procesului penal pentru buna sa desfasurare. Acest lucru este cu atat mai mult valabil in cazul minorilor, in privinta carora Codul de procedura penala prevede ca arestarea preventiva si mentinerea acestei masuri se face numai in cazuri exceptionale. Regula fiind, deci, judecarea in stare de libertate, drept de care inculpatul se bucura in virtutea art. 5 al. 1 C.p.p. si art. 5 al. 1 din CEDO si constatand ca cererea de fata este intemeiata, tribunalul constata ca, in mod corect judecatoria a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul I.A.F.
 Pentru toate considerentele mai sus prezentate, apreciind ca toate criticile
Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi sunt nefondate, tribunalul urmeaza ca, in baza dispozitiilor art. 385 ind. 15, pct. 1, lit. b Cod proc. pen., sa respinga, ca nefondat, recursul declarat si sa mentina incheierea criticata.