Infractiunea de luare de mita - elemente constitutive; analiza probatoriilor in baza carora se retine vinovatia inculpatului; puterea probanta a declaratiei date de mituitor; individualizarea pedepsei si a modalitatii de executare. Procesele verbale...

Infractiunea de luare de mita - elemente constitutive; analiza probatoriilor in baza carora se retine vinovatia inculpatului; puterea probanta a declaratiei date de mituitor; individualizarea pedepsei si a modalitatii de executare.
Procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate autorizat - motive de nulitate.
  
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Directia Nationala Anticoruptie, Serviciul Teritorial Iasi, nr. 34/P/2011 din data de 24.06.2011, inregistrat pe rolul Tribunalului Iasi la data de 27.06.2011, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata, in libertate, a inculpatului M.R.V. pentru savarsirea infractiunii de luare de mita prev. de art. 7 alin. 1 din legea 78/2000, cu referire la art. 254 alin. 1 si 2 C.pen.
In actul de sesizare a instantei de judecata s-a retinut ca inculpatul M.R.V., in calitate de comisar al Garzii Financiare - Sectia Judeteana Iasi, aflat in exercitiul functiunii, a acceptat/primit la data de 16.02.2011 suma de 1000 RON de la numitul Z.O. pentru a nu extinde verificarile efectuate la punctul de lucru al SC HRS SRL Iasi si cu privire la alte aspecte decat cele care au facut obiectul Notei de Constatare seria IS nr. 104885/15.02.2011 si, respectiv, pentru a aplica o sanctiune contraventionala minima. Retine procurorul ca solicitarea adresata inculpatului a fost concretizata favorabil prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria H nr. 0236612/16.02.2011 prin care s-a dispus aplicarea fata de societatea HR S SRL a sanctiunii avertismentului pentru contraventia prev. de art. 2192 alin. 1 din OG 92/2003 si, respectiv, a unei amenzi de 1000 RON (minima) pentru contraventia prev. de art. 41 alin. 1 pct. 1 din legea 82/1991.
Pentru a dispune astfel pe parcursul urmaririi penale s-a intocmit proces verbal de consemnare a actelor premergatoare efectuate in cauza 34/P/2011, proces verbal de redare a convorbirilor telefonice interceptate autorizat, proces verbal de aducere la cunostinta a invinuirii si a dreptului de aparare, au fost atasate inscrisuri, respectiv fisa postului inculpatului M.R.V. (f. 32-37), relatii furnizate de ORC referitor la SC HR S SRL (f. 117-118 si 244-252), extras de cont (f. 119 si 125), contract asupra medierii fortei de munca (f. 120-123 si 133-136), factura emisa de SC HR S SRL seria FF19038324 din 18.10.2010 (f. 124), nota de constatare seria IS nr. 104885 din 15.02.2011 (f. 127-128 si 186-187), adresa nr. 89435 din 24.01.2011 a Inspectoratului de Politie al Judetului Suceava - Serviciul de Investigare a Fraudelor (f. 129-131 si 200-202), nota explicativa din data de 15.02.2011 8f. 132), declaratie recapitulativa privind prestarile intracomunitare (f. 137-141), dovada emisa de ITM Iasi nr. 163917/15.09.2010 (f. 142), inscrisuri din contabilitatea SC HR S SRL (f. 156-177 si 235-246), statutul SC HR S SRL si certificatul de inregistrare (f. 178-185), proces verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria H nr. 0236612 din 16.02.2011 (f. 196), adresa ANAF nr. 800349/IS/22.02.2011 (f. 198-199), nota unilaterala seria IS nr. 203820 din 21.02.2011 (f. 205), copii ale unor declaratii date de persoane pentru care SC HR S SRL a realizat activitati de intermediere date in cursul altor proceduri (f. 207-234). De asemenea, organele de urmarire penala au intocmit proces verbal de conducere in teren si plansa foto, au aplicat sechestru asigurator pe bunurile inculpatului (f. 50-52) si au procedat la audierea inculpatului M.R.V. (f. 38-46), a invinuitilor C.A.M. (f. 58-70), Z.A. (f. 88-97) si Z.O. (f. 102-111) si a martorilor D.A. (f. 71-76), G.M.A. (f. 78-84) si M.I.L. (f. 113-116).
Pe parcursul cercetarii judecatoresti instanta a procedat la audierea inculpatului M.R.V., in prezenta aparatorului ales, declaratia acestuia fiind consemnata in proces verbal separat si atasata la dosarul cauzei (f. 36-37), precum si la audierea martorilor din lucrari C.A.M. (f. 45), G (fosta D) A (f. 46), G.M.A. (f. 48-49), Z.A. (f. 50) si Z.O. (f. 51).
In aparare, inculpatul M.R.V. a solicitat instantei administrarea probei testimoniale cu audierea martorului M.V. si a probei cu inscrisuri in circumstantiere, probe incuviintate de instanta de judecata ca fiind pertinente, concludente si utile solutionarii cauzei.
In considerarea probelor incuviintate, inculpatul a depus la dosarul cauzei o caracterizare (f. 50) si s-a procedat la audierea martorului M.V. a carui declaratie a fost consemnata in proces verbal separat si atasata la dosarul cauzei (f. 47).
Instanta din oficiu a dispus efectuarea unei adrese pentru a fi inaintata fisa de cazier judiciar a inculpatului, care a fost atasata la dosarul cauzei (f. 66), precum si a unei adrese catre Garda Financiara in vederea comunicarii integrale a adresei ANAF nr. 800519, adresa ce a fost, de asemenea, atasata la dosarul cauzei (f. 58-63).
Audierea martorului M.I.L. nu a fost posibila, in raport de mentiunile procesului verbal de indeplinire a mandatului de aducere emis pe numele acestuia (f. 65) instanta facand aplicarea in cauza a disp. art. 327 alin. 3 C.proc.pen.
La termenul din data de 03.10.2011 instanta, din oficiu, a pus in discutia contradictorie a partilor schimbarea incadrarii juridice a faptei pentru care inculpatul M.R.V. a fost trimis in judecata prin rechizitoriul DNA - Serviciul Teritorial Iasi, din infractiunea prev. de art. 7 alin. 1 din legea 78/2000, cu referire la art. 254 alin. 1 si 2 C.pen., in infractiunea prev. de art. 254 alin. 1 si 2 C.pen. rap. la art. 6 si art. 7 alin. 1 din legea 78/2000.
Asa cum a precizat instanta de judecata la acel termen, schimbarea de incadrare juridica pusa in discutie este mai mult de ordin tehnic, insa urmeaza a fi admisa.
 Din analiza textelor legale incidente cauzei se retine faptul ca textul de incriminare al infractiunii de luare de mita pentru care inculpatul M.R.V. a fost trimis in judecata este art. 254 alin. 1 si 2 C.pen., incriminarea de baza a infractiunii fiind cea din Codul penal, aspect confirmat si de disp. art. 6 din legea 78/2000, text potrivit caruia infractiunea de luare de mita prev. de art. 254 C.pen. se pedepseste potrivit acelui text de lege. Evident ca in cauza sunt incidente dispozitiile legii 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, dar dispozitiile retinute de procuror ca incidente cauzei - art. 7 alin. 1 - nu pot fi prioritare normei tip de incriminare, respectiv art. 254 C.pen.
 Instanta retine si faptul ca din incadrarea juridica facuta de procuror prin actul de sesizare a instantei lipsesc prevederile art. 6 ale legii 78/2000, text care, desi nu modifica cu nimic norma tip de incriminare din Codul penal, asa cum am aratat anterior, incadreaza fapta de luare de mita ca "infractiune de coruptie", motiv pentru care textul art. 6 nu poate lipsi dintr-o incadrare juridica corecta si completa a faptei cu a carei judecare a fost sesizata instanta.
 Pentru aceste considerente, in baza art. 334 C.proc.pen., instanta va schimba incadrarea juridica a faptei pentru care inculpatul M.R.V. a fost trimis in judecata prin rechizitoriul DNA - Serviciul Teritorial Iasi, din infractiunea prev. de art. 7 alin. 1 din legea 78/2000, cu referire la art. 254 alin. 1 si 2 C.pen., in infractiunea prev. de art. 254 alin. 1 si 2 C.pen. rap. la art. 6 si art. 7 alin. 1 din legea 78/2000.
 Analizand actele si lucrarile dosarului de urmarire penala si probatoriile administrate pe parcursul cercetarii judecatoresti, cu privire la fondul cauzei penale de fata instanta retine urmatoarele:
 In fapt, potrivit adresei nr. 89435/24.01.2011 a MAI, IGPR, Inspectoratul de Politie al Judetului Suceava, Serviciul de Investigare a Fraudelor, impotriva SC HRS SRL Iasi au fost formulate plangeri penale de catre mai multe persoane referitor la derularea unor contracte de intermediere ce au avut ca urmare plasarea de forta de munca in Cehia, motiv pentru care s-a solicitat Garzii Financiare - Sectia Judeteana Iasi verificarea inregistrarii in contabilitatea societatii a acestor contracte si, eventual, calcularea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin neinregistrarea lor, cu consecinta sesizarii organelor judiciare competente.
 In vederea efectuarii acestor verificari au fost desemnati doi comisari din cadrul Garzii Financiare, Sectia Judeteana Iasi, respectiv martorul G.M.A. si inculpatul M.R.V..
 Martorul G.M.A. a contactat telefonic pe administratorul firmei SC HR Suport SRL stabilind ca data de efectuare a controlului la sediul firmei 15.02.2011 si punand in vedere administratorului sa pregateasca documentele financiar contabile ale firmei din luna iunie 2010, in special cele privind recrutarea persoanelor plecate la munca in Cehia. Aceleasi aspecte au fost comunicate de martor si asociatului unic al SC HR S SRL, martora Z.A., care l-a contactat ulterior.
 La data de 15.02.2011, orele 13:00, cei doi comisari din cadrul Garzii Financiare, Sectia Judeteana Iasi, respectiv martorul G.M.A. si inculpatul M.R.V., s-au deplasat la punctul de lucru al societatii situat in Iasi, solicitand martorilor Z.O. (administratorul societatii) si C.A.M. (contabila societatii) sa le prezinte evidenta financiar - contabila a societatii pe ultimele 6 luni, precum si toate documentele legate de contractul asupra medierii fortei de munca nr. 52/24.09.2010 incheiat cu firma ceha D. Cei doi comisari au verificat documentele puse la dispozitie intr-unul dintre birourile firmei, in prezenta celor doi martori anteriori mentionati, dar si a martorei Z.A., aceasta fiind chemata pentru a da relatii cu privire la derularea contractului de mediere cu firma ceha.
 Din analiza documentelor puse la dispozitie de reprezentantii firmei cei doi comisari au stabilit faptul ca societatea HR S SRL nu este inregistrata in Registrul Operatorilor Intracomunitari iar reprezentantii firmei nu au inregistrat in contabilitate factura fiscala seria FF19038324 nr. 432 din 18.10.2010 emisa pentru suma de 1612 euro (factura respinsa initial de partenerul ceh si apoi ramasa neconfirmata de acesta si care nu a fost inregistrata in contabilitate din dispozitia asociatului unic, martora Z.A.). Aceste aspecte au fost evidentiate ca atare de cei doi comisari in cuprinsul Notei de Constatare seria IS nr. 104885 din 15.02.1011 (f. 127), nota semnata fara obiectiuni de martorul Z.O.. Cei doi comisari au comunicat reprezentantilor firmei verificate ca a doua zi vor stabili sanctiunile aplicabile, sens in care s-a convenit cu administratorul sa se prezinte la sediul Garzii Financiare pentru semnarea procesului verbal.
 Dupa plecarea celor doi comisari martorii Z.O., Z.A. si C.A.M. au convenit sa dea acestora o suma de bani, respectiv suma de 1000 lei, cu scopul evident de a beneficia de un regim sanctionator mai bland in raport de neregulile constatate de comisari si comunicate prin nota de constatare intocmita.
 Pentru punerea in practica a deciziei luate cei trei au convenit ca inculpatul M.R.V. este cel mai "abordabil" dintre comisari iar martora Z.A. l-a apelat pe telefonul mobil (convorbire din data de 15.02.2011, orele 15:06, f. 14, d.u.p.) spunandu-i ca a uitat un dosar cu acte la sediul firmei. Desi a realizat faptul ca nu uitase nimic la sediul firmei, inculpatul a spus martorei sa-i aduca dosarul a doua zi, cand era stabilita si intalnirea pentru "finalizarea" actiunii de control.
 Potrivit intelegerii, martorul Z.O. a retras in data de 15.02.2011 din conturile SC HR S SRL suma de 1100 lei (f. 125) si a doua zi dimineata s-a deplasat la sediul Garzii Financiare Iasi unde s-a intalnit cu martora C.A.M. in jurul orelor 08:30. Cei doi au urcat cu liftul la etajul 9, unde fusesera informati ca se afla biroul inculpatului, timp in care martorul Z.O. a inmanat celeilalte martore suma de 1000 lei. Martora C.A.M. a identificat biroul inculpatului, a batut la usa si a solicitat acestuia sa iasa pe hol. Aici, martora i-a spus inculpatului ca a venit sa-i aduca "hartiile" uitate, solicitand sa i le remita intr-un loc mai ferit. Inculpatul M.R.V., realizand despre ce "hartii" este vorba, i-a condus pe cei doi intr-un hol de la etajul 9 al cladirii (ce asigura accesul spre baie si casa scarii), unde martora C.A.M. i-a dat suma de 1000 lei, bani pe care inculpatul i-a pus in buzunar. La momentul plecarii celor doi martori, inculpatul M.R.V. i-a spus martorului Z.O. ca va fi sunat in cursul aceleiasi zile pentru a veni la sediul Garzii Financiare sa semneze actele de finalizare a controlului.
 Cei doi martori au coborat din sediul Garzii Financiare, moment in care martorul Z.O. i-a dat martorei C.A.M. suma de 100 lei pentru serviciile de contabilitate efectuate la firma (restul din suma de bani retrasa anterior din contul societatii).
 In acest timp, martorul G.M.A. a avut o discutie cu seful de divizie, numitul I.A., cu privire la modul de finalizare a procesului verbal in ceea ce priveste constatarea a doua contraventii in sarcina societatii HR S SRL, in contextul in care factura neinregistrata in contabilitate nu era confirmata de partenerul extern. Seful de divizie a exprimat o opinie in legatura cu existenta celor doua contraventii, recomandand ca cei doi comisari sa discute si cu seful sectiei judetene, martorul M.V.. In jurul orelor 09:15, martorul G.M.A. a revenit in birou, unde l-a gasit si pe inculpatul M.R.V., caruia i-a spus ce a discutat cu seful de divizie si recomandarea acestuia. Cei doi au mers sa discute cu martorul M.V. in jurul orelor 09:30. Acestuia i-au expus cele constatate la societatea HR S SRL, concluzia discutiilor fiind ca cele doua contraventii exista si pentru sanctionarea lor trebuiau aplicate sanctiuni contraventionale minime.
 Ulterior, martorul G.M.A. si inculpatul M.R.V. au revenit in biroul de la etajul 9 al cladirii, incepand redactarea procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor.
 In aceeasi zi, in jurul pranzului, martorul Z.O., administratorul SC HR S SRL, s-a prezentat la sediul Garzii Financiare Iasi si, in biroul comisarilor care au efectuat controlul, a semnat procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria H nr. 0236612 (f. 196 d.u.p.). In cuprinsul acestuia s-a retinut comiterea de catre contravenienta HR S SRL a doua contraventii prev. de art. 2192 alin. 1 din OG 92/2003 si art. 41 pct. 1 din legea 82/1991, pentru care s-au aplicat sanctiunea contraventionala a avertismentului, respectiv amenda contraventionala in cuantum de 1000 lei (minimul legal).
 Situatia de fapt, astfel cum a fost retinuta de instanta de judecata, rezulta din coroborarea mijloacelor de proba administrate pe parcursul urmaririi penale si in faza cercetarii judecatoresti.
 Astfel, din inscrisurile atasate la dosarul cauzei rezulta cu prisosinta modalitatea de sesizare a Garzii Financiare Iasi pentru realizarea controlului la SC HRS SRL Iasi si obiectivele acestuia. In acelasi sens, din inscrisurile atasate dosarului cauzei, coroborate cu declaratiile martorilor C.A.M., G (fosta D) A, G.M.A., Z.A. si Z.O., cu declaratiile inculpatului M.R.V., cu mentiunile Notei de Constatare seria IS nr. 104885 din 15.02.1011 si ale procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria H nr. 0236612, rezulta dincolo de orice dubiu modalitatea de desfasurare a controlului la firma HR S SRL si concluziile acestuia, respectiv constatarea comiterii de catre reprezentantii firmei a doua contraventii constand in omisiunea de inregistrare a firmei in Registrul Operatorilor Intracomunitari, desi a efectuat operatiuni de prestari servicii intracomunitare, si neinregistrarea in contabilitate a facturii FF19038324 nr. 432 din 18.10.2010.
 Contrar celor retinute de procuror in actul de sesizare, instanta nu poate retine ca cei doi comisari ar fi avut intentia de a reveni intr-un control mai extins la aceeasi societate si ca discutiile purtate de cei doi comisari ai Garzii Financiare cu reprezentantii SC HR S SRL au determinat pe acestia din urma sa ia decizia de a da o suma de bani comisarilor. Asa cum au precizat martorii in fata instantei de judecata nici unul dintre cei doi comisari nu a spus ca vor reveni in control iar discutiile legate de veniturile salariale ale comisarilor au aparut in contextul mai larg legat de necesitatea unor venituri mai ridicate in conditiile economice actuale (martora Z.A. a precizat ca a renuntat la locul de munca de la ITM datorita veniturilor salariale) si nu au fost directionate intentionat de inculpat pentru a sugera reprezentantilor societatii sa-i dea o anumita suma de bani.
 Ca atare, instanta retine ca ideea de a da o suma de bani inculpatului M.R.V. a venit exclusiv din partea reprezentantilor societatii HR S SRL, aspect confirmat de martora C.A.M. ("dupa plecare, eu si sotii Z am hotarat sa dam ceva celor doi inspectori, asa cum se face la noi"), ca si de martorii Z.A. ("Dupa finalizarea controlului, eu, impreuna cu administratorul si contabila firmei, am avut initiativa de a da celor doi inspectori o suma de bani (_) intrucat era primul control la firma si stiam ca asa se face") si Z.O. ("Dupa plecarea celor doi inspectori, impreuna cu sotia si contabila, am considerat necesar sa le dam celor doi inspectori o suma de bani. Nu am facut acest lucru cu un scop anume insa am auzit ca asa se procedeaza la noi la efectuarea controalelor financiare.").
 Desi martorii anterior mentionati au declarat ca nu au dat suma de bani cu un scop anume, este mai mult decat evident ca acea suma avea legatura cu exercitarea atributiilor de serviciu ale inculpatului M.R.V. si ca prin remiterea ei se viza aplicarea unor sanctiuni contraventionale cat mai reduse firmei HR S SRL. Aceasta suma nu a fost remisa cu titlu de "atentie" cum a sustinut martora Z.A. intrucat nu-l cunostea pe inculpat anterior, nu erau prieteni si acesta nu-i facuse nici un serviciu anterior momentului controlului din data de 15.02.2011. Prin urmare, nu exista nici un motiv (fara legatura cu atributiile de serviciu ale inculpatului) pentru ca martora Z.A. sa-i dea un cadou, o suma de bani cu titlu absolut gratuit, inculpatului; in plus, daca "atentia" era un simplu cadou este inexplicabil de ce banii au fost dati si primiti anterior definitivarii actelor de control si stabilirii sanctiunii contraventionale. Iar martora Z.A. a dorit ca remiterea sa se faca anterior momentului semnarii procesului verbal de contraventie, dupa cum rezulta din discutia purtata cu inculpatul la data de 15.02.2011, tocmai in scopul de a beneficia de un tratament sanctionator mai favorabil societatii pe care o detine.
 Desi inculpatul M.R.V. nu a recunoscut ca a luat banii oferiti de martora C.A.M., remiterea si primirea sumei de bani rezulta cu prisosinta din declaratiile martorilor audiati in cauza, coroborate cu mentiunile proceselor verbale de redare a interceptarii convorbirilor telefonice efectuate autorizat. Faptul ca suma de 1000 lei a fost extrasa din conturile societatii de martorul Z.O. rezulta din extrasul de cont atasat la dosarul cauzei, iar remiterea ei catre inculpat din declaratiile celor doi martori implicati direct, respectiv C.A.M. si Z.O.. Chiar daca intre declaratiile celor doi exista unele neconcordante, asa cum a subliniat si avocatul apararii, acestea privesc aspecte de detaliu (cum au ajuns la sediul Garzii Financiare, cum era imbracat inculpatul si in ce buzunar a pus banii) fara legatura cu elementele constitutive ale infractiunii ce face obiectul judecatii, cat timp ambii martori, sub prestare de juramant, au declarat ca suma de bani a fost remisa si acceptata de inculpatul M.R.V..
 In plus, din coroborarea declaratiilor martorilor Z.A., C.A.M. si Z.O., cu declaratiile inculpatului, cu declaratiile martorilor G.M.A. si M.V. si cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate autorizat rezulta ca remiterea sumei de bani catre inculpat a avut loc in jurul orelor 09:00, in dimineata zilei de 16.02.2011. Aceasta este ora la care martorul G. nu se afla in biroul comun, potrivit propriilor declaratii, birou in care ramasese inculpatul, martorul revenind in jurul orelor 09:15 in birou dupa discutia cu numitul I.A. In plus, in cursul convorbirii telefonice dintre martorii Z.A. si Z.O. din data de 16.02.2011, orele 09:07, acesta din urma deja confirma catre sotia sa ca a rezolvat "problema", desi nu cunostea ce amenda urmeaza a fi aplicata societatii pe care o reprezinta. Aceste aspecte sunt concordante cu declaratiile date de martorii C.A.M. si Z.O. atat in cursul urmaririi penale, cat si in faza cercetarii judecatoresti.
 Chiar daca apararea a contestat declaratiile martorilor Z.A., C.A.M. si Z.O. pe motiv ca sunt persoane interesate in cauza, instanta le va retine ca fiind pe deplin veridice. Denuntul in cauza nu a fost facut de mituitori pentru ca acestia sa fie banuiti ca ar avea interes in restituirea sumei de bani date cu titlu de mita (art. 255 alin. 5 C.pen.) iar declaratiile date de martori sunt sustinute de continutul proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate autorizat. De altfel, chiar I.C.C.J. in practica sa (decizia 948/12.03.2010) a retinut ca declaratiile martorului care a avut initial calitatea de invinuit in cauza pot servi la aflarea adevarului, intrucat acesta este considerat martor in acceptiunea jurisprudentei CEDO (cauza Spanu vs. Romania).
 Instanta retine ca nu exista nici un motiv pentru ca martorii C.A.M. si Z.O. sa recunoasca, imediat dupa remiterea sumei de bani catre inculpat, acest aspect in convorbirile purtate cu martora Z.A.. Astfel, in convorbirile din data de 16.02.2011, orele 09:07 si orele 09:37 (f. 16, d.u.p.), martora Z.A. primeste confirmarea ca a fost remisa suma de bani inculpatului atat de la martorul Z.O., cat si de la martora C.A.M.. Ori, la acel moment, martorii nu aveau cunostinta ca sunt cercetati penal in vreo cauza, deci pozitia lor referitor la remiterea sumei de bani inculpatului nu poate fi contestata decat prin probe. Aceste probe nu au fost insa solicitate in cauza, iar simpla sustinere a inculpatului ca nu a primit suma de bani nu poate avea valoare probatorie in contra declaratiilor celor doi martori si a proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate autorizat, declaratia inculpatului avand valoare probatorie conditionata potrivit art. 69 C.proc.pen. in timp ce declaratiile martorilor au valoare probanta deplina.
 Referitor la legalitatea proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate autorizat, legalitate contestata de aparare, instanta retine ca aceasta nu poate fi pusa la indoiala. Convorbirile telefonice purtate de martora Z.A. in perioada 11.02.2011 - 16.02.2011 au fost interceptate intr-un alt dosar penal, in care martora era cercetata pentru comiterea infractiunii de trafic de persoane (dosar nr. 224/D/P/2010 al DIICOT Iasi), insa interceptarea era autorizata (autorizatie nr. 78/01.02.2011 emisa de Tribunalul Iasi) iar potrivit art. 912 alin. 5 C.proc.pen. convorbirile interceptate intr-o cauza penala pot fi folosite si in alta cauza penala daca din cuprinsul acestora rezulta date si informatii concludente si utile privitoare la pregatirea sau savarsirea unei alte infractiuni dintre cele prev. de art. 911 alin. 1 si 2 C.proc.pen., inclusiv cele prev. de legea 78/2000 cum este cazul spetei de fata.
 Legalitatea convorbirilor interceptate autorizat in cauza a fost contestata de aparare si pentru motivul ca procesele verbale de redare nu au fost certificate de procuror conform art. 913 alin. 2 C.proc.pen. Dincolo de faptul ca apararea nu a indicat vatamarea cauzata inculpatului prin lipsa mentiunii de conformitate de pe procesele verbale de redare, mai ales in conditiile in care inculpatul nu a contestat autenticitatea convorbirilor ci le-a recunoscut continutul, convorbiri pe care le-a audiat integral potrivit procesului verbal (f. 55, d.u.p.) fara a le contesta, instanta retine ca ambele procese verbale de redare au fost intocmite de procuror si nu de un alt organ de cercetare penala si ar fi fost un nonsens ca procurorul sa confirme autenticitatea unor procese verbale pe care singur le-a intocmit.
 Mai mult, in cauza a fost intocmit proces verbal de consemnare a actelor premergatoare conform art. 224 alin. 3 C.proc.pen. (f. 26, d.u.p.), care poate fi mijloc de proba, iar faptul ca procesele verbale se refera la convorbiri interceptate anterior inceperii urmaririi penale in cauza nu reprezinta un motiv de nelegalitate a acestora.
 Din cuprinsul dispozitiilor art. 911 alin. 1 si 2 C.proc.pen. rezulta ca interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor sunt subordonate unor conditii strict determinate, si anume: sa existe date sau indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni; sa priveasca o infractiune dintre cele pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu; sa fie utile pentru aflarea adevarului, atunci cand stabilirea situatiei de fapt sau identificarea faptuitorului nu poate fi realizata in baza altor probe; sa existe o autorizatie din partea judecatorului competent. Ori, toate aceste conditii sunt indeplinite in cauza iar textele legale nu conditioneaza legalitatea interceptarilor si inregistrarilor audio sau video de inceperea urmaririi penale. Nici o dispozitie legala nu interzice ca autorizarea de interceptare si de inregistrare audio sau video sa se poata da ca act premergator inceperii urmaririi penale.
 Retinerea unei astfel de conditionari ar reprezenta o interpretare a dispozitiilor Codului de procedura penala prin adaugare la lege. Atunci cand legiuitorul a dorit ca autorizarea unei ingerinte in dreptul la viata privata sa se faca doar dupa inceperea urmaririi penale a facut-o in mod expres. Marturie stau disp. art. 100 C.proc.pen. care reglementeaza perchezitia si care prin legea 281/2003 au fost completate cu alin. 6 in care se prevede ca "perchezitia domiciliara nu poate fi dispusa inainte de inceperea urmaririi penale". In cazul inregistrarilor audio sau video nu exista un text prohibitiv si nici nu putea sa existe atat timp cat autorizarea poate fi dispusa atunci cand sunt date despre pregatirea savarsirii unor infractiuni grave si pentru identificarea sau localizarea infractorilor, aspecte ce implica si o munca de informare. In plus, textele legale anterior mentionate au fost validate de Curtea Constitutionala ca nefiind in contradictie cu legea fundamentala prin numeroase decizii (ex. 962/25.06.2009, 410/10.04.2008 etc.) iar practica Inaltei Curti de Casatie si Justitie este tot in sensul ca autorizarea interceptarii convorbirilor telefonice nu este conditionata de inceperea urmaririi penale (ex. decizia 276/27.01.2010, decizia 948/12.03.2010).
 Prin urmare, critica apararii privind obtinerea ilegala a probelor in cauza nu poate fi primita de instanta.
 Apararea a invocat si faptul ca inculpatul ar fi fost pus intr-o situatie de inegalitate si ca nu a putut sa-si sustina nevinovatia in cauza.
 Instanta constata insa ca egalitatea armelor a fost respectata de instanta si ca inculpatului, asistat de aparator ales, i-au fost incuviintate toate probele solicitate in aparare, probe efectiv administrate. CEDO a explicat in practica sa ca exigenta egalitatii armelor, in sensul unui echilibru just intre parti, implica obligatia de a oferi fiecarei parti o posibilitate rezonabila de a-si prezenta cauza, inclusiv probele, in conditii care sa nu o plaseze in situatie de dezavantaj net in comparatie cu adversarul sau (Dombo Beheer B.V. vs. Olanda), si dreptul inculpatului de a avea acces la toate dovezile stranse de procuror (Bendenoun vs. Franta, Edwards vs. Marea Britanie).
 Ori, inculpatul a avut acces la toate probele administrate de procuror si si-a expus punctul de vedere asupra acuzatiei formulate impotriva sa prin declaratiile date in faza de urmarire penala si in fata instantei de judecata, fiindu-i incuviintate si administrate probatorii in aparare.
 Faptul ca instanta a retinut ca temei al vinovatiei acestuia declaratiile date de martorii care au avut (parte dintre ei) si calitatea de mituitori nu reprezinta o incalcare a dreptului la un proces echitabil intrucat declaratiile de nerecunoastere ale inculpatului, potrivit carora nu a pretins si nu a acceptat bani de la martori, nu si-a incalcat cu nimic atributiile de serviciu, sunt infirmate in mod indubitabil de celelalte mijloace de proba administrate, mijloace de proba ce se coroboreaza unele cu altele si la care instanta a facut referire pe larg anterior.
 In drept, fapta inculpatului M.R.V. care, la data de 16.02.2011, in calitate de comisar al Garzii Financiare, Sectia Judeteana Iasi, a primit de la martorii C.A.M. si Z.O. suma de 1000 lei in scopul de a indeplini un act privitor la indatoririle sale de serviciu, respectiv cu scopul de a crea un regim sanctionator mai bland pentru cele doua contraventii constatate in sarcina SC HRS SRL Iasi (firma la care martora C.A.M. era contabil, firma administrata de martorul Z.O.) cu ocazia controlului efectuat la data de 15.02.2011, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de luare de mita prev. de art. 254 alin. 2 C.pen. rap. la art. 6 si art. 7 alin. 1 din legea 78/2000.
 Forma agravata a infractiunii de luare de mita este retinuta in cauza din perspectiva atributiilor de control pe care le avea inculpatul M.R.V., atributii relevate de fisa postului (f. 32, d.u.p.).
 In plus, potrivit fisei postului si actelor intocmite cu ocazia controlului efectuat la SC HRS SRL Iasi (nota de constatare si proces verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor), inculpatul M.R.V. avea atributii de constatare sau sanctionare a contraventiilor, situatie in care in incadrarea juridica a faptei comise de acesta trebuiesc retinute si dispozitiile art. 7 alin. 2 din legea 78/2000 cu referire la art. 254 alin. 2 C.pen.
 Dispozitiile art. 6 din legea 78/2000, desi nu influienteaza asupra conditiilor de incriminare a infractiunii de luare de mita, sunt retinute de instanta in incadrarea juridica a faptei comise de inculpatul M.R.V. pentru a evidentia calificarea legala a infractiunii de luare de mita ca si infractiune de coruptie, inculpatul intrand in categoria persoanelor prev. de art. 1 lit. a din legea 78/2000 ca fiindu-le aplicabile dispozitiile legii pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie.
 Sub aspectul laturii subiective a faptei instanta retine ca inculpatul a actionat cu forma de vinovatie a intentiei directe prev. de art. 19 pct. 1 lit. a C.pen. Inculpatul si-a dat seama in momentul primirii sumei de bani ca acestia nu i se cuvin si cu toate acestea a vrut sa-i primeasca. In acelasi timp, inculpatul a avut reprezentarea starii de pericol care se produce pentru buna desfasurare a activitatii de serviciu.
 Legatura directa dintre suma de bani primira de la mituitori si atributiile de serviciu ale inculpatului rezulta cu prisosinta din modalitatea de remitere a acesteia, anterior aplicarii sanctiunii contraventionale si dupa ce fusese contactat de mituitori pentru o presupusa uitare a unor documente la sediul firmei verificate. Inculpatul a stiut ca urma sa i se dea o suma de bani in legatura cu exercitarea atributiilor sale de serviciu intrucat, desi nu uitase nici un document la societatea controlata, a spus martorilor sa i le aduca a doua zi. In plus, livrarea de catre martora C.A.M. a presupuselor documente uitate s-a facut, la solicitarea martorei si cu acceptul inculpatului care cunostea mai bine locatia, intr-un loc mai retras. Ori, daca era convins ca cei doi martori au venit la sediul Garzii Financiare doar pentru a-i restitui documente uitate la sediul firmei, inculpatul putea evident sa spuna acestora sa i le lase in birou, fara a cauta un loc mai izolat pentru remitere, situatie ce denota cunoasterea de catre inculpat a caracterului ilegal al actiunilor sale.
 Infractiunea de luare de mita a fost comisa de inculpatul M.R.V. in cea de-a doua modalitate incriminata de disp. art. 254 C.pen,. respectiv prin primirea unei sume de bani remisa de mituitori, suma la care nu era indreptatit, inculpatul efectuand control la SC HRS SRL Iasi in virtutea indatoririlor sale de serviciu.
 Instanta retine, pentru considerentele aratate si anterior, ca suma de 1000 lei a fost primita de inculpat cu titlu de contraechivalent al conduitei pe care s-a angajat tacit sa o adopte, respectiv crearea unui regim sanctionator mai bland pentru cele doua contraventii constatate in sarcina SC HRS SRL Iasi cu ocazia controlului efectuat. Angajamentul inculpatului a fost unul tacit intrucat martorii C.A.M. si Z.O. nu au declarat ca i-ar fi adresat vreo solicitare explicita inculpatului, dar scopul pentru care i se dadea suma de bani era unul evident in conditiile in care in urma controlului efectuat cu o zi inainte retinusera doua contraventii in sarcina SC HR S SRL, societate reprezentata de cei doi martori, iar martorii au remis bani inculpatului anterior ca acesta sa comunice reprezentantilor societatii sanctiunile contraventionale aplicate. Or, nu exista nici un alt motiv pentru care martorii C.A.M. si Z.O. sa remita inculpatului suma de 1000 lei decat cel legat de exercitarea atributiilor de serviciu ale acestuia.
 Este adevarat ca instanta nu poate retine ca inculpatul M.R.V. a intervenit in vreun fel in sanctionarea contraventionala minima a SC HR S SRL, sanctiunile aplicate societatii fiind urmarea consultarii dintre cei doi comisari (inculpatul M.R.V. si martorul G.M.A.) si conducerea Garzii Financiare Iasi, respectiv numitul I.A. si martorul M.V., dar pentru existenta infractiunii de luare de mita nu este necesar ca scopul special urmarit de faptuitor sa fie efectiv realizat, el trebuind doar sa existe in momentul primirii sumei de bani. Prin urmare, este nerelevant in cauza faptul ca inculpatul nu a actionat in nici un fel pentru a determina sanctionarea contraventionala minima a SC HRS SRL Iasi, important fiind ca acesta a primit bani de la reprezentantii societatii in acest scop, moment in care si infractiunea de luare de mita a fost comisa. Pentru existenta infractiunii de luare de mita este irelevant daca scopul pentru care au fost dati banii a fost atins sau nu, daca functionarul s-a conformat cerintei sau nu ori daca a indeplinit actul cu respectarea atributiilor de serviciu sau nu, actul functionarului subiect al infractiunii prev. de art. 254 C.pen. fiind un act licit sau ilicit.
 Fiind intrunite conditiile prevazute de art. 345 alin. 2 C.proc.pen. instanta va dispune condamnarea inculpatului pentru fapta comisa.
 La individualizarea pedepsei ce va fi aplicata inculpatului pentru infractiunea comisa instanta va avea in vedere faptul ca, in indeplinirea indatoririlor de serviciu, functionarii publici sau orice alti functionari nu trebuie sa fie influientati de interese materiale, de obtinerea unor foloase ce nu li se cuvin. Ei sunt tinuti sa-si indeplineasca atributiile in mod corect si sa nu faca din exercitarea lor o sursa de venituri ilicite. Efectuarea oricaror acte care intra in competenta lor nu trebuie sa fie determinata de asemenea mobiluri ci numai de grija indeplinirii corecte a indatoririlor de serviciu si a respectarii legalitatii. Faptele de venalitate ale functionarilor publici precum si ale celorlalti functionari aduc o grava atingere activitatii de serviciu, ca si intereselor persoanelor.
 Potrivit disp. art. 72 C.pen. la stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozitiile partii generale a Codului penal, limitele de pedeapsa prevazute de textul de incriminare, gradul de pericol social al faptei savarsite, relevat de modalitatea de comitere - prin primirea unei sume de bani si nu pretinderea acesteia - dar si de persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale.
 Avand in vedere lipsa antecedentelor penale si conduita buna a inculpatului M.R.V. anterior comiterii faptei, conduita relevata si de caracterizarea efectuata de superiorul direct al inculpatului, depusa la dosarul cauzei (f. 53, dosar instanta), instanta va retine in favoarea inculpatului circumstanta atenuanta prev. de art. 74 lit. a C.pen.
 Prin raportare la datele ce caracterizeaza in ansamblu persoana inculpatului, astfel cum sunt ele relevate de probele administrate in cauza (inculpatul M.R.V. are 34 de ani, studii superioare, casatorit si nu are antecedente penale iar anterior faptei ce face obiectul prezentei cauze si-a indeplinit corect indatoririle de serviciu), dar si la circumstantele comiterii infractiunii (mituitorii au fost cei care au avut initiativa de a da bani inculpatului, pentru ca "asa se face la noi", folosul primit de inculpat a avut o valoare scazuta (1000 lei) iar inculpatul nu a intervenit pentru realizarea efectiva a scopului pentru care a primit banii), instanta considera ca se impune coborarea pedepsei sub minimul special prevazut de textul de incriminare, dand efect dispozitiilor art. 76 lit. c C.pen.
 In aceste conditii instanta considera ca aplicarea unei pedepse de 1 an si 10 luni inchisoare pentru inculpatul M.R.V. corespunde unei juste individualizari a pedepsei.
 Fata de retinerea in cauza a circumstantelor de atenuare a pedepsei instanta considera ca nu se impune aplicarea pedepsei complementare inculpatului, dand efect astfel prevederilor art. 76 alin. 3 C.pen.
 In baza art. 71 C.pen. se va aplica inculpatului si pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b si lit. c C.pen.
 In raport de prevederile art. 71 alin. 2 C.pen., instanta va interzice inculpatului doar drepturile prevazute de art.64 alineatul 1 literele a teza a-II-a, lit. b si lit. c Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales in autoritati publice sau in functii elective publice, dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat si dreptul de a ocupa functia publica de comisar in exercitarea careia a comis fapta, retinand ca natura faptelor savarsite, ansamblul circumstantelor personale ale inculpatului si constientizarea redusa a incalcarii normelor legale (rezultata din pozitia procesuala de negare a faptei adoptata de inculpat) conduc la concluzia existentei unei nedemnitati in exercitarea drepturilor de natura electorala prevazute de textul de lege mentionat dar si in exercitarea in continuare a functiei publice in exercitarea careia a comis fapta de coruptie.
 In ceea ce priveste pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alineatul 1 litera a teza I Cod penal, instanta va avea in vedere hotararea Hirst contra Marii Britanii din 06.10.2005, prin care instanta europeana a constatat incalcarea prevederilor art. 3 din Protocolul nr.1 ca urmare a interzicerii in baza legii a dreptului de a alege persoanei ce a fost condamnata la pedeapsa inchisorii, apreciind ca o restrangere generala, automata si nediferentiata a unui drept fundamental consacrat de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, depaseste marja de apreciere acceptabila oricat de larga ar fi, dar si decizia 74/2007 pronuntata de ICCJ in recurs in interesul legii. Fata de aceste considerente, apreciind ca in prezenta cauza, din probatoriul administrat, nu rezulta o nedemnitate a inculpatului in ceea ce priveste dreptul de a alege, instanta nu va interzice exercitiul acestui drept de natura electorala si, in consecinta, nu va face aplicarea art. 71 alineatul 2 raportat la art. 64 alineatul 1 litera a teza I Cod penal. Cum inculpatul nu are copii minori, neexistand nici posibilitatea rezonabila de a se prevedea ca ar putea fi numit tutore sau curator, drepturile prev. de art. 64 aliniatul 1 lit. d si e nu-i vor fi interzise.
 Avand in vedere datele ce caracterizeaza persoana inculpatului M.R.V., astfel cum au fost anterior evidentiate, si gravitatea oarecum redusa a faptei comise de acesta (prin raportare la circumstantele comiterii infractiunii - mituitorii au fost cei care au avut initiativa de a da bani inculpatului, pentru ca "asa se face la noi", folosul primit de inculpat a avut o valoare scazuta (1000 lei) - si avand in vedere faptul ca inculpatul nu a intervenit ulterior primirii banilor pentru realizarea efectiva a scopului pentru care a primit suma respectiva), instanta considera ca simpla aplicare a pedepsei constituie un avertisment suficient pentru acesta si ca, chiar fara executarea efectiva a pedepsei cu inchisoarea aplicate, acesta nu va mai comite alte infractiuni.
 Instanta are in vedere si faptul ca inculpatul a fost judecat in stare de libertate iar in aceasta perioada nu a mai adoptat un comportament ilicit, ca prin pronuntarea condamnarii inculpatul devine incompatibil de a mai exercita vreo alta functie publica de natura celei in care a comis fapta ce face obiectul cauzei pana la reabilitare (art. 54 alin. 1 lit. h din legea 188/1999) si ca raporturile de serviciu cu Garda Financiara, institutie publica in cadrul careia a functionat la data comiterii faptei ce face obiectul cauzei, vor inceta de drept la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare (art. 98 alin. 1 lit. f, legea 188/1999), astfel incat posibilitatea ca inculpatul sa recidiveze in comportamentul ilicit adoptat sau sa comita o alta fapta de coruptie este una extrem de redusa.
 Avand in vedere aceste aspecte, varsta inculpatului si faptul ca acesta este la primul conflict cu legea penala, instanta considera ca scopul pedepsei prev. de art. 52 C.pen. poate fi atins si fara executarea efectiva, in regim de detentie, a acesteia, simpla pronuntare a condamnarii penale constituind un avertisment suficient de puternic pentru inculpat.
 De aceea, instanta, in baza art. 81 C.pen., va dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de incercare de 3 ani si 10 luni stabilit potrivit art. 82 C.pen., si potrivit art. 359 C.proc.pen. va atrage atentia inculpatului ca in cazul savarsirii altei infractiuni se va dispune revocarea beneficiului suspendarii conditionate a pedepsei si executarea acesteia in intregime.
 In baza art. 71 alin. 5 C.pen. pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei aplicate inculpatului se va suspenda si executarea pedepsei accesorii stabilite de instanta.
 Intrucat instanta a constatat ca fapta ce a facut obiectul judecatii exista, constituie infractiunea de luare de mita si a fost comisa de inculpat, dispunand condamnarea acestuia, in baza art. 19 din legea 78/2000 si art. 254 alin. 3 C.pen. va dispune confiscarea de la inculpatul M.R.V. a sumei de 1000 lei. Instanta are in vedere si faptul ca mituitorii nu au formulat denunt in cauza de fata, scoaterea de sub urmarire penala a acestora fiind dispusa de procuror in temeiul art. 10 lit. b1 C.proc.pen., neexistand astfel nici un motiv legal pentru a dispune restituirea sumei date cu titlu de mita catre acestia.
 Avand in vedere solutia dispusa in latura penala a cauzei, de condamnare a inculpatului, precum si masura asiguratorie a confiscarii speciale a sumei de bani primite cu titlu de mita de inculpat, instanta, in baza art. 20 din legea 78/2000, va mentine masura asiguratorie a sechestrului, dispusa prin ordonanta procurorului din data de 28.03.2011 data in dosar nr. 34/P/2011 al DNA - Serviciul Teritorial Iasi, asupra conturilor bancare detinute de inculpatul M.R.V. la BCR - Sucursala Iasi, pana la concurenta sumei de 1000 lei.