Incalcarea dispozitiilor art. 14 din Ordinul nr.376 din 10.04.2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice in vederea stabilirii intoxicatiei etilice - natura termenului prevazut de lege si consecintele incalcarii...

Incalcarea dispozitiilor art. 14 din Ordinul nr.376 din 10.04.2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice in vederea stabilirii intoxicatiei etilice - natura termenului prevazut de lege si consecintele incalcarii lui;
Criterii de individualizare a pedepsei in cazul infractiunilor de pericol prev. de OUG 195/2002.
 
 Prin sentinta penala nr. 137/28.06.2010 pronuntata de Judecatoria Harlau in dosarul nr. 633/239/2010 s-au dispus urmatoarele:
 "Condamna pe inculpatul A.L.A, la 1(o) luna inchisoare pentru savarsirea infractiunii de conducere de autoturism sub inflenta bauturilor alcoolice, infractiune prevazuta si pedepsita de art 87 alin 1 din OUG 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, cu aplicarea prevederilor art 74 lit a, c cod penal raportat la art 76 lit d Cod penal.
 In baza dispozitiilpr art 71 cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevazute la art. 64 lit a teza a II a , b, cod penal.
 In baza disp art 81 Cod penal dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate inculpatului.
 In baza dispozitiilor art 82 Cod penal stabileste termen de incercare pentru inculpat de 2 ani si 1(lo) luna.
 Atrage atentia inculpatului asupra disp art 83 Cod penal, dispozitii referitoare la revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei in cazul savarsirii unei infractiuni.
 In baza disp art 71 alin 5 raportat la art 82 cod penal suspenda executarea pedepsei accesorii.
 In baza disp art. 191 alin 1 Cod procedura penala obliga pe inculpat la plata sumei de 300 lei catre stat cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care 200 lei din faza de urmarire penala si 100 lei cheltuieli judiciare din faza de judecata".
 Pentru a hotari astfel, Judecatoria Harlau a retinut urmatoarele:
 Prin rechizitoriul 1371/P/31.03.2010 al Parchetului de pe langa Judecatoria Harlau s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a invinuitului M.N., pentru savarsirea infractiunii prevazute de art 87 alin 1 din OUG 195/2002, respectiv conducere sub influenta bauturilor alcoolice, cerere ce a fost integistrata la judecatoria Harlau spre competenta solutionare sub nr. 633/239/26.042010.
 Fiind declarata terminata cercetarea judecatoreasca, conform art.339 alin. 2 Cod procedura penala, analizand actele si lucrarile dosarului, instanta deliberand asupra ansamblului material probator administrat in cauza retine urmatoarea situatie de fapt si de drept:
 In fapt, inculpatul este posesor al permisului de conducere categoria B si este posesorul autoturismului IS 94- MLL.
 In data de 17.09.2009 orele 14.30, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului s?u si s-a deplasat prin orasul Harl?u.
 In timp ce se deplasa prin Harl?u pe strada Logofat Tautu a fost oprit de catre lucratorii de politie. In timp ce s-au efectuat verificarile s-a constat ca inculpatul se afl? in stare de ebrietate avand o alcoolemie de 0,87 gr la mie la rezultatul alcooltest Dragner (f8 dosar up). Inculpatul a fost condus la spital pentru recoltare de probe biologice. Si a rezultat conform adresei 1950-1/A//22.09.2009 a IML ca inculpatul la data prelevarii sangelui la ora 14.45 avea o alcoolemie de 2,10 mg/l iar la ora 15.45 o alcoolemie de 1,95 mg/l alcool in sange.
 Din buletinul de examinare clinica (fila 11 dosar UP) rezulta ca inculpatul pare in stare de ebrietate.
 Cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei, aparatorul inculpatului a solicitat instantei ca acesta sa fie achitat in baza art. 11 raportat la art. 10 lit d din codul de procedura penala deoarece nu au fost respectate Ordinul 376/10.04.2006 si normele de aplicare deoarece probele au fost transmise la IML dupa mai mult de 3 zile cat prevad art 14 din Norme, neinvocand-se alte aspecte in ceea ce priveste modalitatea de recoltarea a probelor.
 Potrivit dispozitiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilita; aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata in urma examinarii tuturor probelor administrate, in scopul aflarii adevarului. Astfel, starea de fapt a fost stabilita ca rezultat al tuturor mijloacelor de proba legal administrate. Intr-adevar, art. 30 din Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice in vederea stabilirii intoxicatiei etilice si a starii de influenta a produselor ori substantelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducatorilor de autovehicule si tramvaie, aprobate prin Ordinul Ministerului sanatatii nr. 376/10.04.2006 mentioneaza ca utilizarea trusei standard de prelevare a carei componenta se prevede in anexa nr. 5, inlocuieste metoda clasica, in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a acestor norme. Totusi, nu trebuie omise dispozitiile tranzitorii ale art. 6 alin. (1) lit. c) din OMS care prevad ca pana la inlocuirea metodei anterioare cu noua metodologie, prelevarea sangelui se face cu seringi de unica folosinta, astfel cum s-a procedat si in prezenta cauza. Faptul ca au fost transmise probele IML dupa o perioada mai lunga , fara a se face dovada ca nu a fost conservata proba in conditiile prevazute de ordin , nu este de natura a se altera proba, iar data de 17.09.2009 a fost intr-o zi de joi, probele fiind transmise luni la IML in data de 21.09.2009, cunoscut fiind ca zilele de sambata si duminica Laboratorul de Medicila legala nu functioneaza decat in regim de urgente, ceea ce nu se impunea in cauza.
 La dosarul de urmarire penala exista un proces-verbal de prelevare a probelor biologice, mentionandu-se ca aceasta prelevare s-a efectuat cu ac si seringa de unica folosinta sub semnatura si parafa medicului de la Spitalul Orasenesc Harlau. Astfel, sustinerile aparatorului inculpatului sunt nereale, probele ce au fost prezentate la laborator erau intacte la momentul predarii asa cum rezulta din buletinul de analiza toxicologica-alcoolemie.
 De la bun inceput, adica din momentul constatarii faptei de catre organele de politie, dar si ulterior, in cursul urmaririi penale, inculpatul nu a avut nicio obiectie cu privire la modul in care au fost recoltate probele biologice, a acceptat sa se supuna probei alcool test, care a evidentiat o cantitate de 0,87 mg/l alcool in aer pur respirat, iar ca urmare a probelor de sange recoltate s-a stabilit o alcoolemie de 2,10 ‰ la ora 14.45, respectiv 1,95 ‰ la ora 15.45. In cursul cercetarii judecatoresti, inculpatul nu a invocat nici un moment existenta vreunui motiv de nulitate vizand modul cum i-au fost transportate probele biologice, recunoscand si regretand conducerea sub influenta alcoolului, aceste aspecte fiind invocate doar cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei.
 Instanta nu poate primi aceste aparari deoarece aspectele invocate cu privire la nulitatea probei sunt de nulitate relativa si pot fi invocate pana la citirea actului de sesizare, si trebuie dovedita si vatamarea inculpatului in drepturile sale, insa retine instanta ca acesta a recunoscut si regretat fapta. Acest aspect este confirmat si de martora C.M. care a declarat ca a consumat cu nepotul sau cate un pahar de vin, dupa care acesta a fost chemat ca a cazut copilul si a plecat la volanul masinii. Astfel, instanta apreciaza ca sunt neintemeiate criticile inculpatului cu privire la faptul ca nu a fost respectata modalitatea de transport a probelor biologice recoltate si acest lucru a condus la alterarea acestora in conditiile in care nu exista nicio dovada care sa creeze o suspiciune cu privire la o pretinsa alterare a probelor. Instanta opineaza ca nerespectarea termenului de recomandare prevazut de art 14 din Normele de aplicare a Ordinului 363/2006 nu conduce automat la concluzia ca probele sunt alterate si nu poate conduce automat la concluzia ca aceste mostre de sange au fost obtinute in mod ilegal si s-a produs o incalcare a prevederilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen.
Analizand toate actele si lucrarile dosarului instanta retine ca este indubitabil faptul ca inculpatul a condus autoturismul cu alcoolemie ce depaseste limita legala, iar faptul ca nu s-au respectat procedurile impuse de Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 376/2006 la recoltarea sangelui respectiv transportul, nu conduce automat la constatarea nulitatii recoltarii, iar inculpatul, asa cum s-a mentionat mai sus, nu a invocat vreo lezare a drepturilor sale prin modul in care i s-a facut recoltarea.
 Astfel retine instanta ca inculpatul a condus autoturismul aflandu-se sub influenta bauturilor alcoolice, depasind cota legala asa cum rezulta din toate probele stiintifice administrate la dosar, coroborate si cu declaratiile martorilor .
 O relevanta deosebita in cauza o are rezultatul testului cu aparatul alcotest efectuat de organele de politie, si care indica o concentratie de 0,87 g/l alcool in aerul respirat, rezultat consemnat in procesul - verbal de constatare, precum si constatarile medico - legale cuprinse in buletinul de analiza toxicologica - alcoolemie nr.1950-1/A/22.09.2009, acestea confirmand o concentratie in sange de 2,10 g alcool /1000 ml.
 Instanta mai are in vedere si faptul ca potrivit dispozitiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. probele nu au valoare mai dinainte stabilita; aprecierea fiecarei probe facandu-se de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata in urma examinarii tuturor probelor administrarii, in scopul aflarii adevarului. Astfel fiind, se retine ca starea de fapt in speta a fost stabilita ca rezultat al tuturor mijloacelor de proba expuse anterior, rezultatul buletinului de analiza coroborandu-se cu recunoasterea inculpatului si testarea cu alcooltestul.
 De asemenea, contribuie la aflarea adevarului si declaratia inculpatului, aceasta coroborandu-se in intregime cu faptele si imprejurarile ce rezulta din celelalte probe administrate in cauza, inculpatul, de altfel, asumandu-si savarsirea faptei.
Fata de o atare desfasurare a faptei, instanta apreciaza ca in cauza, fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autoturism avand o imbibatie alcoolica de 2,10g/l alcool pur in sange, realizand astfel un rezultat socialmente periculos - o stare de pericol pentru siguranta in conducerea pe drumurile publice, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de conducere pe drumurile publice avand o imbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur in sange.
 In drept, fapta inculpatului intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazuta de de art 87 alin (1) - conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de catre o persoana care are o imbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur in sange ori o concentratie ce depaseste 0,40 mg/l alcool pur in aerul expirat sau care se afla sub influenta unor substante ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani.
 Sub aspect obiectiv, s-a dovedit prin probele administrate ca inculpatul a savarsit infractiunea mentionata mai sus.
 Elementul material al infractiunii consta in conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sub influenta bauturilor alcoolice, asa cum rezulta din recunoasterea inculpatului si inscrisurile existente la dosar, fapt ce rezulta fara indoiala din buletinul toxicologic-alcoolemie si procesul verbal de constare a infractiunii.
Urmarea imediata consta in starea de pericol rezultata din nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la circulatia pe drumurile publice, iar legatura de cauzalitate rezulta din materialitatea faptei.
In ce priveste latura subiectiva, instanta retine ca inculpatul a savarsit fapta cu vinovatia ceruta de lege si anume cu intentie indirecta, prevazand si acceptand producerea rezultatului faptei sale, desi nu l-a urmarit.
 Avand in vedere ca insasi infractiunea este o infractiune de pericol, functiile persoanei aflata la volan in stare de ebrietate sunt diminuate, putand avea efecte devastatorea asupra altor persoane si lucruri, instanta apreciaza ca exista pericol social in savarsirea faptei indiferent de circumstantele savarsirii acesteia.
 Existand infractiune, va exista si raspundere penala si pedeapsa.
 La individualizarea judiciara a pedepsei ce va fi aplicata inculpatului instanta are in vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev de art. 72 Cod penal, 74 lit a (rezulta din lipsa antecedentei penale coroborata cu declaratia martorei C.M. care a relatat ca inculpatul are familie, copil si are o buna reputatie in societate, are 1 copil minor in intretinere si se ocupa de acesta, a recunoscut, s-a prezentat in fata instantei si a avut o atitudine sincera) scopul pedepsei prev de art.52 Cod penal si necesitatea asigurarii preventiei generale si speciale.
 Fata de modul si mijloacele de savarsire a faptei, scopul urmarit si cele retinute mai sus, instanta si-a format convingerea ca aplicarea fata de inculpat a unei pedepse cu inchisoarea orientata sub minimul special al pedepsei si spre minimul general al pedepsei cu suspendarea executarii pentru fapta savarsita in functie de gradul de pericol social al acesteia, satisface exigentele individualizarii judiciare a pedepsei.
 Instanta, in baza dispozitiilor art 345 cod procedura penala coroborat cu art 87 alin 1 si din OUG 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice va dispune condamnarea inculpatului prin aplicarea unei pedepse orientate sub minim cu retinerea circumstantelor metionate mai sus, respectiv o lun? cu suspendarea executarii pedepsei.
 In baza disp art 81 Cod penal va dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate inculpatului si in baza dispozitiilor art 82 Cod penal va stabili termen de incercare.
 Va atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art 83 Cod penal, dispozitii referitoare la revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei in cazul savarsirii unei infractiuni.
 Potrivit practicii CEDO ( a se vedea cazul Sabau si Parcalab contra Romaniei) nu pot fi interzise ab initio toate drepturile prevazute de art. 64 Cod penal ca si pedeapsa accesorie, ci doar acele drepturi care se impun vis-a-vis de natura, felul si gravitatea infractiunii savarsite de inculpat.
Potrivit art. 53 din Constitutia Romaniei restrangerea exercitiului unor drepturi poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia ce a generat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii. Cerinta impusa de art. 20 din Constitutie impune corelarea prevederilor dreptului romanesc cu cele ale actelor internationale iar normele cuprinse in Conventie si Protocoalele aditionale, impreuna cu jurisprudenta dezvoltata de Curte, alcatuiesc un bloc de conventionalitate cu forta constitutionala si superlegislativa. In cauza Hirst vs. Marea Britaniei, Curtea a constatat incalcarea art. 13 din Protocolul nr. 1, ca urmare a interzicerii ope legis a dreptului de a alege al persoanei condamnate la pedeapsa inchisorii. Avand in vedere ca art. 11 al.2 si art. 10 al.2 din Constitutie, tratatele ratificate de Parlament ce fac parte din dreptul intern si art. 3 din Protocolul nr., 1 al CEDO garanteaza aceste drepturi si ca indiferent de natura infractiunii nu se justifica excluderea persoanei condamnate din grupul persoanelor cu drept de vot neexistand nicio legatura intre interdictia votului si scopul pedepsei.
Intr-adevar dreptul de a alege este un drept fundamental al persoanei garantat de Constitutie si de Conventia Europeana a Drepturilor Omului si interzicerea acestuia nu se justifica in cazul infractiunilor de drept comun avand in vedere scopul urmarit prin executarea pedepsei si a carui realizare nu depinde de interzicerea dreptului la vot.
 Prin raportare la aceasta hotarare instanta apreciaza ca interzicerea dreptului de a alege inculpatului, nu este proportionala cu gravitatea faptei si circumstantele cauzei,
Natura infractiunii pentru care a fost condamnat inculpatul nu justific? interzicerea drepturilor prevazute de art 64 lit c,d, si e cod penal, in acest sens sunt si dispozitiile hot?rarii CEDO in cauzele Sab?u si Parc?lab impotriva Romaniei si Maz?re contra Romaniei prin care s-a stabilit c? interzicerea drepturilor p?rintesti in cazul aplicarii pedepsei accesorii, in mod automat si independent de natura infractiunilor ce a determinat condamnarea care in spet? nu are leg?tur? cu autoritatea p?rinteasc?, cum interzicerea de exercitare a drepturilor p?rintesti instituie o inc?lcare a dispozitiilor art 8 din CEDO, or potrivit art 3 din legea 30/1994 de ratificare a conventiei a art 1 si art 32 alin 2 din Conventie cat si art 11 si 20 din Constitutia Romaniei jurisprudenta CEDO este obligatorie pentru autorit?tile judiciare romane precum si interpretarea data Conventiei de instanta european?.
Nici dreptul de a ocupa o functie, de a exercita o profesie sau de a desfasura o activitate nu trebuie interzis intrucat inculpatul nu s-a folosit de o anume activitate pentru a comite infractiunea.
Interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator nu se justifica in cauza intrucat masura nu se impune pentru protejarea drepturilor si libertatilor altor persoane inculpatul neaflandu-se in situatia de a le exercita efectiv. De asemenea, fapta sa nu a fost indreptata impotriva unei persoane aflata sub ocrotire sau care ar intra in categoria celor in beneficiul carora legiuitorul a prevazut tutela si curatela pentru a institui masura de protectie prev. de art. 64 lit.e Cod penal. Cum, potrivit art. 18 din CEDO restrictiile aduse drepturilor si libertatilor nu pot fi aplicate decat in scopul pentru care au fost prevazute instanta apreciaza ca nu se impun a fi interzise aceste drepturi.
Celelalte drepturi respectiv dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatilor de stat se impun a fi interzise avand in vedere criteriile cerute de legile speciale pentru a putea ocupa astfel de functii si increderea care trebuie sa existe in persoanele ce exercita functii ce implica autoritatea de stat, criterii carora inculpatul nu mai corespunde datorita conduitei sale infractionale.
 Fata de toate aceste aspecte retinute instanta in baza dispozitiilor art 71 cod penal, va interzice exercitarea drepturilor inculpatului prevazute la art 64 lit a teza a IIa ( dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice;), b (dreptul de a ocupa o functie implicind exercitiul autoritatii de stat ) Cod penal, pe perioada legala.
 Raportat la fapta savarsita si avand in vedere ca instanta a stabilit suspendarea executarii pedepsei principale in baza art 71 alin 5 cod penal raportat la art 82 cod penal va suspenda si executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.
 Impotriva acestei sentinte penale, in termen legal, a declarat apel inculpatul A.L.A. criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
 In motivarea apelului promovat inculpatul a criticat hotararea primei instante pentru netemeinicie si nelegalitate sub aspectul condamnarii sale pentru savarsirea infractiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, in conditiile in care in cauza se impunea achitarea sa pentru savarsirea infractiunii pentru care a fost trimis in judecata, intrucat fapta nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii, pentru urmatoarele considerente:
 A sustinut inculpatul apelant ca potrivit dispozitiilor art. 88 din OUG 195/2002, stabilirea concentratiei de alcool sau a prezentei in organism de substante ori produse stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora se face in institutiile medico-legale autorizate, in conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul Sanatatii Publice. Acelasi capitol face distinctii clare prin normele art. 88 alin. 3 si urm. cu privire la rolul testarii concentratiei alcoolemiei in aerul pur expirat si semnificatia depasirii limitei de 0,40 g/l alcool.
 Concluzia este ca diferentierea dintre natura contraventionala a conducerii unui autovehicul de catre o persoana care a consumat alcool, de natura penala a aceleasi fapte, nu se poate face decat prin stabilirea valorii alcoolemiei din sange.
 Coroborand textele de lege invocate mai sus, se constata ca valoarea alcoolemiei din aerul pur expirat nu reprezinta decat un etalon care sa impuna sau nu efectuarea testelor de sange si in nici un caz nu poate substitui efectuarea determinarilor alcoolemiei din sange.
 Nu exista nici o norma care sa admita ca exista infractiunea de la art. 87 alin. 1 O.U.G. 195/2002 daca in aerul expirat concentratia de alcool depaseste o anumita valoare.
 Mai mult, singura modalitate de determinare a concentratiei de alcool din sange o reprezinta efectuarea testelor medicale dupa metodologia elaborata de Ministerul Sanatatii Publice.
 Fata de aceste aspecte, incalcarea flagranta a normelor standard privind prelevarea si prelucrarea sangelui in vederea determinarii alcoolemiei de catre organele de politie si reprezentantii unitatilor sanitare, lipseste acuzarea de singura proba relevanta in cauza.
 Aprecierea instantei de fond ca alterarea rezultatului nu are relevanta prin prisma celorlalte mijloace de proba (recunoasterea inculpatului, declaratia martorilor si rezultatul testarii concentratiei alcoolului in aerul pur expirat nu poate fi retinuta, elementele constitutive ale infractiunii nefiind dovedite in lipsa unei probe certe care sa ateste prezenta in sange a unei concentratii de alcool de peste 0,40 g/l.
 Intr-adevar inculpatul nu a negat ca ar fi consumat alcool, dar la fila 11 in buletinul de examinare clinica se mentioneaza de catre medicul care l-a examinat la momentul conducerii la unitatea spitaliceasca ca "pare" sub influenta bauturilor alcoolice (cu siguranta ca daca ar fi avut o alcoolemie de 2,1 g/l mentiunile de pe acest act nu ar mai fi lasat nici o urma de indoiala cu privire la starea de ebrietate.
 S-a sustinut in acest context, lipsa de relevanta a determinarilor alcoolemiei efectuate prin incalcarea normelor imperative ale Ordinului 376/2006, inscrisurile depuse, filele 9 si urm. din dosarul de urmarire penala, fiind dovezi certe ale depasirii termenelor limita prevazuta de dispozitiile art. 14 din Norme, ce arata in mod expres ca "probele prelevate si sigilate, impreuna cu exemplul original al procesului-verbal de prelevare a probelor biologice si al buletinului de examinare clinica, prevazute in anexele nr. 2 si 3 la prezentele norme metodologice, vor fi puse, dupa incheierea procedurii de prelevare si examinare, la dispozitie politistului, care le a transporta si le va depune in cel mai scurt timp la institutiile medico-legale teritoriale. Copiile documentelor se pastreaza de catre organele de politie. In situatia in care transportul sau depunerea probelor prelevate nu poate fi efectuat imediat, acestea se pastreaza la frigider, in sediile unitatilor de politie, timp de maximum 3 zile.
Este necontestat ca inculpatul a fost oprit in trafic pe data de 17.09.2009, orele 14,30, probele au fost prelevate in aceeasi zi la Spitalul orasenesc Harlau, care le-a predat ofiterului de politie. Din acest moment - 17.09.2009 orele 15,45 si pana la data de 21.09.2009 - timp de 4 zile, nu exista nici o dovada de conservare a probelor. Termenul maxim de pastrare chiar in conditii de temperatura scazuta ar fi fost de 3 zile. Asadar, chiar daca ar presupune ca acestea au fost pastrate la frigider, termenul pentru a se putea face determinari fusese depasit la momentul predarii la IML Iasi cu 1 zi.
De remarcat ca, desi recoltarea probelor se face la Harlau si se predau ofiterului de politie din aceasta structura teritoriala, la A.M.L. Iasi, conform mentiunilor buletinului de examinare de la fila 9, acestea sunt depuse de I.P.J. Iasi (fara a exista nici o mentiune cu privire la conditiile de transport de la Harlau la Iasi).
Cert este ca nici I.M.L. Iasi nu procedeaza de indata la efectuarea determinarilor, probele fiind prelucrate la data de 22.09.2009, dupa 5 zile de la recoltare.
In concluzie, fata de toate aceste aspecte, in lipsa unei dovezi certe care sa confirme ca valoarea alcoolemiei din sange depasea limita de 0,80 g/l, se impune a se da eficienta principiului conform caruia "orice dubiu profita inculpatului" si sa dispuna achitarea inculpatului in conformitate cu dispozitiile art. 10 lit. d Cod procedura penala.
Analizand actele si lucrarile dosarului, precum si sentinta penala criticata, prin prisma motivelor de apel invocate dar si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, in limitele si conditiile prev. de art. 371 alin. 2 Cod procedura penala, tribunalul constata ca apelul de fata este nefondat si urmeaza sa-l respinga ca atare pentru urmatoarele considerente:
Prima instanta a administrat in mod legal un probatoriu pertinent concludent si util, pe care l-a evaluat corect si in baza caruia a stabilit just situatia de fapt, ce nu comporta critici.
Totodata, prima instanta a facut o analiza atat a mijloacelor de proba pe baza carora a stabilit vinovatia inculpatului, precum si a apararilor formulate de acesta, care au fost inlaturate motivat. De asemenea a fost descrisa fapta retinuta in sarcina inculpatului, cu indicarea datei la care a fost savarsita si a locului comiterii ei, precum si a modalitatii de savarsire. Prin urmare, se constata ca au fost respectate exigentele art. 356 lit. b, c Cod procedura penala.
 Astfel, tribunalul retine ca probele administrate in cauza conduc la stabilirea fara echivoc a vinovatiei inculpatului in comiterea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana avand o imbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur in sange prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, pentru savarsirea careia acesta a fost trimis in judecata.
 Apararea inculpatului, potrivit careia rezultatul stabilit cu ocazia recoltarii probelor biologice nu poate fi luat in considerare, ca urmare a nerespectarii termenului de "maxim 3 zile" prevazut de art. 14 alin. 3 din OMS nr. 376 din 10.04.2006, proba astfel administrata, fiind nula absolut, nu poate fi primita pentru urmatoarele considerente:
 In sustinerile prezentate, aparatorul apelantului a aratat ca probele biologice in vederea determinarii gradului cu intoxicatie etilica privind pe inculpatul A.L.A., au fost prelevate in data de 17.09.2009 dupa orele 14,30 cand acesta a fost oprit in trafic, la Spitalul Orasenesc Hirlau, care le-a predat in aceeasi zi lucratorului de politie. Probele au fost inaintate la Institutul de Medicina Legala Iasi la data de 21.09.2009, contrar prevederilor Ordinului nr.376 din 10.04.2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice in vederea stabilirii intoxicatiei etilice.
Tribunalul constata ca, intr-adevar, sub aspectul faptic situatia este corect prezentata de catre apelantul inculpat, acesta fiind depistat in trafic la data de 17.09.2009 in timp ce se deplasa la volanul autoturismului cu nr. de inmatriculare IS-94-MLL, pe drumurile publice din Hirlau, ocazie cu care s-a constatat ca acesta se afla in stare de ebrietate. Testul cu aparatul etilotest marca Drager a evidentiat o concentratie de 0,87 MG/L alcool pur in aerul expirat. Fata de acestea, inculpatul a fost condus la Spitalul Orasenesc Hirlau unde i-au fost prelevate doua probe biologice, la interval de o ora, prima la 14,45, iar cea de-a doua la 15,45, cu trusa standard.
 Din biletul de analiza toxicologica - alcoolemie nr.19496 din 22.09.2009 eliberat de IML Iasi, a rezultat ca la prima prelevare, inculpatul prezenta o alcoolemie de 2,10 g%o si respectiv de 1,95 g%o la a doua proba. Din continutul buletinului rezulta, de asemenea, ca data prelevarii a fost 17.09.2009, data primirii probelor 21.09.2009, iar data prelucrarii la laborator, 22.09.2009.
 Tribunalul nu poate retine ca aceasta proba nu este legala ca urmare a incalcarii prev. art.14 din Ordinul nr.376/2006 care prevede ca probele prelevate se pot pastra la sediile unitatilor de politie timp de maximum 3 zile, motivat de faptul ca insasi dispozitiile legale invocate prevad ca in situatia in care transportul sau depunerea probelor prelevate nu poate fi efectuat imediat, acestea se pastreaza la frigider, in sediile unitatilor de politie, timp de maximum 3 zile.
 Asa cum rezulta din formularea textului, acest termen de "maximum 3 zile" nu este un termen de decadere, in sensul ca nedepunerea probelor la institutiile medico-legale teritoriale nu se mai poate face dupa trecerea acestui termen, ci este un termen de recomandare, in sensul ca in cel mult 3 zile de la recoltare probele biologice trebuie depuse la institutiile abilitate pentru analiza.
 Un alt argument il reprezinta prev. art.23 din acelasi ordin, care prevede ca flaconul cu probe de sange neprelucrat se pastreaza timp de 15 zile dupa care este distrus.
 Prin urmare, din interpretarea acestor dispozitii legale rezulta ca numai daca sangele recoltat, nu este prelucrat in termenul de 15 zile, proba nu mai este valabila, intrucat intervin modificari in componenta acestuia.
 Din actele dosarului, rezulta ca probele au fost recoltate la data de 17.09.2009 (intr-o zi de joi) si au fost depuse la IML la data de 21.09.2010 (intr-o zi de luni), efectuarea analizelor facandu-se la data de 22.09.2009 (f.9 de u.p.), deci in interiorul termenul de 15 zile prevazut de textul de lege, astfel ca proba administrata este legala.
 Tribunalul retine totodata ca inculpatul nu a contestat nici un moment rezultatul analizei toxicologice - alcoolemie, ori modalitatea de recoltare si pastrare a probei de sange prelevata in vederea stabilirii alcoolemiei, nu a solicitat efectuarea unui calcul retroactiv al alcoolemiei, invocand doar in fata instantei de fond, cu ocazia dezbaterilor pe fond, (si ulterior prin motivele de apel formulate), nulitatea absoluta a probei astfel obtinute.
Imprejurarea ca organul de cercetare penala nu a intocmit un proces verbal privind conditiile de pastrare a probelor de sange recoltate nu conduce in mod automat la concluzia ca acestea au fost pastrate in alte conditii decat cele prevazute de dispozitiile legale.
 Or, cum pentru considerentele ce preced, Tribunalul apreciaza ca proba constand in stabilirea alcoolemiei inculpatului, este administrata in mod legal si ca aceasta se coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauza, respectiv, testarea cu aparatul etilotest, buletinul de examinare clinica a inculpatului din care rezulta ca acesta "pare" sub influenta alcoolului, declaratiile martorilor asistenti si declaratiile martorei C.M. care confirma imprejurarea ca inculpatul a consumat bauturi alcoolice imediat inainte de a se urca la volan si de a fi depistat in trafic, si declaratiile inculpatului de recunoastere a faptei comise, vinovatia inculpatului a fost stabilita in mod corect. Inculpatul apelant nu a produs probe in contradovada celor administrate in cauza si care, pentru considerentele ce preced dovedesc vinovatia sa in savarsirea faptei retinute in sarcina sa.
In mod just, s-a retinut deci de catre prima instanta ca inculpatul a savarsit infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana avand o imbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur in sange prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 incadrarea juridica fiind deci cea corecta.
Prin urmare motivele de apel ce vizau nevinovatia inculpatului sunt nefondate.
 Trecand la individualizarea judiciara a pedepsei aplicate, prima instanta a facut o justa aplicare a criteriilor prev. de art. 72 Cod penal. Astfel s-au avut in vedere, pe de o parte, dispozitiile partii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsa prevazute de legea speciala, gradul de pericol social a faptei savarsite, iar pe de alta parte persoana inculpatului, care este la primul contact cu legea penala, are familie organizata si un minor in intretinere, o buna reputatie in societate, care a adoptat o pozitie procesuala corecta, recunoscand si regretand comiterea faptei, s-a prezentat in fata instantei. In mod corect, instanta fondului a retinut ca fata de modul si mijloacele de savarsire a faptei, scopul urmarit, aplicarea fata de inculpat a unei pedepse cu inchisoarea orientata sub minimul special al pedepsei si spre minimul general al pedepsei cu suspendarea executarii, satisface exigentele individualizarii judiciare a pedepsei.
Fata de toate cele de mai sus aratate, considerand legalitatea si temeinicia hotararii criticate, tribunalul, in baza disp. art. 379 pct.1 lit.b C.proc.pen.va respinge ca nefundat apelul declarat de inculpatul A.L.A. impotriva sentintei penale nr. 137/28.06.2010 pronuntata de Judecatoria Harlau, in dosarul nr. 633/239/2010, sentinta pe care o va mentine.
 Avand in vedere cererea inculpatului de prelungire a dreptului de circulatie pe drumurile publice, vazand ca pana la ramanerea definitiva a sentintei penale de condamnare, acesta beneficiaza in continuare de prezumtia de nevinovatie, in temeiul dispozitiilor art.111 alin. 6 din OUG nr. 195/2002, republicata, modificata prin OUG nr.146/04.11.2008 pentru modificarea art.111 din OUG nr.195/2002 privind circulatia rutiera pe drumurile publice, va prelungi dreptul de circulatie pe drumurile publice a inculpatului A.L.A., pe o durata de 30 zile, incepand de azi, 21.09.2010 pana la 20.10.2010 inclusiv.
Solutia instantei se comunica Politiei orasului Harlau si IPJ Iasi.