Tentativa la infractiunea de omor calificat - individualizarea pedepsei si a modalitatii de executare a acesteia; Actiunea civila exercitata din oficiu - posibilitatea de aplicare a disp. art. 17 C.proc.pen. in situatia in care curatorul partii vata...

Tentativa la infractiunea de omor calificat - individualizarea pedepsei si a modalitatii de executare a acesteia;
Actiunea civila exercitata din oficiu - posibilitatea de aplicare a disp. art. 17 C.proc.pen. in situatia in care curatorul partii vatamate declara ca nu se constituie parte civila in cauza in numele minorului; criterii de apreciere a prejudiciului moral.

 In fapt, inculpata T.M. provine dintr-o relatie nelegalizata a mamei, T.T., si a fost crescuta in conditii de institutionalizare, pana la varsta de 10 ani la Centrul de Plasament Halaucesti si ulterior la Centrul de Plasament Budai pana la finalizarea studiilor.
In anul 2004-2005 inculpata a initiat o relatie de concubinaj cu numitul R.I.P., relatie care a esuat datorita interventiei familiei acestuia din urma. Insarcinata fiind, inculpata a initiat o alta relatie de concubinaj cu numitul U.P., relatie in timpul careia s-a nascut minorul U.P.R., recunoscut legal de concubinul mamei (f. 55, d.u.p.). U.P. a decedat la data de 11.12.2005, toate bunurile sale revenind pe cale de mostenire legala partii vatamate U.P.R. conform certificatului de mostenitor nr. 220/22.05.2006 (f. 73, d.u.p.), inclusiv casa in care partea vatamata locuia impreuna cu mama sa, inculpata T.M.. Ulterior, inculpata a reluat relatia de concubinaj cu numitul R.I.P. (care se pretinde tatal biologic al partii vatamate), relatie in timpul careia s-a nascut minora R.I.L. (nascuta la 09.06.2010, f. 54, d.u.p.).
Inculpata T.M., concubinul acesteia R.I.P. si cei doi copii minori locuiesc in satul Alexandru Ioan Cuza in casa proprietatea minorului U.P.R.. Familia era monitorizata din anul 2009 de Centrul de Consiliere si Sprijin pentru Parinti si Copii din cadrul Primariei Alexandru Ioan Cuza, fiind vizitata permanent de asistentii sociali, mai ales ca era beneficiara de ajutor social acordat conform Legii 416/2001.
La data de 16.07.2010 inculpata T.M. se afla la domiciliu impreuna cu cei doi copii minori, partea vatamata in varsta de 5 ani si minora R.I.L. in varsta de 1 luna, concubinul R.I.P. fiind plecat la munca la un consatean. Ca si in alte zile, partea vatamata a luat suzeta surorii sale si s-a jucat cu ea, ratacind-o. Intre timp fetita mai mica s-a trezit si a inceput sa planga, motiv pentru care inculpata a cerut partii vatamate suzeta. Convinsa fiind ca partea vatamata stie unde se afla suzeta dar refuza sa i-o dea si pe fondul tipetelor copilului mai mic, inculpata a inceput sa caute suzeta prin incaperea in care se aflau. La un moment dat, enervata fiind ca nu gaseste suzeta si intrucat partea vatamata radea, inculpata a apucat un cutit de pe masa de bucatarie si l-a aruncat spre partea vatamata. Cutitul aruncat de inculpata s-a infipt in partea stanga a toracelui partii vatamate, incepand sa-i curga sange abundent din acel loc.
Alarmata de posibilele consecinte ale faptei sale, inculpata a dezbracat pe partea vatamata si a inceput sa-l spele de sange intr-un lighean. Intrucat hemoragia nu se oprea, a strigat la vecina sa, martora M.M.. Aceasta din urma a venit la locuinta inculpatei si vazand starea partii vatamate a intrebat cu ce sa o ajute. Inculpata i-a solicitat martorei sa plece sa-l cheme la domiciliu pe concubinul R.I.P.. Totusi, martora a apelat mai intai asistenta medicala din comuna care a indrumat-o sa apeleze serviciul de urgenta si abia apoi a plecat dupa concubinul inculpatei.
Astfel, la domiciliul inculpatei au sosit un echipaj medical care a preluat pe minorul parte vatamata, dar si organele de politie carora inculpata le-a declarat initial ca minorul se intepase in ceva prin curte. Pusa in fata probelor, inculpata T.M. a recunoscut comiterea faptei astfel cum a fost descrisa anterior.
Partea vatamata U.P.R. a fost transportat cu Ambulanta la Spitalul Municipal Pascani, unde a fost consultat si apoi redirectionat la Iasi, fiind internat la Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii Sf. Maria Iasi in perioada 16-23.07.2010. Potrivit raportului de constatare medico-legala nr. 1320/OF/07.09.2010 acesta a prezentat o plaga penetranta hemitorace stang cu hemopneumotorax, ce a necesitat evacuare si cu disjunctie sterno condrala IV stanga, si a necesitat 30-35 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare, leziunile prezentate fiind de natura a-i pune viata in primejdie (f. 37-38 d.u.p.).
Situatia de fapt astfel cum a fost retinuta de instanta de judecata rezulta din coroborarea probelor administrate pe parcursul urmaririi penale si in faza cercetarii judecatoresti.
Astfel, desi in declaratia olografa initiala inculpata a sustinut ca partea vatamata s-a lovit in timp ce se juca prin curtea imobilului, ulterior a revenit asupra declaratiei si a recunoscut comiterea faptei astfel cum a fost retinuta de instanta anterior (f. 81.84 d.u.p.). Desi in fata instantei de judecata inculpata s-a prevalat de dreptul la tacere (f. 21, dosar instanta), declaratia sa de recunoastere a faptei este sustinuta de toate celelalte probatorii administrate in cauza, fiind astfel indeplinite exigentele art. 69 C.proc.pen.
Desi partea vatamata a fost putin cooperant in declaratia data in fata instantei de judecata, probabil datorita cadrului mai "oficial" de desfasurarea a procesului, a mentinut pozitia din timpul urmaririi penale in sensul ca mama sa este cea care l-a lovit cu cutitul si nu s-a accidentat in timpul jocului. Acelasi aspect rezulta si din coroborarea declaratiilor martorilor R.M. si M.M., ambele declarand ca au asistat la momentul in care inculpata T.M. a recunoscut de buna voie in fata anchetatorilor ca a aruncat cu un cutit in partea vatamata U.P.R..
In plus, leziunile cauzate partii vatamate U.P.R., astfel cum sunt evidentiate in foaia de observatie 7198/16.07.2010, au fost produse prin lovire activa, cu un corp taietor intepator, astfel cum se concluzioneaza in raportul de constatare medico legala nr. 1320/09.09.2010, si nu pasiva, prin accidentarea partii vatamate in cursul jocului.
De altfel, asa cum se consemneaza in referatul de evaluare nr. 269/20.12.2010 intocmit de Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Iasi (f. 43-46 dosar instanta), si in interviul acordat consilierului de probatiune inculpata T.M. a mentinut pozitia de recunoastere a faptei comise, descriind pe larg contextul lovirii partii vatamate cu cutitul si situatia familiala a inculpatei. Aceste din urma aspecte au fost retinute de instanta de judecata si prin coroborarea referatului de evaluare cu continutul inscrisurilor atasate in copie la dosarul de urmarire penala si cu declaratiile martorei R.M. referitoare la situatia familiala a inculpatei.
 In drept, fapta inculpatei T.M. care la data de 16.07.2010 a aruncat cu un cutit inspre partea vatamata U.P.R. - fiul sau in varsta de 5 ani, cauzandu-i o leziune ce a necesitat pentru vindecare 30-35 de zile de ingrijiri medicale si care i-a pus viata in primejdie, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de tentativa la omor calificat, prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174 alin. 1 C.pen., art. 175 alin. 1 lit. c C.pen.
 Dispozitiile art. 175 alin. 1 lit. c C.pen. sunt incidente in cauza intrucat partea vatamata este fiul inculpatei, acestia avand calitatea de rude apropiate in sensul art. 149 C.pen.
 Sub aspectul laturii subiective instanta retine ca inculpata T.M. a actionat in comiterea faptei cu forma de vinovatie a intentiei indirecte, in sensul ca a prevazut rezultatul posibil letal al faptei sale si a acceptat posibilitatea producerii lui.
 Din probele administrate pe parcursul procesului nu rezulta ca inculpata ar fi urmarit uciderea fiului sau, cum lasa sa se inteleaga procurorul in actul de sesizare, facand trimiterea la calitatea partii vatamate de proprietar al casei in care locuieste familia sa, insa nu se poate retine nici ca aceasta a fost in culpa fata de rezultatul produs daca avem in vedere ca au fost folosite mijloace apte a suprima viata (un cutit), zona corpului vizata - toracele, si intensitatea loviturii aplicate, dedusa din leziunile provocate victimei (in acest sens, ICCJ, decizia 454/1998), ca si realitatea ca aruncarea unui cutit asupra unui minor de 5 ani poate avea efect letal in viziunea oricarei persoane, indiferent de mediul social din care provine si gradul de cultura.
 Retinand ca in cauza sunt intrunite conditiile prev. de art. 345 alin. 2 C.proc.pen., in sensul ca fapta pentru care inculpata a fost trimisa in judecata exista, constituie infractiune si a fost comisa de inculpata in modalitatea anterior descrisa, instanta va dispune condamnarea acesteia.
 La individualizarea pedepsei ce va fi aplicata inculpatei T.M. pentru infractiunea comisa instanta va avea in vedere dispozitiile art. 72 C.pen. privind dispozitiile partii generale a Codului penal, limitele de pedeapsa prevazute de textul de incriminare, gradul de pericol social al faptei savarsite, relevat de modalitatea de comitere - pe fondul starii de surescitare, prin folosirea unui obiect letal asupra propriului copil aflat la o varsta frageda si in imposibilitate de a se apara, dar si persoana inculpatei care nu este cunoscuta cu antecedente penale.
 Avand in vedere lipsa antecedentelor penale si conduita buna a inculpatei anterior comiterii faptei ce face obiectul cauzei de fata, conduita relevata de declaratiile martorilor R.M. si M.M. ca si de referatul de evaluare, instanta va retine in favoarea inculpatei T.M. circumstanta atenuanta prev. de art. 74 lit. a C.pen.
 Prin raportare la datele ce caracterizeaza in ansamblu persoana inculpatei T.M., astfel cum sunt ele relevate de referatul de evaluare intocmit de Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Iasi (f. 43 si urm. dosar instanta), dar si la circumstantele comiterii infractiunii (inculpata a actionat pe fond emotional, pe fondul lipsei unui model parental de comportament in relatia cu propriul copil, fapta comisa fiind singurul act de violenta in relatia copil-parinte), intensitatea loviturii fiind determinata probabil de starea de surescitare aparuta pe fondul unei capacitati scazute de rationament si autocontrol, instanta considera ca, chiar in prezenta circumstantelor agravante de comitere a infractiunii (varsta frageda a victimei si raportul de rudenie), se impune coborarea pedepselor cu mult sub minimul special prevazut de textele de incriminare, dand efect dispozitiilor art. 76 alin. 2 C.pen.
 In aceste conditii instanta considera ca aplicarea unei pedepse de 3 ani inchisoare corespunde unei juste individualizari a pedepsei.
 Avand in vedere circumstantele atenuante retinute in favoarea inculpatei, in raport de disp. art. 76 alin. 3 C.pen. instanta va inlatura aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor, aplicare care in lipsa acestor circumstante ar fi fost obligatorie potrivit art. 65 C.pen. Instanta are in vedere astfel conduita buna a inculpatei anterior comiterii faptei, faptul ca relatia mama-copil a fost una normala pana la momentul faptei ce face obiectul cauzei de fata, din referatul de evaluare si declaratiile martorilor audiati in cauza rezultand ca inculpata s-a preocupat de minor, de satisfacerea nevoilor sale materiale si intelectuale; inculpata a avut un comportament social adecvat, nefiind astfel date la acest moment care sa creeze convingerea instantei ca interzicerea drepturilor ca pedeapsa accesorie trebuie mentinuta dupa expirarea pedepsei principale.
  In baza art. 71 C.pen. se va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b C.pen. pe durata pedepsei principale.
 In raport de prevederile art. 71 alin. 2 C.pen., instanta va interzice inculpatei doar drepturile prevazute de art.64 alineatul 1 literele a teza a-II-a si b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales in autoritati publice sau in functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, retinand ca natura faptei savarsite si circumstantele comiterii acesteia conduc la concluzia existentei unei nedemnitati in exercitarea drepturilor prevazute de textul de lege mentionat.
 In ceea ce priveste pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alineatul 1 litera a teza I Cod penal, instanta va avea in vedere hotararea Hirst contra Marii Britanii prin care instanta europeana a constatat incalcarea prevederilor art. 3 din Protocolul nr.1 ca urmare a interzicerii in baza legii a dreptului de a alege persoanei ce a fost condamnata la pedeapsa inchisorii, apreciind ca o restrangere generala, automata si nediferentiata a unui drept fundamental consacrat de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, depaseste marja de apreciere acceptabila oricat de larga ar fi, dar si decizia 74/2007 pronuntata de ICCJ in recurs in interesul legii. Fata de aceste considerente, apreciind ca in prezenta cauza, din probatoriul administrat, nu rezulta o nedemnitate a inculpatei in ceea ce priveste dreptul de a alege, instanta nu va interzice exercitiul acestui drept de natura electorala si, in consecinta, nu va face aplicarea art. 71 alineatul 2 raportat la art. 64 alineatul 1 litera a teza I Cod penal. In ceea ce priveste pedeapsa accesorie prevazuta de art. 71 alineatul 2 raportat la art. 64 alineatul 1 litera c Cod penal, instanta constata ca inculpata nu s-a folosit de vreo functie, profesie sau activitate in vederea comiterii infractiunii, motiv pentru care constata ca nu se impune aplicarea art. 64 alineatul 1 litera c Cod penal.
 Intrucat, asa cum am aratat anterior, inculpata a avut o atitudine corecta si responsabila fata de partea vatamata anterior comiterii faptei iar copilul este in continuare atasat de mama sa, asa cum rezulta din fisa de examinare psihologica atasata la dosarul cauzei, instanta nu va interzice inculpatei drepturile parintesti; instanta are in vedere ca insesi autoritatile cu sarcini in domeniul protectiei copilului au considerat ca inculpata nu prezinta un risc pentru minor, partea vatamata fiind lasata in sanul familiei pe durata procedurilor (in acest sens adresa nr. 46013/2010 a DGASPCI, f. 37). Cum in cauza din actele dosarului nu rezulta nici ca inculpata ar fi fost desemnata tutorele vreunei persoane sau ca ar exista posibilitatea previzibila ca aceasta sa fie desemnata tutore sau curator al unei persoane, instanta nu va interzice acesteia nici drepturile prev. de art. 64 lit. e C.pen.
 Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aleasa de instanta se impun unele precizari:
 Aparatorul din oficiu al inculpatei a solicitat aplicarea in cauza a dispozitiilor art. 861 C.pen. in ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei, insa instanta considera ca in cauza, avand in vedere comportamentul inculpatei dupa comiterea faptei ce face obiectul cauzei de fata si persoana acesteia, simpla pronuntare a condamnarii si obligatiile ce pot fi impuse inculpatei pe parcursul executarii pedepsei cu suspendarea sub supraveghere nu constituie un avertisment suficient de puternic pentru ca aceasta sa nu recidiveze in comportamentul infractional adoptat.
 Desi potrivit referatului de evaluare intocmit in cauza si declaratiilor martorilor audiati fapta ce face obiectul prezentei cauze reprezinta un episod violent unic in relatia dintre inculpata si fiul acesteia, partea vatamata U.P.R., aparut pe fondul carentelor afective si comportamentale determinate de faptul ca inculpata T.M. a crescut in conditii de institutionalizare si nu in sanul unei familii, instanta nu considera ca in cauza este posibil ca scopul pedepsei sa fie atins si fara executarea ei efectiva pentru urmatoarele argumente:
- situatia familiala a inculpatei este posibil generatoare de conflicte (relatie de concubinaj care s-a mai destramat odata si doi copii nascuti de inculpata si care se pare ca au ca tata biologic persoane diferite de tatal legal) in conditiile in care specialistii Serviciului de probatiune au identificat ca si factori negativi in evolutia ulterioara a inculpatei "modalitatea impulsiva de a reactiona in situatii de criza pe fondul absentei gandirii alternative";
- realitatea ca la data comiterii faptei ce face obiectul cauzei de fata inculpata si familia ei era monitorizata de specialistii Centrului de Consiliere si Sprijin pentru Parinti al Comunei Alexandru Ioan Cuza, beneficiind de consiliere inclusiv din partea unui psiholog (f. 57-72, d.u.p., fisa de consiliere - f. 60 d.u.p.);
- minima constientizare a gravitatii faptei din partea inculpatei, desi consecintele comiterii ei au fost prevazute de aceasta, inculpata incercand sa ascunda fapta comisa, negand initial agresarea minorului si interzicand acestuia sa declare realitatea celor intamplate ( a se vedea referatul de evaluare);
- imposibilitatea supravegherii comportamentului inculpatei intr-o eventuala suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii datorita situatiei sale economice si familiale; realitatea ca la data comiterii faptei inculpata beneficia deja de consiliere;
- atitudinea adoptata de inculpata in fata instantei de judecata, convingerea sa ca nu se face vinovata de nimic si lipsa oricarui regret pentru ca a pus in pericol viata minorului, aspecte ce creeaza convingerea instantei ca interesul superior al copilului la acest moment nu este de a sta impreuna cu mama sa, contrar celor sustinute de DGASPC Iasi in adresa inaintata instantei (f. 37, d.u.p.).
 Sub aspectul laturii civile a cauzei, curatorul victimei minore, R.I.P., nu s-a constituit parte civila in cauza in numele minorului U.P.R.. De aceea instanta, in baza art. 17 C.proc.pen. a inteles sa puna in miscare actiunea civila din oficiu si a dispus, dupa punerea in discutia contradictorie a partilor, evaluarea psihologica a minorului U.P.R. in vederea stabilirii prejudiciului moral suferit de acesta. Fisa de examinare psihologica a minorului a fost atasata la dosarul cauzei la termenul din data de 18.01.2011.
Desi potrivit fisei de examinare psihologica atasata la dosar minorul victima nu prezinta simptomatologie post traumatica in ceea ce priveste episodul violent la care a fost supus din partea mamei, instanta constata ca, urmare a agresiunii suferite, minorul a fost internat in cadrul Spitalului de Copii Sf. Maria Iasi, Chirurgie, in perioada 16-23.07.2010 (f. 20-36, d.u.p.), si datorita plagii injunghiate a suferit o interventie chirurgicala de urgenta, pentru vindecare leziunilor suferite fiind necesare 30-35 de zile de ingrijiri medicale, conform raportului de constatare medico-legala intocmit in cauza. Prin urmare, in urma activitatii infractionale desfasurate de inculpata T.M. partea vatamata U.P.R. a suferit un prejudiciu de natura morala, determinat de suferintele fizice si, mai ales, psihice, la care a fost supus pe durata interventiei chirurgicale si a zilelor de spitalizare si ingrijire medicala, consecutive agresiunii a carei victima a fost.
 In ceea ce priveste prejudiciul moral, este cunoscut faptul ca acesta este rezultatul lezarii unui drept nepatrimonial si, desi s-a considerat ca este imposibila o reparare pecuniara a acestuia, invocandu-se caracterul arbitrar al acestei reparatii, neputandu-se stabili nici un fel de echivalenta intre durerea morala si o anumita suma de bani, totusi prezenta acestuia ca parte componenta a prejudiciului in ansamblu, potrivit disp. art. art. 998, 999 C. civ., si-a gasit o aplicare constanta in practica judiciara .
 Despagubirile acordate pentru prejudicii izvorate din fapte ilicite trebuie sa reprezinte intotdeauna o acoperire integrala si nu se stabilesc in raport cu posibilitatile materiale ale inculpatului sau ale victimei. Esentiala este stabilirea concordantei dintre intinderea prejudiciului moral si cuantumul despagubirii, nefiind admisa nici o diferenta in plus, si nici o diferenta in minus. Pentru cuantificarea prejudiciului moral nu se poate apela la probe materiale, judecatorul fiind singurul care, in raport cu consecintele, pe oricare plan, suferite de partile civile, trebuie sa aprecieze o anumita suma globala, care sa compenseze dezechilibrele morale, dificultatile in adaptare, sentimentele de culpabilitate, consecutive oricarei agresiuni, mai ales in situatia relatiei speciale dintre mama si copil. Astfel, este de retinut ca aceasta cuantificare nu este supusa unor criterii legale de determinare. In acest caz, cuantumul daunelor morale se stabileste, prin apreciere, urmare a aplicarii de catre instanta de judecata a criteriilor referitoare la consecintele negative suferite de partea civila in plan psihic, importanta valorilor lezate si masura in care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care a fost afectata situatia familiala si sociala a partii civile. Totodata, in cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate conditiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului moral efectiv produs partii civile.
 In cauza, instanta a fost in masura sa aplice aceste criterii, urmare a faptului ca a fost produs acel minim de argumente si indicii din care sa rezulte masura afectarii drepturilor nepatrimoniale prin actiunile exercitate de catre inculpata, de natura a duce la evaluarea echitabila a despagubirilor ce ar urma sa compenseze prejudiciul moral.
 Pentru aceste considerente, in baza art. 346 C.proc.pen. si art. 348 C.proc.pen., rap. la art. 14 alin. 5 si art. 17 alin. 3 C.proc.pen., instanta va obliga pe inculpata T.M. la plata catre partea vatamata minora U.P.R., prin curator R.I.P., a sumei de 1000 lei cu titlu de despagubiri civile - daune morale.
In cauza s-au constituit parti civile Serviciul de Ambulanta Judetean Iasi cu suma de 900 lei reprezentand cheltuielile efectuate cu deplasarea si primul ajutor acordat victimei U.P.R., Spitalul Municipal Pascani cu suma de 55,02 lei reprezentand contravaloarea ingrijirilor medicale acordate victimei la data de 16.07.2010 (la aceasta unitate spitaliceasca fiind transportat initial minorul, dupa care s-a decis trimiterea sa la Iasi), precum si Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii cu suma de 6509,509 lei, reprezentand costul asistentei medicale acordate victimei in perioada 16-23.07.2010.
Avand in vedere inscrisurile depuse in dovedirea cheltuielilor efectuate, foaia de observatie clinica si mentiunile raportului de constatare medico-legala, instanta retine ca in urma agresiunii suferite din partea inculpatei (agresiune a carei realitate a fost retinuta motivat in latura penala a cauzei) partea vatamata U.P.R. a necesitat tratament medical de urgenta, fiind transportat cu ambulanta la Spitalul Municipal Pascani initial (f. 49, d.u.p.) si apoi directionat spre Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii Sf. Maria Iasi, unde a beneficiat de tratament medical corespunzator, inclusiv de interventie chirurgicala de urgenta, ingrijirile medicale fiind in legatura directa de cauzalitate cu agresiunea comisa de inculpata.
Avand in vedere dispozitiile Codului civil privind raspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapte ilicite (art. 998 si urm.), instanta va admite actiunea civila promovata de partea civila Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii Sf. Maria Iasi, actiunea civila promovata de partea civila Spitalul Municipal Pascani si actiunea civila promovata de partea civila Serviciul de Ambulanta Judetean Iasi. Prin raportare si la dispozitiile art. 313 alin. 1 din legea nr. 95/2006, instanta va obliga inculpata la plata catre partea civila Spitalul Municipal Pascani, jud. Iasi, a sumei de 55,02 lei cu titlu de despagubiri civile, catre partea civila Serviciul de Ambulanta Judetean Iasi a sumei de 900 lei, cu titlu de despagubiri civile, si catre partea civila Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii "Sf. Maria" Iasi a sumei de 6509,509 lei cu titlu de despagubiri civile.