Savarsirea de catre martorii care au stat la baza acuzarii a infractiunii de marturie mincinoasa; aplicarea principiului in dubio pro reo in faza revizuirii.

  Prin sentinta penala nr.139/05.07.2010, Judecatoria Raducaneni a dispus urmatoarele:
      In baza art.406 alin.1 Cod procedura penala admite cererea de revizuire formulata de revizuentul - inculpat B.V. si continuata prin mostenitor B. P.A., in contradictoriu cu intimatii parti - vatamate R.V. si R.E., prin mostenitori R.V., R.E., R.C. si R. C.R., impotriva deciziei penale nr.180/10.02.2006 a Tribunalului Iasi pe care o anuleaza in parte.
      Rejudecand cauza:
      In baza art.11 alin.1 pct.2 lit. b) Cod procedura penala raportat la art.10 alin.1 lit. g) Cod procedura penala inceteaza procesul penal pornit impotriva inculpatului B.V, decedat la data de 24.04.2009, pentru savarsirea infractiunii de tulburare de posesie prevazuta de art.220 alin.2 Cod penal, cu art.13 Cod penal.
      Mentine celelalte dispozitii ale deciziei penale nr.180/10.02.2006 a Tribunalului Iasi.
      Respinge ca inadmisibila actiunea civila formulata de mostenitorul B.P.A.
      In baza art.193 alin.6 Cod procedura penala obliga pe B.P.A., in calitate de mostenitor al revizuentului - inculpat B.V., sa plateasca intimatei - parti vatamate R.V. suma de 1.200 (o mie doua sute) lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
      Respinge cererea formulata de B.P.A. privind obligarea intimatilor la plata cheltuielilor judiciare.
      In baza art.193 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia.
  Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut, in esenta, urmatoarea situatie de fapt:
      Cu adresa nr.107/III/6/2007 inregistrata initial sub nr.805/286/2007, Parchetul de pe langa Judecatoria Raducaneni a inaintat instantei cererea prin care numitul B.V. a solicitat revizuirea deciziei penale nr.180/10.02.2006 a Tribunalului Iasi, decizie prin care a fost condamnat la pedeapsa inchisorii de 6 luni cu aplicarea art.81 Cod penal pentru savarsirea infractiunii de tulburare de posesie prevazuta de art.220 alin.2 Cod penal si a fost obligat sa ridice gardul situat pe aliniamentul 2,11,8 stabilit conform expertizei topometrice (expert Constantin Costache) si sa lase in linistita posesie partilor vatamate R.V. si R.E. suprafata de teren cuprinsa intre punctele 2,3,8,11 din expertiza depusa la fila 73 din dosarul nr.3884/2005 al Tribunalului Iasi. De asemenea, a solicitat suspendarea executarii deciziei penale supuse revizuirii.
      In motivarea cererii revizuientul a aratat ca ulterior pronuntarii hotararii au fost descoperite fapte noi care nu au fost cunoscute la data solutionarii cauzei, respectiv: instanta nu a analizat faptul ca gardul despartitor dintre proprietatea sa si cea a partii vatamate a fost executat de tatal partii vatamate R.V. din anul 1974 si, asa cum rezulta si din fotografii, nu a fost mutat. Se sustine ca Tribunalul Iasi nu a analizat in contradictoriu rapoartele de expertiza Constantin Costache si Spita Corneliu, astfel incat, prin punerea in aplicare a decizie practic trebuie demolata casa petentului, imprejurarea constata chiar de catre executorul judecatoresc. De asemenea, se sustine ca hotararea judecatoreasca s-a bazat pe declaratiile mincinoase ale martorilor Ladan Ioan, Roca Anton si Roca Petru, impotriva carora a formulat plangere penala ce a format obiectul dosarului nr.64/P/2007, in urma cercetarilor fiind dovedita vinovatia acestora.
      Conform dispozitiilor art.399 alin.5 Cod procedura penala, impreuna cu cererea, Parchetul de pe langa Judecatoria Raducaneni a inaintat intregul material administrat in faza cercetarilor precum si concluziile prin care procurorul a solicitat respingerea cererii de revizuire motivat de faptul ca imprejurarile noi invocate de catre petent existau in momentul solutionarii cauzei de catre Tribunalul Iasi, iar plangerea petentului impotriva martorilor pentru fals in declaratii si marturie mincinoasa nu erau solutionate definitiv, ordonanta prin care a fost aplicata sanctiunea administrativa facand obiectul unor plangeri in instanta.
      Prin sentinta penala nr.57/02.04.2008, instanta, dupa punerea in discutie a admisibilitatii in principiu a cererii de revizuire, apreciind ca aceasta nu era intemeiata a hotarat respingerea ei, aceasta hotarare fiind apelata de catre revizuient.
      Prin decizia penala nr.421/16.10.2008, Tribunalul Iasi, constatand ca solutiile procurorilor date la cererea petentului avand ca obiect marturie mincinoasa impotriva martorilor Ladan Ioan, Roca Anton si Roca Petru au ramas definitive prin respingerea plangerilor de catre instanta, a admis apelul si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleasi instante in vederea admiterii in principiu a cererii de revizuire si rejudecarii in fond a cauzei.
      La rejudecare, avand in vedere dispozitiile imperative ale deciziei penale nr. nr.421/16.10.2008 a Tribunalului Iasi, prin incheierea de sedinta din data de 13.04.2009 (fila 31) instanta, conform dispozitiilor art.403 alin.3 Cod procedura penala, a admis in principiu cererea de revizuire formulata de revizuientul B.V. si, in vederea rejudecarii cauzei a fixat termen de judecata si a dispus citarea revizuientului - inculpat B.V. si a intimatilor parti vatamate R. E. si R.V..
      De asemenea, constatand ca B.V. a decedat la data de 24.04.2009 si R.E. la dat data de 09.03.2005, instanta a dispus citarea mostenitorilor acestora, respectiv B.P.A., conform certificatului de mostenitor nr.78/2009 (fila 193), si R.V., R.E., R.C. si R.C.R., conform anexei 24 si procurii speciale din 19.01.2007 privind mandatarea numitei R.V. de a se ocupa de mostenirea defunctului R.E., prezenta cauza avand caracterul unui act de conservare prin raportare la intreaga mostenire lasata de defunctul R.E..
      La data de 31.07.2009, ca urmare a casarii cu trimitere spre rejudecare, pe rolul acestei judecatorii a fost inregistrata, sub nr.379./286/2008, o noua cerere de revizuire a deciziei penale nr.180/10.02.2006 a Tribunalului Iasi formulata de inculpatul B.V., cerere identica cu cea care face obiectul cauzei 805./286/2007, motiv pentru care la termenul din data de 18.01.2010 (fila 194) instanta, cu acordul partilor si a reprezentantului parchetului, a dispus reunirea dosarului 379./286/2008 la prezenta cauza.
      De asemenea, la acelasi termen de judecata, numitul B.P.A., mostenitorul inculpatului B.V., prin avocat, a declarat ca se constituie parte civila.
      Dupa acordarea mai multor termene in vederea motivarii cererii de suspendare a executarii deciziei penale, la termenul din data de 22.02.2010, prin incheiere motivata, instanta a dispus respingerea acestei cereri.
      Avand in vedere dispozitiile art.403 alin.4 Cod procedura penala, instanta, chiar dupa decesul revizuientului B.V., a continuat procedura si, rejudecand fondul cauzei, retine ca prin plangerea prealabila inregistrata pe rolul acestei instante la data de 04.11.2003, sub nr.1213/2003, intimatii - parti vatamate R.V. si R.E., in prezent decedat, prin mostenitori R.V., R.E., R.C. si R.C.R., au solicitat condamnarea inculpatului - revizuient B.V., in prezent decedat, pentru savarsirea infractiunii de tulburare de posesie.
      In fapt, prin plangere partile vatamate au aratat ca inculpatul revizuient are locuinta vecina cu locuinta vatamatilor si, profitand de faptul ca acestia au stat o perioada de timp in spital a mutat gardul ce desparte locuintele cu 1,5 m., ocupand circa 60 m.p. din terenul vatamatilor. Ulterior, prin declaratiile date in instanta partile au precizat ca data faptei este 28.10.2003, iar partea vatamata R.V. s-a constituit parte civila cu suma de 600 lei (6.000.000 lei vechi) reprezentand contravaloarea recoltei.
      La plangere partile au atasat inscrisuri privind dreptul de proprietate asupra terenului in litigiu.
      La rejudecare, cu respectarea dispozitiilor art.405 alin.2 Cod procedura penala, instanta a incuviintat si administrat la solicitarea partilor proba cu inscrisuri, partile depunand la dosar, prin avocati, acte privind dreptul de proprietate si planse fotografice cu terenul in litigiu, memorii, acte medicale, si proba testimoniala fiind audiati martorii G. V., T.V., B. M.
      De asemenea, constatand ca prin ordonanta procurorului din data de 19.03.2007 data in dosarul nr.64/P/2007 al Parchetului de pe langa Judecatoria Raducaneni nu au fost indicate mentiunile mincinoase din declaratiile numitilor L. I., R. A. si R. P., instanta, cu acordul tuturor partilor implicate in prezenta cauza si a procurorului (fila 266), a dispus audierea in calitate de martori a acestora, declaratiile fiind consemnate si atasate la dosar.
      Referitor la efectuarea unei noi expertize topografice, instanta, avand in vedere dispozitiile art.405 alin.2 Cod procedura penala, dar si timpul lung scurs de la data savarsirii faptei, a respins administrarea acestei probe, urmand a fi avute in vedere rapoartele de expertiza intocmite in momentul primei judecari a cauzei.
      Coroborand materialul probatoriu administrat in cauza, instanta retine ca inculpatul B.V. si partea vatamata R.V. sunt rude, proprietatile acestora se invecineaza si sunt despartite de un gard care in luna octombrie 2008 a fost mutat de catre inculpat. In urma mutarii gardului inculpatul a ocupat o suprafata de aproximativ 22,74 m.p. conform raportului de expertiza tehnica in specialitatea cadastru-topografie - expert C.C. (filele 69-73 din dosarul nr.3884/2005 al Tribunalului Iasi).
      Astfel, in urma masuratorilor efectuate expertul a constat ca gardul despartitor dintre cele doua proprietati nu are aspect de gard vechi de 30 de ani asa cum sustinea inculpatul, si nici nu prezinta o linie uniforma, ci una franta, astfel incat intra in terenul apartinand partilor vatamate din care ocupa o suprafata de 22,74 m.p., expertul avand in vedere in momentul efectuarii expertizei atat situatia existenta la fata locului, cat si situatia juridica a terenului cum rezulta aceasta din actele de partaj.
      In consecinta, prin raportul de expertiza mentionat s-a dovedit ca gardul dintre proprietatile partilor a fost mutat, inculpatul ocupand o suprafata de 22,74 m.p. teren din proprietatea partilor vatamate, teren cuprins in perimetru identificat pe schita anexa la raportul de expertiza prin punctele 2,3,8,11, fapt ce impunea mutarea gardului pe aliniamentul 2,11,8.
      Mentiunile raportului de expertiza intocmit pe baza masuratorilor din teren, au fost sustinute prin declaratiile martorilor R. A. si L. I. care au declarat, atat cu ocazia primei judecati, cat si la rejudecarea cauzei in procedura revizuirii, ca gardul dintre cele doua proprietati a fost mutat de catre inculpatul B.V. in luna octombrie 2003.
      Astfel prin coroborarea declaratiilor celor doi martori R.A. si L.I. cu mentiunile raportului de expertiza tehnica in specialitatea cadastru-topografie - expert C.C. rezulta ca, prin stramutarea liniei de hotar in luna octombrie 2003, inculpatul B.V. a ocupat fara drept suprafata de 22,74 m.p. teren din proprietatea partilor vatamate, tulburand astfel posesia acestora.
      Referitor la criticile inculpatului privind faptul ca instanta nu a analizat in contradictoriu cele doua rapoarte de expertiza, retinandu-l doar pe cel favorabil partilor vatamate, instanta retine ca, urmare a precizarilor facute de expertul S.C. la data de 15.09.2005 (filele 29-31 din dosarul nr.3884/2005 al Tribunalului Iasi) ambii experti au constat aceeasi situatie, respectiv faptul ca inculpatul a ocupat o suprafata din terenul partilor vatamate, expertul aratand ca in momentul intocmirii expertizei nu a cunoscut toate informatiile necesare.
      Cu privire la declaratiile martorilor R.P. si T.V. instanta constata ca acestia au avut pozitii oscilante, in sensul ca, desi cu ocazia primei judecati au aratat ca au cunostinta despre situatia terenului in litigiu, prin declaratiile date in prezenta cauza acestia au negat ca ar cunoaste ca exista neintelegeri intre parti cu privire la delimitarea proprietatilor partilor. Referitor la declaratia martorei G.V. instanta constata ca martora, potrivit propriilor sustineri, nu cunoaste situatia terenului in litigiu. Declaratia martorei B. M., fiica inculpatului, nu se coroboreaza cu celelalte mijloace de proba administrate in cauza fiind contrara atat constatarilor si concluziilor raportului de expertiza, cat si declaratiilor martorilor R. A. si L. I. In consecinta fata de cele aratate, constatand ca nu cuprind elemente de natura a ajuta la aflarea adevarului si nu se coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauza, instanta nu a avut in vedere la stabilirea situatiei de fapt declaratiile martorilor R.P., T.V., G.V. si B. M.
      In drept, fata de cele retinute, instanta constata ca fapta inculpatului B.V. care, in octombrie 2003 a ocupat fara drept, prin mutarea gardului despartitor, suprafata de 22,74 m.p. teren apartinand partilor vatamate intruneste elementele constitutive ale infractiunii de tulburare de posesie prevazuta de art.220 alin.2 Cod penal.
      
Impotriva sentintei a declarat recurs, in termen legal, numitul B.P.A., mostenitorul inculpatului revizuent B.V. care a solicitat casarea sentintei primei instante, ca nelegala si netemeinica si pe fond constatarea inexistentei faptei de tulburare de posesie raportat la probatoriul administrat in cauza.
  Analizand actele si lucrarile dosarului de fond, sub toate aspectele de fapt si de drept, potrivit dispozitiilor art.385 ind.6 Cod procedura penala, instanta constata ca recursul formulat de numitul B.P.A., mostenitorul inculpatului revizuent B.V. este intemeiat si urmeaza, ca in baza art.385 ind.15 pct.2 lit.2 lit.b Cod procedura penala sa-l admita, ca atare, pentru urmatoarele considerente:
  Din economia dispozitiilor art.393 si 394 Cod procedura penala rezulta caracterul revizuirii de cale extraordinara de atac, prin folosirea careia se pot inlatura erorile judiciare cu privire la faptele retinute printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, datorate necunoasterii de catre instante a unor imprejurari de care depinde adoptarea unei hotarari conforme cu legea si adevarul.
  Din aceleasi dispozitii rezulta, totodata, ca revizuirea are rolul de a atrage anularea hotararilor in care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt si de a reabilita judecatoreste pe cei condamnati pe nedrept.
  Fiind o cale extraordinara de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotararile determinate de art.393 Cod procedura penala si numai pentru cazurile prevazute in art.394 din acelasi cod, singurele apte a provoca o reexaminare in fapt a cauzei penale.
  Analizand considerentele hotararii a carei revizuire se cere, Tribunalul constata ca solutia de condamnare a inculpatului B.V., in prezent decedat, pentru savarsirea infractiunii de tulburare de posesie, prevazuta de art. 220 Cod penal s-a intemeiat pe depozitiile martorilor L.I., R.P. si R.A., declaratiile acestora continand informatii esentiale pentru a forma convingerea instantei asupra imprejurarii ca inculpatul a ridicat un nou gard despartitor ce delimiteaza proprietatile partilor, ocazie cu care a intrat in terenul partii vatamate R.V. si a ocupat, fara drept, suprafata de 22,74 m.p.
  Ulterior, prin ordonanta procurorului din 19.03.2007, data in dosarul 64/P/2007 al Parchetului de pe langa Judecatoria Raducaneni, s-a constatat existenta faptelor de marturie mincinoasa si fals in declaratii, precum si vinovatia faptuitorilor L.I., R.P. si R.A.,, pentru care s-a dispus doar aplicarea unei sanctiuni administrative, constatandu-se ca faptele nu prezinta gradul de pericol social concret al unei infractiuni.
  Ordonanta procurorului a fost supusa controlului instantei judecatoresti care a stabilit, in mod definitiv, ca afirmatiile martorilor privind mutarea gardului de catre inculpat si care au fost hotaratoare in luarea deciziei de condamnare a acestuia nu corespund realitatii si se circumscriu infractiunii de marturie mincinoasa.
  In aceste conditii, hotararea instantei de fond de a admite, in principiu, cererea de revizuire, pe cazul consacrat de dispozitiile art.394 lit.b Cod procedura penala, respectiv ca martorii au savarsit in cauza a carei revizuire se cere, infractiunea de marturie mincinoasa, pentru ca mai apoi, dupa rejudecarea cauzei sa ajunga la aceeasi concluzie juridica, respectiv a retinerii faptei de tulburare de posesie si a vinovatiei faptuitorului este in totala contradictie atat cu situatia de fapt constatata, dar in principal cu probele retinute in cauza ca fiind corespunzatoare adevarului.
  Tribunalul, analizand inscrisurile aflate la dosar, precum si probele testimoniale administrate in ambele faze procesuale, constata ca prin continutul sau ansamblul probator existent in cauza nu are un caracter cert si decisiv in inlaturarea prezumtiei de nevinovatie consacrata de lege in favoarea inculpatului.
In Codul de procedura penala roman, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prezumtia de nevinovatie este inscrisa intre regulile de baza ale procesului penal, in art. 52 statuandu-se ca "orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva".
Prin adoptarea prezumtiei de nevinovatie s-au produs o serie de restructurari ale procesului penal si ale conceptiei organelor judiciare care trebuie sa raspunda mai multor cerinte, atat in ceea ce priveste sarcina probei care revine intotdeauna acestora, motiv pentru care interpretarea probelor se face in fiecare etapa a procesului penal; cat si in adoptarea unei hotarari de condamnare care trebuie sa se bazeze pe probe certe de vinovatie, iar in caz de indoiala, ce nu poate fi inlaturata prin probe, trebuie sa se pronunte o solutie de achitare.
  Toate aceste cerinte sunt argumente pentru transformarea conceptiei asupra prezumtiei de nevinovatie dintr-o simpla regula, garantie a unor drepturi fundamentale, intr-un drept distinct al fiecarei persoane de a fi tratata ca nevinovata pana la stabilirea vinovatiei printr-o hotarare definitiva.
  Astfel, informatiile oferite de martorii L.I. si R.A., referitoare la mutarea gardului de catre inculpatul B.V., constatate ca fiind mincinoase nu se mai pot constitui intr-un temei suficient de solid in stabilirea vinovatiei inculpatului, acestea fiind retinute initial ca esentiale in stabilirea existentei faptei de tulburare de posesie, fiind coroborate cu mentiunile stabilite de raportul de expertiza tehnica efectuat de expertul topografic.
  Intrucat asupra acestor sustineri martorii au revenit cu ocazia cercetarilor privind infractiunea de marturie mincinoasa, astfel cum au fost efectuate de parchet, tribunalul constata ca doar mentiunea din raportul de expertiza referitoare la ocuparea unei suprafete de teren, ce contine informatii incerte si neclare privind vechimea si aspectul gardului despartitor, nu poate constitui in nici un caz un temei legal pentru stabilirea raspunderii penale a inculpatului.
  Avand in vedere ca la pronuntarea unei condamnari, instanta trebuie sa-si intemeieze hotararea pe baza de probe sigure si certe si intrucat in cauza probele in acuzare nu au un caracter decisiv, fiind incomplete si lasand loc unei nesigurante in privinta vinovatiei inculpatului, se impune a se da eficienta regulii potrivit careia "orice indoiala este in favoarea inculpatului" (in dubio pro reo).
Regula "in dubio pro reo" constituie un complement al prezumtiei de nevinovatie, un principiu institutional care reflecta modul in care principiul aflarii adevarului, consacrat in art. 3 Cod procedura penala se regaseste in materia probatiunii.
In masura in care dovezile administrate pentru sustinerea vinovatiei celui acuzat contin o informatie indoielnica tocmai cu privire la vinovatia faptuitorului in legatura cu fapta imputata, respectiv ca intre proprietatile partilor s-ar fi ridicat un gard nou, ocazie cu care s-ar fi ocupat o suprafata din terenul partii vatamate, instanta nu isi poate forma o convingere care sa se constituie intr-o certitudine, aceasta neputand concluziona decat in sensul nevinovatiei inculpatului.
Inainte de a fi o problema de drept, regula "in dubio pro reo" este o problema de fapt. Infaptuirea justitiei penale cere ca instantele sa-si intemeieze hotararile pe care le pronunta nu pe probabilitate, ci pe certitudinea dobandita pe baza unor probe complete, decisive, sigure si in masura sa reflecte realitatea obiectiva (fapta supusa judecatii).
Chiar daca in fapt s-au administrat probe in sprijinul invinuirii in toate etapele procesuale, tocmai in scopul inlaturarii oricarei indoieli, iar alte probe nu se intrevad, ori pur si simplu nu exista in mod obiectiv si totusi indoiala persista in ceea ce priveste vinovatia, aceasta fiind echivalenta cu o proba pozitiva de nevinovatie, singura concluzie ce se impune este aceea a achitarii inculpatului pentru fapta de tulburare de posesie imputata.
  In considerarea acestor argumente, Tribunalul, in baza art.406 alin.1 Cod procedura penala va admite cererea de revizuire formulata de inculpatul B.V. si continuata prin mostenitor B.P.A. impotriva sentintei penale nr.145/02.03.2005 pronuntata de Judecatoria Raducaneni, modificata prin decizia penala nr.180/10.02.2006 a Tribunalului Iasi, pe care le va anula.
 Rejudecandu-se cauza, in baza art.11 pct.2 lit.a combinat cu art.10 lit.a Cod procedura penala, achita inculpatul B.V., pentru infractiunea de tulburare de posesie, prevazuta de art.220 Cod penal.
 Drept consecinta a retinerii inexistentei faptei imputate inculpatului, instanta va respinge, ca neintemeiata, cererea partii vatamate de acordare de despagubiri civile si de restabilire a situatiei anterioare.
 Cat priveste actiunea civila formulata de mostenitorul inculpatului, in contextul in care acesta a fost achitat, solicitarea recurentului apare ca fiind total lipsita de interes si, in consecinta, inadmisibila.
 Totodata, in conditiile admiterii recursului declarat de inculpat, instanta va respinge cererea intimatei de obligare a acestuia la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de solutionarea prezentului recurs.