Individualizare pedeapsa; aplicarea dispozitiilor art. 3201 C.proc.pen. in faza apelului penal; concurs de circumstante si stari de atenuare si agravare a pedepsei. Asistenta juridica; amenda aplicata aparatorului ales; posibilitatea de a mai exercit...

Individualizare pedeapsa; aplicarea dispozitiilor art. 3201 C.proc.pen. in faza apelului penal; concurs de circumstante si stari de atenuare si agravare a pedepsei.
Asistenta juridica; amenda aplicata aparatorului ales; posibilitatea de a mai exercita cale de atac odata cu fondul cauzei. Prin sentinta penala nr. 3133 din 23.11.2010 a Judecatoriei Iasi, data in dosar nr. 18850/245/2010, au fost condamnati:
- inculpatul M. N.D., pentru savarsirea infractiunii de "talharie", prev. si ped. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b) si c) si alin.2 ind.1 lit.a) si b) din Codul penal, cu aplicarea disp. art.37 lit.a) din Codul penal si cu aplicarea disp. art.74 alin.1 lit.c) din Codul penal rap. la art.76 alin.1 lit.b) din Codul penal, la pedeapsa de 6 (sase) ani inchisoare; in baza disp. art.61 din Codul penal, s-a dispus revocarea beneficiului liberarii conditionate privind restul de 303 zile ramas neexecutat din pedeapsa totala rezultanta de 4(patru) ani inchisoare, aplicata inculpatului - pentru comiterea unui concurs infractional - prin sent. pen. nr.506 din 21.02.2008 a Judecatoriei Iasi, ramasa definitiva prin neapelare la data de 10.03.2008, rest care a fost contopit cu pedeapsa stabilita prin prezenta hotarare, inculpatul urmand sa execute pedeapsa cea mai grea rezultanta respectiv, pedeapsa de 6(sase) ani inchisoare, cu executare in regim de detentie.
In baza disp. art.350 din Codul de procedura penala, instanta de fond a mentinut starea de arest a inculpatului si, in baza disp. art.88 din Codul penal, s-a dedus din pedeapsa totala rezultanta de 6(sase) ani inchisoare stabilita, durata retinerii si arestarii preventive a inculpatului, incepand de la data de 01.06.2010 pana la zi.
- inculpatul M.A., pentru savarsirea infractiunii de "talharie", prev. si ped. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b) si c) si alin.2 ind.1 lit.a) si b) din Codul penal, cu aplicarea disp. art.74 alin.1 lit.c) din Codul penal rap. la art.76 alin.1 lit.b) din Codul penal, la pedeapsa de 3(trei) ani inchisoare, cu executare in regim de detentie.
In baza disp. art.350 din Codul de procedura penala, a fost mentinuta starea de arest a inculpatului si, in baza disp. art.88 din Codul penal, s-a dedus din pedeapsa de 3 (trei) ani inchisoare stabilita, durata retinerii si arestarii preventive a inculpatului, incepand de la data de 01.06.2010 pana la zi.
De asemenea, instanta a constatat recuperat integral, prin restituire, prejudiciul cauzat partii vatamate G.E., care nu s-a mai constituit parte civila in prezenta cauza penala.

Impotriva acestei sentinte penale, in termen legal, au declarat apel inculpatii M.A. si M.N.D., dar si aparatorul C. C. care a fost amendat judiciar pe parcursul desfasurarii judecatii la instanta de fond.
In motivarea apelului formulat de inculpatul M.A. se arata ca pedeapsa aplicata de instanta de fond este prea mare avand in vedere faptul ca prejudiciul a fost integral recuperat, partea vatamata nu a mai avut pretentii de natura civila in cauza iar inculpatul nu s-a sustras procedurilor penale. Sustine inculpatul si faptul ca a comis fapta ce face obiectul cauzei datorita anturajului in care a intrat iar aplicarea unei pedepse intr-un cuantum mai redus i-ar permite sa-si ajute familia la nevoile casnice.
In motivarea apelului formulat de inculpatul M.N.D. se arata ca pedeapsa aplicata de instanta de fond este prea mare avand in vedere faptul ca inculpatul a recunoscut si regretat comiterea faptei, prejudiciul cauzat partii vatamate a fost recuperat integral de familia acestuia iar concubina inculpatului urmeaza sa dea nastere unui copil a carui intretinere va fi foarte grea datorita lipsei indelungate a inculpatului din sanul familiei. Sustine inculpatul ca instanta de fond a facut o gresita individualizare a pedepsei si nu a avut in vedere faptul ca dupa executarea pedepsei anterior aplicate s-a reintegrat in societate, si-a gasit un loc de munca si si-a intemeiat o familie.
Invoca inculpatul in aparare aplicarea in cauza a dispozitiilor art. 3201 C.proc.pen., dispozitii legale care, chiar daca au intervenit dupa momentul condamnarii inculpatului in prima instanta, sunt aplicabile din perspectiva art. 13 C.pen. fiind o lege penala mai favorabila, iar in cauza, la instanta de fond, inculpatul a solicitat doar administrarea de inscrisuri in circumstantiere. Arata inculpatul ca refuzul de a i se aplica aceste prevederi legale ar constitui o incalcare a disp. art. 16 din Constitutia Romaniei si a drepturilor omului.
In motivarea apelului promovat de apelanta C.C. se arata ca prin incheierea din data de 05.10.2010 s-a dispus fata de aceasta, in calitate de aparator ales al inculpatului M.A., a unei amenzi judiciare pentru neprezentare la termenul respectiv. Sustine apelanta faptul ca imposibilitatea de prezentare a fost dovedita cu acte medicale iar instanta de fond a inteles gresit continutul acestora, dispunand doar reducerea cuantumului amenzii judiciare la 1500 lei.
Pentru dovedirea motivelor de apel partile nu au solicitat administrarea altor probatorii.
La termenul de judecata din data de 22.02.2011 instanta de apel, din oficiu, a invocat inadmisibilitatea recursului declarat de apelanta C.C. impotriva incheierii de sedinta din data de 05.10.2010 a Judecatoriei Iasi, incheiere pronuntata in aceeasi cauza.

Cu privire la exceptia inadmisibilitatii apelului tribunalul retine urmatoarele:
Prin incheierea din data de 05.10.2010 a Judecatoriei Iasi, data in dosar nr. 18850/245/2010, s-a dispus amendarea aparatorului ales al inculpatului M.A., avocat C.C., cu suma de 5000 lei, in baza art. 198 alin. 3 C.proc.pen., pentru lipsa nejustificata de la termenul de judecata.
Impotriva acestei incheieri, aparatorul a formulat cerere de scutire de la plata amenzii la data de 18.10.2010, depunand la dosar copia unei adeverinte medicale.
Prin incheierea din data de 19.10.2010 a Judecatoriei Iasi, data in dosar nr. 18850/245/2010, instanta a respins cererea aparatorului de scutire de la plata amenzii judiciare aplicate iar in temeiul art. 199 alin. 3 C.proc.pen. a redus cuantumul amenzii judiciare aplicate la suma de 1500 lei, dispunand darea in debit.
Impotriva incheierii de sedinta din data de 05.10.2010 a Judecatoriei Iasi aparatorul C.C. a promovat si calea de atac a apelului odata cu fondul cauzei.
Tribunalul constata insa ca, atat timp cat impotriva incheierii de sedinta din data de 05.10.2010 a Judecatoriei Iasi aparatorul a avut la dispozitie o cale de atac speciala, prev. de art. 199 C.proc.pen., respectiv cererea de scutire sau de reducere a amenzii judiciare, cale pe cale aparatorul a si uzitat-o, nu se mai poate proceda la o reformare a acestei incheieri odata cu fondul cauzei.
Este adevarat ca incheierile pronuntate pe parcursul judecatii de instanta de fond fac corp comun cu hotararea finala si ca atare sunt supuse controlului judiciar odata cu aceasta, dar, cat timp impotriva unor incheieri se prevad cai separate pe care pot fi contestate si reformate, acestea dobandesc caracter definitiv.
Evident ca procedura de contestare separata a incheierii de amendare este una speciala si nu implica un control judiciar din partea unei instante superioare in grad celei care a dispus aplicarea amenzii, dar acest aspect este determinat de specificitatea abaterilor judiciare, fiecare judecator constientizand modul in care abaterea comisa afecteaza celeritatea cauzei penale cu care este investit. Ori, o atare apreciere nu mai este la indemana instantei ierarhic superioare de control, motiv pentru care si legiuitorul a stabilit procedura speciala de contestare a amenzilor judiciare.
O interpretare contrara a dispozitiilor art. 199 C.proc.pen. ar determina aparitia unor situatii hilare, in care impotriva aceleiasi incheieri de sedinta se exercita doua cai de atac diferite, la intervale de timp diferite, putand fi pronuntate solutii diferite de instante. Spre ex., daca am considera admisibil si fondat (ceea ce nu este cazul) apelul aparatorului C.C. si s-ar reforma incheierea din data de 05.10.2010, cum s-ar concilia acest aspect cu incheierea instantei din 19.10.2010, incheiere care nu face obiectul controlului apelului promovat de aceasta!?
Desi textul art. 199 C.proc.pen. nu exclude posibilitatea atacarii incheierii si odata cu solutia data fondului cauzei, acest aspect se impune avand in vedere si dispozitiile corespunzatoare din Codul de procedura civila (dreptul comun) care prevad expres ca impotriva incheierii de aplicare a amenzii judiciare se poate face numai cerere de reexaminare, cu posibilitatea de a cere scutirea sau reducerea amenzii - art. 1085 C.proc.civ.
Fata de considerentele anterior expuse, considerand ca incheierea instantei de fond din 05.10.2010 este supusa unei cai de atac speciale, cale de atac de care s-a uzat in cauza si incheierea a dobandit caracter definitiv, Tribunalul va admite exceptia inadmisibilitatii apelului promovat impotriva acesteia si va respinge calea de atac ca atare, urmand a analiza pe fond doar apelurile promovate de inculpatii M.A. si M.N.D.
 
Instanta de fond a facut o corecta apreciere a tuturor probatoriilor administrate pe parcursul urmaririi penale si in faza cercetarii judecatoresti si, constatand ca in cauza sunt intrunite conditiile prevazute de art. 345 alin. 2 C.proc.pen., a dispus condamnarea celor doi inculpati pentru comiterea infractiunii pentru care s-a dispus trimiterea lor in judecata.

Inculpatul M.A. a criticat sentinta pronuntata de instanta de fond doar sub aspectul modalitatii de individualizare a pedepsei aplicate, considerand cuantumul stabilit de instanta ca fiind prea mare.
Tribunalul retine insa ca, in ceea ce priveste pe inculpatul M.A., instanta de fond a facut o corecta apreciere a criteriilor prevazute de dispozitiile art. 72 C.pen. si, retinand in favoarea inculpatului circumstanta atenuanta prev. de art. 74 lit. c C.pen., a coborat pedeapsa sub minimul special prevazut de textul de incriminare a infractiunii comise de acesta.
Este adevarat ca pe parcursul procedurii inculpatul a avut o atitudine sincera, de recunoastere a faptei comise, acesta fiind si motivul pentru care instanta a coborat pedeapsa cu inchisoarea sub minimul legal (de 7 ani inchisoare) si a aplicat inculpatului o pedeapsa in cuantum de 3 ani. Evident ca potrivit art. 76 lit. b C.pen. instanta putea cobori minimul pedepsei pana la 1 an inchisoare, insa acest cuantum al pedepsei nu este obligatoriu pentru instanta ci reprezinta doar o limita pana la care aceasta poate aprecia incidenta criteriilor de individualizare a sanctiunii penale. Ori, in cauza, cu privire la inculpatul M.A. sunt incidente si circumstante de agravare a raspunderii penale (art. 75 alin. 2 C.pen.), respectiv faptul ca a comis fapta pentru care a fost condamnat in timpul noptii, in loc public, impreuna cu o alta persoana, stiind ca acesta are asupra sa o substanta paralizanta, si, desi a valorificat bunul sustras de el partii vatamate (telefonul mobil) nu a facut nici un demers pentru acoperirea prejudiciului, faptul ca parte vatamata nu a avut pretentii in cauza datorandu-se interventiei familiei celuilalt inculpat care a acoperit prejudiciul cauzat acesteia.
In raport de aceste elemente, tinand seama si de faptul ca inculpatul M.A. nu este la primul conflict cu legea penala (f. 70-81, d.u.p.), organele judiciare manifestand indulgenta fata de comportamentul sau antisocial in trecut, fara ca inculpatul sa constientizeze posibilele urmari ale conduitei adoptate, Tribunalul retine ca pedeapsa aplicata de instanta de fond acestuia, prin cuantum si modalitate de executare, corespunde unei juste individualizari, motiv pentru care va respinge ca nefondat apelul promovat de acesta.

Cu privire la apelul promovat de apelantul inculpat M.N.D. tribunalul retine ca acesta vizeaza in principal doua aspecte: aplicarea prevederilor art. 3201 C.proc.pen., text introdus prin legea 202/2010, si gresita individualizare a pedepsei de catre instanta de fond.
Cu privire la primul aspect, Tribunalul retine ca potrivit art. 3201 C.proc.pen. " Pana la inceperea cercetarii judecatoresti, inculpatul poate declara personal sau prin inscris autentic, ca recunoaste savarsirea faptelor retinute in actul de sesizare a instantei si solicita ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala. Judecata poate avea loc numai in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, doar atunci cand inculpatul declara ca recunoaste in totalitate faptele retinute in actul de sesizare a instantei si nu solicita administrarea de probe, cu exceptia inscrisurilor in circumstantiere pe care le poate administra la acest termen de judecata. La termenul de judecata, instanta intreaba pe inculpat daca solicita ca judecata sa aiba loc in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, pe care le cunoaste si le insuseste, procedeaza la audierea acestuia si apoi acorda cuvantul procurorului si celorlalte parti. Instanta de judecata solutioneaza latura penala atunci cand, din probele administrate, rezulta ca faptele inculpatului sunt stabilite si sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse. Daca pentru solutionarea actiunii civile se impune administrarea de probe in fata instantei, se va dispune disjungerea acesteia. In caz de solutionare a cauzei prin aplicarea alin. 1, dispozitiile art. 334 si 340-344 se aplica in mod corespunzator. Instanta va pronunta condamnarea inculpatului, care beneficiaza de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, in cazul pedepsei inchisorii si de reducerea cu o patrime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, in cazul pedepsei amenzii. Dispozitiile alin. 1 - 6 nu se aplica in cazul in care actiunea penala vizeaza o infractiune care se pedepseste cu detentiune pe viata. In caz de respingere a cererii, instanta continua judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun."
Dispozitiile nou introduse in Codul de procedura penala au natura juridica mixta, de drept procesual si de drept material, aplicarea dispozitiilor de drept material - reducerea limitelor de pedeapsa - fiind conditionata de incidenta conditiilor normei procesual penale, norma care este de imediata aplicare si nu retroactiveaza.
Astfel, aceasta procedura simplificata poate fi aplicata numai cu privire la cauzele penale in care nu a fost citit actul de sesizare la data intrarii in vigoare a legii 202/2010 - 25 noiembrie 2010, normele de procedura fiind de imediata aplicare. In procesul penal, sub aspect procedural, este aplicabil numai principiul imediatei aplicari a legii de procedura, ce presupune ca aceasta se aplica tuturor actelor efectuate in activitatea procesuala, in perioada de timp in care este in vigoare, indiferent de data savarsirii infractiunii pentru care se formuleaza acuzatia penala si de data inceperii procesului penal (inainte sau dupa intrarea legii de procedura in vigoare). Asadar, in materia legilor de procedura este aplicabil principiul tempus regit actum, neavand aplicabilitate principiul mitior lex. In doctrina romana s-a aratat, in mod intemeiat, ca din principiul aplicarii imediate a legii procesual penale rezulta ca aceasta este numai activa si niciodata extraactiva, adica nu se va aplica in trecut, la acte si la raporturi trecute, nu mai poate avea eficienta asupra unui act procesual efectuat anterior intrarii ei in vigoare, nu mai poate atinge valabilitatea acestuia; ceea ce s-a facut sub imperiul legii anterioare nu se mai poate desface prin legea noua iar actele procesuale efectuate sub legea veche, dupa normele acesteia, isi pastreaza valabilitatea lor originara, si deci si toate efectele legale. Prin urmare legea procesuala nu este retroactiva si nu este nici ultraactiva, fiindca nu se mai poate aplica proceselor sau actelor ce intervin sau continua dupa iesirea ei din vigoare, caci acestora li se aplica imediat legea noua, exceptie putand fi numai legea care modifica competenta unei instante fara a desfiinta insasi instanta.
Prin urmare, in situatia in care intr-o cauza penala a fost inceputa cercetarea judecatoreasca la momentul intrarii in vigoare a legii 202/2010, legea "micii reforme", inculpatul nu mai poate beneficia de efectele procedurii simplificate, si, deci, de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege pentru infractiunea pentru care este cercetat.
Ori, in dosarul nr. 18850/245/2010 cercetarea judecatoreasca a debutat la data de 27.07.2010, anterior intrarii in vigoare a legii 202/2010, dispozitiile art. 3201 C.proc.pen. nefiind in vigoare la acel moment. Introducerea ulterioara in Codul de procedura penala a art. 3201 C.proc.pen. nu dadea dreptul inculpatului de a beneficia de dispozitiile acestuia, nefiind indeplinite conditiile legale (neinceperea cercetarii judecatoresti) pentru a opera norma de procedura prevazuta de acest text de lege, norma de a carei aplicare este conditionata aplicarea normei de drept material privind reducerea limitelor de pedeapsa.
In analizarea incidentei art. 3201 alin. 7 C.proc.pen. in cadrul cauzelor aflate deja in faza cercetarii judecatoresti la data intrarii in vigoare a acestuia, nu se poate face abstractie de faptul ca aceasta norma nu este una care sa actioneze pur si simplu, fara nici o conditie, ci este o norma a carei incidenta este conditionata de efectuarea unui act procesual de catre inculpat, respectiv recunoasterea faptelor si solicitarea de catre acesta, pana la inceperea cercetarii judecatoresti, ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala. Ori, in cauzele in care s-a trecut la cercetarea judecatoreasca inainte de intrarea in vigoare a noului art. 3201 C.proc.pen., nu este si nu mai poate fi indeplinita aceasta din urma conditie.
Daca instantele ar face doar aplicarea art. 3201 alin. 7 C.proc.pen., fara sa tina cont de faptul ca nu sunt indeplinite conditiile aliniatelor 1-6 ale aceluiasi articol, s-ar ajunge la o combinare a dispozitiilor din legea noua cu dispozitiile legii vechi, creandu-se pe cale de interpretare o a treia lege (lex tertia), lucru ce nu poate fi admis.
De aceea, tribunalul considera ca nu se poate face aplicarea art. 3201 alin. 7 C.proc.pen. in cauzele aflate pe rolul instantelor la intrarea in vigoare a acestui text de lege si in care s-a inceput cercetarea judecatoreasca, de vreme ce nu s-a urmat procedura simplificata de judecata doar pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale, prevazuta de acest articol.
In cazul unei succesiuni de legi de procedura nu poate fi invocata egalitatea in fata legii si discriminarea deoarece legea de procedura se aplica imediat tuturor persoanelor aflate in acelasi stadiu procesual, fara vreo discriminare. Inculpatii in cazul carora s-a inceput cercetarea judecatoreasca sunt intr-o situatie juridica distincta de cei fata de care nu s-a atins acest moment procesual, iar posibilitatea de a cere judecarea doar pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale acordata doar celor din urma nu constituie un act de discriminare, egalitatea in fata legii putand fi invocata doar de persoane aflate in situatii juridice identice.
      De altfel, dispozitiile art. 3201 C.proc.pen. nu sunt aplicabile cauzelor penale in care la data de 25.11.2010 (data intrarii in vigoare a legii 202/2010) era inceputa cercetarea judecatoreasca nici din perspectiva scopului acestei legi, de accelerare a proceselor penale, pozitia procesuala a inculpatilor de recunoastere a faptelor penale pentru care sunt cercetati fiind retinuta de instantele de judecata ca si circumstanta atenuanta, aspect retinut si in cazul inculpatului M.N.D..
      Totusi, cu privire la al doilea aspect invocat de apelantul inculpat, Tribunalul retine ca instanta de fond a facut o gresita apreciere a cuantumului pana la care poate fi redusa pedeapsa pentru inculpatul M.N.D..
      Este adevarat ca in cauza opereaza in concurs circumstante de agravare si de atenuare a pedepsei pentru inculpat, insa, data fiind pozitia procesuala sincera a inculpatului, instanta trebuia sa dea un mai puternic efect cauzelor de atenuare a pedepsei. Corect au fost retinute in cauza dispozitiile art. 74 lit. c si art. 76 lit. b C.pen., insa instanta de fond trebuia sa observe incidenta in cauza, doar in cazul acestui inculpat, si a circumstantei prevazute de art. 74 lit. b C.pen., intrucat plata efectuata de mama inculpatului catre partea vatamata a fost facuta in numele si pentru inculpatul M.N.D., mama acestuia neavand vreo calitate in dosar (f. 29, d.u.p.).
      De aceea, avand in vedere pozitia procesuala sincera a inculpatului pe parcursul procesului penal, faptul ca acesta a recuperat paguba cauzata partii vatamate iar fapta ce face obiectul cauzei a fost comisa pe fondul consumului de alcool, ambii inculpati avand initiativa, instanta trebuia sa dea un mai puternic efect circumstantelor de atenuare a pedepsei, circumstante care, odata retinute, trebuie sa duca la o individualizare judicioasa a raspunderii penale a inculpatului, avand in vedere ca limita pana la care poate fi coborata pedeapsa este de 1 an potrivit art. 76 lit. b C.pen. iar daca inculpatului i-ar fi fost aplicabile disp. art. 3201 C.proc.pen. pedeapsa putea fi coborata pana la limita de 4 ani si 8 luni.
      Fata de aceste considerente, tribunalul va admite apelul promovat de inculpatul M.N.D. impotriva sentintei penale nr. 3133 din 23.11.2010 a Judecatoriei Iasi, sentinta pe care o va desfiinta in parte, in latura penala, in ceea ce priveste cuantumul pedepsei aplicate acestui inculpat. Rejudecand cauza, se va proceda la descontopirea pedepsei rezultante aplicate inculpatului, de 6 ani inchisoare, in pedepsele componente si va fi redusa pedeapsa aplicata inculpatului M.N.D. pentru savarsirea infractiunii de "talharie", prev. si ped. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b) si c) si alin.2 ind.1 lit.a) si b) din Codul penal, cu aplicarea disp. art.37 lit.a) din Codul penal si cu aplicarea disp. art.74 alin.1 lit.c) din Codul penal rap. la art.76 alin.1 lit.b) din Codul penal, la pedeapsa de 5 ani inchisoare.
In baza disp. art.61 din Codul penal se va dispune revocarea beneficiului liberarii conditionate privind restul de 303 zile ramas neexecutat din pedeapsa totala rezultanta de 4 ani inchisoare, aplicata inculpatului prin sent. pen. nr.506 din 21.02.2008 a Judecatoriei Iasi, ramasa definitiva prin neapelare la data de 10.03.2008, rest pe care il va contopi cu pedeapsa stabilita prin prezenta decizie, inculpatul urmand sa execute pedeapsa cea mai grea rezultanta respectiv pedeapsa de 5 ani inchisoare, cu executare in regim de detentie.