Contestatie decizie de desfacere disciplinara a contractului de munca raportat la dispozitiile art. 61 lit. a Codul muncii.

Contestatie decizie de desfacere disciplinara a contractului de munca raportat la dispozitiile art. 61 lit. a Codul muncii; situatie deosebita, de natura a pune salariatul intr-o dificultate materiala, personala in indeplinirea atributiilor de serviciu. Acordarea de daune morale pentru prejudiciul adus de catre angajator.
 
 Deliberand asupra litigiului de munca de fata, constata urmatoarele:
 Prin contestatia inregistrata la Tribunalul Iasi sub nr. .. la data de 19.04.2010 contestatorul _, in contradictoriu cu intimata _ S.R.L., a solicitat constatarea nulitatii absolute a deciziei nr. _, obligarea intimatei la reintegrarea pe functia detinuta anterior emiterii deciziei, plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, incepand cu data desfacerii contractului individual de munca si pana la reintegrarea efectiva, obligarea intimatei la plata orelor suplimentare efectuate in perioada 11.01.2010-12.03.2010, plata daunelor morale in cuantum de 30.000 lei si plata cheltuielilor de judecata.
 In motivarea actiunii s-au aratat urmatoarele: contestatoarea a fost salariata intimatei in baza contractului individual de munca nr. 1750/21.05.2008, pe functia de "administrator retea" iar la 19.03.2010, in baza deciziei 4620 raporturile de munca au incetat disciplinar.
 Decizia contestata este nula absolut intrucat a fost emisa cu incalcarea art. 75 Contractul Colectiv de munca unic la nivel national 2007-2010 al.1 si 3, contestatoarea fiind in imposibilitatea de a-si pregati o aparare eficienta. De asemenea, au fost incalcate dispozitiile art. 268 al.2 lit. b,c Codul Muncii. Chiar daca in cuprinsul deciziei se mentioneaza abaterile disciplinare enumerate de R.I literele h si m, nu este indicat articolul din care fac parte aceste litere. Litera m nu are ca efect desfacerea contractului. Nu este mentionat locul delegarii in cuprinsul deciziei, contestatorul fiind indus in eroare cu privire la sediul social valabil.
 Decizia de concediere este neintemeiata intrucat in data de 12.03.2010 (vineri), orele 18.30, dupa orele de program a fost chemat la sediul central din Iasi si i s-a comunicat o decizie de delegare la sediul central al societatii, din Bucuresti, pe o perioada de 60 zile incepand cu data de 15.03.2010 (ziua de luni a saptamanii urmatoare). Desi a solicitat sa i se asigure resursele financiare necesare, fiind in imposibilitatea de a achita din bani proprii cheltuielile legate de transport si cazare, nu i s-a dat nici un raspuns in acest sens. Pe 15.03.2010 s-a refuzat plata acestor bani, motiv pentru care a instiintat conducerea societatii telefonic, prin scrisoare recomandata si prin fax cu privire la situatia existenta, dar nu a primit nici un raspuns.
 La 15.03.2010 a fost dat afara din sediul societatii, aducandu-se injurii. Pe data de 16.03.2010 s-a prezentat din nou la sediul societatii din Iasi fiindu-i inmanata suma de 71 lei reprezentand contravaloarea biletului de calatorie. Pe 17.03.2010 s-a prezentat la Bucuresti, la ora 10.30, comunicandu-i-se ca urmeaza a se efectua cercetarea disciplinara intrucat a absentat nemotivat de la locul de munca in zilele de 15 si 16 martie 2010.
 Daunele morale au fost solicitate raportat la dispozitiile art. 39 al.1 lit.e Codul Muncii si la faptul ca, prin solicitarile repetate de a se acorda drepturile banii necesari delegarii si prin faptul ca a fost dat afara din sediul societatii, a fost pus intr-o situatie stanjenitoare fata de colegii sai. La Bucuresti a fost pus sa presteze o munca sub nivelul sau de pregatire, ceea ce a creat o stare de neincredere in ceea ce priveste relatia angajat - angajator, cu atat mai mult cu cat a fost acuzat ca a provocat aceasta situatie. La incercarile sale de a se angaja in alta parte s-a lovit de refuzul societatii respective ce fost motivat de aspectele pentru care i s-a desfacut contractul. Concedierea abuziva a creat contestatorului o stare de disconfort si stres, sanatatea fizica fiindu-i afectata, relevant fiind si contextul economic din prezent. Conditiile in care a fost cazat in Bucuresti au fost insalubre (fiind cazati in aceeasi camera atat barbati cat si femei, neexistand dotarile necesare).
 La primul termen s-au depus precizari cu privire la orele suplimentare: in perioada 11.01.2010-12.03.2010 a lucrat 45 ore peste norma de lucru. S-au anexat o serie de acte cu opis, in copie, la filele 22-126).
 Intimata a depus intampinare prin care a solicitat atat respingerea nulitatii absolute cat si a contestatiei pe fond, pentru urmatoarele motive:
 La 12.03.2010 salariatul a primit decizia de delegare iar la 15.03.2010 nu s-a prezentat la locul de munca precizat in decizia de delegare, ci la sediul din Iasi, str. Garii. La 10.30 un salariat din cadrul Departamentului Contabilitate a incercat sa-i predea banii necesara delegarii dar aceasta a refuzat iar in jurul pranzului a parasit sediul societatii motivand ca merge in pauza de masa. Pe 16.03.2010 salariatul s-a prezentat in str. Garii si a ridicat suma de bani necesara deplasarii iar pe 17.03.2010 s-a prezentat in Bucuresti, la sediul central al intimatei.
 Raportat la exceptia nulitatii absolute intimata arata faptul ca termenul de 5 zile este unul de recomandare, ce ar atrage - eventual - nulitatea relativa, situatie in care trebuie facuta dovada vatamarii. Avand in vedere nota explicativa in care salariatul isi prezinta in mod coerent apararile pe 2 pagini aproximativ, nu se impune constatarea existentei vreunei vatamari.
 Decizia cuprinde atat prevederile incalcate conform art. 268 al.2 lit.b Codul Muncii cat si cuprinsul acestor prevederi pentru a fi identificate. In privinta locului delegarii, acesta este precizat in antetul deciziei cat si in adresa semnata de contestatoare la 15.03.2010, in certificatul de inregistrare al intimatei emis de ONRC la 5.03.2010.
 Pe fond, salariatul nu s-a prezentat la Bucuresti in zilele de 15,16.03.2010, nici nu a prestat la Iasi activitatea pentru care era remunerat, lipsind nemotivat 2 zile de la programul de lucru. Individualizarea sanctiunii a avut in vedere mai multe aspecte mentionate in cuprinsul deciziei. CCM unic la nivel national foloseste notiunea de "decontare" in privinta cheltuielilor necesare delegarii, ceea ce presupune efectuarea acestor cheltuieli chiar de persoana delegata si, abia ulterior, restituirea de catre angajator. Astfel, daca salariatul incearca sa justifice nerespectarea deciziei de delegare prin lipsa sumelor necesare delegarii, aceste aparari trebuie inlaturate.
 Pentru aceste motive se solicita respingerea contestatiei. In privinta orelor suplimentare se arata faptul ca salariatul nu a efectuat ore suplimentare, asa cum reiese din fisele de pontaj/foile colective de prezenta. In privinta daunelor morale se arata faptul ca nu sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute de legiuitor, motiv pentru care nu pot fi acordate. Prerogativa disciplinara a angajatorului este un drept recunoscut de lege, astfel incat nu poate fi asimilata unei fapte ilicite.
 S-au anexat o serie de acte, in copie (filele 134-146).
 Au fost incuviintate pentru ambele parti urmatoarele probe: cu acte, puncte de interogatoriu; pentru contestatoare s-a incuviintat si proba cu audierea unui martor (intimata nu a solicitat aceasta proba - fila 154).
 Fata de actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele aspecte:
* In privinta exceptiei nulitatii absolute, s-au invocat urmatoarele
aspecte: incalcarea art. 75 Contractul Colectiv de munca unic la nivel national 2007-2010 al.1 si 3 precum si incalcarea dispozitiilor art. 268 al.2 lit. b,c Codul Muncii.
In ceea ce priveste incalcarea dispozitiilor art. 75 din CCM unic la nivel national pe anii 2007-2010, instanta retine faptul ca, potrivit acestor dispozitii, nici o sanctiune nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile, sub sanctiunea nulitatii absolute iar, conform al.3 termenul de convocare a salariatului la cercetarea disciplinara este de cel putin 5 zile lucratoare inainte de acest moment. Aplicarea unei sanctiuni in lipsa efectuarii unei cercetari disciplinare prealabile este sanctionata cu nulitatea absoluta dar nu si nerespectarea termenului de 5 zile ce este un termen de recomandare si nu unul imperativ. Atata timp cat salariatul nu a cerut prelungirea termenului stabilit de comisie in vederea pregatirii apararii, cat salariatul si-a formulat aparari, nu se poate retine faptul ca s-a ingradit in vreun fel dreptul la aparare al acestuia prin nerespectarea termenului de 5 zile prevazut de CCM unic la nivel national pe anii 2007-2010. Mai mult, cercetarea prealabila este o faza de conciliere ce are menirea de a oferi salariatului posibilitatea de a-si spune punctul de vedere, de a se apara impotriva invinuirilor aduse; or, scopul acestei prevederi s-a realizat, salariatul avand posibilitatea sa se apere de invinuirile aduse, asa cum reiese din nota explicativa depusa, in copie, la fila 136 dosar.
In privinta incalcarii dispozitiilor art. 268 al.2 lit. b Codul Muncii, instanta retine faptul ca, din decizia nr. 4620/19.03.2010 (fila 134 dosar) se desprinde ideea ca salariatul a incalcat obligatiile asumate prin incheierea CIM "_precum si prin raportare la prevederile Regulamentului Intern de Functionare al Societatii prin care au fost stabilite ca salariatilor le revin, printre obligatiile a)_.". In aceste conditii, instanta retine faptul ca au fost respectate prevederile acestei dispozitii intrucat, chiar daca nu sunt mentionate expres articolele (fiind trecute doar literele) , prin redarea continutului acestora, au fost identificate abaterile la care angajatorul s-a referit. De altfel, aceste mentiuni sunt conform cu prevederile legale, unde nu se mentioneaza ca este obligatorie indicarea articolului, ci este necesar a se intelege despre ce prevedere (incalcare) este vorba;in consecinta, instanta nu poate incuraja un formalism excesiv.
In privinta incalcarii art. 268 al.2 lit. c Codul Muncii, instanta retine faptul ca decizia cuprinde si motivele pentru care au fost inlaturate apararile salariatului (al. 4 -7 din decizie), astfel incat nici acest motiv de nulitate absoluta nu este intemeiat si legal.
S-a mai invocat faptul ca nu este indicat in cuprinsul decizie de delegare locul delegarii. In afara de faptul ca ne aflam in prezenta contestatiei la decizia de concediere, instanta retine faptul ca acest motiv nu este unul sanctionabil cu nulitatea absoluta.
In privinta temeiniciei deciziei de concediere, instanta retine urmatoarele aspecte:
> Prin decizia nr. 4620/19.03.2010 (fila 134 dosar) emisa de intimata
(si contestata in prezenta cauza) s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al salariatului _. intrucat acesta a absentat nemotivat de la locul de delegare in perioada 15-16.03.2010, avandu-se in vedere dispozitiile art. 61 lit. a, 40 al.1 lit.d sie, 263, 264 al.1, 266, 267, 268 Codul Muncii, R.I. de functionare.
 Contestatorul _. a fost salariatul intimatei _ pe postul de administrator retea, conform contractului individual de munca inregistrat la data de 21.05.2008 si actului aditional nr. 1/2009.
Prin decizia nr. 4577/12.03.2010 ( fila 137 dosar) intimata a decis delegarea contestatorului, angajat pe functia de administrator retea la punctul de lucru din Iasi, la sediul central al societatii, in vederea executarii unor lucrari si activitati in interesul societatii, delegare pe o perioada de 60 zile incepand cu data de 15.03.2010, pe perioada delegarii salariatul beneficiind de toate drepturile legale, respectiv de plata cheltuielilor de transport si cazare, precum si de indemnizatia de delegare.
 Conform art. 61 lit.a Codul muncii angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in urmatoarele situatii: a) in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara".
 Conform art. 39 al.2 lit. a Codul Muncii salariatul are obligatia de a realiza norma de munca sau, dupa caz, de a indeplini atributiile ce ii revin conform fisei postului iar conform literei c) obligatia de a respecta prevederile cuprinse in contractul colectiv de munca aplicabil, precum si in contractul individual de munca.
 Conform cap. IX din Regulamentul Intern al societatii intimate, pct. 36, constituie abatere disciplinara “incalcarea obligatiei de respectare a programului de lucru stabilit, iar in cazul neprezentarii la serviciu, de anuntare a sefului ierarhic direct (telefonic sau printr-o alta persoana) cu privire la motivele care au generat situatia, in termen de maxim 4 ore de la inceperea programului de lucru in ziua in care lipseste de la serviciu _., in caz contrar considerandu-se absenta nemotivata" - litera h) iar conform literei m) : “lipsa nejustificata intr-o zi de lucru".
 Conform pct. 38 al.5 din Regulamentul Intern constituie abatere disciplinara grava si se sanctioneaza cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca incalcarea prevederii de la pct. 36 lit. h).
 In cadrul cercetarii disciplinare efectuate salariatul a aratat, in nota explicativa, faptul ca a luat la cunostinta de decizia de delegare pe data de 1.03.2010, ora 18.00, dupa sfarsitul programului. Pe 15.03.2010 s-a prezentat, in continuare, la sediul societatii - unde a lucrat din ianuarie - si a solicitat mai multe informatii despre delegare. La 10.30 I s-a solicitat sa iasa din sediul societatii iar la 11.00 a fost amenintat (impreuna cu ceilalti colegi prezenti) sa paraseasca sediul sau vor fi fortati. La ora 12.00 a plecat impreuna cu colegii sai si au formulat o plangere catre ITM Iasi si catre politie. Tot pe la orele 12-14 au depus un raspuns scris la decizia de delegare prin Priori post. Desi nu a primit informatii despre cazare si diurna, pe 16.03.2010 a ridicat banii pentru transport; a fost iar amenintat impreuna cu ceilalti colegi prezenti “sa avem grija poate cade o caramida in cap daca mai aveti gura mare". Ulterior a formulat o plangere la tribunalul Muncii. S-a prezentat si pe data de 15 si pe 16 martie la sediul societatii dar a fost amenintat si dat afara.
 In cauza de fata, situatia de fapt este urmatoarea: incepand cu data de 15.03.2010 salariatul a fost delegata la Bucuresti pe o perioada de 60 zile conform deciziei nr. 4577/12.03.2010 primita la aceeasi data. In cuprinsul deciziei s-a prevazut faptul ca salariatul va beneficia de toate drepturile legale, respectiv plata cheltuielilor de transport si cazare, precum si de indemnizatia de delegare. Conform dispozitiei de plata din 16.03.2010 salariatul a primit suma de 71 lei reprezentand contravaloare avans transport ruta Iasi- Bucuresti iar la plecarea din Bucuresti a mai primit suma de 73,4 lei (filele 27-28). La 23.03.l2010 a mai primit o diferenta de 2,4 lei (filele 141-142). Desi intimata a aratat in cuprinsul intampinarii faptul ca societatea a incercat si anterior datei de 16.03.2010 sa acorde sumele necesare de bani pentru delegare, aceasta situatie nu reiese din probatoriile administrate.
 In data de 15.03.2010 contestatorul s-a prezentat la punctul de lucru din str. Garii, dar a fost evacuat. Pe data de 16.03.2010, arata contestatorul la interogatoriu, a fost la sediul societatii pentru a desfasura activitate dar I s-a spus sa se duca la Bucuresti. La dosar s-au depus memoriile salariatilor (printre care este si contestatorul) catre ITM Iasi si Bucuresti (filele 88-101), catre conducerea societatii (trimis prin fax la 15.03.2010, ora 12.30 si prin scrisoare recomandata - filele 82-85) La 16.03.2010 contestatorul s-a prezentat tot la sediul din str. Garii, ridicand banii de transport iar la 17.03.2010 s-a prezentat la Bucuresti. La 18.03.2010, impreuna cu alti colegi, au intocmit un memoriu (filele 103-104) catre directorul societatii privind greutatile intampinate la cazarea in Bucuresti si conditiile insalubre ale locului unde au fost cazati(se mentioneaza la sfarsitul memoriului faptul ca “Au refuzat sa ne dea numar de inregistrare. D-na Diana (NR) - de fata, martor, angajat RDS. H. 14.30.". A depus contestatoarea o serie de planse fotografice privind conditiile insalubre ale caminului in care a fost cazata (filele 124-126).
 Concedierea disciplinara presupune savarsirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate savarsite cu vinovatie, care tulbura profund activitatea angajatorului si fac imposibila continuarea relatiilor de serviciu. Trebuie analizate totate elementele abaterii, imprejurarea in care a fost savarsita, consecintele ei precum si circumstantele personale ale celui ce a savarsit-o. In lipsa vinovatiei nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 61 lit.a Codul Muncii. In acelasi sens sunt de altfel si dispozitiile pct. 36 lit. h din cap. IX din Regulamentul Intern al societatii intimate (doar aceasta situatie este sanctionabila cu desfacerea contractului de munca) ce fac vorbire de absente nemotivate, absente ce nu sunt aduse la cunostinta conducerii societatii intr-un anumit termen).
 In cauza de fata instanta retine ca nu ne aflam intr-o asemenea situatie raportat la imprejurarile cauzei; astfel lipsa salariatului de la locul de munca unde fusese delegat (Bucuresti) in zilele de 15 si 16 se datoreaza unor aspecte ce pot fi apreciate ca fiind intemeiate, justificate. Faptul ca intr-o zi de vineri se comunica, dupa terminarea programului, salariatului ca urmeaza a-si desfasura activitatea incepand de luni la Bucuresti fara a I se pune la dispozitie conditiile, platile si informatiile necesare este o situatie deosebita, de natura a pune salariata intr-o dificultate materiala, personala. Conduita contestatorului manifestata prin prezentarea in cursul zilei de luni dimineata la sediul societatii din Iasi pentru a I se pune la dispozitie toate cele necesare delegarii, faptul ca abia in urmatoarea zi se asigura plata acestor sume de bani (partiala), faptul ca incepand cu ziua de luni salariatul face toate demersurile pentru a anunta conducerea societatii despre aceasta situatie, demersurile salariatului si ale colegilor la Inspectoratele de munca, prezenta la Bucuresti dupa incasarea banilor, fac dovada bunei credinte a salariatului-contestator, a lipsei oricarei vinovatii in privinta absentelor; in aceste conditii nu pot fi retinute ca nemotivate, nejustificate absentele din 15 si 16 martie, motiv pentru care nu suntem in prezenta abaterii disciplinare prevazute de litera H) si M).
 Extrem de relevanta este si solutia data de Tribunalul Iasi in dosarul 2332/99/2010 (ce se poate studia din sistemul Ecris) prin care s-a admis contestatia formulata de contestatorul _ in contradictoriu cu intimata S.C. _ si s-a anulat decizia nr. 4577/12.03.2010 emisa de intimata, ce a stat la baza absentelor din 15 si 16 martie si care face dovada atitudinii intimatei raportat la salariatii sai.
 Pentru aceste motive instanta retine faptul ca decizia de concediere este neintemeiata si nelegala, motiv pentru care o va anula.
> In aceste conditii va obliga intimata sa il reintegreze pe
contestator pe postul detinut anterior desfacerii contractului individual de munca iar, in baza art. 78 din Codul muncii, instanta va obliga intimata sa achite contestatorului o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, incepand cu data desfacerii contractului individual de munca si pana la reintegrarea efectiva.
> In ceea ce priveste plata orelor suplimentare, instanta retine
 urmatoarele: Potrivit dispozitiilor art. 287 Codul muncii, sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare.
 Asa cum a retinut si Curtea Constitutionala, in cuprinsul deciziei nr. 82 din 5 februarie 2008 “dispozitiile art. 286, art. 287 si art. 288 din Codul muncii sunt constitutionale, intrucat acestea sunt norme care stabilesc o procedur? special?, derogatorie, privind termenele de judecat? si modalitatea administr?rii probelor in cazul judec?rii cererilor referitoare la conflictele de munc?. Modalitatea in care au fost reglementate aceste dispozitii este o optiune a legiuitorului, care a avut in vedere instituirea unei proceduri simple si urgente, adaptat? raporturilor de munc? si exercit?rii dreptului la munc?. Regulile de procedur? prev?zute de aceste dispozitii se aplic? in mod echitabil atat angajatorilor, cat si angajatilor, f?r? a fi favorizat? o categorie sau alta". Conform art. 117 C.M. :"(1) Munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, prevazuta la art. 109, este considerata munca suplimentara." iar conform art. 119 C.M. :"(1) Munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 30 de zile dupa efectuarea acesteia. (2) In aceste conditii salariatul beneficiaza de salariul corespunzator pentru orele prestate peste programul normal de lucru."
 Din declaratia martorului audiat, fost salariat al intimatei, se desprinde ideea ca salariatii, desi lucrau de la ora 09 la ora 18.00, aveau pauza de masa de o ora, astfel incat instanta retine faptul ca nu s-a depasit norma de munca de 8 ore pe zi, respectiv 40 de ore pe saptamana. Faptul ca reclamantul i-a spus ca nu avea pauza de masa si nu era platit pentru ora lucrata suplimentar, nu poate fi retinut de instanta avand in vedere sursa informatiilor precum si faptul ca martorul lucra la un alt punct de lucru, astfel incat nu putea percepe direct programul reclamantului.
 In aceste conditii instanta retine faptul ca parata a respectat drepturile reclamantului asa cum sunt prevazute de legislatia muncii (nationala) ce are la baza si dreptul comunitar, respectiv Directiva nr. 2003/88 din 4 noiembrie 2003 referitoare la unele aspecte ale organizarii timpului de munca.
> In privinta daunelor morale, instanta retine urmatoarele:
 Conform art. 269 Codul Muncii angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
 Daunele morale constau in atingerea adusa valorilor care definesc personalitatea umana, valori care se refera la existenta fizica a omului, la sanatatea si integritatea corporala, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional si alte valori similare (I.C.C.J. sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia 3189/20.04.2005).
 Pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer a fi intrunite cumulativ mai multe conditii, si anume : existenta unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, existenta vinovatiei si prejudiciul sa se fi produs in timpul indeplinirii indatoririlor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
 Fapta ilicita este orice fapta prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane. Fata de cele mentionate anterior instanta retine faptul ca, in cauza de fata, contestatorul a fost prejudiciat prin emiterea acestei decizii de concediere nelegale si neintemeiate.
 Prejudiciul ca element esential al raspunderii civile delictuale, consta in rezultatul , efectul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmare a faptei ilicite savarsite de o alta persoana.
 In cauza de fata, pretinsul prejudiciu invocat de contestator il constituie situatia stanjenitoare in care a fost pusa fata de colegii sai, atitudinea de intimidare a intimatei ce a dus la deteriorarea modului in care salariatul vedea relatia angajator-angajat, faptul ca la Bucuresti a fost pusa sa presteze o munca sub nivelul sau de pregatire, faptul ca a fost acuzat ca a provocat aceasta situatie, refuzul altor societati de a o angaja, refuz ce fost motivat de aspectele pentru care i s-a desfacut contractul, crearea unei stari de disconfort si stres, sanatatea fizica fiindu-i afectata, relevant fiind si contextul economic din prezent. S-au mai invocat si conditiile in care a fost cazata in Bucuresti.
 Potrivit art. 1169 Cod civil, cel care face o afirmatie inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca .
 Reclamantul a facut dovada prejudiciului suferit. Astfel, intreaga procedura a delegarii (ce a fost anulata) si a concedierii au determinat o stare de stres, o suferinta evidenta salariatului. Modul in care s-a hotarat delegarea si s-a dispus concedierea, cazarea intr-un camin insalubru in care reclamantul a fost nevoit sa locuiasca la Bucuresti, solicitarile repetate pentru acordarea unor drepturi firesti, modul in care a fost tratat salariatul, refuzul permanent al intimatei de a tine cont de drepturile salariatului, de obligatiile pe care legea si actele depuse la dosar le prevede in sarcina sa, toate aceste aspecte sunt de natura a “darama" sanatatea fizica si linistea unui om normal. Contextul economic, buna credinta a salariatului, abuzul exercitat de intimata sunt de natura a crea o stare de stres, de neincredere intr-un raport normal de munca, de neincredere fata de propria persoana, de disperare fata de “ziua de maine", de neputinta, ce nu pot fi remediate in vreun fel, ce sunt - putem spune - irevocabile.
 Raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu : este evident, ca aceasta exista, pentru motivele aratate anterior.
 Vinovatia reprezinta atitudinea psihica pe care autorul a avut-o la momentul savarsirii faptei ilicite fata de fapta si urmarile acesteia, presupunand un In plus fata de cele mentionate, instanta mai retine aplicabilitatea, in cauza de fata, a principiului bunei credinte (art. 8 al.1 Codul Muncii) ce a fost incalcat in cauza de fata de catre angajator; buna credinta inseamna exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor in consens cu valorile morale, respectiv cu loialitate, cu prudenta, cu respectarea ordinii de drept, fara actiuni intempestive, potrivnice caracterului temperat, rational, al conduitei subiectelor de drept.
 In consecinta este de necontestat faptul ca reclamantul a suferit un prejudiciu moral prin alterarea imaginii construite in cadrul societatii, a vietii personale, prin incalcarea demnitatii, onoarei, creandu-se astfel reclamantului o stare apasatoare in viata sa sociala. Aceste angoase, neplaceri , incertitudini urmeaza a fi reparate, pe cat posibil, de catre angajator prin plata unor daune morale (instanta are in vedere si cauza CEDO Strain si altii impotriva Romaniei, cererea nr. 57001/00, cauza Pini si Bertani si Manera si Artipaldi impotriva Romaniei publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 1245/23.12.2004, cauza Ernestina Zullo c. Italiei, cauza nr. 64897/01).
 Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, este de retinut ca aceasta nu este supusa unor criterii legale de determinare. Stabilirea cuantumului acestora include o doza de aproximare avandu-se in vedere consecintele negative suferite de reclamant pe plan psihic, importanta valorilor lezate, masura in care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala. In privinta daunelor morale - a retinut ICCJ in decizia 4505/3.07.2008 a sectiei civile si de proprietate intelectuala - nu se poate apela la probe materiale, judecatorul fiind singurul care, in raport de consecintele, pe orice plan, suferite de reclamant, trebuie sa aprecieze o anumita suma globala, care sa compenseze prejudiciul moral cauzat, fara ca prin aceasta sa se incerce o reparare cu mult peste vatamarea produsa, determinand o imbogatire fara justa cauza in persoana reclamantului. Totodata, in cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate conditiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs victimei (in cauza de fata mostenitorilor defunctei) - S.C.J., Completul de 9 judecatori, decizia nr.89 din 9 iunie 2003.
Fata de toate aceste aspecte, instanta va admite cererea reclamantului de acordare a daunelor morale de catre parata doar pentru suma de 3000 lei si nu pentru 30.000 lei cat a solicitat reclamantul avand in vedere situatia economica existenta in prezent; s-a avut in vedere salariul la care era indreptatit reclamantul pentru o perioada de 4 luni, cu aproximatie (perioada concedierii - perioada pronuntarii hotararii) precum si faptul ca instanta a dispus repunerea contestatorului in situatia anterioara prin reintegrarea pe functia avuta si plata despagubirii prevazute de legiuitor. Instanta a avut in vedere si practica CEDO raportat la art. 41 din Conventie.
Fata de considerentele expuse mai sus, instanta va admite in parte contestatia formulata de contestator,_. va anula decizia nr. 4620/19.03.2010 emisa de intimata, va obliga intimata sa il reintegreze pe contestator pe postul detinut anterior desfacerii contractului de munca si sa achite contestatorului o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, incepand cu data desfacerii contractului individual de munca si pana la reintegrarea efectiva precum si suma de 3000 lei cu titlu de daune morale. Va respinge cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata drepturilor banesti cuvenite pentru 45 ore lucrate suplimentar in perioada 11.01.2010 - 12.03.2010.
Fata de dispozitiile art. 274 C.pr.civ., de solicitarea contestatorului, de solutia data si de dovedirea cheltuielilor de judecata efectuate, va obliga intimata sa achite contestatorului suma de 350 lei, cheltuieli de judecata reprezentand onorariu de avocat.