Aplicabilitatea dispozitiilor art. 23 alin.1 din Legea nr. 18/1991 in beneficiul fostilor proprietari de terenuri

 Prin cererea de chemare in judecata reclamantul B.P. a solicitat instantei sa dispuna completarea masei succesorale ramase de urma def. B.A., mentionate in certificatului de mostenitor nr. 326/1979, in sensul de a se inscrie, pe langa suprafata de 250 mp teren si diferenta de 205 mp (in total 455 mp) teren situat in intravilanul satului Raducaneni.
 A invocat dispozitiile art. 23 alin.1 din Legea nr. 18/1991 si ale art. 8 din Decr.-Lege nr. 42/1990 raportate la dispozitiile art. 17 alin.7 si art. 30 alin.1 din Legea nr. 58/1974 si la dispozitiile art. 5 alin.1 din Statutul cooperativelor agricole de productie, aprobat prin Decretul nr. 346/1977.
 Prin sentinta civila nr. 446/4.12.2009 pronuntata de Judecatoria Raducaneni s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Comisia Judeteana de fond funciar Iasi, s-a respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamantul B.P., in contradictoriu cu paratele COMISIA JUDETEANA IASI DE FOND FUNCIAR, COMISIA LOCALA RADUCANENI DE FOND FUNCIAR si intervenienta in interesul paratilor B. M., s-a admis cererea de interventie in interesul paratelor .
 Prima instanta a retinut ca Potrivit certificatului de mostenitor nr.326/1979 eliberat de Notariatul de stat Judetean Iasi, la data de 27 mai 1978 a decedat numita Bisog Anica, lasand ca mostenitori pe reclamantul si pe intervenienta din prezenta cauza, masa succesorala fiind compusa dintr-un imobil casa de locuit si terenul aferent de 250 m.p., dobandite ca zestre de la parinti.
 Instanta retine ca la decesul persoanei fizice intra in patrimoniul succesoral numai drepturile patrimoniale existente la data deschiderii succesiunii, cele rezultate in urma reductiunii liberalitatilor excesive sau a raporturilor donatiilor, precum si fructele naturale si civile produse de bunurile succesorale ulterior deschiderii succesiunii. Prin urmare, pentru a face parte parte din masa succesorala drepturile si obligatiile trebuie sa fi existat in patrimoniul decuiusului la data decesului acestuia. In cazul in care dreptul nu exista in patrimoniul celui decedat, el nu va mai putea fi dobandit in viitor de decuius intrucat capacitatea de folosinta si de exercitiu a acestuia inceteaza prin moartea sa, iar patrimoniul se transmite mostenitorilor la data decesului.
 In ceea ce priveste dovada existentei dreptului de proprietate, instanta constata ca pana in anul 1974, potrivit dispozitiilor art.11 din Decretul nr.144/1958 privind reglementarea eliberarii autorizatiilor de construire, reparare si desfiintare a constructiilor, precum si a celor referitoare la instrainari, instrainarea prin acte intre vii, a terenurilor cu sau fara constructii, proprietate particulara, se facea numai in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute, fiind aplicabile totodata si dispozitiile Codului civil privind transmiterea dreptului de proprietate pe cale succesorala, precum si cele privind uzucapiunea si accesiunea ca moduri originare de dobandire a dreptului de proprietate.
  Mai retine instanta ca in anul 1974 au fost adoptate Legea nr.58 privind sistematizarea teritoriului si a localitatilor urbane si rurale si Legea nr.59 privind fondul funciar, prin care singura modalitate de dobandire a dreptului de proprietate cu privire la terenuri era mostenirea legala.
  In consecinta, instanta constata ca pentru a dovedi ca din masa succesoala a defunctei Bisog Anica facea parte si suprafata in discutie, reclamantul trebuie sa probeze dobandirea dreptului de proprietate de catre decuius in una din modalitatile prevazute de lege (inscris autentic, act de partaj, uzucapiune sau accesiune). Or, instanta constata ca reclamantul nu a probat existenta dreptului de proprietate cu privire la terenul in cauza in patrimoniul defunctei.
  Este adevarat ca potrivit art.11 alin.1 si 2 din Legea nr.18/1991 si art.6 alin.1? din Legea nr.1/2000, dovada dreptului de proprietate cu privire la terenurile care fac obiectul legilor fondului funciar se poate face inclusiv prin mentiunile din registrul agricol, dar aceste dispozitii, reprezentand o derogare de la dreptul comun, sunt de stricta interpretare si aplicare, avand in vedere exclusiv procedura administrativ jurisdictionala de stabilire a dreptului de proprietate in conditiile Legii nr.18/1991. Mai mult, instanta constata ca Legea nr.18/1991 nu era in vigoare la momentul decesului autoarei partilor, astfel incat aplicarea dispozitiile sale privind dovada dreptului de proprietate ar contraveni si principiului neretroactivitatii legii civile prevazut de art.15 alin.2 din Constitutia Romaniei.
  In ce priveste invocarea de catre reclamant a dispozitiilor art.8 din Decretul nr.42/1990 si art.23 din Legea nr.18/1991, instanta constata ca odata cu intrarea in vigoare a Legii nr.18/1991, interpretarea art.8 din Decretul- lege nr.42/1990 trebuie sa se realizeze prin prisma dispozitiilor legilor fondului funciar, decretul lege antementionat fiind o lege temporara care nu putea fi aplicata decat pana in momentul adoptarii legii fondului funciar. Totodata, instanta retine ca art.23 din Legea nr.18/1991 nu poate fi interpretat si aplicat decat prin prisma dispozitiilor din aceasta lege care stabilesc procedura ce trebuie urmata de catre persoana interesata pentru stabilirea dreptului de proprietate.
  Astfel, pentru a invoca in beneficiul sau dispozitiile art.23 din Legea nr.18/1991, cel interesat trebuie sa parcurga procedura prevazuta de acest act normativ, legea fondului funciar oferind posibilitatea mostenitorilor persoanelor care au predat teren la stat de a se adresa direct cu o cerere comisiilor de fond funciar si stabilind procedura prin care ei isi pot valorifica astfel drepturile de mostenitor cu privire la terenurile ce au apartinut autorului lor.
 Recursul declarat impotriva acestei sentinte de catre reclamantul B.P. a fost respins de Tribunalul Iasi, instanta de control judiciar retinand ca incepand cu intrarea in vigoare a Legii nr. 58/1974 dobindirea terenurilor cuprinse in perimetrul construibil al localitatilor urbane si rurale se putea face numai prin mostenire legala, fiind interzisa instrainarea sau dobindirea prin acte juridice a acestor terenuri.
 Suprafata de teren care putea face obiect al transmisiunii succesorale era de cel mult 250 mp, astfel cum rezulta din dispozitiile art. 5 alin. 5 din Statutul cooperativelor agricole de productie, aprobat prin Decretul nr. 346/1977, care prevedea:
 "Terenurile - cu exceptia celor pe care se afla casa de locuit, constructiile gospodaresti anexe si curtea, in suprafata totala de cel mult 250 mp - dobindite prin mostenire legala, trec in proprietatea cooperativei".
 Terenul astfel trecut in proprietatea cooperativei agricole de productie era apoi atribuit membrilor cooperatori in folosinta, in conformitate cu dispozitiile art. 17 alin.7 din Legea nr. 58/1974:
 “Suprafata terenurilor aflate in proprietatea personala a membrilor cooperativelor agricole de productie, care depaseste 250 mp stabiliti in conditiile prezentului articol, se include in calculul lotului atribuit in folosinta, potrivit statutului cooperativelor agricole de productie".
 In speta, autorii reclamantului, B. A. si B. A., figurau inscrisi in registrul agricol din perioada 1959-1962 cu suprafata totala de 4,47 ha teren, din care 0,10 ha curti, situata in vatra satului.
 La decesul mamei reclamantului, intervenit in anul 1978, s-au transmis prin mostenire numai 250 mp teren intravilan, motivat de legislatia vremii in domeniul circulatiei juridice a terenurilor, restul terenului trecand in proprietatea cooperativei agricole de productie.
 Art. 23 alin.1 si 2 din Legea nr. 18/1991 dispune:
 (1) Sunt si raman in proprietatea privata a cooperatorilor sau, dupa caz, a mostenitorilor acestora, indiferent de ocupatia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora, determinate potrivit <LLNK 11990 42 401902 8 36>art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele masuri pentru stimularea taranimii.
 (2) Suprafetele de terenuri aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora sunt acelea evidentiate ca atare in actele de proprietate, in cartea funciara, in registrul agricol sau in alte documente funciare, la data intrarii in cooperativa agricola de productie.
 In acest caz obiect al reconstiturii dreptului de proprietate il formeaza intreaga suprafata de teren ce a fost preluata de catre cooperativa agricola de productie, suprafata care nu poate fi mai mare de 6000 mp.
 Insa, prin exceptie, fostii proprietari nu vor dobandi dreptul de proprietate in conditiile mentionate in cazul in care terenurile preluate au fost atribuite de catre cooperativa agricola de productie unor alte persoane pentru construirea de locuinte sau anexe gospodaresti, art. 24 din Legea nr. 18/1991 prevazand ca aceste terenuri raman si se inscriu in proprietatea actualilor detinatori, chiar daca atribuirea s-a facut din terenurile preluate, indiferent in ce mod, de la fostii proprietari, ultimii urmand a fi compensati cu o suprafata de teren echivalenta.
 Prin decizia nr. 6119/2001 a Curtii Supreme de Justitie -Sectia civila si de proprietate intelectuala s-a stabilit ca “legea si-a fixat preferintele sale, in sensul ca, in procesul de reconstituire si de constituire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, s-a dat prevalenta detinatorilor caselor de locuit si a anexelor gospodaresti, asa incat terenul aferent acestora, precum si curtea si gradina din jurul lor intra, prin vointa legii, in proprietatea privata a detinatorilor constructiilor, in timp ce fostii proprietari trebuie compensati cu o suprafata de teren echivalenta in intravilan sau, in lipsa, cu teren situat in extravilan, in imediata vecinatate. Deci, in conflictul de drepturi dintre fostii proprietari de terenuri ce, pe timpul colectivizarii, au fost ocupate de constructiile unor terti si detinatorii actuali ai acestor constructii, legea, fie din considerente de echitate, fie din ratiuni de stabilitate a raporturilor juridice, i-a preferat pe acestia din urma, intelegand sa dispuna compensarea celor dintai cu o suprafata de teren echivalenta in intravilan ori, dupa caz, in extravilan, in imediata vecinatate a terenurilor ocupate de constructii."
 Prin urmare, de reconstituirea dreptului de proprietate in temeiul dispozitiilor art. 23 alin.1 din Legea nr. 18/1991 beneficiaza doar membrii cooperatori sau succesorii acestora care sunt proprietari si detinatori actuali ai caselor si ai anexelor gospodaresti, amplasate pe terenuri ce au fost proprietatea lor inainte de cooperativizare, terenuri care, dupa cooperativizare au fost atribuite, de regula, ca loturi in folosinta, catre fostii proprietari.
 Probele administrate in cauza au relevat, insa, ca atat casa de locuit, cat si terenul aferent ce formeaza obiectul actiunii se afla in posesia unei terte persoane, care il are inscris si in rolul fiscal.
 Astfel, conditiile prevazute de lege pentru aplicabilitatea dispozitiilor art. 23 alin.1 din Legea nr. 18/1991 si art. 8 din Decr.-Lege nr. 42/1990 in beneficiul reclamantului, care nu a probat posesia actuala asupra casei de locuit si a terenului, nu sunt indeplinite.
 Cum potrivit art. art. 5 alin. 5 din Statutul cooperativelor agricole de productie, la data decesului autoarei B. A. terenul in suprafata de 205 mp (diferenta dintre 250 mp care se puteau transmite prin mostenire si totalul de 455 mp) constituia proprietatea cooperativei si nu a acestui membru cooperator si cum nici prin aplicarea dispozitiilor Legii nr. 18/1991 terenul nu poate fi considerat ca si reconstituit in proprietate, cererea de completare a masei succesorale inscrise in certificatul de mostenitor este neintemeiata.