Reabilitare judecatoreasca. Dovada indeplinirii conditiei prevazute in art. 137 alin. (1) lit. d) Cod penal privind achitarea despagubirilor civile prin orice mijloc de proba.

Reabilitare judecatoreasca. Dovada indeplinirii conditiei prevazute in art. 137 alin. (1) lit. d) Cod penal privind achitarea despagubirilor civile prin orice mijloc de proba. Posibilitatea ca instanta de judecata sa dispuna reabilitarea, in conformitate cu dispozitiile art. 137 alin. (2) Cod penal, chiar daca nu este indeplinita conditia prevazuta la lit. d) a art. 137 alin. (1) Cod penal, insa aceasta nu se datoreaza relei vointe a condamnatului.

Prin sentinta penala nr. 1093/09.04.2010, pronuntata de Judecatoria Iasi  in dosarul nr. 5479/245/2010, s-a respins cererea formulata de catre condamnatul  D. B. privind dispunerea reabilitarii judecatoresti cu privire la pedeapsa de 2 ani  inchisoare  aplicata prin sentinta penala nr. 208 din 12.02.1991 a Judecatoriei Iasi,  definitiva prin nerecurare la data de 24.02.1991.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut in considerentele hotararii ca prin sentinta penala nr. 208 din 12.02.1991 a Judecatoriei Iasi,  definitiva prin nerecurare la data de 24.02.1991 a fost condamnat inculpatul D. B. la o pedeapsa de 2 ani inchisoare  pentru savarsirea infractiunii de  ucidere din culpa prev de art. 178 alin. 2 Cod penal.
      La data de 07.03.1991 Judecatoria Iasi a emis mandatul  de executare  a pedepsei cu munca corectionala nr. 312/1991 , prin sentinta penala nr. 646 din 07.04.1992 a Judecatoriei Iasi dispunandu-se incetarea executarii pedepsei  cu munca corectionala.
      Prin hotararea de condamnare inculpatul a fost obligat  sa plateasca partii civile A. E.  suma de 36.000 lei despagubiri civile  precum si cate 300  lei lunar in numele si pentru minora A. E., in solidar cu partea responsabila civilmente.
      Din fisa de cazier judiciar a petentului rezulta ca aceasta nu a mai suferit alte condamnari intre momentul pronuntarii ultimei sentinte sus-mentionate si judecarea prezentei cereri.
      In drept, potrivit art.135 al.1 lit.a, art.136 al.1 C.pen., in cazul unei condamnari la pedeapsa inchisorii mai mare de 1 an pana la 5 ani, condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de catre instanta judecatoreasca, dupa trecerea unui termen de 4 ani la care se adauga jumatate din durata pedepsei pronuntate, termenul socotindu-se de la data cand a luat sfarsit executarea pedepsei principale, fiind necesara si indeplinirea conditiilor prevazute de art.137 Cod penal.
      Raportat la pedeapsa aplicata petentului (2 ani inchisoare) si la perioada de executat , instanta observa ca termenul legal de reabilitare, in speta, este de 5 ani si s-a implinit anterior formularii prezentei cereri.
      De asemenea, instanta retine ca in intervalul de timp cuprins dupa data executarii pedepsei si pana in prezent, petentul nu a mai suferit o noua condamnare, asa cum rezulta din fisa cu antecedente penale, si-a asigurat existenta prin munca si a avut o buna conduita asa cum rezulta si din declaratia martorului audiat in cauza .
      Mai retine instanta ca petentul condamnat nu figureaza la bugetul local cu impozite si amenzi neplatite, din referatul biroului executari penale rezultand ca titlul de cheltuieli judiciare din hotararea de condamnare a fost confirmat de Primaria comunei Focuri.
      In ceea ce priveste indeplinirea conditiei prev de lit. d)  din art. 137 Cod penal instanta retine ca petentul condamnat nu a facut dovada platii  despagubirile civile la plata carora a fost obligat, nu a facut dovada ca partea vatamata a renuntat la despagubiri si nici nu a facut dovada indeplinirii obligatiilor  civile din hotararea de condamnare.
      De asemenea petentul nu a prezentat dovezi din care sa reiasa ca neplata obligatiilor civile nu s-a datorat rea credintei.
      In conditiile in care petentul nu a dovedit ca nu i-a fost cu putinta sa achite despagubirile civile (din contra, a dovedit ca a avut mijloace materiale, fiind angajat dupa condamnare) instanta a apreciat ca nu impune acordarea unui termen pentru plata acestora .
      Prescriptia executarii despagubirilor precum si existenta obligatiei civile solidare este lipsita de relevanta  pentru ca instanta sa admita cererea de reabilitare, petentul avand posibilitatea achitarii despagubirilor civile, acesta aratand ca a fost angajat.
      Mai retine instanta ca petentul nu a depus minime diligente pentru a face dovada achitarii despagubirilor civile, valoarea acestora la data pronuntarii fiind considerabila, declaratia martorului audiat in sensul ca a imprumutat petentul cu o suma de bani  pentru plata despagubirilor civile nefiind suficienta in lipsa unor inscrisuri doveditoare in acest sens.
      Fata de considerentele mai sus expuse, instanta de fond a apreciat  ca in cauza nu sunt indeplinite in mod cumulativ conditiile prevazute de art.135, art.137 C. pen., astfel incat, avand in vedere si art. 494-498 Cod procedura penala, a respinge cererea formulata de catre condamnat.
      Impotriva acestei sentinte a declarat recurs petentul D. B. care a criticat-o sub  aspectul nelegalitatii si netemeiniciei, sustinand in esenta ca: instanta de fond a stabilit criterii excesive pentru dovedirea achitarii despagubirilor civile, retinand ca aceasta se poate face numai prin inscrisuri doveditoare, in conditiile in care procedura reabilitarii judecatoresti nu cere ca dovada achitarii despagubirilor civile sa se faca numai printr-un anumit mijloc de proba, iar in lipsa unei asemenea prevederi, dovada se poate face inclusiv prin proba testimoniala; este greu de admis ideea pe care o emite judecata ca orice condamnat sa-si conserve dovezile prin care a luat sfarsit o obligatie dintr-un raport juridic in vederea intentarii unui viitor proces: in cazul petentului Disca Bernat pe o durata de 20 de ani, timp in care si-a stabilit si resedinta intr-o alta tara, cu tot ceea ce inseamna o asemenea schimbare.
      Prin decizia penala nr. ,Tribunalul a dispus respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de petentul D. B., retinand ca, raportat la datele cauzei si la dispozitiile legale ce reglementeaza procedura reabilitarii judecatoresti, in mod corect a constatat prima instanta ca nu sunt indeplinite toate conditiile prevazute in art. 135 si art. 137 lit. a), b), c) si d) Cod procedura penala, pentru a se putea dispune reabilitarea condamnatului, cu toate efectele juridice ce decurg dintr-o atare situatie.
      Referitor la ultima conditie ceruta de lege pentru a interveni reabilitarea judecatoreasca, textul de lege - respectiv art. 137 alin. (1) lit. d) Cod penal - se refera la achitarea in intregime a cheltuielilor de judecata si a despagubirilor civile la plata carora a fost obligata persoana condamnata, afara de cazul cand partea vatamata a renuntat la despagubiri sau cand instanta constata ca cel condamnat si-a indeplinit in mod regulat obligatiile privitoare la dispozitiile civile din hotararea de condamnare.
      Din perspectiva acestor dispozitii legale, Tribunalul constata ca la dosarul cauzei nu exista mijloace de proba din care sa rezulte ca au fost platite integral despagubirile civile in cuantum de 36000 lei acordate partii civile prin sentinta de condamnare, martorul G. I. facand referire la o suma de doar 10000 lei data petentului in acest scop, iar pe de alta parte, nu a fost probata indeplinirea obligatiei constand in plata in fiecare luna catre partea civila, a unei sume de bani reprezentand diferenta pensiei de urmas.
      Cat priveste sustinerea recurentului vizand faptul ca instanta de fond stabileste criterii excesive, Tribunalul retine ca, in solutionarea cererii de reabilitare, instanta de fond a avut in vedere tocmai imprejurarea ca probatiunea intr-o atare procedura nu se limiteaza doar la inscrisuri, ci poate consta si in proba testimoniala - administrata, de altfel, la solicitarea petentului - retinand insa, dupa evaluarea depozitiei martorului din punctul de vedere al fortei sale probante ca se dovedeste doar imprejurarea ca petentul Disca Bernat a primit o suma de bani de la martor pentru a achita despagubirile civile, nu insa si faptul ca aceasta plata s-a realizat efectiv, iar cu privire la acest aspect prima instanta a facut referire la posibilitatea dovedirii cu inscrisuri, fara ca ele, evident, sa fie singurele mijloace de proba admisibile, raportat la obiectul probatiunii.
      Dintr-o alta perspectiva, din depozitia martorului rezulta ca suma avansata de acesta petentului a fost de 10000 lei, in conditiile in care cuantumul despagubirilor civile era de 36000 lei, iar ansamblul probelor solicitate, admise in totalitate si administrate in cauza la cererea petentului si pe baza carora s-a rezolvat cererea de reabilitare, nu ofera alte elemente probatorii care sa ateste ca au fost achitate nu partial, ci in intregime despagubirile civile, astfel cum in mod imperativ statueaza art. 137 alin. (1) lit. d) Cod penal.
      Pe de alta parte, legea confera instantei de judecata posibilitatea sa dispuna reabilitarea, in conformitate cu dispozitiile art. 137 alin. (2) Cod penal, chiar daca nu este indeplinita conditia prevazuta la lit. d) a art. 137 alin. (1) Cod penal, insa aceasta nu se datoreaza relei vointe a condamnatului.
      In speta, pentru a se face aplicarea acestor dispozitii legale, petentul ar fi trebuit sa faca dovezi minimale pentru a demonstra ca nu a avut o atitudine rau-voitoare in ceea ce priveste achitarea despagubirilor civile, avand posibilitatea de a solicita inclusiv audierea partii vatamate, rezultatele acestui demers impunandu-se a fi apreciate ulterior si prin raportare la circumstantele concrete ale cauzei, respectiv trecerea unui interval foarte mare de timp de la condamnarea petentului si pana la formularea cererii de reabilitare, precum si stabilirea acestuia intr-o alta tara de peste 15 ani si care, indiscutabil, au produs modificari substantiale in existenta sa.
      Cu toate acestea, fiind in interesul condamnatului de a beneficia de reabilitarea judecatoreasca, acesta nu poate fi exonerat de a aduce dovezi pentru verificarea indeplinirii conditiilor legale numai in considerarea faptului ca a trecut mult timp de la data condamnarii, dispozitiile legale nefacand nici o diferentiere, sub aspectul probatiunii, dupa cum momentul la care se solicita reabilitarea este mai apropiat ori mai indepartat de data cand a luat sfarsit executarea pedepsei principale si de cand, in speta, a inceput sa curga termenul de reabilitare.