-restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie; -analiza compatibilitatii legii interne - art. 38 si 39 din Legea nr. 248/2005, cu legislatai comunitare - art. 27 din Directiva 2004/38/CE; refuzul aplicarii normei interne partial incom...

  Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Iasi sub nr. 6899/99/2009, reclamantul Directia Generala de Pasapoarte a chemat in judecata pe paratul D. C. pentru a se dispune restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie pe teritoriul Germaniei.
In fapt, se motiveaza ca paratul a fost returnat din Germania la data de 02.09.2009 in baza conventiei intre Ministerul de Interne al Romaniei, cu Ministerul de Interne al Germaniei incheiat in 1992, care la art. 2 alin 1 prevede ca" fara formalitati deosebite, autoritatile romane vor prelua cetateni romani care se afla ilegal pe teritoriul Republicii Federale Germania si pe care autoritatile germane intentioneaza sa-i returneze, chiar si atunci cand nu sunt in posesia unui pasaport valabil sau al unui buletin de identitate, in masura in care se dovedeste sau apare verosimil ca aceste persoane au cetatenia romana".
Motivul returnarii reiese din insasi declaratia olografa a  paratului data in punctul de trecere al frontierei, unde paratul marturiseste faptul ca la data de 26.05.2009 a parasit Romania prin P.P.F. Aeroport " Aurel Vlaicu" Baneasa cu destinatia Germania; a fost retinut de autoritatile germane pentru o returnare anterioara pentru  care a fost judecat si condamnat la 6 luni de inchisoare, din care a executat trei luni, iar pe data de 02.09.2009 a fost eliberat si returnat in Romania.
Paratului, in urma unei returnari din data de 25.01.2008, prim  sentinta civila nr. 1202/22.08.2008  pronuntata de Tribunalul Iasi i-sa fost restransa exercitarea dreptului la libera circulatie in Germania, pana la data de 22.08.2009, fapt ce dovedeste modul gresit in care acesta a inteles sa-si exercite dreptul la libera circulatie in strainatate.
Potrivit art. 38  lit. a din Legea nr. 248/2005,privind regimul liberei circulatii a  cetatenilor romani in strainatate, modificata si completata cu modificarile si completarile ulterioare: " Restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie a cetatenilor romani poate fi dispusa pentru o perioada de cel mult 3 ani , cu privire la persoana care a fost returnata dintr-un stat in baza unui acord de readmisie incheiat intre Romania si acel stat".
Conform art. 5 din acelasi act normativ, pe perioada sederii lor in strainatate, cetatenii romani au urmatoarele obligatii:
a) sa respecte legislatia Romaniei si sa nu desfasoare activitati de natura sa compromita imaginea Romaniei ori care sa contravina obligatiilor asumate de Romania prin documente internationale;
b) sa respecte legislatia statului in care se afla, precum si scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra si, dupa caz, de a ramane pe teritoriul statului respectiv, in conditiile stabilite prin legislatia acestuia sau prin documentele internationale incheiate cu Romania;
c) sa depuna toate diligentele in vederea  acordarii de ajutor cetatenilor romani aflati in dificultate pe teritoriul statului pe care se afla, informand cu privire la astfel de situatii misiunile diplomatice si oficiile consulare ale Romaniei din statul respectiv;
d) in cazul stabilirii resedintei sau a domiciliului in strainatate, sa informeze cea mai apropiata misiune diplomatica sau oficiu consular al Romaniei;
e) sa informeze cea mai apropiata misiune diplomatica sau oficiu consular al Romaniei cu privire la orice schimbare intervenita in starea lor civila.
Dreptul la libera circulatie este in stransa legatura cu respectarea legislatiei statului roman, precum si a tratatelor si conventiilor pe care Romania le-a ratificat si care fac astfel parte din dreptul intern. Art. 2 alin 3  din Protocolul Aditional nr. 4 la C.E.D.O. prevede ca " exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrangeri decat acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, intr-o societate democratica pentru securitatea nationala, siguranta publica, mentinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora".
Romania trebuie sa isi probeze capacitatea de a stopa migratia ilegala si de a-si consolida pozitia de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, iar prezenta, fara respectarea conditiilor legale de intrare  si sedere, a paratului ( ca si a altor persoane aflate in situatii similare) pe teritoriul altor state ar dovedi exact contrariul cu repercusiunile negative de rigoare asupra tratamentului aplicat cetatenilor romani.
In drept s-au invocat prevederile art. 38 lit. b din Legea nr. 248/2005,obiectivul nr.2 lit. d din H.G. nr.1347/2007.

Din examinarea actelor si lucrarilor existente la dosar, instanta retine in fapt urmatoarele:
Notiunea de libertate a circulatiei persoanelor avand cetatenia romana (in speta se pune problema restrangerii dreptului la libera circulatie a unui cetatean roman) include in sfera sa urmatoarele componente:
- dreptul cetateanului roman de a circula liber pe teritoriul Romaniei;
- dreptul cetateanului roman de a-si stabili domiciliul sau resedinta pe
teritoriul Romaniei;
- dreptul cetateanului roman de a emigra intr-un alt stat;
- dreptul cetateanului roman de a intra pe teritoriul Romaniei;
- dreptul cetateanului roman de a parasi teritoriul Romaniei pentru a
circula sau a se stabili intr-un alt stat.
Dintre drepturile enumerate mai sus, in cauza de fata este relevant doar ultimul, respectiv dreptul paratului de a parasi teritoriul Romaniei pentru a patrunde pe teritoriul german (Romania devenind membra a Uniunii Europene de la 1 ianuarie 2007 rezulta ca, potrivit art. 52 din Legea nr. 248/2005, interdictia la libera circulatie poate fi teoretic impusa doar cu privire la teritoriul Statului german).
Instanta romana trebuie sa aprecieze necesitatea restrangerii dreptului la libera circulatie prin raportare la ordinea juridica in vigoare la momentul aplicarii unei eventuale astfel de masuri.
Tocmai din acest motiv, se impune a fi examinata situatia de fapt a paratului in raport de noua ordine juridica  din Romania, determinata de aderarea tarii noastre la Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007.
In ceea ce priveste principiul de baza in materia liberei circulatii a persoanelor avand cetatenia romana, in prezent, atat legea interna, cat si legislatia comunitara stabilesc regula potrivit careia dreptul la libera circulatie a cetatenilor romani pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat - art. 25 din Constitutia Romaniei, art. 18 din Tratatul CE, art. 4 din Directiva 2004/38/CE.
Cat priveste exceptiile de la aceasta regula ele se regasesc atat in cuprinsul legii interne - art. 38 si 39 din Legea nr. 248/2005, cat si in cuprinsul legislatiei comunitare - art. 27 din Directiva 2004/38/CE.
Prin urmare, instanta urmeaza sa examineze in continuare urmatoarele chestiuni:
a) compatibilitatea normei interne cu cea comunitara in ceea ce
priveste exceptia de la principiul libertatii cetateanului roman de a iesi din tara in scopul de a calatori pe teritoriul Germaniei ;
b) identificarea normei juridice aplicabile in ceea ce priveste
restrangerea dreptului la libera circulatie;
c) aplicarea normei juridice aplicabile situatiei de fapt din speta de fata;
Procedand la acest demers juridic instanta retine urmatoarele:
            a) Cu privire la compatibilitatea normei interne cu cea comunitara in ceea ce priveste exceptia de la principiul libertatii cetateanului roman de a iesi din tara in scopul de a calatori pe teritoriul german instanta constata urmatoarele:
      Art. 38 lit. a din legea interna nr. 248/2005 prevede ca "restrangerea
dreptului la libera circulatie in strainatate a cetatenilor romani poate fi dispusa pentru o perioada de cel mult 3 ani .... cu privire la persoana care a fost returnata dintr-un stat in baza unui acord de readmisie incheiat intre Romania si acel stat".
In schimb, art. 27 din Directia 2004/38/CE prevede ca "statele membre pot restrange libertatea de circulatie si de sedere a cetatenilor Uniunii si a membrilor lor de familie, indiferent  de cetatenie, pentru motive de ordine publica, siguranta publica sau sanatate publica. Aceste motive nu pot fi invocate in scopuri economice".
Dupa cum se observa, norma comunitara prevede in mod limitativ doar 3 situatii in care statul ar putea restrange libertatea de circulatie a persoanelor: afectarea ordinii publice, sigurantei  publice sau sanatatii publice, pe cand norma interna prevede posibilitatea restrangerii dreptului la libera circulatie daca cetateanul roman a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fara a se face nici o distinctie in ceea ce priveste persoana cetateanului in cauza, respectiv daca acesta prezinta sau nu un pericol pentru ordinea, siguranta sau sanatatea publica a statului din care a fost returnat.
In aceste conditii, instanta constata ca norma interna prevede o categorie mai larga de situatii posibile cand se poate dispune restrangerea dreptului cetateanului roman la libera circulatie, in raport cu categoria situatiilor de exceptie prevazute de norma comunitara.
Consecinta fireasca este aceea ca norma interna este partial incompatibila cu norma comunitara, in ceea ce priveste alte exceptii la libera circulatie a persoanelor decat cele ce vizeaza ordinea, siguranta sau sanatatea publica.
            b) In ceea ce priveste problema identificarii normei aplicabile in cazul de fata, respectiv norma interna sau norma comunitara, instanta va face aplicarea principiilor de aplicare a dreptului comunitar, astfel cum au fost ele stabilite in jurisprudenta Curtii Europene de Justitie, retinand ca "atunci cand dispozitiile unei directive apar, din punctul de vedere al continutului lor, ca fiind neconditionate si suficient de precise, aceste dispozitii pot fi invocate, in absenta unor masuri de transpunere in termenul stabilit, impotriva oricarei dispozitii de drept intern neconforme cu directiva sau daca sunt de natura sa defineasca drepturi pe care particularii pot sa le invoce impotriva statului" (Hotararea Curtii din 19 ianuarie 1982, cauza Becker c. Finanzamt Munster - Innenstadt).
Examinand continutul dispozitiilor art. 27 din Directiva instanta constata ca acestea stabilesc intr-un mod precis si lipsit de echivoc cele 3 exceptii de la principiul liberei circulatii a persoanelor.
De asemenea, examinand continutul Tratatului de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, instanta constata ca Romania avea obligatia ca pana la data de 1 ianuarie 2007 sa transpuna dispozitiile Directivei in dreptul intern, obligatie ce nu a fost insa indeplinita, Legea nr. 248/2005 nefiind pana in prezent modificata si armonizata cu dispozitiile  cuprinse in Directiva.
In aceste conditii, instanta va face aplicarea efectului direct al Directivei la situatia de fapt din prezenta speta si, in considerarea principiul suprematiei dreptului comunitar, va constata ca norma aplicabila in prezentul litigiu, in care se solicita restrangerea dreptului la libera circulatie a unui cetatean roman, este norma comunitara, respectiv art. 27 si urm. din Directiva.
            c) In ceea ce priveste aplicarea normei juridice comunitare la situatia de fapt din speta de fata, instanta retine urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata reclamanta Directia Generala de Pasapoarte a solicitat  restrangerea dreptului paratului Dumitriu Constantin la libera circulatie pe teritoriul Germaniei motivand cererea exclusiv pe considerentul ca paratul a fost expulzat de pe teritoriul acestui stat in baza conventiei dintre Ministerul de Interne al Romaniei si Ministerul de Interne al Germaniei.
Asa cum s-a aratat mai sus, art. 27 din Directiva prevede situatiile de exceptie in care se poate dispune restrangerea dreptului la libera circulatie, respectiv ordinea, siguranta sau sanatatea publica.
Masurile luate din motive de ordine publica sau siguranta publica respecta principiul proportionalitatii si se intemeiaza exclusiv pe conduita persoanei in cauza.
Conduita persoanei in cauza trebuie sa constituie o amenintare reala, prezenta si suficient de grava la adresa unui interes fundamental al societatii. Nu pot fi acceptate motivari care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de consideratii de preventie generala.
Atat timp cat prin actiunea de fata nu s-au  invocat si alte circumstante reale sau personale referitoare la conduita paratului, instanta nu poate sa retina in nici un caz ca nerespectarea conditiilor de sedere pe teritoriul unui alt stat membru U.E. care nici macar nu au fost individualizate, ar constitui o amenintare reala, prezenta si suficient de grava la adresa unui interes fundamental al societatii " mai ales in conditiile in care directiva dispune ca nu pot fi acceptate motivari care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de consideratii de preventie generala.
Reclamanta a sustinut ca pentru condamnarea anterioara pe teritoriul Germaniei, paratului  i s-a restrictionat dreptul la libera circulatie pe teritoriul acestui stat pana la 22.08.2009, fapt care nu a fost probat in cauza.
Motivarea prezentei actiuni o constituie expulzarea paratului bazata pe existenta unei returnari anterioare, reclamanta neproducand nici o dovada cu privire la conduita adoptata de parat in Germania si la eventualele condamnari suferite pe teritoriul acestui stat.
Prin raportare la dispozitiile art. 27 alin 2,teza finala din Directiva,potrivit carora condamnarile penale anterioare nu pot justifica in sine luarea unor masuri de restrangere a dreptului la libera circulatie instanta apreciaza ca in cauza nu s-a probat existenta unor motive de ordine, siguranta sau sanatate publica, pentru a se putea admite actiunea de fata.
Cu privire la eventuala incidenta a dispozitiilor art. 307 din Tratatul CE, instanta retine urmatoarele:
Potrivit acestui text de lege "Dispozitiile prezentului tratat nu aduc atingere drepturilor si obligatiilor care rezulta din conventiile incheiate anterior intrarii in vigoare a prezentului tratat intre unul sau mai multe state, membre pe de o parte si unul sau mai multe state terte pe de alta parte.
In masura in care aceste conventii nu sunt compatibile cu prezentul tratat, statul sau statele membre in cauza recurg la toate mijloacele corespunzatoare pentru a elimina incompatibilitatile constatate. La nevoie, statele membre isi acorda reciproc, sprijin in vederea atingerii acestui scop si adopta, daca este cazul, o pozitie comuna.
In aplicarea conventiilor mentionate la primul paragraf, statele membre iau in considerare faptul ca avantajele consimtite prin prezentul tratat de fiecare dintre statele membre fac parte integranta din instituirea Comunitatii si, din aceasta cauza, sunt inseparabil legate de crearea institutiilor comune, de atribuirea de competente in favoarea acestora si de acordarea acelorasi avantaje de catre toate celelalte state membre".
Curtea Europeana de Justitie a interpretat acest articol astfel: "instanta nationala, atunci cand sesizeaza existenta unei incompatibilitati intre Tratat si un acord bilateral, poate evita aceasta prin interpretarea acordului intr-o maniera cat mai larga si in conformitate cu dreptul international, in asa fel incat interpretarea sa fie congruenta cu dreptul comunitar". (Hotararea Curtii din 18 noiembrie 2003, Budejovicky Budvar, narodni podnik c. Rudolf Ammersin GmbH).
In primul rand, instanta constata ca Acordul dintre Romania si Germania   privind readmisia persoanelor aflate in situatie ilegala,ratificat prin acordul dintre Ministerul de Interne al Romaniei, cu Ministerul de Interne al Germaniei incheiat in 1992 nu reglementeaza obligatii specifice in sarcina Romaniei privind luarea unor masuri de restrangere a libertatii de circulatie a persoanelor care au fost returnate din Germania.
Singura obligatie esentiala asumata de Romania prin acest acord a fost aceia de a readmite cetatenii sai care au fost indepartati de catre statul german.
Chiar daca ar fi existat o astfel de conventie bilaterala prin care Romania si-ar fi asumat obligatia de a interzice libertatea de circulatie unui cetatean roman pe teritoriul unui stat membru UE din care a fost indepartat o astfel de conventie ar fi trebuit interpretata si aplicata in sensul dispozitiilor art. 234 alin. 3) din Tratat, respectiv prin apelarea la toate mijloacele corespunzatoare pentru eliminarea incompatibilitatilor, tinand cont ca fiecare dintre statele membre fac parte integranta din Comunitate si, din aceasta cauza, sunt inseparabil legate de crearea institutiilor comune.
Or, unul dintre aceste "mijloace" il poate constitui chiar atitudinea instantei de judecata care poate refuza aplicarea normelor incompatibile tratatului, atata vreme cat statul nu si-a indeplinit obligatia pozitiva de a reactiona in termen util pentru eliminarea unor astfel de incompatibilitati.
Avand in vedere aceste considerente, instanta va respinge ca nefondata actiunea.
Desigur, prezenta hotarare nu afecteaza cu absolut nimic dreptul autoritatilor germane de a aprecia necesitatea unei alte indepartari a paratului de pe teritoriul german, aceasta masura urmand a fi luata probabil in raport de noua ordine juridica comunitara determinata de aderarea Romaniei la UE incepand cu 1 ianuarie 2007. Este dreptul suveran al fiecarui stat de a decide daca se impune sau indepartarea unui cetatean de pe teritoriul sau, iar o instanta nationala dintr-un alt stat nu poate cenzura sub nici o forma o astfel de decizie.
Insa, asa cum s-a aratat mai sus, decizia unui stat membru UE de a indeparta un cetatean al  altui stat membru nu atrage, de drept, obligatia acestuia din urma de a lua masuri de interzicere a libertatii de circulatie a cetateanului sau. Cetateanul care este indepartat beneficiaza de drepturile procedurale de a ataca in justitie masura, in fata autoritatilor din statul care a dispus aceasta masura, acestea fiind suverane sa decida asupra necesitatii acesteia. Eventuala nerespectare a masurii de catre cetateanul indepartat poate atrage sanctiuni specifice din partea statului care l-a indepartat.
Statul al carui cetatean este indepartat nu poate ingradi insa libertatea de circulatie a acestuia (in sensul interzicerii de a parasi tara pentru a se reintoarce pe teritoriul din care a fost indepartat) decat in situatiile de exceptie prevazute la art. 27 din Directiva si care trebuie dovedite ca atare.