Tulburare de posesie. Modificarile aduse art. 220 din Codul Penal prin Legea nr. 247/2005 nu afecteaza legalitatea sesizarii instantei facuta prin plangere prealabila introdusa anterior datei de intrare in vigoare a acestei legi.
(Decizie nr. 354 din data de 14.03.2006 pronuntata de Tribunalul Iasi)Tulburare de posesie. Modificarile aduse art. 220 din Codul Penal prin Legea nr. 247/2005 nu afecteaza legalitatea sesizarii instantei facuta prin plangere prealabila introdusa anterior datei de intrare in vigoare a acestei legi. Incidenta si efectele principiului tempus regit actum
Prin sentinta penala nr.1998/21.12.2005 pronuntata de Judecatoria Pascani in dosarul nr.2838/2005, in temeiul art. 285 Cod procedura penala, s-a dispus trimiterea plangerii formulate de partea vatamata I. L. la Parchetul de pe langa Judecatoria Pascani pentru a se efectua cercetari sub aspectul savarsirii de catre inculpatul M. C. a infractiunii prevazuta de art. 220 Cod penal.
* * *
Pentru a se pronunta astfel Judecatoria Pascani, in esenta, a retinut urmatoarele:
Pe parcursul judecatii, prin Legea nr.247/2005, care a intrat in vigoare la data de 27.07.2005, a fost modificat art. 220 alin.4 Cod penal in sensul ca pentru infractiunea de "tulburare de posesie" nu mai este necesara o plangere prealabila a partii vatamate pentru a se pune in miscare actiunea penala.
S-a aratat ca potrivit art. 2 Cod pr. pen. - care consacra principiul oficialitatii procesului penal - actele necesare desfasurarii procesului penal se indeplinesc din oficiu, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel. O exceptie de la acest principiu - ce constituie o regula de baza a procesului penal - o reprezinta situatia in care legea conditioneaza desfasurarea procesului penal de existenta unei plangeri prealabile facute de partea vatamata. In cazul infractiunii de "tulburare de posesie" o astfel de conditie nu mai apare in urma modificarilor intervenite prin Legea nr.247/2005, ceea ce inseamna ca plangerea partii vatamate, prin care se solicita tragerea la raspundere penala a faptuitorului pentru savarsirea acestei infractiuni, este o plangere simpla, care nu poate constitui un act de sesizare a instantei, asa cum este plangerea prealabila directa introdusa la instanta de judecata. In aceste conditii, actiunea penala se poate pune in miscare doar de procuror, prin ordonanta sau rechizitoriu, iar exercitarea actiunii penale este incredintata de titularul acesteia - statul - procurorului.
In consecinta, s-a apreciat ca instanta poate fi sesizata cu privire la savarsirea unei infractiuni de "tulburare de posesie" doar prin rechizitoriu, articolul 279 alin. 2 lit. a Cod pr. pen. - ce prevede introducerea plangerii prealabile direct la instanta pentru aceasta infractiune - nemaifiind aplicabil. Chiar daca articolul 279 Cod pr. pen. nu a fost modificat expres se poate vorbi de o modificare implicita a acestuia ca o consecinta logica a modificarii art. 220 Cod penal. S-a mai argumentat ca dispozitia art. 279 alin. 2 lit. a Cod pr. pen. privind introducerea plangerii prealabile direct la instanta pentru aceasta infractiune a ramas, practic, fara obiect din moment ce aceasta norma penala incriminatorie nu mai prevede necesitatea unei plangeri prealabile pentru punerea in miscare actiunii penale, tragerea la raspundere penala facandu-se din oficiu.
S-a subliniat ca, potrivit art.10 Cod penal, legea penala se aplica infractiunilor savarsite in timpul cat ea este in vigoare.
S-a mai aratat ca infractiunea de "tulburare de posesie" este o infractiune continua, prezentand un moment al consumarii si unul al epuizarii infractiunii, legea penala ce ii este aplicabila fiind cea din momentul epuizarii. Infractiunea de "tulburare de posesie" nu se epuizeaza la data formularii plangerii penale de catre persoana vatamata, ci la data incetarii ocuparii, fara drept, a imobilului din initiativa faptuitorului ori la data condamnarii chiar definitive a acestuia. De asemenea, infractiunea de "tulburare de posesie" se considera savarsita la data de epuizarii.
Deci, relevanta pentru aplicarea art.220 Cod penal - astfel cum a fost modificat prin Legea nr.247/2005 - nu este data introducerii plangerii penale pe rolul instantei de judecata, ci data savarsirii infractiunii.
S-a aratat ca, in speta de fata, din plangerea partii vatamate rezulta ca terenul sau ar fi ocupat in continuare de inculpati, acesta fiind motivul determinant pentru formularea plangerii sale; deci a intervenit momentul consumarii infractiunii, iar nu si cel al epuizarii, aplicandu-se legea penala noua.
Ceea ce s-a modificat prin Legea nr.247/2005 este o norma de drept penal, fiind incidente dispozitiile Codului penal privind aplicarea legii penale in timp, fiind modificata insa si o norma de drept procesual penal.
Legiuitorul a apreciat ca, in conditiile actuale, infractiunea de "tulburare de posesie" are o periculozitate sociala sporita, urmarirea penala devenind obligatorie si trebuind a fi efectuata indiferent de data formularii plangerii penale de catre persoana vatamata.
Prima instanta a retinut ca, desi, la data introducerii plangerii de catre partea vatamata aceasta era corect indreptata direct la instanta de judecata, datorita modificarilor legislative intervenite, ea nu mai poate constitui un act de inculpare, instanta putand fi sesizata doar prin rechizitoriu, dupa efectuarea urmaririi penale. De aceea, s-a apreciat ca plangerea partii vatamate, ce nu mai are ca efect punerea in miscare a actiunii penale, trebuie trimisa la Parchet pentru efectuarea de cercetari, urmand ca ulterior Parchetul sa sesizeze instanta prin rechizitoriu, daca va aprecia ca sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de "tulburare de posesie" si nu va exista vreunul din cazurile care impiedica punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale, prevazute de art. 10 Cod pr. pen..
* * *
Impotriva acestei sentinte penale, in termenul legal, a declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Pascani.
Prin decizia penala nr. 354/14.03.2006 pronuntata de Tribunalul Iasi in dosarul nr. 1841/2006 s-a admis recursul declarat de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Pascani impotriva sentintei penale nr.1998/21.12.2005 pronuntata de Judecatoria Pascani in dosarul nr.2838/2005, sentinta care a fost casata integral, dispunandu-se trimiterea cauzei pentru continuarea judecatii la instanta de fond.
Pentru a decide astfel tribunalul a retinut urmatoarele:
In mod gresit prima instanta a stabilit ca nu a fost legal sesizata cu judecarea infractiunii de "tulburare de posesie", pentru care a formulat plangere prealabila, la data de 12.04.2005, partea vatamata I. L., dispunand nelegal trimiterea cauzei, in baza art. 285 Cod pr. pen., la Parchetul de pe langa Judecatoria Pascani pentru efectuarea de cercetari.
In speta, partea vatamata I. L., prin plangerea adresata initial, in mod gresit, Postului de Politie C., a reclamat faptul ca la data de 19.03.2005 inculpatul M. C. i-a ocupat abuziv o suprafata de cca. 500 mp din gradina sa, de pe care i-a taiat mai muti arbori de salcam, pe care si i-a insusit. Prin rezolutia Parchetului de pe langa Judecatoria Pascani data in dosarul nr.1305/P/2005 la data de 06.06.2005 s-a dispus, pe de o parte, neinceperea urmaririi penale fata de M. C. in ceea ce priveste infractiunile de "distrugere" prev. de art. 217 alin.1 Cod pr. pen. si "furt" prev. de art. 208 alin. 1 Cod pr. pen., iar, pe de alta parte, trimiterea (in baza art. 285 Cod pr. pen) plangerii partii vatamate Judecatoriei Pascani, spre competenta solutionare sub aspectul infractiunii de "tulburare de posesie" prev . de art.220 alin. 1 Cod penal, retinandu-se ca pentru aceasta infractiune, la acea data, plangerea prealabila fusese indreptata gresit la organele de urmarire penala, in loc sa fi fost adresata direct instantei de judecata.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Pascani la data de 24.06.2005, sub nr. 2838/2005. La acea data, pentru infractiunea de "tulburare de posesie" prevazuta de art.220 Cod penal actiunea penala se punea in miscare la plangerea prealabila a partii vatamate adresata direct instantei de judecata. Prin urmare, sesizarea legala a instantei de judecata se facea la plangerea prealabila a partii vatamate. In consecinta, si in speta de fata sesizarea primei instante s-a facut in mod legal.
Abia ulterior, prin Titlul IX al Legii nr. 247/2005, care a intrat in vigoare la data de 25.07.2005, articolul 220 Cod penal a fost modificat, pentru punerea in miscare a actiunii penale nemaifiind necesara plangerea prealabila a persoanei vatamate. Prin urmare, in cazul acestei infractiuni, in prezent, actiunea penala se pune in miscare din oficiu, iar sesizarea instantei trebuie facuta prin rechizitoriu (si nu direct prin plangere prealabila).
Dispozitiile articolului unic pct. 2 al Titlului IX din Legea 247/2005 nu fac nici un fel de distinctie in functie de data comiterii faptei ori de cea a epuizarii ei (in situatia infractiunilor continue) si nici nu au stipulat dispozitii tranzitorii. Prin urmare, unde legea nu distinge nici interpretul nu o poate face.
Pe de alta parte, legea procesual penala este de imediata aplicare si cu efect numai pentru viitor, de la intrarea sa in vigoare si pana la iesirea sa din vigoare (temus regit actum). In speta, prima instanta a legal fost sesizata la data de 24.06.2005 in baza plangerii persoanei vatamate I. L., deci inaintea intrarii in vigoare a Legii nr. 247/2005.
Totodata, actele procesuale (inclusiv cel al sesizarii instantei) si procedurale efectuate potrivit legii de procedura penala in vigoare la acel moment raman valabile si dupa modificarea acesteia. Intr-adevar, potrivit principiului temus regit actum toate activitatile procesuale se realizeaza numai in conformitate cu legea aplicabila in momentul efectuarii actului. Acest principiu este de stricta interpretare si el implica, pe de o parte, efectuarea tuturor actelor procesuale si procedurale in conformitate cu legea in vigoare, iar, pe de alta parte, recunoasterea ca valabile a actelor efectuate anterior intrarii in vigoare a legii de procedura (deci: inclusiv cele privitoare la sesizarea instantei). Dispozitiile Legii 247/2005 nu cuprind vreo dispozitie tranzitorie care sa dispuna in sens contrar.
S-a constatat si ca prima instanta a facut gresit trimitere - in considerentele sentintei recurate - pentru argumentarea solutiei pronuntate, la dispozitiile Codului penal referitoare la aplicarea legii penale in timp, dispozitii irelevante insa in materia sesizarii instantei, care este o chestiune exclusiva de drept procesual penal. Asadar, problema in discutie - cea a legalitatii sesizarii instantei la plangerea prealabila a partii vatamate si nu cea a competentei instantei, cum gresit s-a aratat in motivele de recurs ale Parchetului (chestiunea necompetentei se poate pune numai intre organe judiciare de acelasi fel: fie doar intre instante, fie doar intre organele de cercetare penala) - este una de drept procesual penal si nu una de drept penal material.
In consecinta, gresit a apreciat prima instanta ca nu a fost legal sesizata. Numai in ipoteza in care, prima instanta ar fi fost investita dupa intrarea in vigoare a Legii 247/2005 (publicata in M.O. nr. 653/22.07.2005) ar fi fost nelegal sesizata.
In privinta sesizarii instantei, in speta, este irelevanta data comiterii pretinsei fapte penale ori data epuizarii activitatii infractionale. Ceea ce intereseaza este ca la momentul sesizarii instantei sa se fi respectat dispozitiile legale in aceasta materie ceea, in cauza, s-a facut.
Prin sentinta penala nr.1998/21.12.2005 pronuntata de Judecatoria Pascani in dosarul nr.2838/2005, in temeiul art. 285 Cod procedura penala, s-a dispus trimiterea plangerii formulate de partea vatamata I. L. la Parchetul de pe langa Judecatoria Pascani pentru a se efectua cercetari sub aspectul savarsirii de catre inculpatul M. C. a infractiunii prevazuta de art. 220 Cod penal.
* * *
Pentru a se pronunta astfel Judecatoria Pascani, in esenta, a retinut urmatoarele:
Pe parcursul judecatii, prin Legea nr.247/2005, care a intrat in vigoare la data de 27.07.2005, a fost modificat art. 220 alin.4 Cod penal in sensul ca pentru infractiunea de "tulburare de posesie" nu mai este necesara o plangere prealabila a partii vatamate pentru a se pune in miscare actiunea penala.
S-a aratat ca potrivit art. 2 Cod pr. pen. - care consacra principiul oficialitatii procesului penal - actele necesare desfasurarii procesului penal se indeplinesc din oficiu, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel. O exceptie de la acest principiu - ce constituie o regula de baza a procesului penal - o reprezinta situatia in care legea conditioneaza desfasurarea procesului penal de existenta unei plangeri prealabile facute de partea vatamata. In cazul infractiunii de "tulburare de posesie" o astfel de conditie nu mai apare in urma modificarilor intervenite prin Legea nr.247/2005, ceea ce inseamna ca plangerea partii vatamate, prin care se solicita tragerea la raspundere penala a faptuitorului pentru savarsirea acestei infractiuni, este o plangere simpla, care nu poate constitui un act de sesizare a instantei, asa cum este plangerea prealabila directa introdusa la instanta de judecata. In aceste conditii, actiunea penala se poate pune in miscare doar de procuror, prin ordonanta sau rechizitoriu, iar exercitarea actiunii penale este incredintata de titularul acesteia - statul - procurorului.
In consecinta, s-a apreciat ca instanta poate fi sesizata cu privire la savarsirea unei infractiuni de "tulburare de posesie" doar prin rechizitoriu, articolul 279 alin. 2 lit. a Cod pr. pen. - ce prevede introducerea plangerii prealabile direct la instanta pentru aceasta infractiune - nemaifiind aplicabil. Chiar daca articolul 279 Cod pr. pen. nu a fost modificat expres se poate vorbi de o modificare implicita a acestuia ca o consecinta logica a modificarii art. 220 Cod penal. S-a mai argumentat ca dispozitia art. 279 alin. 2 lit. a Cod pr. pen. privind introducerea plangerii prealabile direct la instanta pentru aceasta infractiune a ramas, practic, fara obiect din moment ce aceasta norma penala incriminatorie nu mai prevede necesitatea unei plangeri prealabile pentru punerea in miscare actiunii penale, tragerea la raspundere penala facandu-se din oficiu.
S-a subliniat ca, potrivit art.10 Cod penal, legea penala se aplica infractiunilor savarsite in timpul cat ea este in vigoare.
S-a mai aratat ca infractiunea de "tulburare de posesie" este o infractiune continua, prezentand un moment al consumarii si unul al epuizarii infractiunii, legea penala ce ii este aplicabila fiind cea din momentul epuizarii. Infractiunea de "tulburare de posesie" nu se epuizeaza la data formularii plangerii penale de catre persoana vatamata, ci la data incetarii ocuparii, fara drept, a imobilului din initiativa faptuitorului ori la data condamnarii chiar definitive a acestuia. De asemenea, infractiunea de "tulburare de posesie" se considera savarsita la data de epuizarii.
Deci, relevanta pentru aplicarea art.220 Cod penal - astfel cum a fost modificat prin Legea nr.247/2005 - nu este data introducerii plangerii penale pe rolul instantei de judecata, ci data savarsirii infractiunii.
S-a aratat ca, in speta de fata, din plangerea partii vatamate rezulta ca terenul sau ar fi ocupat in continuare de inculpati, acesta fiind motivul determinant pentru formularea plangerii sale; deci a intervenit momentul consumarii infractiunii, iar nu si cel al epuizarii, aplicandu-se legea penala noua.
Ceea ce s-a modificat prin Legea nr.247/2005 este o norma de drept penal, fiind incidente dispozitiile Codului penal privind aplicarea legii penale in timp, fiind modificata insa si o norma de drept procesual penal.
Legiuitorul a apreciat ca, in conditiile actuale, infractiunea de "tulburare de posesie" are o periculozitate sociala sporita, urmarirea penala devenind obligatorie si trebuind a fi efectuata indiferent de data formularii plangerii penale de catre persoana vatamata.
Prima instanta a retinut ca, desi, la data introducerii plangerii de catre partea vatamata aceasta era corect indreptata direct la instanta de judecata, datorita modificarilor legislative intervenite, ea nu mai poate constitui un act de inculpare, instanta putand fi sesizata doar prin rechizitoriu, dupa efectuarea urmaririi penale. De aceea, s-a apreciat ca plangerea partii vatamate, ce nu mai are ca efect punerea in miscare a actiunii penale, trebuie trimisa la Parchet pentru efectuarea de cercetari, urmand ca ulterior Parchetul sa sesizeze instanta prin rechizitoriu, daca va aprecia ca sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de "tulburare de posesie" si nu va exista vreunul din cazurile care impiedica punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale, prevazute de art. 10 Cod pr. pen..
* * *
Impotriva acestei sentinte penale, in termenul legal, a declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Pascani.
Prin decizia penala nr. 354/14.03.2006 pronuntata de Tribunalul Iasi in dosarul nr. 1841/2006 s-a admis recursul declarat de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Pascani impotriva sentintei penale nr.1998/21.12.2005 pronuntata de Judecatoria Pascani in dosarul nr.2838/2005, sentinta care a fost casata integral, dispunandu-se trimiterea cauzei pentru continuarea judecatii la instanta de fond.
Pentru a decide astfel tribunalul a retinut urmatoarele:
In mod gresit prima instanta a stabilit ca nu a fost legal sesizata cu judecarea infractiunii de "tulburare de posesie", pentru care a formulat plangere prealabila, la data de 12.04.2005, partea vatamata I. L., dispunand nelegal trimiterea cauzei, in baza art. 285 Cod pr. pen., la Parchetul de pe langa Judecatoria Pascani pentru efectuarea de cercetari.
In speta, partea vatamata I. L., prin plangerea adresata initial, in mod gresit, Postului de Politie C., a reclamat faptul ca la data de 19.03.2005 inculpatul M. C. i-a ocupat abuziv o suprafata de cca. 500 mp din gradina sa, de pe care i-a taiat mai muti arbori de salcam, pe care si i-a insusit. Prin rezolutia Parchetului de pe langa Judecatoria Pascani data in dosarul nr.1305/P/2005 la data de 06.06.2005 s-a dispus, pe de o parte, neinceperea urmaririi penale fata de M. C. in ceea ce priveste infractiunile de "distrugere" prev. de art. 217 alin.1 Cod pr. pen. si "furt" prev. de art. 208 alin. 1 Cod pr. pen., iar, pe de alta parte, trimiterea (in baza art. 285 Cod pr. pen) plangerii partii vatamate Judecatoriei Pascani, spre competenta solutionare sub aspectul infractiunii de "tulburare de posesie" prev . de art.220 alin. 1 Cod penal, retinandu-se ca pentru aceasta infractiune, la acea data, plangerea prealabila fusese indreptata gresit la organele de urmarire penala, in loc sa fi fost adresata direct instantei de judecata.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Pascani la data de 24.06.2005, sub nr. 2838/2005. La acea data, pentru infractiunea de "tulburare de posesie" prevazuta de art.220 Cod penal actiunea penala se punea in miscare la plangerea prealabila a partii vatamate adresata direct instantei de judecata. Prin urmare, sesizarea legala a instantei de judecata se facea la plangerea prealabila a partii vatamate. In consecinta, si in speta de fata sesizarea primei instante s-a facut in mod legal.
Abia ulterior, prin Titlul IX al Legii nr. 247/2005, care a intrat in vigoare la data de 25.07.2005, articolul 220 Cod penal a fost modificat, pentru punerea in miscare a actiunii penale nemaifiind necesara plangerea prealabila a persoanei vatamate. Prin urmare, in cazul acestei infractiuni, in prezent, actiunea penala se pune in miscare din oficiu, iar sesizarea instantei trebuie facuta prin rechizitoriu (si nu direct prin plangere prealabila).
Dispozitiile articolului unic pct. 2 al Titlului IX din Legea 247/2005 nu fac nici un fel de distinctie in functie de data comiterii faptei ori de cea a epuizarii ei (in situatia infractiunilor continue) si nici nu au stipulat dispozitii tranzitorii. Prin urmare, unde legea nu distinge nici interpretul nu o poate face.
Pe de alta parte, legea procesual penala este de imediata aplicare si cu efect numai pentru viitor, de la intrarea sa in vigoare si pana la iesirea sa din vigoare (temus regit actum). In speta, prima instanta a legal fost sesizata la data de 24.06.2005 in baza plangerii persoanei vatamate I. L., deci inaintea intrarii in vigoare a Legii nr. 247/2005.
Totodata, actele procesuale (inclusiv cel al sesizarii instantei) si procedurale efectuate potrivit legii de procedura penala in vigoare la acel moment raman valabile si dupa modificarea acesteia. Intr-adevar, potrivit principiului temus regit actum toate activitatile procesuale se realizeaza numai in conformitate cu legea aplicabila in momentul efectuarii actului. Acest principiu este de stricta interpretare si el implica, pe de o parte, efectuarea tuturor actelor procesuale si procedurale in conformitate cu legea in vigoare, iar, pe de alta parte, recunoasterea ca valabile a actelor efectuate anterior intrarii in vigoare a legii de procedura (deci: inclusiv cele privitoare la sesizarea instantei). Dispozitiile Legii 247/2005 nu cuprind vreo dispozitie tranzitorie care sa dispuna in sens contrar.
S-a constatat si ca prima instanta a facut gresit trimitere - in considerentele sentintei recurate - pentru argumentarea solutiei pronuntate, la dispozitiile Codului penal referitoare la aplicarea legii penale in timp, dispozitii irelevante insa in materia sesizarii instantei, care este o chestiune exclusiva de drept procesual penal. Asadar, problema in discutie - cea a legalitatii sesizarii instantei la plangerea prealabila a partii vatamate si nu cea a competentei instantei, cum gresit s-a aratat in motivele de recurs ale Parchetului (chestiunea necompetentei se poate pune numai intre organe judiciare de acelasi fel: fie doar intre instante, fie doar intre organele de cercetare penala) - este una de drept procesual penal si nu una de drept penal material.
In consecinta, gresit a apreciat prima instanta ca nu a fost legal sesizata. Numai in ipoteza in care, prima instanta ar fi fost investita dupa intrarea in vigoare a Legii 247/2005 (publicata in M.O. nr. 653/22.07.2005) ar fi fost nelegal sesizata.
In privinta sesizarii instantei, in speta, este irelevanta data comiterii pretinsei fapte penale ori data epuizarii activitatii infractionale. Ceea ce intereseaza este ca la momentul sesizarii instantei sa se fi respectat dispozitiile legale in aceasta materie ceea, in cauza, s-a facut.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Infractiuni contra proprietatii; Procedura civila si penala (cai de atac; competente etc.)
Functionari publici. Comisar Garda Financiara. HG nr. 1324/2009. Aviz conform - Sentinta comerciala nr. 3708 din data de 10.10.2013Competenta materiala. Cereri avand ca obiect sume reprezentand finantarea nerambursabila din partea Uniunii Europene - Sentinta comerciala nr. 4989 din data de 12.12.2013
Dizolvare judiciara societate comerciala. Neintelegeri grave dintre asociati - Sentinta civila nr. 1440 din data de 21.11.2013
Perimare. Calculul termenului. Aplicarea legii in timp - Sentinta comerciala nr. 1351 din data de 10.10.2013
Actiune in anulare contract de vanzare cumparare incheiat cu ignorarea sechestrului asigurator dispus de organele de urmarire penala - Sentinta civila nr. 862 din data de 06.06.2013
Actiune in anulare hotarare constatare incetare mandat ales local - Sentinta comerciala nr. 1770 din data de 25.04.2013
Masuri de interdictie vizand gospodarirea comunala. Limitele legale ale atributiilor Direc?iei Sanitara Veterinara ?i pentru Siguran?a Alimentelor Ia?i - Sentinta comerciala nr. 3714 din data de 10.10.2013
Anulare certificat de urbanism. Admisibilitate. Respectarea documentatiilor de urbanism - Sentinta comerciala nr. 728 din data de 21.02.2013
Incadrare juridica - infractiunea de "omor deosebit de grav? prev. de art. 174-176 lit. b, d Cod penal si infractiunea de "talharie? prev. de art. 211 alin. 1 - alin.2 lit. b, alin.21 lit. a, c Cod penal; retinerea agravantei prev. de art. 175 lit. d ... - Sentinta penala nr. 57 din data de 15.07.2013
Plangere impotriva solutiei de netrimitere in judecata a unui inculpat cuprinsa in rechizitoriu - obiectul plangerii; posibilitatea de a analiza pe fond sustinerile petentului in situatia in care prim-procurorul a respins ca tardiva plangerea ce i-a ... - Sentinta penala nr. 31 din data de 23.01.2013
Incadrare juridica - infractiunea de "omor deosebit de grav? prev. de art. 174-176 lit. b, d Cod penal si infractiunea de "talharie? prev. de art. 211 alin. 1 - alin.2 lit. b, alin.21 lit. a, c Cod penal; retinerea agravantei prev. de art. 175 lit. d .. - Sentinta penala nr. 57 din data de 15.07.2013
Plangere impotriva solutiei procurorului de netrimitere in judecata cuprinsa in rechizitoriu - obiectul si limitele judecatii; plangere adresata in termen instantei, insa cu depasirea termenului prevazut de lege in fata procurorului ierarhic superior. - Sentinta penala nr. 31 din data de 23.01.2013
Infractiunile de trafic de droguri si spalare de bani - incadrarea juridica a faptei de a cumpara un bun cu bani proveniti din savarsirea unei infractiuni prevazute de legea nr. 143/2000. - Sentinta penala nr. 83 din data de 25.02.2013
Fapta care nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni - evaluarea pericolului social presupune, din partea organului judiciar, analiza complexitatii faptei, a continutului, a urmarilor si circumstantelor acesteia, a particularitatilor ... - Decizie nr. 12 din data de 20.11.2012
Daune morale si materiale raspundere solicitate societatii de asigurare de catre mostenitorii terti prejudiciati de decesul victimei, autorul accidentului fiind persoana asigurata RCA. Caz de forta majora. - Sentinta comerciala nr. 998 din data de 28.09.2012
Recurs. Despagubiri solicitate de societatea de asigurari de la persoana vinovata de producerea accidentului - Sentinta comerciala nr. 388 din data de 18.09.2012
Refuz nejustificat - Sentinta comerciala nr. 1635 din data de 27.06.2012
Anulare ordin Inspector Sef al Inspectoratului de Jandarmi Judetean Iasi - Sentinta comerciala nr. 1079 din data de 11.05.2012
Propunere de arestare preventiva a inculpatului respinsa - recurs; distinctia dintre pericolul concret pentru ordinea publica pe care l-ar reprezenta lasarea in libertate a inculpatului si pericolul social concret al faptelor imputate; criterii de ap... - Hotarare nr. 107 din data de 23.05.2011
Conflict negativ de competenta - constatare si sesizare instanta competenta cu solutionarea acestuia. Notiunea de "instanta de executare a ultimei hotarari" prevazuta de disp. art. 449 alin. 2 C.proc.pen.; situatia speciala a aplicarii prevederilor ... - Sentinta penala nr. 407 din data de 15.09.2011