Propunere de arestare preventiva. Asistenta juridica obligatorie. Inculpat asistat in cursul urmaririi penale si in fata judecatorului desemnat sa judece propunerea de arestare de o persoana ce nu are calitatea de avocat in sensul Legii nr. 51/1995.

Propunere de arestare preventiva. Asistenta juridica obligatorie. Inculpat asistat in cursul urmaririi penale si in fata judecatorului desemnat sa judece propunerea de arestare de o persoana ce nu are calitatea de avocat in sensul Legii nr. 51/1995. Avocat membru al unui alt barou decat cel traditional. Nulitate absoluta. Necesitatea audierii efective a inculpatului cu prilejul judecarii propunerii de arestare. Nemotivarea incheierii de arestare preventiva. Trecerea unui termen mare de timp de la comiterea faptei. Diminuarea pericolului pentru ordinea publica. Consecinte.

         Prin incheierea din 30.11.2005 pronuntata de Tribunalul Iasi in dosarul nr.11271/2005 au fost admise recursurile declarate de inculpatii Z.L.N. si S.D., impotriva incheierii de sedinta din data de 28.11.2005 pronuntata de Judecatoria Pascani, in dosarul nr. 5163/2005, incheiere care a fost casata  integral.
Rejudecand cauza, tribunalul a respins propunerea Parchetului de pe langa Judecatoria Pascani privind arestarea preventiva a inculpatilor-recurenti.
           In temeiul disp. art. 1433 alin. 7 Cod pr. penala s-a revocat masura arestarii preventive luata impotriva inculpatilor prin incheierea Judecatoriei Pascani si s-a dispus punerea de indata in libertate a inculpatilor, daca nu sunt arestati in alta cauza. Ca o consecinta, s-au anulat mandatele de arestare preventiva emise de Judecatoria Pascani pe numele celor doi inculpati.
            Pentru a decide astfel tribunalul a retinut, in esenta si printre alte motive, urmatoarele:
             a) Cu privire la procedura in fata instantei de fond
Prima instanta a procedat la audierea celor 2 inculpati (a caror arestare s-a propus) intr-o maniera  superficiala. Practic din analiza declaratiilor date rezulta ca inculpatii au fost doar interpelati asupra unor chestiuni procedurale punctuale, respectiv: daca sunt de acord cu masura preventiva propusa, daca au fost audiati la parchet in prezenta unui avocat, daca li s-au adus la cunostinta invinuirile si daca le recunosc.
Dispozitiile imperative ale art. 1491 alin. 7 raportat la art. 150 alin. 1 Cod pr. penala, impun o ascultare efectiva a inculpatului a carui arestare preventiva se solicita. Aceasta ascultare presupune o audiere efectiva cu privire la situatia de fapt imputata si la toate circumstantele reale ale cauzei. De asemenea, date fiind si criteriile ce trebuie avute in vedere la luarea unei masuri preventive, prevazute de art. 136 alin.8 Cod pr. penala, inculpatul trebuie ascultat inclusiv in ceea ce priveste unele circumstante personale. Respectarea acestei proceduri este necesara intrucat la luarea masurii preventive trebuie sa se tina seama in mod obligatoriu si de pozitia inculpatului.
Procedand la solutionarea in fond a procedurii de arest preventiv, prima instanta a dispus arestarea preventiva a ambilor inculpati, in temeiul art. 148 lit. f, h Cod pr. penala, desi doar inculpatul S. D. avea antecedente penale.
Analizand considerentele incheierii criticate ce au fundamentat luarea masurii arestarii preventive s-a constatat ca prima instanta s-a limitat la reproducerea, cuvant cu cuvant, a celor retinute in ordonanta de punere in miscare a actiunii penale (cat si in propunerea parchetului), concluzionand ca "din intreg probatoriul administrat reiese ca sunt probe si indicii temeinice ca inculpatii au savarsit faptele _, iar lasarea lor in libertate prezinta un pericol pentru ordinea publica". Se constata ca prima instanta practic nu a motivat - astfel cum impun disp. art. 1491 alin. 9 Cod pr. penala - luarea masurii arestarii preventive (nu a indicat care sunt acele probe sau indicii temeinice si nici vreun temei care sa justifice sustinerea sus-aratata).
b) Cat priveste asistarea inculpatului Z.L.N. de catre un aparator la momentul audierii sale de catre procuror si de catre Judecatoria Pascani, premergator analizarii propunerii de arestare
Potrivit disp. art. 171 alin. 2 Cod pr. penala asistenta juridica a inculpatului este
obligatorie, pe langa cazurile expres mentionate de acest text de lege si "in alte cazuri prevazute de lege". Printre aceste "alte cazuri prevazute de lege" se numara si situatiile prev. de art. 146 alin. 1, art. 1491 alin. 1 si art. 1491 alin. 3 cu referire la alin. 5 Cod pr. penala. Astfel, potrivit art. 146 alin. 1 si art. 1491 alin. 1 Cod pr penala procurorul poate propune arestarea preventiva a invinuitului sau inculpatului "numai dupa ascultarea acestuia in prezenta aparatorului". Potrivit art. 1491 alin. 3 Cod pr. penala la primirea dosarului cu propunerea de arestare, presedintele instantei sau judecatorul delegat, dupa ce va fixa ora de solutionare, o va comunica si "aparatorului ales sau numit din oficiu", iar conform art. 1491 alin. 5 "inculpatul va fi asistat de aparator". Se observa ca textele citate prevad obligativitatea asistentei juridice a inculpatului de catre un aparator si in alte cazuri decat cele prevazute expres de art. 171 alin. 2 Cod pr. penala.
Din economia disp. art. 171 - art. 173 si, in special, a art.172 alin. 8, rezulta ca aparatorul ce trebuie sa acorde asistenta juridica inculpatului (si care poate fi ales sau desemnat din oficiu) trebuie sa fie un avocat care sa faca parte din "baroul de avocati" (intrucat in cazul neasigurarii asistentei juridice, obligatie ce-i revine aparatorului, organele judiciare pot "sesiza conducerea baroului de avocati spre a lua masuri").
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. b din "Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat", republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (ultimele prin Legile 255/2004 si 280/2004), asistenta juridica in fata instantelor judecatoresti  si a organelor de urmarire penala se face de catre avocati. Potrivit art. 2 alin. 3 din aceeasi lege avocatul este cel care are dreptul sa asiste si sa reprezinte persoanele fizice, printre altele, in fata instantelor autoritatii judecatoresti si a organelor de urmarire penala.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 51/1995 profesia de avocat se exercita numai de catre avocatii inscrisi in tabloul baroului din care fac parte,  barou component al Uniunii Nationale a Barourilor din Romania (U.N.B.R.) si numai in conformitate cu dispozitiile acestei legi si ale Statutului profesiei. Potrivit art. 1 alin. 3 din Legea nr. 51/1995 constituirea si functionarea de barouri in afara U.N.B.R. sunt interzise, iar actele de constituire si de inregistrare a acestora sunt nule de drept. De asemenea, conform art. 82 alin Legea nr. 51/1995, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 255/2004, de la data intrarii in vigoare a acesteia din urma: "persoanele juridice sau fizice care au fost autorizate in baza altor acte normative ori au fost incuviintate prin hotarari judecatoresti sa desfasoare activitati de consultanta, reprezentare sau asistenta juridica, in orice domeniu, isi inceteaza activitatea; continuarea unor asemenea activitati constituie infractiune si se pedepseste potrivit legii penale; de asemenea, la  aceeasi data inceteaza de drept efectele oricarui act normativ, administrativ sau jurisdictional prin care au fost recunoscute ori incuviintate activitati de consultanta, reprezentare si asistenta juridica contrare dispozitiilor prezentei legi"; exceptie fac doar consilieri juridici (alin.3).
Pe de alta parte, potrivit art. 48 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 baroul este constituit din toti avocatii dintr-un judet sau din municipiul Bucuresti, iar potrivit art. 57 din aceeasi lege U.N.B.R. (ce este succesoarea de drept a Uniunii Avocatilor din Romania) este formata din toate barourile din Romania, fiind persoana juridica de interes public (din analiza disp. art.28-35 din "Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice", a Legii nr.51/1995, cat si a "Decretului - Lege nr.90/1990 privind unele masuri pentru organizarea si exercitarea avocaturii in Romania",abrogat, rezulta ca U.N.B.R. este o persoana juridica infiintata prin lege, nefiind supusa obligativitatii "inregistrarii ori inscrierii") ; conform art. 57 alin. 4 baroul de avocati se constituie si functioneaza numai in cadrul U.N.B.R., potrivit legii mai sus-mentionate.
            Prin deciziile nr. 44/2003, 321/2004, 233/2004, 88/2005 si 260/2005, definitive si general obligatorii, Curtea Constitutionala a respins exceptiile de neconstitutionalitate ale disp. art. 48 alin. 1, art. 57 alin. 1, 3 si/sau 4, cat si ale art.82 din Legea nr. 51/1995, statuand ca "avocatura este un serviciu public care este organizat si functioneaza pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitata de un corp profesional selectat si functionand dupa reguli stabilite de lege".
         Prin hotararea asupra admisibilitatii cererii nr. 24057/2003 (in cauza Pompiliu Bota contra Romaniei) C.E.D.O. a decis ca in Romania exercitarea profesiei de avocat este posibila doar in  cadrul U.A.R. (actuala U.N.B.R.) si doar in conditiile respectarii Legii nr. 51/1995, Uniunea "fiind instituita" in baza acestei legi  si urmarind "un scop de interes general, respectiv promovarea unei asistente juridice adecvate si, implicit, promovarea justitiei insasi". C.E.D.O. a statuat ca Uniunea "nu poate fi analizata ca asociatie in sensul art.11 al Conventiei".
Din adresele nr. 896/15.11.2004 a U.N.B.R. si nr. 2043/30.11.2005 a U.N.B.R. - Baroul Iasi, depuse in recurs de avocatul ales al inculpatului Z.L.N., d-na M. N., rezulta ca dl. N. V. (care l-a asistat pe acesta in cursul urmaririi penale si in fata primei instante) nu este inscris ca avocat in Baroul Iasi si nici intr-un alt barou din tara si, prin urmare, nu face parte din U.N.B.R. (infiintata in virtutea Legii nr. 51/1995).
Pe toate inscrisurile atasate de dl. N.V. la dosar, acesta a aplicat impresiunea unei stampile pe care apare mentiunea U.N.B.R. - Baroul Iasi identica cu cea aprobata prin Anexa XXI a Statutului profesiei de avocat adoptat de U.N.B.R. (publicat in M. Of. nr. 45/31.02.2005), desi acesta nu face parte din U.N.B.R., ci probabil dintr-o organizatie, asociatie cu aceeasi denumire, ceea ce nu este posibil.
Din analiza coroborata a dispozitiilor din Legea nr. 51/1995, mai sus citate, se constata, ca in Romania profesia de avocat si, implicit, acordarea asistentei juridice poate fi facuta numai in conditiile acestei legi si numai de persoane inscrise in U.N.B.R. Numai aceste persoane pot avea calitatea de aparator in sensul Codului de procedura penala. Si cum  in sistemul de drept romanesc, de principiu, doar, legea constituie izvor de drept (nu si eventualele hotarari judecatoresti de infiintare a unor barouri paralele celor prevazute de Legea nr. 51/1995 sau a unor asociatii cu obiect de activitate similar, tinand cont si de disp. art. 1 alin. 3 si art. 82 din Legea nr. 51/1995) se constata ca dl. N. V. nu are calitatea de avocat.
        Ca atare, tribunalul constata ca, in speta, inculpatul Z. L. N. nu a beneficiat de asistenta juridica obligatorie si calificata a unui avocat care sa aiba aceasta calitate. De altfel, analiza motivelor de recurs intocmite  de dl. N.V. - unde se fac referiri la institutii juridice fara legatura cu acest moment procesual - este elocventa. Prin urmare, toate actele de procedura efectuate de organele de urmarire penala, inclusiv propunerea de arestare preventiva (cat si cele facute de prima instanta) sunt lovite de nulitate absoluta prev. de art. 197 alin. 2 Cod pr. penala.
                                    *             *              *
Chiar daca dl. N.V. nu are calitatea de avocat, aceasta imprejurare nu se rasfrange si asupra regularitatii declararii recursului, insusit de inculpat in fata instantei de control. Pe de o parte, dl. N.V. a promovat recursul cel putin in baza unui mandat (deci in calitatea de reprezentant conventional), iar, pe de alta parte, inculpatul nu poate fi sanctionat cu o eventuala constatare a neregularitatii introducerii caii de atac, in conditiile in care el insusi, se pare, ca a fost indus in eroare, crezand ca, intr-adevar, persoana sus-mentionata are calitatea de avocat in sensul legii. Cu alte cuvinte, inculpatul nu poate fi sanctionat in acest mod pentru o eventuala lipsa de diligenta in alegerea avocatului , mai ales ca dl. N.V. s-a legitimat inclusiv in fata organelor judiciare ca fiind un avocat din cadrul  Uniunii Nationale a Barourilor din Romania (U.N.B.R.) - Baroul Iasi.
c) Cat priveste intrunirea conditiilor prevazute de art. 143 si art. 148 lit. f si h Cod pr. penala
         S-a aratat ca pentru a se dispune arestarea preventiva, mai intai, este necesar sa existe probe sau indicii temeinice ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala ar fi savarsit fapta pentru care este cercetata (in sensul art.143 C. pr. pen.) Or, in ceea ce-l priveste pe inculpatul Z. L. N., probele administrate de organele de urmarire penala nu dovedesc, fara echivoc, maniera in care inculpatul ar fi fost implicat in acele evenimente si cu atat mai putin contributia sa. Singurele probe certe impotriva sa sunt declaratiile a trei agenti de paza, date dupa 4 luni de la producerea evenimentelor, cu prilejul celei de a treia sau a patra reaudieri. In ceea ce-l priveste pe inculpatul S.D. s-a retinut ca nu exista nici un martor care sa fi sustinut ca l-ar fi vazut avand vreo contributie la comiterea faptelor penale imputate; nici chiar partile vatamate nu fac vreo referire expresa la acesta din care sa rezulte contributia sa.
           Nici disp. art. 148 lit. h Cod pr. penala nu sunt intrunite intrucat nu se poate sustine, cu temei, ca dupa 4 luni de zile de la producerea acelor evenimente (scandal la o discoteca si pe strazi cu participarea unui numar mare de persoane si agresarea unor agenti de paza, dar nu numai), data fiind si natura infractiunilor pretins a fi fost comise (art. 321 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 217 alin. 1 Cod penal), eventual pericol pentru ordinea publica pe care l-ar reprezenta lasarea in libertate a inculpatilor mai este real si actual. In plus, nu exista nici probe certe din care sa rezulte, la acest moment, un asemenea pericol, mai ales ca nu este clar stabilita contributia (vreo) inculpatilor la derularea acelor incidente in care se pare ca nu ar fi avut  rolul esential atribuit de organele de cercetare penala, ci din contra.
         In ceea ce-l priveste antecedentele penale ale inculpatului S.D. s-a retinut ca singure, acestea nu pot justifica luarea masurii arestarii preventive, dupa cum, in mod constant, a decis si C.E.D.O. in jurisprudenta sa.