Plangere impotriva incheierii Curtii de Conturi

 Ca efect al declinarii materiale de competenta, s-a inregistrat pe rolul prezentului Tribunal, la numarul ___/99/2012, plangerea formulata de catre reclamantul TS impotriva Incheierii nr. __/13.10.2011 a Curtii de Conturi Iasi, prin care s-a respins contestatia nr. __../DEA/29.07.2011 promovata de TS impotriva deciziei nr. __/44 din 15.07.2011, emisa de Directorul Camerei de Conturi Suceava.
 A mai solicitat reclamantul si suspendarea executarii deciziei nr. _../15.07.2011 pana la solutionarea irevocabila a cauzei, in baza art. 15 si 14 din legea nr. 554/2001
 In motivarea cererii sale reclamantul a sustinut urmatoarele:
 Avand in vedere situatia specifica a activitatii de expertiza tehnica judiciara reglementata de O.G. nr. 2/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv faptul ca durata proceselor in care se dispune efectuarea unor asemenea expertize poate dura mai multi ani, termenul de prescriptie nu poate curge decat de la data la care instanta s-a pronuntat asupra dosarelor printr-o hotarare definitiva si irevocabila.
 Suma de 26.106,13 lei mentionata in raportul de audit reprezinta onorarii experti incasate in perioada 2003-2007, in dosare ce au fost finalizate in perioada 2008-2010, neincadrandu-se in termenul general de prescriptie de 3 ani, considerand acest termen calculat de la data inchiderii dosarului prin pronuntarea hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile si nu de la data intrarii sumelor in cont.
 Precizeaza ca exista situatii in care, dupa o perioada nedeterminata, dosarele suspendate se pot repune pe rol, instanta solicitand efectuarea expertizei si comunicarea sumei, conform chitantelor depuse la dosar, pentru expertul numit in cauza, sau poate dispune restituirea sumei incasate in urma cu cativa ani, partilor din dosar, in situatia revenirii la expertiza.
 Din motivele aratate, termenul de prescriptie pentru aceste sume incasate in cazul expertizelor judiciare nu poate curge decat de la data pronuntarii dosarelor.
 In perioada derularii misiunii de audit, TS a virat la bugetul statului sume reprezentand onorarii experti considerate de catre echipa de audit ca fiind prescrise si a efectuat analiza la zi a soldului contului 462.1.2. "Creditori necomerciali - Biroul de expertiza", detaliindu-se sumele din cont pe fiecare dosar in parte si in functie de vechimea soldului, de la data intrarii in cont.
 Cu toate acestea, TS este in imposibilitatea de a aplica masura dispusa prin decizia in cauza ("virarea catre bugetul de stat a sumelor pentru care dreptul de a solicita restituirea ori plata s-a stins prin prescriptie" - Decizia _./15.07.2011, punctul 1, paragraful 4), intrucat, asa cum s-a invocat si in contestatie, din continutul deciziei nu reiese data de la care incepe sa curga termenul de prescriptie, atata vreme cat acest termen de prescriptie a ramas in divergenta, motivarea fiind prezentata anterior (a se vedea nota de conciliere nr. __./DEA/02.06.2011).
 In incheierea nr. __/13.10.2011, consilierii Curtii de Conturi au consemnat, in motivarea respingerii acestui capat al contestatiei, ca "nu s-a pus in discutie prescriptia dreptului pentru sumele inregistrate in soldul contului creditor, reprezentand onorarii experti tehnici judiciari, ci doar faptul ca nu a fost analizat lunar soldul contului creditor, in vederea clarificarii sumelor retinute nejustificat in acest cont potrivit cap. II, pct. 2.4 din OMFP 59/2011".
 Ori, atata vreme cat prin decizie nu s-a stabilit care este termenul de prescriptie si data de la care acesta incepe sa curga, este evident ca nu se poate stabili care sunt sumele retinute nejustificat in acest cont si, drept consecinta, nici nu se poate "vira catre bugetul de stat sumele pentru care dreptul de a solicita restituirea ori plata s-a stins prin prescriptie".
 In luna octombrie 2008, in baza sentintelor judecatoresti definitive si executorii nr. _/19.05.2008, _../20.02.2008 si nr. _./21.04.2008 pronuntate de Tribunalul Suceava si sentinta nr. __./M/25.03.2008 pronuntata de Tribunalul Brasov, TS a achitat o transa de 30% din valoarea acestor titluri executorii.
 Ulterior, prin Deciziile Curtii de Apel Suceava si Curtii de Apel Brasov nr. __../19.11.2009, nr. _../07.05.2009, __/13.12.2009, respectiv nr. _../22.04.2009 s-au admis recursurile si au fost modificate sentintele atacate in sensul respingerii actiunilor reclamantilor.
 Intrucat aceste decizii nu au constatat ca reclamantii trebuie sa restituie TS sumele platite in conditiile de mai sus, pentru recuperarea sumelor si obtinerea titlurilor executorii care sa constate creanta TS asupra reclamantilor, acesta s-a adresat instantei de judecata prin formularea actiunilor care s-au concretizat in deschiderea dosarelor nr. _/86/2010, nr. __/86/2010, nr. _../86/2010 si nr. __/86/2010.
 Referitor la constatarea mentinuta in decizia nr. .. din 15.07.2011, respectiv ca "nu au fost dispuse masuri pentru recuperarea acestor creante", readuce in atentie faptul ca tocmai in urma actiunilor judecatoresti initiate de TS, prin sentintele civile nr. _/22.02.2011, nr. _../22.02.2011 si nr. _/22.02.2011 reclamantii din dosarele sus mentionate au fost obligati la plata sumelor incasate in baza titlurilor executorii, asa cum au fost acestea prezentate mai sus. Tot in aceleasi sentinte, prin admiterea cererii reconventionale formulate de reclamanti, instanta stabileste si modalitatea de recuperare a acestor sume, dispunand "compensarea datoriilor reciproce dintre parti".
 Avand in vedere cele expuse anterior, se observa ca momentul constatarii dreptului la creanta al TS este cel al pronuntarii hotararilor judecatoresti care obliga la plata prin compensare a sumelor stabilite (22.02.2011 data sentintelor, 16.03.2011 data comunicarii acestora). De altfel, in cuprinsul acestor sentinte civile, instanta motiveaza ca la momentul formularii cererii reconventionale (adica pe parcursul derularii procesului) "creanta reclamantului nu era certa, lichida si exigibila, insa dobandeste aceste caractere la momentul pronuntarii acestei hotarari - care este definitiva si executorie de drept".
 Intrucat, potrivit cap. III, pct. 3.2 din OMFP nr. 1917/2005 se stipuleaza ca inregistrarea in contabilitate a creantelor si datoriilor se efectueaza in momentul constatarii drepturilor si obligatiilor, TS nu avea cum sa inregistreze in situatiile financiare aferente anului 2010 - contul 4282 aceste creante, care au devenit certe, lichide si exigibile in momentul pronuntarii sentintelor judecatoresti ca urmare a actiunilor intreprinse de ei in instanta, respectiv la data de 22.02.2011.
 Nu pot fi elaborate si implementate proceduri operationale proprii cu privire la taxele judiciare de timbru in conditiile OMFP nr. 946/2005, atata vreme cat modul de stabilire a taxelor judiciare de timbru si verificarea indeplinirii obligatiei de plata a acestora sunt atributiile exclusive ale instantei de judecata, iar TS, in calitate de institutie cu personalitate juridica al carei conducator este ordonator tertiar de credite, nu are nici o obligatie in a urmari incasarea veniturilor din taxele judiciare de timbru si in a raporta aceste venituri in situatiile financiare trimestriale si anuale.
 Conform art. 18 din legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile ulterioare, "determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de catre instanta de judecata sau, dupa caz, de Ministerul Justitiei. Impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeasi instanta, in termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicarii sumei datorate. Cererea se solutioneaza in camera de consiliu de un alt complet, fara citarea partilor, prin incheiere irevocabila. In cazul admiterii integrale sau partiale a cererii de reexaminare, taxa de timbru se restituie total ori, dupa caz, proportional cu reducerea sumei contestate".
 Prin urmare, din interpretarea unitara a textului legal anterior mentionat, rezulta neindoielnic faptul ca, in sensul legii, prin instanta de judecata se intelege completul de judecata, stabilirea cuantumului taxei judiciare de timbru nefiind o simpla activitate administrativa ci un act cu efecte procedurale importante intrucat neachitarea taxei in cuantumul stabilit de completul de judecata investit cu solutionarea cauzei sanctiunea este anularea cererii ca netimbrata sau insuficient timbrata, dupa caz.
 Initierea procedurilor necesare armonizarii prevederilor Legii nr. 146/1997 cu NM de aplicare a acestei legi aprobate prin OMJ nr. 760/1999 nu este de competenta ordonatorului tertiar de credite, acesta neavand drept de initiativa legislativa.
 Legat de constatarea auditorilor in ceea ce priveste taxele judiciare de timbru nu au fost respectate prevederile art. 2, art. 6, art. 11, art. 17 din legea contabilitatii si ale cap. I, pct. 1.4.1, cap. III A, pct. 2.2 alin. 1 din OMFP nr. 1917/2005, reitereaza faptul ca aceste venituri sunt ale bugetelor locale (art. 295 alin. 11 lit.c din legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal), neputand fi, in nici un fel, evidentiate in contabilitatea TS.
 De altfel, in structura bugetului de venituri si cheltuieli a Ministerului Justitiei nu exista o asemenea subdiviziune a clasificatiei bugetare, care sa priveasca veniturile din colectarea taxelor judiciare de timbru.
 In drept, reclamantul a invocat punctele 227-228 din Hotararea Curtii de Conturi a Romaniei nr. 130/2010, iar in dovedirea actiunii a administrat proba cu inscrisuri.
 
 Parata Curtea de Conturi a Romaniei a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii motivand ca:
 Abaterea de la legalitate constatata si consemnata in procesul-verbal de constatare nr. _../03.06.2011, se refera la faptul ca persoanele din cadrul TS care au atributii in domeniul organizarii si conducerii activitatii contabile, nu au analizat lunar soldurile conturilor contabile, iar la intocmirea situatiilor financiare, inclusiv a bilantului contabil la data de 31.12.2010 nu au clarificat sumele care se mentin nejustificat in contul 462 "Creditori", obligatii reglementate la punctul 2.4 din dispozitiile Normelor Metodologice privind intocmirea si depunerea situatiilor financiare ale institutiilor publice la 31 decembrie 2010, aprobate prin Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 59/2011.
 In actiune se recunoaste faptul ca, anterior anului 2010 au fost analizate sumele evidentiate in contul 462 "Creditori", constatandu-se sume prescrise care au fost virate la bugetul de stat, dupa cum urmeaza: "Anterior misiunii de audit asupra situatiilor financiare ale anului 2010, cu OP ../08.05.2007 si OP ../17.11.2009, TS a virat la bugetul statului sume prescrise, rezultate din analiza asupra soldurilor conturilor analitice din evidenta contabila, calculand termenul de prescriptie ca fiind de trei ani de la data solutionarii dosarelor in care sumele au fost incasate".
 Pentru anul 2010, nu s-a realizat aceasta analiza pana la intocmirea situatiilor financiare. Pe parcursul efectuarii misiunii de audit financiar, s-a facut aceasta analiza asupra esantionului selectat din cadrul categoriilor de operatiuni selectate de auditorii publici externi din situatiile financiare intocmite pentru exercitiul bugetar 2010. confirmarea acestui aspect a fost consemnat si in actiune, respectiv: "In perioada derularii misiunii de audit, cu OP nr. __../31.05.2011, TS a virat la bugetul statului suma de 26.106,13 lei, reprezentand onorarii experti constatate de catre echipa de audit ca fiind prescrise".
 Mentioneaza faptul ca "Situatia privind sumele mentinute nejustificat in evidenta contabila a TS la data de 31.12.2010, in contul 462 "Creditori", reprezentand onorarii expertize aferente dosarelor solutionate, pentru care termenul de a cere executarea silita s-a stins prin prescriptie", a fost semnata de reprezentantii TS fara obiectiuni - anexa nr. 1 la procesul-verbal de constatare nr. _../03.06.2011.
 Evidenta extracontabila a creantelor fata de personal, care au fost stabilite prin sentintele civile nr. ../22.02.2011, nr. ..22.02.2011, nr. ..22.02.2011, contravine normelor si prevederilor legale din domeniul contabilitatii, in ceea ce priveste inregistrarea cronologica si sistematica a operatiunilor economico-financiare pe baza principiilor contabilitatii de drepturi si obligatii (angajamente), respectiv atunci cand se produc si nu pe masura ce numerarul sau echivalentul sau este incasat sau platit. Raportarea la situatiile financiare ale perioadelor de raportare, inclusiv bilantul contabil se face numai pentru activele (care includ si creantele), datoriile si capitalurile care sunt inregistrate in evidenta contabila. Operatiunile economico-financiare care sunt evidentiate extracontabil nu sunt raportate in situatiile financiare.
 Astfel, potrivit prevederilor art. 2 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata 2008, cu modificarile si completarile ulterioare, "Contabilitatea, ca activitate specializata in masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, precum si a rezultatelor obtinute din activitatea persoanelor juridice si fizice prevazute la art. 1, trebuie sa asigure inregistrarea cronologica si sistematica _". Conform prevederilor art. 14 si art. 16 din legea nr. 82/1991, creantele se inregistreaza in contabilitate la valoarea nominala, iar contabilitatea se tine pe categorii, precum si pe fiecare persoana fizica sau juridica.
 De asemenea, potrivit pct. 1.1 din OMFP nr. 1.917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea si conducerea contabilitatii institutiilor publice, Planul de conturi pentru institutiile publice si instructiunile de aplicare a acestuia, cu modificarile si completarile ulterioare, institutiile publice au obligatia sa conduca contabilitatea in partida dubla cu ajutorul conturilor prevazute in planul de conturi general cu ajutorul carora inregistreaza operatiunile economico-financiare pe baza principiilor contabilitatii de drepturi si obligatii (de angajamente), respectiv in momentul producerii acestora si nu in momentul incasarii sau platii.
 Momentul inregistrarii creantelor in evidenta contabila este reglementata de cap. III A pct. 3.2 din OMFP nr. 1917/2005 care stipuleaza: "_ Inregistrarea in contabilitate a creantelor si datoriilor se efectueaza in momentul constatarii drepturilor si obligatiilor".
 Inregistrarile in contabilitate se efectueaza cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor dupa data de intocmire sau de intrare a acestora in unitate si sistematic, in conturi sintetice si analitice, in conformitate cu regulile stabilite pentru forma de inregistrare in contabilitate "maestru-sah". Pentru a putea fi inregistrate in contabilitate, operatiunile economico-financiare trebuie sa fie inscrise in documente originale, intocmite sau reconstituite, potrivit legii - pct. 1.4.1. si 1.4.5. din OMFP nr. 1917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea si conducerea contabilitatii institutiilor publice, Planul de conturi pentru institutiile publice si instructiunile de aplicare a acestuia, cu modificarile si completarile ulterioare.
 O.M.J. nr. 760/C/1999 reglementeaza si modul de stabilire, evidentiere si incasare a impozitelor incasate din onorariile avocatilor, notarilor publici, executorilor judecatoresti si a cheltuielilor judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justitiei si Ministerului Public pentru desfasurarea proceselor penale, care sunt suportate de parti sau de alti participanti la proces.
 Prevederile O.M.J. nr. 760/C/1999, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, sunt in vigoare si aplicabile si in exercitiul bugetar al anului 2010, chiar daca, asa cum sustine reclamantul "_ filosofia Legii nr. 146/1997 s-a schimbat in timp ca urmare a numeroaselor modificari survenite asupra textelor acesteia_". Precizeaza ca actele normative trebuie aplicate intocmai si nu in functie de filosofia pe care o dezvolta.
 Procedura de stabilire si incasare a taxelor judiciare nu "_reprezinta un act mult mai complex cu valente jurisdictionale_", dupa cum se consemneaza in actiune, fiind o sarcina administrativa a instantelor judecatoresti si nu constituie obiect al activitatii lor de judecata, conform prevederilor art. 34 din anexa la O.M.J. nr. 760/C/1999: "Incadrarea in tariful taxelor judiciare de timbru de catre instantele judecatoresti constituie o sarcina administrativa stabilita de lege a acestor organe, in calitatea lor de prestatoare de servicii taxabile, si nu constituie obiect al activitatii lor de judecata".
 In cadrul TS, stabilirea taxelor de timbru se realizeaza in baza dispozitiilor Legii nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, a dispozitiilor privind atributiile personalului din instantele judecatoresti stabilite prin legea nr. 303/2004 privind organizarea judiciara si a regulamentului de ordine interioara a instantelor judecatoresti aprobat prin Hotararea nr. 387/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificarile si completarile ulterioare, fara a exista proceduri proprii privind stabilirea si inregistrarea taxelor judiciare de timbru.
 Afirmatia ca: "Elaborarea si implementarea procedurilor operationale proprii privind stabilirea, urmarirea, inregistrarea si incasarea taxelor judiciare de timbru pentru toate actiunile si cererile introduse la instantele judecatoresti sunt ilegale" este contrazisa de prevederile OMFP nr. 946/2005 pentru aprobarea Codului controlului intern, cuprinzand standardele de management/control intern la entitatile publice si pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial. In Anexa 1 la OMFP nr. 946/2005 este prezentat Standardul 17 - Proceduri, care prevede elaborarea procedurilor scrise pentru toate activitatile din cadrul entitatii publice si comunicarea acestora tuturor salariatilor/personalului implicati/implicat. Entitatea publica trebuie sa se asigure ca, pentru orice actiune si/sau eveniment semnificativ, exista o documentatie adecvata si ca operatiunile sunt consemnate in documente. Documentatia cuprinde, politici administrative, manuale, instructiuni operationale, check-lists-uri sau alte forme de prezentare a procedurilor si asigura continuitatea activitatii, in pofida fluctuatiei de personal. Lipsa documentatiei, caracterul incomplet si/sau neactualizarea acesteia constituie riscuri in realizarea obiectivelor entitatii publice.
 Prevederile art. 2, art. 6, art. 11 si art. 17 alin. 2 si 3 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare si cele ale cap. I pct. 1.1 alin. 11, pct. 1.4.1., cap IV pct. 2.2 alin. 1 din OMFP nr. 1917/2005 nu au fost respectate de catre TS, dupa cum se afirma in contestatie, deoarece taxele judiciare de timbru nu au fost inregistrate in evidenta contabila. Conform acestor acte normative, institutiile publice au obligatia de a inregistra operatiunile economico-financiare pe baza principiilor contabilitatii de drepturi si obligatii (de angajamente), respectiv in momentul crearii, transformarii sau disparitiei/anularii unei valori economice, a unei creante sau unei obligatii.
 De asemenea, institutiile publice au obligatia de a consemna operatiunile economico-financiare la momentul efectuarii lor in documente justificative pe baza carora se fac inregistrari in jurnale, fise si alte documente contabile dupa caz.
 Veniturile se inregistreaza in contabilitatea institutiilor publice, pe baza documentelor care atesta crearea dreptului de creanta sau in momentul incasarii efective a acestora, in situatia in care nu exista documente anterioare incasarii pentru inregistrarea creantei.
 In speta, cuantumul taxei judiciare de timbru se stabileste de catre instanta judecatoreasca, se comunica in scris platitorului si se justifica plata taxei prin depunerea la dosarul cauzei a dovezii ca s-a achitat (art. 29 alin. 1 si 2, art. 32 alin. 1 din OMJ nr. 760/C/1999). Deci, se intocmesc documente justificative in care se consemneaza cuantumul si plata taxei judiciare de timbru, care trebuie inregistrate in contabilitate.
 Reprezentantii legali ai TS sustin ca prevederile OMJ nr. 760/C/1999 nu se aplica in cazul taxelor judiciare de timbru pe motiv ca "_aceste venituri sunt ale bugetelor locale_", aspect care este contrazis de faptul ca, au fost modificate doar prevederile referitoare la destinatia resurselor financiare, in sensul ca taxele judiciare constituie integral venituri ale bugetelor locale - art. 26 alin. 4 din legea nr. 146/1997 cu modificarile si completarile ulterioare: "Sumele provenind din taxele judiciare de timbru se constituie venituri la bugetele locale".
 Unitatile administrativ-teritoriale nu au nici o implicare in stabilirea si incasarea taxelor judiciare de timbru, care sunt stabilite de instanta de judecata, platite direct in contul bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale in a carei raza isi are domiciliul sau, dupa caz, sediul fiscal, persoanele care au introdus actiunile si cererile la instantele judecatoresti, dupa cum stipuleaza prevederile art. 18, art. 19 si art. 20 alin. 1 si alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, care sunt prezentate in continuare.
 De asemenea, obligatia verificarii corectitudinii conturilor in care s-au depus sau virat taxele judiciare de timbru, este a persoanei care primeste actiunea sau cererea, sau judeca dosarul - art. 32 din anexa la OMJ nr. 760/C/1999.
 Dupa cum s-a aratat in cele ce preced, nu se poate pune problema ilegalitatii deciziei a carei suspendare se cere, deoarece aceasta, atat pe fond, cat si pe forma, este in stricta conformitate cu legea. Acestea sunt, asa cum s-a confirmat in doctrina, dar si in practica, doua conditii care trebuie indeplinite in mod cumulativ. Asadar, sunt aspecte care scot in evidenta caracterul ilegal al actului si abuzului autoritatii.
 Isi mentine punctul de vedere conform caruia, pana la momentul in care este stabilit cuantumul prejudiciului nu se justifica aplicarea art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificarile si completarile ulterioare.
 Daca instanta procedeaza la suspendarea actelor de control ale Curtii de Conturi prin care se constata, conform competentelor actuale, faptul ca s-au produs niste incalcari ale legislatiei si se dispun masuri pentru stabilirea si recuperarea unor eventuale prejudicii produse prin aceste nereguli, inseamna ca vor da girul abuzului in administratie, incalcarii legilor ce reglementeaza cheltuirea banului public si denaturarii ideii de legalitate a acestui foarte important segment al unui stat de drept, care este legalitatea in general si legalitatea cheltuirii banului public in particular.
 
 Actiunea reclamantului va fi admisa in parte pentru considerentele ce vor fi expuse.
 Ca urmare a actiunii de audit financiar realizate cu privire la conducerea contabilitatii si inregistrarea operatiunilor economico-financiare efectuate de catre TS, Camera de Conturi Suceava a intocmit Decizia nr. __/44/15.07.2011.
 Reclamantul TS a formulat contestatie impotriva acestei Decizii, contestatie ce a fost respinsa de catre parata Curtea de Conturi Iasi prin incheierea nr. __/13.10.2011.
 Tribunalul retine ca masurile dispuse la punctul 1 al deciziei nr. __/15.07.2011, emisa de parata Camera de Conturi Suceava vizeaza doua aspecte distincte, primul constand in modul in care reclamantul a analizat soldul contului sintetic de gradul II 462.1, reprezentand onorariile aferente expertizelor incasate de TS in cadrul actiunilor judecatoresti si neachitate expertilor tehnici iar cel de-al doilea constand in neinregistrarea in evidenta contabila sintetica si analitica a creantelor in legatura cu personalul.
 
 1. Privitor la sumele constand in onorariile expertilor tehnici, instanta retine ca reclamantul TS a dat curs deja masurilor dispuse prin decizia nr. __/15.07.2011, asa cum reiese chiar din cuprinsul contestatiei indreptate impotriva acestei decizii, si: a stabilit atributii clare in fisa postului cu privire la analiza lunara a conturilor bilantiere privind activitatea de expertiza contabila, analiza in functie de vechime a sumelor provenite din onorariile expertizelor judiciare, clarificarea sumelor pentru care dreptul la actiune a fost prescris; a efectuat analiza la zi a componentei soldului contului 4621.02, detaliind sumele din cont pe fiecare dosar si in functie de vechimea soldului; a virat, in perioada derularii misiunii de audit, la bugetul statului, suma de 26.106,13 lei, constatata a fi prescrisa de catre expertii auditori.
 Tribunalul retine ca, privitor la aceasta chestiune, singura problema litigioasa ridicata de catre reclamant vizeaza stabilirea momentului de la care ar trebui sa curga termenul de prescriptie.
 Coroborand dispozitiile art. 1 si 23 din Decretul nr. 167/1958 cu cele ale art. 22 si 23 din O.G. nr. 2/2000, instanta considera ca termenul de prescriptie de 3 ani, in care expertii judiciari contabili pot cere plata sumelor reprezentand onorariile aferente expertizelor realizate, curge de la data la care organul cu atributii jurisdictionale a instiintat biroul local de expertize in vederea efectuarii platii.
 Prin urmare, nu are relevanta momentul la care a devenit definitiva si irevocabila hotararea judecatoreasca prin care s-a solutionat procesul in cadrul caruia a fost efectuata expertiza.
 In plus, Tribunalul observa ca Decizia nr. _../15.07.2011 nu cuprinde nici o dispozitie obligatorie referitoare la modul de stabilire a prescriptiei ci doar o sarcina adresata reclamantului de a vira catre bugetul de stat sumele pentru care dreptul de a solicita restituirea ori plata s-a stins prin prescriptie.
 In concluzie, constatand ca reclamantul nu a exhibat nici un element de nelegalitate cu privire la aceasta masura, Tribunalul va mentine solutia paratelor.
 
 2. Referitor la inregistrarea in contabilitate a creantelor fata de salariati, rezultate din hotarari judecatoresti, Tribunalul constata ca actiunea reclamantului este fondata pentru argumentele urmatoare:
 Astfel, in baza sentintelor judecatoresti definitive si executorii nr. _/2008, nr. 342/2008 si nr. ../2008, pronuntate de Tribunalul Suceava si nr. ../2008, pronuntata de Tribunalul Brasov, a fost achitata o transa de 30% din valoarea acestor titluri reclamantilor salariati ai TS.
 Toate aceste sentinte au fost modificate in sensul respingerii actiunii reclamantilor prin Deciziile nr. ../19.11.2009, nr. ..17.05.2009 si nr. ../13.12.2009, pronuntate de Curtea de Apel Suceava, respectiv nr. ..22.04.2009 a Curtii de Apel Brasov.
 Ulterior, prin sentintele civile nr. ../22.02.2011, nr. ../22.02.2011 si nr. ../22.02.2011, reclamantii din dosarele de mai sus au fost obligati la plata sumelor incasate iar ca modalitate practica de stingere a debitelor instantele au dispus compensarea datoriilor reciproce.
 Paratele Camera de Conturi Suceava si Curtea de Conturi au stabilit ca momentul inregistrarii in contabilitate a creantelor este cel al pronuntarii Deciziilor Curtii de Apel Suceava si Curtii de Apel Brasov, prin care s-au admis recursurile Tribunalului Suceava si au fost respinse actiunile reclamantilor-angajati.
 Insa, in conditiile in care, prin aceste decizii date in recurs nu s-a dispus sub nici o forma repunerea partilor in situatia anterioara si nici obligarea reclamantilor-angajati la returnarea sumelor deja primite in baza sentintelor desfiintate, instanta apreciaza ca deciziile mentionate nu constata dreptul TS de a-i fi restituite sumele achitate in temeiul titlurilor executorii anulate.
 Acest drept a fost stabilit posterior prin sentintele pronuntate de Tribunalul Suceava avand numerele ___. din 22.02.2011.
 In consecinta, instanta considera ca momentul constatarii dreptului reclamantului de a-i fi achitate sumele platite angajatilor sai este cel al pronuntarii sentintelor nr. ___, respectiv 22.02.2011.
 Dar acest moment nu se incadreaza in perioada cu privire la care parata Camera de Conturi Suceava a realizat controlul.
 Din procesul-verbal de constatare nr. _./03.06.2011, intocmit de parata, rezulta ca auditorii publici externi au analizat Contul anual de executie al bugetului de stat pentru anul 2010 la TS.
 Potrivit art. 2 pct. 1 din legea nr. 500/2002, privind finantele publice, an bugetar este anul financiar pentru care se aproba bugetul, calendaristic incepand la data de 01 ianuarie si incheindu-se la 31 decembrie.
 Conform art. 2 pct. 26 din aceeasi lege, exercitiul bugetar este perioada egala cu anul bugetar pentru care se elaboreaza, se aproba, se executa si se raporteaza bugetul.
 Reiese din interpretarea acestor texte ca, din moment ce auditorii Camerei de Conturi Suceava au verificat exercitiul bugetar pentru anul 2010, perioada asupra careia pot face constatari este cea cuprinsa intre 01.01.2010 si 31.12.2010.
 Dar momentul constatarii creantelor datorate catre TS de catre salariatii sai este 22.02.2011, astfel incat, aceste creante nu pot fi prevazute in bugetul anului 2010 ci, eventual, al anului 2011.
 In concluzie, tribunalul apreciaza a fi neintemeiata constatarea paratei Camera de Conturi Suceava ca reclamantul ar fi incalcat dispozitiile art. 11 din legea nr. 82/1991 si punctul 1.4.1. cap. I din O.M.F.P. nr. 1917/2005 si va anula masurile dispuse prin decizia nr. ___/15.07.2011 privitoare la inregistrarea in contabilitate a sumelor de recuperat de la salariati.
 
 3. La punctul 2 al deciziei nr. ___./15.07.2011 s-au dispus mai multe masuri vizand stabilirea, urmarirea si incasarea taxei judiciare de timbru.
 In primul rand, Tribunalul retine ca asupra: identificarii naturii taxabile a cererilor; determinarii cuantumului taxei judiciare; solutionarii contestatiilor indreptate impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru; aplicarii sanctiunii corespunzatoare neindeplinirii obligatiei de plata a taxei; acordarii de scutiri, reduceri, esalonari sau amanari pentru plata taxelor judiciare; restituirii taxelor judiciare si verificarii corectitudinii conturilor in care s-au depus taxele judiciare de timbru, are atributii exclusive completul de judecata caruia i-a fost repartizat spre solutionare respectiva cerere, concluzie ce se desprinde din dispozitiile art. 18, 20, 21, 23 din Legea nr. 146/1997 si art. 29, 30 si 32 din ordinul nr. 760/C/1999 al Ministerului Justitiei.
 Prin urmare, nu pot fi imputate reclamantului abaterile constatate de parata Camera de Conturi Suceava cu privire la lipsa documentelor referitoare la calcularea taxei judiciare, neexplicitarea modului de calcul si a temeiului legal, calcularea taxei in situatiile de scutire, calculare eronata a taxei, neaplicarea sanctiunii anularii cererilor ca netimbrate, revenind in totalitate judecatorului de caz respectarea sarcinilor legale ce vizeaza aceste abateri.
 De asemenea, tribunalul ia act ca prevederile Legii nr. 146/1997 si ale Ordinului nr. 760/C/1999 al Ministerului Justitiei stipuleaza proceduri clare vizand stabilirea, urmarirea si inregistrarea taxelor judiciare, iar Legea nr. 303/2004, Legea nr. 304/2004 si Hotararea C.S.M. nr. 387/2005 nu impun nici o obligatie a conducatorului instantei de judecata de a elabora proceduri proprii in acest domeniu.
 De asemenea, tribunalul are in vedere si dispozitiile art. 395 alin. 11 lit. c din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, conform carora veniturile din plata taxelor judiciare revin integral bugetelor locale.
 Cum reclamantului nu ii sunt conferite puteri in materia executarii silite a creantelor fiscale, acestea revenind doar organului fiscal competent, in speta entitatea specifica din cadrul administratiei publice locale, TS nu poate fi culpabilizat pentru urmarirea, incasarea si executarea silita a hotararilor prin care s-a dispus plata taxelor judiciare.
 
 Tribunalul ia act ca, potrivit art. 2 alin. 1 din legea nr. 82/1991, contabilitatea este o activitate specializata in masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii.
 Din moment ce sumele provenite din plata taxelor judiciare nu constituie un venit propriu al reclamantului ci al unitatii administrative teritoriale si in absenta unor norme care sa prevada inregistrarea in contabilitatea TS a veniturilor produse din achitarea taxelor judiciare, instanta constata ca nu poate fi obligat reclamantul sa inregistreze in contabilitatea sa respectivele venituri.
 
 Referitor la masura obligarii reclamantului de a initia proceduri necesare armonizarii prevederilor Legii nr. 146/1997 cu Ordinul nr. 760/C/1999 al Ministerului Justitiei, in sensul de a se stabili procedura de executare silita a hotararilor pronuntate de instanta superioara prin care se dispune plata unor diferente de taxa, cat si organele care efectueaza executarea, precum si verificarea modului de calcul al taxei, Tribunalul constata ca reclamantul nu are nici un fel de competente in domeniul executarii silite a titlurilor de creanta fiscale si nici in cel al verificarii modului de calcul al taxei.
 Pentru toate aceste ratiuni, instanta va anula masurile dispuse la punctul 2 din Decizia nr. __.15.07.2011 in privinta aspectelor expuse anterior.
 In schimb, tribunalul va mentine obligatia instituita reclamantului de a tine evidenta riguroasa a taxelor judiciare. Aceasta sarcina isi are fundamentul in dispozitiile art. 40 alin. 1 din Ordinul nr. 760/C/1999, potrivit carora, presedintii instantelor judecatoresti au obligatia tinerii unei evidente riguroase a taxelor judiciare de timbru, prin grefierul sef.
 Tribunalul retine ca, prin chiar cererea de chemare in judecata, reclamantul a recunoscut posibilitatea ca anumite informatii referitoare la taxele judiciare sa nu fi fost mentionate in aplicatia ECRIS a instantei.
 Prin urmare, cu privire la aceasta obligatie instanta va mentine actele contestate.
 Intrucat executarea masurilor dispuse prin decizia nr. __./15.07.2011, ce au fost anulate prin prezenta hotarare, este de natura a perturba grav activitatea contabila a reclamantului iar nelegalitatea acestora a fost expusa anterior, in baza dispozitiilor art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004 instanta va suspenda executarea respectivelor masuri pana la solutionarea irevocabila a cauzei.