Plangere impotriva ordonantei date de procuror - nemotivarea solutiei de catre instanta de fond si reluarea considerentelor procurorului; sanctiune.

 Plangere impotriva ordonantei date de procuror - nemotivarea solutiei de catre instanta de fond si reluarea considerentelor procurorului; sanctiune.
 
 Prin sentinta penala nr.1575 din data de 27.05.2010, Judecatoria Iasi a respins plangerea formulata de petentii C.A.I. si D.E. impotriva ordonantei din data de 15.09.2009 pronuntata in dosarul penal nr. 383/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi.
 Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
 "Din probatoriul administrat in dosarul penal nr. 383/P/2009 (plangere penala depusa de C.A.I. impotriva numitilor C. D. si C.V.; declaratia numitilor C. D. si C.V.; raportul realizat de Sectia VI Politie Iasi privind rezultatul verificarilor efectuate in plangerea numitului C. I. A.; notificarea formulata de C. D. si C. C. L. pentru evacuarea numitilor C.I.A. si C.E.; procura speciala; declaratiile petentului C.I.A.; contractul de comodat incheiat intre C.O.D. si C.C.L. - comodanti, prin mandatara C.D., si C.I.A. si C. E. - comodatari, prin care s-a oferit acestora din urma, spre folosinta, cu titlu garantat parterul imobilului situat in Iasi, str. Valea Adinca nr. 28, jud. Iasi, precum si terenul aferent pentru o perioada de 1 (un) an de la 25.08.2007 - 25.08.2008; solutia pronuntata in dosarul civil nr. 2009/245/2009, respectiv ordonanta presedintiala, prin care s-a admis in parte aceasta si s-a dispus reintegrarea temporara a reclamantului C.I.A. pentru o perioada de 4 (patru) zile in locuinta situata in Iasi, str. Valea Adinca nr. 28, pentru a-si impacheta lucrurile personale; declaratii D. E., C. E., C.D., C.V.). S-au retinut urmatoarele:
 La data de 15.08.2007 C. I.A. si C. E. au incheiat cu sotii C. Gh.V. si D. un contract de comodat in forma autentica, avand ca obiect parterul imobilului situat la nr. 28, in strada Valea Adinca din Iasi, pentru o perioada de 1 an, de la data de 25.08.2007 si pana la data de 25 august 2008. Cei doi soti C.O. D. si C. C. L. sunt proprietarii imobilului nr. 28 din strada Valea Adinca,Iasi, aflati in S.U.A, si au stabilit prin proces-verbal, de comun acord cu C.I.A. si C. E. o chirie pentru perioada derularii contractului.
 Dupa expirarea perioadei initiale chiriasii au continuat sa locuiasca in imobil, au platit chiria aferenta, pana in luna decembrie 2008, cand au aparut neintelegeri cu sotii C. care doreau majorarea chiriei.
 In luna octombrie 2008 in imobil s-a mutat si mama lui C.I. A., numita D.E.
 La finele anului 2008, intrucat negocierile au ramas fara rezultat, administratorii imobilului au hotarari sa nu ii mai gazduiasca pe chiriasi si le-au cerut sa plece.
 In seara zilei de 08.01.2009, in timp ce se aflau in imobil, intre C.I.A. a izbucnit un conflict din cauza faptului ca numitul C.Gh.V. a incercat sa opreasca electricitatea in partea de locuinta ocupata de catre chiriasi pentru a-i determina sa plece. C. I.A. a iesit pe holul unde se afla panoul electric si intalnindu-i aici pe sotii C. a inceput o discutie aprinsa, in contradictoriu cu acestia. In cursul discutiei C. D. i-a adresat cuvinte jignitoare lui C.I. A., iar C.Gh.V. a adresat de asemenea cuvinte jignitoare si amenintari cu moartea, aspecte fotografiate si totodata inregistrate de partea vatamata pe un suport magnetic audio.
 La data de 20.01.2009 C. D. i-a notificat pe C.A.I. si C. E. prin intermediul executorului judecatoresc sa paraseasca imobilul si sa achite cheltuielile de intretinere si chiria in valoare de aproximativ 2000 lei datorate pana la data de 17.01.2009. Deoarece, acestia nu s-au conformat, la data de 28.01.2009 C. D. si C.Gh.V. in prezenta consilierului juridic L. E. si a martorilor H.N., D. M., B. E., T. O., N. I. si B. N. au procedat la strangerea lucrurilor chiriasilor pe care le-au scos afara din imobil, incheind si un proces-verbal constatator.
 In locuinta se afla in ziua respectiva si numita D. E., mama lui C.I.A.. Aceasta a fost scoasa din camera pe care o ocupa si a ramas in fata casei si apoi in holul imobilului, asezata pe un scaun. In jurul orelor 18,30 - 19,00, a venit C.I.A. insotit de o patrula de politie, a luat o parte din lucrurile scoase din locuinta si a plecat impreuna cu mama sa.
 Potrivit procesului-verbal incheiat de catre organele de politie din cadrul Sectiei a VI-a, la data de 28.01.2009, in jurul orei 15,30, numitul C.A.I. a anuntat verbal aceste organe cu privire la faptul ca nu i se mai permite accesul in locuinta si "mama sa se afla incuiata in casa", dar a refuzat sa mearga la imobil pentru a asista la verificari. La fata locului organele de politie au constatat ca numita D.E. nu era sechestrata si se afla pe un scaun in holul principal al cladirii ce duce la etajul I.
 La data de 05.02.2009 petentului C.A.I. i-a fost admisa cererea de ordonanta presedintiala inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi, sub nr. 2009/245/2009 si s-a dispus reintegrarea temporara pentru o perioada de 4 zile in locuinta din Iasi, str. Valea Adanca nr. 28, pentru impachetarea bunurilor personale.
 In zilele de 18 si apoi 21 februarie 2009 C.A.I. s-a prezentat la imobilul in care locuise pentru a-si ridica bunurile. In prezenta mai multor persoane a luat lucrurile personale si le-a transportat in alta locuinta. A sustinut ca a fost insa impiedicat in mod violent sa isi ia o parte din bunuri de catre familia C., care i le-a retinut pentru cheltuielile de intretinere si chirie neachitate.
 C.I.A. a sustinut ca la data de 28.01.2009, prin scoaterea bunurilor sale din imobil sotii C. au savarsit infractiunea de furt, iar prin faptele din 18, respectiv 21.02.2009, au comis infractiunea de talharie. Din actele de cercetare efectuate nu reiese existenta in data de 28.01.2009 a unei actiuni de luate din posesia petentului a unor bunuri astfel cum se prevede in art. 208 alin. 1 Cod procedura penala ci doar mutarea, transportarea lucrurilor in alt loc la dispozitia proprietarului.
 C.I.A. a mai afirmat in plangerile depuse ca a incredintat o parte din bunurile ce ii apartineau sotilor C., dar acestia le retin in contul chiriei pretins neachitate savarsind un abuz de incredere. Din aceste imprejurari relatate de catre petent, rezulta ca bunurile au fost pastrate de catre C.Gh.V. si D. in temeiul unui drept de retentie a carui existenta poate fi verificata doar de catre instanta civila competenta, fapta neavand astfel natura penala.
 Cu privire la fapta de violare de domiciliu comisa de catre C.Gh.V. si D. se constata ca acestia in calitate de mandatari ai proprietarilor, cu drepturi generale de administrare a imobilului, dupa ce i-au notificat in prealabil pe chiriasi sa paraseasca spatiul locativ, au considerat ca au dreptul de a intra in locuinta acestora pentru a le strange lucrurile in vederea evacuarii. Se constata ca atare inexistenta intentiei ce caracterizeaza latura subiectiva a infractiunii de violare de domiciliu, fiind comisa in considerarea dreptului de administrare asupra imobilului.
 Referitor la infractiunea de tulburare de posesie reclamata de C.I.A. se constata ca petentul nu se afla in posesia legitima a imobilului, iar dreptul de administrare in care este inclus si dreptul de folosinta (posesie) asupra imobilului, apartinand mandatarilor proprietarilor, respectiv sotilor C.
 In ceea ce priveste lipsirea de libertate a mamei petentului, in urma verificarilor de catre organele de politie la momentul sesizarii, a rezultat ca fapta de lipsire de libertate in mod ilegal a numitei D. E. nu exista.
 S-a constatat de asemenea, inexistenta vreunei fapte de santaj comise de catre C. Gh. V. in cadrul negocierilor purtate pentru continuarea raporturilor locative de catre C. I. A.
 In plangerile depuse de C.I. A. se face referire si la o fapta de exercitare a unei profesii fara drept de catre numita L. E. persoana care a asistat la strangerea lucrurilor petentului din locuinta la data de 28.01.2009. Intocmirea unui proces-verbal in data de 28.01.2008, si aplicarea unei stampile de consilier juridic pe acel inscris, in considerarea profesiei sale exercitate in mod legal, sunt activitati care nu se incadreaza in sfera profesiei de avocat reglementata prin norme speciale. Chiar daca in cuprinsul actului se indica calitatea de avocata numitei L. E., aceasta mentiune nu are nici o valoare juridica pentru documentul intocmit si nu are nici o semnificatie legata de exercitarea propriu - zisa a meseriei de avocat. De asemenea, calificarea sotilor C. ca fiind "proprietari" ai imobilului desi acestia aveau doar calitatea de mandatari nu are relevanta pentru respectivul act si nu reprezinta o fapta de fals in inscrisuri sub semnatura privata.
 Din materialul probator administrat a reiesit ca fapta numitului C. Gh. V. din data de 08.01.2009 intruneste elementele constitutive ale infractiunii de amenintare prev. de art. 193 Cod penal. In cauza sunt insa aplicabile dispozitiile art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedura penala si ale art. 181 Cod penal, fapta neatingand gradul de pericol social al unei infractiuni.
 Astfel, din continutul si modul concret de savarsire al faptei, avand in vedere si urmarile produse, tinand cont si de faptul ca numitul C.Gh.V. nu prezinta antecedente penale si a recunoscut comiterea ei, se constata ca fapta respectiva aduce o atingere minima valorilor aparate de legea penala si fiind in mod vadit lipsita de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
 Cu privire la faptele de insulta si calomnie reclamate de numitul C. I.A. se constata ca acestea nu mai fac parte din sfera ilicitului penal pentru considerentele ce urmeaza:
 Prin dispozitiile pct. 56 ale art. I din legea nr. 278/2006 pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi, au fost abrogate articolele 205, 206, 207 (si art. 2361) Cod penal. Aceasta reglementare reprezinta o optiune a legiuitorului in contextul schimbarii de optica in domeniul masurilor de politica penala..
 Prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 62/2007 publicata in Monitorul Oficial nr. 104 din 12.02.2007, s-a constatat ca dispozitiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 referitoare la abrogarea art. 205, 206 si 207 din Codul penal, sunt neconstitutionale.
 Trebuie insa precizat ca aceasta decizie nu duce automat la reincriminarea celor doua fapte pentru motivele ce urmeaza:
 Conform art. 62 alin. 3 din legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativa, "Abrogarea unei dispozitii sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare sa se repuna in vigoare actul normativ initial."
 In decizia Curtii Constitutionale nu se face vorbire despre reglementarile din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativa, amintite anterior, si nu se poate interpreta ca lipsirea de eficacitate a legii de abrogare prin decizia de constatare a neconstitutionalitatii sa aiba ca efect indirect repunerea in vigoare a legii abrogate.
 Potrivit art. 147 alin. 1 teza intai din Constitutie, dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare constatate ca fiind neconstitutionale isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei in monitorul oficial, daca in acest interval Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile constitutiei.
 Din interpretarea dispozitiilor mentionate rezulta ca desi art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 privind aprobarea art. 205, 206 si 207 a fost declarat neconstitutional si este suspendat de drept, nemaiputand fi aplicat, aceasta nu echivaleaza cu repunerea in vigoare a textelor articolelor 205, 206 si 207 Cod penal. Aceasta ar avea semnificatia reincriminarii respectivelor fapte, iar aceasta atribuie apartine in mod exclusiv legiuitorului, care nu a intervenit insa printr-o noua reglementare.
 Astfel, art. 2 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale subliniaza rolul de legislator negativ al acesteia, stabilind ca pronuntarea se face "numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."
 A considera ca prin deciziile Curtii Constitutionale pot fi reintroduse dispozitii legale abrogate intr-o lege organica ar insemna incalcarea principiului fundamental al statului nostru de drept privind separarea puterilor in stat si implicit a rolului Parlamentului de unica autoritate legiuitoare a tarii, reglementate de art. 1 alin. 4 si respectiv art. 61 alin. 1 din Constitutia Romaniei.
 Raportat la aceste considerente, instanta apreciaza ca fiind legala si temeinica ordonanta pronuntata in dosarul penal nr. 383/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi, conflictul dintre parti decurgand din nerespectarea unor clauze contractuale."
 In termen legal, impotriva acestei hotarari au declarat recurs petentii, criticand sentinta instantei de fond sub aspectul legalitatii si temeiniciei.
 In motivarea recursului petentul C. I.A. a invocat incalcarea dreptului sau la aparare si a principiului contradictorialitatii intrucat la data judecarii cauzei nu s-a putut prezenta din motive medicale.
 Tribunalul, examinand actele si lucrarile dosarului de fond si sentinta recurata, prin prisma motivelor invocate, dar si din oficiu, asupra tuturor aspectelor de fapt si de drept, in limitele prev. de art. 3856 alin.ultim Cod proc. pen. constata ca recursul de fata este fondat pentru urmatoarele considerente:
 Sentinta instantei de fond reda integral considerentele rezolutiei pronuntate de catre procuror la data de 15.09.2009, fara a cuprinde aprecieri proprii si o analiza temeinica a materialului probator aflat la dosar. Mai mult, desi plangerea reglementata de dispozitiile art.278?C.p.p. constituie o cale de atac impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata, instanta de fond nu a raspuns niciuneia dintre criticile formulate de catre petenti. Ori potrivit art.385 ind.9 pct.9 C.p.p. hotararea este supusa casarii daca nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza.
 Totodata, tribunalul are in vedere si dispozitiile art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului potrivit carora petentii au garantat dreptul la un proces echitabil. Ori acest drept nu este concret si efectiv decat daca cererile si observatiile partilor sunt cu adevarat retinute, analizate corespunzator de catre instanta sesizata (a se vedea cauza Dima impotriva Romaniei). Cu alte cuvinte art.6 din CEDO impune instantei obligatia de a proceda la o analiza efectiva a motivelor, argumentelor si mijloacelor de proba ale partilor, cu conditia sa le aprecieze relevanta si fara ca aceasta sa implice un raspuns detaliat pentru fiecare argument in parte. Acest din urma principiu se regaseste si in cauza Van de Hurk impotriva Olandei.
Avand in vedere ca instanta de fond nu numai ca nu a analizat motivele si argumentele invocate de catre petenti in sustinerea plangerii dar nu a precizat motivele pentru care a pronuntat solutia, limitandu-se la a prelua intocmai motivarea rezolutiei procurorului, tribunalul, in temeiul dispozitiilor art. 385 indice 15 punctul 2 litera c rap. la art. 385 indice 6 aliniatul 3 Cod procedura penala si 385 indice 9 punctul 9 Cod procedura penala va admite recursul declarat de recurentii petenti impotriva sentintei penale nr. 1575/27.05.2010 a Judecatoriei Iasi, pe care o caseaza integral si va trimite cauza spre rejudecare la Judecatoria Iasi.