Contencios administrativ. Conditii de admisibilitate. Inexistenta vatamarii unui drept recunoscut de lege.

Prin cererea inregistrata pe rolul acestui tribunal la data de 16 iulie 2008, reclamanta SC UNIMAR SRL URZICENI a chemat in judecata paratul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI URZICENI solicitand obligarea acestuia sa adopte o hotarare prin care sa vanda reclamantei un teren situat in intravilanul municipiului Slobozia,sustinand ca avand in concesiune aceasta suprafata de teren, este indreptatit la cerere, sa cumpere terenul in litigiu. Arata reclamanta ca terenul face parte din domeniul privat al municipiului Urziceni, si ca refuzul de a-i vinde acest teren reprezinta un excces de putere din partea paratului.
Tribunalul, cu referire la cererea de chemare in judecata, analizand actele si lucrarile dosarului, a respins-o pentru urmatoarele considerente :
Rezulta din contractul nr. 11010 din 28.05.2007 privind concesiunea terenului in litigiu catre reclamanta, ca nu exista nicio clauza contractuala din care sa izvorasca obligatia pentru concedent ca, fie in timpul derularii contractului, fie la incetarea acestuia, sa-i vanda concesionarului bunul concesionat.
Mai mult decat atat, art. 21, alin. 1 din Legea 215/2001 privind administratia publica locala prevede ca unitatile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public si au patrimoniu propriu, alcatuit potrivit art. 119 din aceeasi lege din bunurile mobile si imobile ce apartin domeniului public si privat al acestuia, precum si drepturile si obligatiile cu caracter patrimonial.
In conditiile art. 123 din Legea 215/2001 consiliile locale si judetene hotarasc cu privire la cumpararea unor bunuri sau la vanzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat de interes local sau judetean, in conditiile legii. Cumpararea, concesionarea si inchirierea acestor bunuri se face prin licitatie publica organizata in conditiile legii.
Prin derogare, in cazul in care consiliile locale sau judetene hotarasc vanzarea unui teren aflat in proprietatea privata a unitatilor administrativ-teritoriale pe care sunt ridicate constructii, constructorii de buna credinta ai acestora beneficiaza de un drept de preemtiune la cumpararea terenului aferent constructiilor. Rezulta asadar din analiza situatiei de fapt, asa cum aceasta este conturata de probele administrate in cauza, ca in legatura cu terenul aflat in litigiu apartinand domeniului privat al municipiului Urziceni, si aflat in concesiunea reclamantului, ca nu exista potrivit normelor legale descrise mai sus, nicio obligatie pentru parat in a-l vinde reclamantului.
In situatia in care paratul hotaraste vanzarea acestui bun, aceasta nu se poate face decat in conditiile art. 123, alin. 2 din Legea 215/2001, prin licitatie publica organizata in conditiile legii, reclamantul nedovedind ca indeplineste conditiile pentru a fi beneficiarul unui drept de preemtiune, asa cum prevad dispozitiile art. 123, alin. 3 din aceeasi lege.
Cum din probele administrate in cauza rezulta ca refuzul paratei de a vinde reclamantei suprafata de teren aflata in litigiu nu excede limitele competentei prevazute de lege, iar prin aceasta reclamantei nu i se vatama un drept recunoscut de lege, tribunalul constata ca in cauza nu exista un excces de putere din partea paratului, asa cum acesta este reglementat de art. 2, lit. h) din Legea 55472004.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul urmeaza a respinge, ca neintemeiata, cererea formulata de reclamanta SC Unimar SRL Urziceni impotriva paratului Consiliul Local al municipiului Urziceni.