Drepturi salariale

Drepturi salariale

Prin Decizia civila. 117/A din 25 Februarie 2014 pronuntata de Curtea de Apel Targu Mures Sectia II-a civila in Dosar nr. 2625/96/2013 s-a admis apelul declarat de reclamantii BF s.a., impotriva Sentintei civile nr. 5026 din 28 noiembrie 2013, pronuntata de Tribunalul Harghita in dosarul nr. 2625/96/2013. 
A fost schimbata in parte sentinta atacata in sensul ca parata a fost obligata sa plateasca reclamantilor dobanda legala la drepturile salariale.
Au fost mentinute celelalte dispozitii ale hotararii atacate.
A fost respins apelul formulat de parata SNTFM, impotriva aceleiasi sentinte.
Instanta de control judiciar a retinut ca prin Sentinta civila nr. 5026 din 28.11.2014 a Tribunalului Harghita, pronuntata in Dosarul nr. 2625/96/2013 a admis exceptia inadmisibilitatii cererii reclamantilor pentru perioada 01.01.2011 - 31.12.2011, invocata de catre parata; a admis in parte actiunea reclamantilor :
          A obligat parata sa plateasca reclamantilor urmatoarele drepturi:
         - diferenta dintre drepturile salariale de care au beneficiat in considerarea salariului de baza minim brut de 600 lei si drepturile de care ar fi trebuit sa beneficieze pentru o valoare a salariului minim brut de 700 lei, pentru perioada 01.07.2010 - 31.12.2010,
         - salariul suplimentar si ajutorul material de Craciun, aferente anului 2010. 
Sumele au fost actualizate cu rata inflatiei, fiind respinsa cererea reclamantilor de obligare a paratei la plata drepturilor solicitate la petitul 1 al actiunii, aferent perioadei 01.01.2011 -  07.07.2011 si cererea reclamantilor de obligare a paratei la plata dobanzii legale.
Cu ocazia solutionarii apelului s-a avut in vedere ca pretentiile reclamantilor intemeiate pe dispozitiile CCM pe ramura sunt intemeiate. Presupusa confuzie creata intre notiunea de coeficient de ierarhizare si salariul mediu brut este o simpla afirmatie a angajatorului parat care, desi avea deschisa calea negocierilor, a revizuirii anuale sau calea comisiei paritare nu a inteles sa lamureasca aceasta inadvertenta terminologica astfel incat cele doua notiuni sa primeasca o reglementare comuna.
Atat prevederile CCM la nivel de ramura cat si prevederile CCM la nivelul paratei au fost supuse controlului judecatoresc iar prin hotarare judecatoreasca irevocabila doar CCM la nivel de unitate a suferit modificari.
Astfel parata este tinuta sa respecte obligatiile prevazute prin contractele colective de munca si sub acest aspect trebuie avut in vedere faptul ca potrivit art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de munca incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor, or in speta nu s-a facut dovada ca ar fi fost constatata nulitatea absoluta a vreuneia din clauzele contractuale pe care reclamantii si-au intemeiat pretentiile, nulitate care conform art. 24 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 poate fi constatata doar de instanta judecatoreasca competenta la cererea partii interesate.
Cu referire la criticile vizand denuntarea CCM la nivel de ramura, argumentele reclamantilor sunt neintemeiate. Dispozitiile din CCM invocate, nu prevad regulile procedurale detaliate prin memoriul de apel si mai mult nu reglementeaza   nici o sanctiune sau obligativitatea vreunei proceduri prealabile de sesizare a comisiei paritare. Din textul art. 4 si 7 din CCM rezulta ca partenerii sociali au stabilit de comun acord o durata de valabilitate a CCM care poate fi prelungita doar daca nici una din parti nu procedeaza la denuntarea contractului. Denuntarea unilaterala produce efecte pentru toate partile iar contractul isi inceteaza aplicabilitatea la termenul stabilit de comun acord.
Sustinerile apelantilor reclamanti cu privire la lipsa de reprezentativitate a Confederatiei Nationale a Patronatului Roman nu pot fi primite intrucat din preambulul CCM rezulta ca aceasta entitate are calitatea de "parte" a CCM deci pe cale de consecinta are si dreptul de a denunta conform dispozitiilor art. 4 alin. 2 din CCM.
Critica reclamantilor apelanti referitoare la acordarea dobanzilor legale este intemeiata pentru ca potrivit art. 161 alin. 4 CM rep. "intarzierea nejustificata a platii salariului" poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese.
Dispozitiile art. 166 alin. 4 (161 ali4 rep.) CM reglementeaza, sub notiunea generica de daune interese, dreptul angajatului de a cere acoperirea integrala a prejudiciului suferit.
Actualizarea creantelor nu asigura repararea integrala a prejudiciului produs, avand o natura juridica diferita de aceea a dobanzii solicitate de reclamanti.
Actualizarea creantei cu indicele de inflatie reprezinta un calcul matematic, aplicabil in cazul unui fenomen specific economiei de piata, prin intermediul caruia se masoara gradul de depreciere a valorii banilor aflati in circulatie, adusi astfel la puterea lor de cumparare. Scopul actualizarii fiind acela de a mentine valoarea reala a obligatiei monetare la data efectuarii platii, aceasta se acorda cu titlu compensatoriu (damnum emergens).
Dobanda legala penalizatoare, reprezentand castigul pe care creditorii (reclamanti) l-ar fi obtinut din investirea banilor, daca acestia ar fi fost platiti la scadenta, se acorda cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat prin intarziere si acopera beneficiul nerealizat (lucrum cessans).
Acordarea dobanzii legale, pana la data platii integrale a drepturilor salariale datorate de parata alaturi de actualizarea cu indicele de inflatie nu conduce la o dubla reparare a prejudiciului, ci asigura o reparare integrala a acestuia, in acord cu dispozitiile art. 1084 din Codul civil, respectiv art. 1531 din  Noul Cod civil
Art. 1082 din Codul civil, respectiv art. 1530 din Noul  Cod civil , consacra principiul raspunderii debitorului pentru executarea cu intarziere, acesta putand fi obligat la despagubiri, indiferent daca a actionat cu intentie sau din culpa.
In concluzie, instanta  apreciaza ca este posibila cumularea celor doua tipuri de despagubiri (actualizarea creantei potrivit inflatiei si dobanda legala), deoarece actualizarea are caracter compensatoriu  si urmareste pastrarea valorii reale a obligatiilor banesti, in timp ce dobanda reprezinta pretul lipsei de folosinta. Avand in vedere ca natura juridica a dobanzii este diferita de natura juridica a actualizarii obligatiei cu rata inflatiei este admisibil cumulul acestora neajungandu-se astfel  la o dubla reparatie cum gresit a retinut instanta de fond
(In acest sens au mai fost pronuntate si Decizia 81/A/ 2014 in Dosar 2481/96/2013; Decizia 127/A/ 2014 in Dosar 2505/96/2013).