Acordarea celui de-al 13-lea salariu

Acordarea celui de-al 13-lea salariu

Prin Decizia nr. 6669/R din data de 18 Octombrie 2014, pronuntata de Curtea de Apel Targu Mures, Sectia a II-a civila, Contencios Administrativ Fiscal  in Dosar nr. 2889/96/2012 a fost admis recursul declarat de paratul MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR, impotriva Sentintei nr. 1211 din 26.3.2013  pronuntate de Tribunalul Harghita in dosarul nr. 2889/96/2012.
A fost modificata in parte hotararea atacata, in sensul ca s-a respins actiunea formulata de reclamantul SINDICATUL, in reprezentarea si in numele politistilor, membrii de sindicat conform tabelelor aflate la filele 1-15 si filele 35-37 din dosarul de prima instanta, in contradictoriu cu paratul MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR, ca fiind introdusa impotriva unei persoanei lipsite de calitate procesuala pasiva.
A fost respins recursul formulat de reclamantului, in reprezentarea si in numele politistilor, membrii de sindicat conform tabelelor aflate la filele 1-15 si filele 35-37 din dosarul de prima instanta impotriva aceleiasi Sentinte.
Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei atacate.
Instanta de control judiciar a retinut ca  prin Sentinta nr. 1211 din 26.3.2013 pronuntata de Tribunalul Harghita s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR, invocata de acesta si s-a respins  actiunea in contencios administrativ, astfel cum a fost precizata, formulata de SINDICAT, in reprezentarea si in numele politistilor, membrii de sindicat conform tabelelor aflate la filele 1-15 si filele 35-37 din dosar, in contradictoriu cu paratii, ca neintemeiata.
Examinand actele si lucrarile dosarului din perspectiva criticilor de recurs formulate si a dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, Curtea legat de recursul declarat de paratul Ministerul Afacerilor Interne, retinut ca prima instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a recurentului-parat pe considerentul ca acesta are calitatea de ordonator principal de credite si ca se impune ca hotararea sa ii fie opozabila.
Curtea de apel a avut in vedere ca, faptul ca paratul are calitatea de ordonator principal de credite nu face dovada existentei unui raport de drept substantial intre reclamant si acest parat, element pe care se grefeaza calitatea procesuala a partilor in proces.
Paratul nu se afla in raporturi de serviciu cu membrii de sindicat reprezentati de reclamant, astfel ca nu ar putea fi obligat la plata catre acestia a drepturilor salariale reclamate.
Raportul juridic existent intre ordonatorii de credite apartinand aceleiasi structuri nu dau nastere la o actiune directa in favoarea functionarilor aflati in serviciul ordonatorului tertiar de credite, caracteristicile raportului juridic dintre ordonatorii de credite opunandu-se unei astfel de extinderi a sferei  persoanelor chemate sa raspunda pentru neplata drepturilor salariale. Atributiile vizand repartizarea creditelor bugetare pentru bugetele institutiilor publice ierarhic inferioare, stabilite in sarcina Ministerului Afacerilor Interne prin art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice nu pot constitui fundamentul unui raportul obligational, mai ales ca prin Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, sunt reglementate modalitatile prin care institutiile publice vor proceda la punerea in executare a titlurilor executorii.
Nu pot fi identificate in speta nici ratiunile de opozabilitate invocate de prima instanta, in raport de art. 4 alin. 1 din OG nr. 22/2002. Astfel, in eventualitatea admiterii actiunii, in temeiul legii, recurentului-parat ii revine obligatia de a asigura (si nu a plati in mod nemijlocit reclamantului) in favoarea paratului Inspectoratul de Politie al Judetului Harghita fondurile necesare platii drepturilor salariale.
In ceea ce priveste recursul reclamantului, s-a retinut ca reclamantul afirma in mod judicios ca dreptul solicitat in prezentul cadru isi are izvorul legal in art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice. Insa, legiuitorul a inteles prin dispozitiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, sa reglementeze includerea premiului pentru anul 2010 in majorarile salariale stabilite pentru anul 2011, iar potrivit dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, drepturile salariale suplimentare analizate nu mai pot fi acordate in forma prevazuta de vechea reglementare.
In acelasi timp, textul art. 8 din Legea nr. 285/2010 a fost supus controlului de constitutionalitate, Curtea Constitutionala constatand prin Deciziile nr. 115/2012 si 257/2012, conformitatea solutiei legislative contestate de reclamanti cu Legea fundamentala, mai exact cu art. 41 din Constitutie, care garanteaza salariatilor dreptul la salariu, si art. 15 alin. 2 din Constitutie, privind principiul neretroactivitatii legii.
Tinand cont de caracterul obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale, Curtea de apel retine ca dreptul la acordarea premiului anual nu a fost inlaturat prin abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, ci reprezinta, in continuare, o creanta certa, lichida si exigibila a angajatului asupra angajatorului sau, modificata fiind, in concret, numai modalitatea de acordare, si anume esalonat si succesiv, in cursul anului 2011, respectiv prin cresterea, in mod corespunzator, a cuantumului salariului/soldei /indemnizatiei de baza. Astfel, fata de modificarea prin lege a modalitatii in care subzista dreptul de creanta al angajatului in cadrul raportului juridic cu angajatorul, el nu mai poate fi acordat in forma anterioara prevazuta de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009.
Asadar, introducerea art. 8 din Legea nr. 285/2010 si abrogarea Legii nr.330/2009 au avut drept efect stingerea dreptului de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de baza scadent in prima luna a anului urmator celui lucrat si inlocuirea cu o noua modalitate de plata, prevazuta de lege, prin executare succesiva.
                 In fine, nu pot fi primite argumentele recurentului-reclamantului cu privire la nedovedirea de catre parat a existentei unei echivalente intre dreptul refuzat la plata si majorarile salariale din 2011, intrucat, asa cum s-a retinut mai sus, statul dispune de o larga marja de apreciere in domeniul stabilirii conditiilor de acordare a drepturilor salariale suplimentare, iar pe de alta parte, corespondenta dintre cele doua categorii de drepturi rezulta cu claritate din prevederile Legii nr. 285/2010, care majoreaza cu 15% cuantumul brut al salariilor de baza/indemnizatiilor de incadrare, al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, fata de luna octombrie 2010, tinandu-se seama de gradul sau treapta profesionala, vechimea in munca, vechimea in functie sau, dupa caz, in specialitate, dobandite in conditiile legii pana la 31 decembrie 2010.