anulare act administrativ
(Sentinta civila nr. 3788 din data de 21.09.2012 pronuntata de Tribunalul Gorj)Titlu : anulare act administrativ
Domeniu asociat: salarizare
Dosar nr.
R O M A N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECTIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentinta Nr. 3788/2012
Sedinta publica de la 21 Septembrie 2012 Pe rol judecarea contestatiei promovata de reclamanta X in contradictoriu cu paratele Y si Z, avand ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit partile, paratele fiind reprezentate de D.
Procedura de citare legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care, constatand ca nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciaza cauza in stare de judecata si acorda cuvantul fondul acesteia.
D pentru parate avand cuvantul, solicita respingerea contestatiei ca neintemeiata si mentinerea constatarilor din actele de control.
TRIBUNALUL
Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Gorj la data de 01.03.2011, sub nr. de dosar 3728/95/2011 contestatoarea X, a chemat in judecata parata Y, solicitand ca pe baza probelor ce se vor administra, sa se pronunte o hotarare prin care sa se dispuna anularea incheierii nr. VI.28/26.01.2011 pronuntata de Z, in ceea ce priveste hotararea de respingere a Contestatiei nr. 7027/08.12.2010 formulata de X impotriva masurii dispuse la pct. 6 din Decizia nr. 1675/22.11.2010, emisa de Y, pentru drepturile banesti acordate salariatilor institutiei constand in: indemnizatia de dispozitiv in procent de 25% din salariul de baza;prime acordate salariatelor cu ocazia zilei de 8 Martie in cuantum de 150 lei pentru fiecare angajata; prime de Craciun acordate salariatilor institutiei in cuantum de 500 lei fiecarui salariat.
S-a solicitat de asemenea anularea masurilor dispuse la punctul 6 din Decizia nr. 1675/22.11.2010 a Ysi mentinute prin incheierea nr. VI.28/26.01.2011 a Z, pentru drepturi banesti acordate salariatilor institutiei in anul 2009 constand in:indemnizatia de dispozitiv in procent de 25% din salariul de baza; prime acordate salariatelor cu ocazia zilei de 8 Martie in cuantum de 150 lei pentru fiecare angajata; prime de Craciun acordate salariatilor institutiei in cuantum de 500 lei fiecarui salariat, precum si suspendarea executarii masurilor dispuse la punctul 6 din Decizia nr. 1675/22.11.2010 a Y si mentinute prin incheierea nr. VI.28/26.01.2011 a Z, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.
In motivarea cererii, contestatoarea a aratat ca, in urma desfasurarii actiunii de audit financiar asupra contului de executie bugetara pe anul 2009 la X, directorul Y a emis Decizia nr. 1675/22.11.2010 prin care, la punctul 6, a solicitat conducerii entitatii controlate sa dispuna masuri pentru recuperarea platilor nelegale efectuate in anul 2009 in baza Contractului colectiv de munca in suma totala de 24.586 lei, reprezentand indemnizatie de dispozitiv, prime de 8 Martie, prime Craciun, precum si regularizarea obligatiilor institutiei cu celelalte bugete.
Impotriva deciziei Y nr. 1675/22.11.2010, in temeiul art. 92 din Hotararea plenului Z nr. 1/2009, contestatoarea a formulat contestatia nr. 7027/08.12.2010 ce a fost respinsa prin incheierea nr. VI. 28/26.01.2011 pronuntata de Z.
Cu privire la hotararea inscrisa in incheierea nr. VI.28/26.01.2011 a Z nr. 7027/08.12.2010 formulata de reclamanta impotriva masurii dispuse la pct. 6 din Decizia nr. 1675/22.11.2010, emisa de Y, pentru drepturile banesti acordate constand in: indemnizatie de dispozitiv, prime de 8 martie, prime de Craciun, contestatoarea a considerat ca au fost dispuse fara a lua in considerare situatia de drept si de fapt existenta la nivelul entitatii verificate, prin neacordarea de eficienta juridica clauzelor cuprinse in contractul colectiv de munca incheiat la nivel de institutie.
Astfel, Contractul colectiv de munca a fost incheiat la nivel de institutie intre X, in calitate de angajator si Sindicatul Liber al Functionarilor publici din cadrul Consiliului Judetean Gorj, act inregistrat, potrivit legii, la Directia de Munca si Protectie Sociala sub nr. 13/16.02.2009 si in vigoare pe o perioada de 2 ani de la data inregistrarii, respectiv pana la data de 16.02.2011, cu posibilitatea prelungirii de drept pe inca 2 ani si cum, pana la data auditarii nu a fost supus controlului unei autoritati abilitate de lege pentru acest tip de contracte - instanta judecatoreasca, acesta se prezuma a fi legal incheiat, producandu-si efecte in continuare.
Intrucat, potrivit art. 7, alin. 2 din Legea nr. 130/2006 "Contractele colective de munca, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale, constituie legea partilor", raportat la art. 243 din Codul Muncii, art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 si Conventiei O.I.M. nr. 131/1970, dupa inregistrarea la Directia de Munca si Protectie Sociala, contractul a devenit opozabil si, in acelasi timp, obligatoriu pentru partile contractului, orice incalcare a acestei obligatii atragand raspunderea partilor care se fac vinovate de neindeplinirea obligatiilor prevazute prin contractul colectiv de munca.
Mai mult, dupa data inregistrarii, instantele de judecata sunt singurele abilitate sa se pronunte asupra legalitatii contractelor colective, asa cum prevede art. 24, alin. 2 din Legea nr. 130/1996 "Nulitatea clauzelor contractuale se constata de catre instanta judecatoreasca competenta, la cererea partii interesate".
Apreciaza contestatoarea ca pentru stabilirea unei abateri de la legalitate si regularitate in acest caz era obligatoriu ca, in conformitate cu prevederile art. 24, alin. 2 din Legea nr. 130/1996, Camera de Conturi Gorj sa solicite, in prealabil, in calitate de parte interesata, instantei judecatoresti sa se pronunte asupra legalitatii contractului colectiv de munca, si numai in cazurile in care ar fi obtinut sau ar fi existat o hotarare judecatoreasca (in urma solutionarii unui conflict de drepturi intre partile contractante), prin care se declara nulitatea in tot sau in parte a contractului, sa constate abaterea de la legalitate corespunzatoare si sa dispuna masuri de valorificare in acest scop.
Asupra legalitatii Contractului colectiv de munca incheiat la nivelul Consiliului Judetean Gorj s-a pronuntat singura autoritate abilitata de lege - Tribunalul Gorj - pronuntand in acest sens sentinta definitiva si executorie nr. 1581 din 20.05.2010, in dosarul nr. 3272/95/2010.
Cu privire la cererea de suspendare a executarii masurilor dispuse la punctul 6 din Decizia 1675/22.11.2010 Y si mentinute prin incheierea nr. VI.28 26.01 2011 a Z, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei, contestatoarea a aratat ca actele contestate cu privire la legalitatea lor - Decizia nr. 1657/22.11.2011 si incheierea nr. VI.28/26.01.2011 - au caracter executoriu (potrivit Legii nr. 94/1992 si Hotararii plenului Curtii de Conturi nr. 1/2009), caracter ce justifica iminenta producerii unui prejudiciu materia! salariatilor institutiei, ce este de natura sa conduca la perturbarea previzibila grava a functionarii X, ca autoritate a administratiei publice locale.
In conformitate cu prevederile art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se apreciaza ca sunt indeplinite cumulativ conditiile cerute in mod expres de art. 14 din acelasi act normativ, pentru a se dispune suspendarea executarii masurilor dispuse la punctul 6 din Decizia nr. 7027/08.12.2010 a Y si mentinute prin incheierea nr. VI.28/26.01.2011 a Z, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.
S-a sustinut ca in speta este vorba despre un caz bine justificat, intrucat, in sensul legii, cazul bine justificat il constituie acele imprejurari legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze instantei o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ atacat.
Conditia existentei unui caz bine justificat este indeplinita in situatia in care se regasesc argumentele juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ atacat, in speta exista indicii temeinice de nelegalitate a celor doua acte administrative atacate, ce au fost emise prin neacordarea de eficienta juridica clauzelor cuprinse in contractul colectiv de munca legal incheiat Ia nivelul institutiei.
Prezenta unui caz bine justificat rezulta din imprejurarea ca legalitatea contactului colectiv de munca incheiat la nivelul X nu a fost examinata, potrivit art. 24, alin. 2 din Legea nr. 130/1996 si art. 248 din Codul Muncii, de catre Sectia conflicte de munca si asigurari sociale din cadrul Tribunalului Gorj, iar in aceste conditii, prin dispunerea de catre o structura a Z a unor masuri de valorificare a constatarilor ce vizeaza nelegalitatea clauzelor contractului colectiv de munca, in lipsa unei hotarari judecatoresti executorii prin care sa se constate nulitatea totala sau partiala a clauzelor contractului colectiv de munca supus auditarii, se realizeaza un exces de putere si se creeaza o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ.
Referitor la conditia necesitatii suspendarii pentru prevenirea unei pagube iminente, s-a aratat ca potrivit art. 2, alin. 1, lit. s din Legea nr. 554/2004, prin notiunea de "paguba iminenta" se intelege "prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public".
Prin punerea in executare a masurilor dispuse la punctul 6 din decizia nr. 1675/22.11.2010 a Y si mentinute prin incheierea nr. VI.28/26.01.2011 a Zi, considera ca aceasta conditie este indeplinita fiind vorba de luarea unor masuri de imputatie angajatilor institutiei si de diminuare a unor drepturi salariale acordate acestora in baza unui contract colectiv de munca, valabil incheiat, aflat in executare, ale caror clauze nu au fost anulate, in conditiile in care in anul 2010 s-a ajuns la o diminuare a salariilor personalului institutiei cu peste 40% (prin trecerea la sistemul de salarizare unica si prin diminuarea cu 25%), prejudiciul iminent nu consta pur si simplu doar in pierderea unor sume de bani de catre angajatii institutiei, ci si in consecinta negativa pe care o produce aceasta pierdere asupra functionarii institutiei, ca autoritate a administratiei publice locale, prin luarea masurilor de recuperare imediata a presupuselor pagube.
Cerinta pagubei iminente ce s-ar produce salariatilor institutiei este indeplinita in cauza atat in considerarea valorii diferentelor salariale rezultate prin imputare, cat si prin afectarea intereselor de drept privat ce ar putea atrage dificultati reale cu consecinte directe in plan social, financiar, familial, chestiuni ce ar echivala cu o incalcare a dispozitiilor constitutionale statuate in art. 41 si cu o restrangere a exercitiului unor drepturi in conditiile art. 53 din Constitutie.
S-a invocat in cauza si imprejurarea ca necesitatea suspendarii executarii masurilor contestate este in acord si cu Recomandarea nr. R 89 adoptata de Comitetul de Ministri din cadrul Consiliului Europei data de 13.09.1989, referitoare la protectia jurisdictionala provizorie in materie administrativa, in cuprinsul careia se arata ca executarea imediata si integrala a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate cauza persoanelor juridice un prejudiciu in anumite circumstante, un prejudiciu ireparabil, pe care entitatea il impune sa fie evitat, in masura posibilului.
In dovedirea cererii, au fost depuse la dosar Decizia Y nr. 1675/22.11.2010;- Contestatia nr. 7027/08.12.2010; incheierea nr. VI.28/26.01.2011 pronuntata de Z; Contractului colectiv de munca incheiat la nivel de institutie intre X, in calitate de angajator si Sindicatul Liber al Functionarilor Publici din cadrul Consiliului Judetean Gorj, act inregistrat, potrivit legii, la Directia de Munca si Protectie Sociala sub nr. 13/16.02.2009 si in vigoare pe o perioada de 2 ani de la data inregistrarii la Directia de Munca si Protectie Sociala
Intimata Z, in baza dispozitiilor art.115 si urm. pr.civ., a formulat intampinare prin carte a invocat in primul rand exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Gorj - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal in solutionarea cererii de chemare avand ca obiect anularea Deciziei nr. 1675/22.11.2010 privind inlaturarea abaterilor de la legalitate si regularitate constatate, precum si incheierea nr.VI/28/26.01.2011 si a solicitat respingerea cererii de suspendare a executarii actului administrativ ca neintemeiata,
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de anulare a actului administrativ - Decizia nr. 1675/22.11.2010, respective a masurilor dispuse la punctul 6, .
In sustinerea exceptiei necompetentei materiale a Tribunalului Gorj s-a aratat ca urmare intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 117/2003 privind preluarea activitatii jurisdictionale si a personalului instantelor Curtii de Conturi de catre instantele judecatoresti, completele si sectiile de contencios administrativ ale tribunalelor, curtilor de apel si ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie au preluat solutionarea litigiilor generate de actele de control ale Z.
Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Z republicata, prevede la art. 12 alin. 2 si alin. 3 ca valorificarea actelor de control se efectueaza potrivit regulamentului aprobat de plenul Curtii de Conturi a Romaniei, regulament ce se publica in Monitorul Oficial, partea I.
In aplicarea acestui text legal, Z a aprobat, prin Hotararea nr. 130/04.11.2010, Regulamentul privind organizarea si desfasurarea activitatilor specifice Curtii de Conturi, precum si valorificarea actelor rezultate din aceste activitati, publicat in M.Of. nr. 832/13.12.2010.
Urmare acestui fapt, respectivul regulament a dobandit putere de act normativ, de lege, iar in conformitate cu pct. 228 din Regulament, "Competenta de solutionare a sesizarii formulate de conducatorul entitatii verificate impotriva incheierii emise de Comisia de solutionare a contestatiilor apartine sectiei de contencios administrativ si fiscal din cadrul curtii de apel in a carei raza teritoriala se afla sediul entitatii verificate, in conditiile legii contenciosului administrativ ", situatie in care se impune admiterea exceptiei necompetentei materiale a Tribunalului Gorj - Sectia, Contencios Administrativ si Fiscal de a solutiona cauza dedusa judecatii si pe cale de consecinta, trimiterea cauzei la instanta competenta sa solutioneze cererea de chemare in judecata, respectiv Curtea de Apel Craiova.
In ceea ce priveste cererea de suspendare, s-a aratat ca, in cuprinsul Deciziei nr. 1675/2010 au fost dispuse masuri prin care se urmareste inlaturarea unor abateri de la legalitate si regularitate de catre entitatea verificata, care nu pot fundamenta o actiune de suspendare.
Totodata, s-a sustinut ca, reclamanta nu face dovada intrunirii conditiilor prevazute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Astfel, este adevarat ca art. 14 din Legea Contenciosului Administrativ nr.554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, in ceea ce priveste suspendarea executarii unui act administrativ, prevede la alin. (1) ca "in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competenta sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond".
In doctrina se apreciaza ca instanta care este chemata sa decida masuri de protectie provizorie trebuie sa ia in apreciere ansamblul circumstantelor si intereselor prezente. Asemenea masuri pot fi acordate in special in situatia in care executarea actului administrativ este de natura sa produca pagube grave, dificil de reparat si in cazul in care exista argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea actului administrativ.
Cat priveste notiunea de "paguba iminenta", se retine ca in art. 2 alin. (1) lit. s din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 cu modificarile si completarile ulterioare, s-a convenit asupra unui sens larg, avandu-se in vedere nu numai sensul clasic de prejudiciu efectiv, ci si sensul de perturbare previzibila grava a functionarii unei autoritati publice, dupa caz a unui serviciu public.
Se intelege ca, intr-o actiune care are ca temei incalcarea unui drept subiectiv, reclamanta poate invoca ideea de perturbare doar daca se afla intr-o legatura anuala cu paguba.
Textul de lege cere reclamantei ca pe langa "iminenta pagubei" sa infatiseze instantei si alte imprejurari legate de starea de fapt si de drept care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ, imprejurari care sa fie de natura a argumenta faptul ca este vorba de "un caz bine justificat".
Legea prevede ca suspendarea se poate cere " in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente".
Acestea sunt, asa cum s-a conturat in doctrina, dar si in practica, doua conditii care trebuie indeplinite in mod cumulativ.
Actul administrativ, dupa cum se cunoaste, se bucura de prezumtia de legalitate, prezumtie care, la randul sau, se bazeaza pe prezumtia de autenticitate (actul emana de la cine se spune ca emana ) si pe prezumtia de veridicitate ( actul exprima ceea ce in mod real a decis organul emitent). De aici, rezulta principiul executarii din oficiu (executie ex officio), intrucat actul administrativ unilateral este el insusi executoriu. Cu alte cuvinte a nu executa actele administrative, care sunt emise in baza legii, echivaleaza cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput intr-o buna ordine juridica, intr-un stat de drept si o democratie constitutionala.
Tocmai de aceea, suspendarea actelor administrative este considerata ca o situatie de exceptie.
Masurile dispuse prin Decizia nr. 1675/2010 au suport legal, deci se bucura de o aparenta de legalitate, care urmeaza a fi analizata si mentinuta sau anulata in speta avand ca obiect fondul cauzei, astfel ca nu se poate retine ca fiind indeplinita conditia existentei unui caz bine justificat.
In cauza de fata nu putem vorbi de o paguba, si cu atat mai putin iminenta, care ar putea sa afecteze reclamanta, intrucat, Decizia nr. 1675/2010 a Y se refera la recuperarea unor drepturi salariale acordate fara a avea temei legal.
Deci, nu recuperarea prejudiciului inregistrat prin plata nelegala a unor drepturi de natura salariata poate fi considerata o paguba pentru reclamanta, ci chiar nerecuperarea acestui prejudiciu, fapt ce ar priva bugetele care administreaza sumele respective, sume care ar putea sa aiba o destinatie legala.
Referitor la paguba iminenta, s-a aratat ca aceasta nu este dovedita, sustinerile reclamantei fiind simple afirmatii nedovedite, intrucat insasi executarea actului nu poate fi considerata o paguba.
Paguba efectiva ar trebui sa constea intr-o consecinta a executarii care s-ar produce asupra bugetului sau activitatii persoanei in cauza. Or, recuperarea sumelor nu ar trebui sa se faca din bugetul local, ci de la persoanele care ar fi beneficiat de sume din acest buget
Cat priveste cererea de anulare a actului administrativ - Decizia nr. 1675/22.11.2010, respectiv a punctului 6, s-a solicitat respingerea acesteia, ca neintemeiata intrucat atat indemnizatia de dispozitiv in procent de 25% din salariul de baza, cat si primele cu ocazia zilei de 8 Martie si sarbatorilor de Craciun salariatilor din cadrul primariei, au fost acordate cu incalcarea mai multor dispozitii legale.
Prin sentinta nr. 768 din data de 08.04.2011 pronuntata de Tribunalul Gorj - Sectia Contencios administrativ si Fiscal s-a admis exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Gorj - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, invocata de intimata Z si s-a declinat competenta de solutionare a contestatiei formulata de contestatoarea X , in favoarea Curtii de Apel Craiova - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Curtii de Apel Craiova - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal da data de 16.05.2011 sub nr. 1035/54/2011, iar prin sentinta nr. 181din data de 15.03.2012 pronuntata de Curtea de Apel Craiova s-a declinat competenta de solutionare a cauzei privind pe reclamanta X in contradictoriu cu paratele Y si Z, in favoarea Tribunalului Gorj Sectia Contencios Administrativ si Fiscal. Totodata, s-a constatat ivit conflict negativ de competenta si a fost inaintata cauza Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, in vederea solutionarii conflictului negativ, fiind suspendata solutionarea cauzei conf.art.21 cod proc. civila.
Prin decizia nr. 2284 din data de 10.05.2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr. 1035/54/2011 a fost stabilita competenta de solutionare a cauzei privind pe reclamanta X in contradictoriu cu paratele Z si Y in favoarea Tribunalului Gorj - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal.
La Tribunalul Gorj, cauza a fost reinregistrata la data de 18.06.2012, sub nr. de dosar 3738/95/2011, fiind citate partile.
Examinand contestatia dedusa judecatii prin prisma temeiurilor de fapt si de drept invocate de parti si in raport de probele administrate, tribunalul o retine ca fiind neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:
In urma desfasurarii actiunii de audit financiar asupra contului anual de executie bugetara pe anul 2009 la X si prevazuta in Programul de Activitate a Y pe anul 2010, directorul Y a emis Decizia nr. 1675/22.11.2010 prin care, la punctul 6, a dispus conducerii entitatii controlate sa stabileasca masuri pentru recuperarea platilor nelegale efectuate in anul 2009 in baza Contractului colectiv de munca in suma totala de 24.586 lei, reprezentand indemnizatie de dispozitiv, prime de 8 Martie, prime Craciun, precum si regularizarea obligatiilor institutiei cu celelalte bugete.
Impotriva punctul nr. 6 din decizia X nr. 1675/22.11.2010, in temeiul art. 92 din Hotararea plenului Y nr. 1/2009, contestatoarea a formulat contestatia nr. 7027/08.12.2010 ce a fost respinsa prin incheierea nr. VI. 28/26.01.2011 pronuntata de Z.
In motivarea incheierii, Comisia de solutionare a contestatiilor a retinut ca sporurile pentru personalul bugetar pot fi acordate numai in situatia in care acestea sunt reglementate prin legi speciale si nu se poate retine ca aceste sporuri au fost acordate in baza Contractului Colectiv de Munca, intrucat nu au baza legala, iar contractul colectiv de munca reprezinta legea partilor numai in situatia in care se respecta dispozitiile legale in vigoare.
In ceea ce priveste sporul de dispozitiv, a fost invocata si decizia nr. 37/14.12.2009, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, cu ocazia examinarii recursului in interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, stabilind ca dispozitiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea 138/1999 prin care s-a stabilit ca indemnizatia de dispozitiv se acorda exclusiv functionarilor publici si personalului contractual care isi desfasoara activitatea in cadrul Ministerului Administratiei si Internelor si in institutiile publice din subordinea ministerului, precum si personalului care isi desfasoara activitatea in serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial si inainte de transfer sau detasare din cadrul fostului Minister de Interne.
Drept urmare, s-a retinut ca in conditiile in care entitatea verificata nu poate face dovada incadrarii personalului intr-una din categoriile mentionate in respectiva decizie, afirmatiile acesteia in sensul ca sporul a fost legal acordat nu pot fi retinute
Referitor la prima de 8 martie acordata angajatelor institutiei si la primele de Craciun acordate functionarilor publici si personalului contractual din cadrul entitatii auditate, Comisia a retinut ca premiile care pot fi acordate functionarilor publici si personalului contractual din institutiile publice sunt reglementate prin art. 19 din OG nr. 6/2007 si respectiv art. 11 din OG nr. 10/2008 si in consecinta primele de Craciun si sumele acordate angajatelor de 8 martie, in masura in care sumele aferente nu se incadreaza in fondurile ce putea fi constituite in conditiile dispozitiilor legale mentionate, nu au temei legal
Ulterior, entitatea verificata s-a adresat cu contestatie instantei de contencios administrativ, invocand in ca sporurile mentionate au fost legal acordate in baza Contractului colectiv de munca incheiat la nivel de institutie intre X, in calitate de angajator si Sindicatul Liber al Functionarilor Publici din cadrul Consiliului Judetean Gorj, act inregistrat, potrivit legii, la Directia de Munca si Protectie Sociala sub nr. 13/16.02.2009 si in vigoare pe o perioada de 2 ani de la data inregistrarii, respectiv pana la data de 16.02.2011, cu posibilitatea prelungirii de drept pe inca 2 ani si cum, pana la data auditarii nu a fost supus controlului unei autoritati abilitate de lege pentru acest tip de contracte - instanta judecatoreasca, acesta se prezuma a fi legal incheiat, producandu-si efecte in continuare.
Referitor la sporul de dispozitiv incasat de functionarii publici si personalul contractual din cadrul X in anul 2009, tribunalul retine ca in mod corect s-a retinut de catre organele de control ca acestea au fost nelegal acordate.
In acest sens, tribunalul retine ca actul normativ care reglementeaza acordarea acestui spor este legea 138/1999, care in art. 13 prevede: "cadrele militare in activitate, militarii angajati pe baza de contract si salariatii civili beneficiaza de o indemnizatie de dispozitiv lunara de 25% din solda de functie, solda de grad, solda de merit, indemnizatia de comanda si gradatii, respectiv din salariul de baza."
Pe de alta parte, in conformitate cu art. 1 din Legea nr. 138/1999 "dispozitiile prezentei legi se aplica personalului militar si civil din cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne, Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de Protectie si Paza, Serviciului de Telecomunicatii Speciale si Ministerului Justitiei".
Prin prevederile art. 47 din aceeasi lege se arata ca "personalul civil din ministerele si institutiile centrale prevazute la art. 1 beneficiaza de drepturile salariale reglementate in legislatia aplicabila in sectorul bugetar si de unele drepturi salariale prevazute de prezenta lege", iar art. 49 stipuleaza ca "personalul civil din ministerele si institutiile centrale prevazute la art. 47, care desfasoara activitati in conditii similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiaza de primele, sporurile si indemnizatiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare in activitate.
Dispozitiile legale sus-mentionate contin o enumerare limitativa si sunt aplicabile personalului militar si civil din institutiile mentionate la art. 1 din lege, astfel ca nu exista niciun temei pentru ca drepturile salariale suplimentare constand in indemnizatia de dispozitiv lunara de 25% din salariul de baza sa poata fi recunoscute si acordate tuturor functionarilor publici si personalului contractual din administratia publica locala.
Aceste dispozitii legale nu au devenit aplicabile functionarilor publici si personalului contractual din administratia publica locala nici dupa ce Ministerului Administratiei si Internelor i-au fost stabilite unele atributii in domeniul administratiei publice caci stabilirea respectivelor atributii nu semnifica includerea administratiei publice locale in structurile acestui minister, pentru a se putea considera ca Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 496/2003 ar fi privit si aceste categorii profesionale.
Acest Ordin a fost emis in baza art. 9 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/2003, privind modificarea Ordinului ministrului de interne nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar si civil din Ministerul de Interne.
Din examinarea dispozitiilor ordinului se observa va acesta a fost emis, printre altele, in vederea clarificarii unor aspecte privind modalitatea de salarizare a personalului civil transferat in domeniul administratiei publice din structurile aflate in subordinea fostului Minister de Interne, deoarece Ordinul ministrului de interne nr. 275/2002 fusese adoptat anterior reorganizarii ministerului, astfel ca se referea numai la personalul civil din institutiile cu activitate in domeniul ordinii publice.
Potrivit pct. 9.2 din ordin: "Indemnizatia de dispozitiv se acorda si personalului care isi desfasoara activitatea in domeniul administratiei publice", iar la pct. 31.1 se arata ca "prin personal civil se intelege functionarii publici si personalul contractual din Ministerul Administratiei si Internelor".
La acelasi punct al ordinului se precizeaza ca "personalul civil din Ministerul Administratiei si Internelor beneficiaza de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu exceptia celui din domeniul administratiei publice, care beneficiaza doar de dreptul prevazut de art. 13 din lege, precum si de cele prevazute in reglementarile in vigoare aplicabile salariatilor analogi din sectorul bugetar".
Asadar, prin dispozitiile acestui ordin nu s-a acordat dreptul salarial constand in indemnizatia de dispozitiv altui personal civil (functionari publici si personal contractual) din domeniul administratiei publice, decat cel aflat in subordinea Ministerului Administratiei si Internelor, in conditiile in care, asa cum s-a mentionat anterior, acestui minister i-au fost stabilite atributii atat in domeniul ordinii si sigurantei publice, cat si in cel al administratiei publice.
Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 496/2003 nu s-a referit si nici nu se putea referi la vreo categorie de personal din administratia publica locala, caci autoritatile prin care aceasta se realizeaza nu se afla in raport de subordonare nici fata de Ministerul de Interne, nici fata de vreo alta autoritate a statului, ci functioneaza potrivit principiilor descentralizarii, autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice, asa cum se stabileste prin art. 120 alin. 1 din Constitutia Romaniei, republicata, si art. 2 alin. (1) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
Astfel fiind, in afara de militarii si salariatii civili (functionari publici si personal contractual) din Ministerul Internelor si Reformei Administrative (in prezent Ministerul Administratiei si Internelor) si din institutiile publice aflate in subordinea ministerului, indemnizatia de dispozitiv prevazuta de art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999, cu modificarile si completarile ulterioare, se acorda si urmatoarelor categorii de personal:
- personalului civil al serviciilor comunitare de evidenta a persoanelor care sunt organizate si functioneaza in subordinea consiliilor locale, in temeiul dispozitiilor cu caracter special ale art. 241 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 84/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 372/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, in considerarea faptului ca este incadrat la Ministerul Administratiei si Internelor (fost Ministerul Internelor si Reformei Administrative) si este detasat la aceste servicii comunitare, pastrandu-si toate drepturile anterior dobandite;
- personalului civil al serviciilor comunitare pentru eliberarea si evidenta pasapoartelor simple si al serviciilor publice comunitare regim permise de conducere si inmatriculare a vehiculelor organizate in cadrul prefecturilor judetene si al Prefecturii Municipiului Bucuresti in temeiul dispozitiilor cu caracter special ale art. 151 si 152 din Ordonanta Guvernului nr. 83/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 362/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, in considerarea faptului ca isi pastreaza toate drepturile dobandite anterior transferului din structura Ministerului Administratiei si Internelor la aceste servicii comunitare.
Prin urmare, este evident faptul ca nu pot beneficia de indemnizatia de dispozitiv toti functionarii publici si personalul contractual din cadrul autoritatilor administratiei publice locale, intrucat aceste categorii de personal nu se incadreaza in vreuna dintre ipotezele juridice mentionate.
Daca legiuitorul ar fi dorit acordarea indemnizatiei de dispozitiv de 25% din salariul de baza tuturor functionarilor publici si personalului contractual din administratia publica locala, ar fi prevazut in mod expres o atare posibilitate.
De altfel, in acelasi sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, prin decizia nr. 37/14.12.2009, pronuntata cu ocazia examinarii recursului in interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, stabilind ca dispozitiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea 138/1999 se interpreteaza in sensul ca indemnizatia de dispozitiv se acorda exclusiv functionarilor publici si personalului contractual care isi desfasoara activitatea in cadrul Ministerului Administratiei si Internelor si in institutiile publice din subordinea ministerului, precum si personalului care isi desfasoara activitatea in serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial si inainte de transfer sau detasare din cadrul fostului Minister de Interne.
Or, cum printre aceste categorii profesionale nu se regasesc si cele din care fac parte salariatii din cadrul X, acestia nu puteau beneficia de sporul de dispozitiv in cuantum de 25% pe perioada anului 2009.
Pe de alta parte, instanta retine ca invocarea de catre contestatoare a faptului ca sporul de dispozitiv a fost acordat in baza unor hotarari judecatoresti irevocabile, nu are suport probator, aceasta nedepunand la dosar nici o hotarare judecatoreasca prin care sa se fi stabilit ca se cuvine sporul de dispozitiv pentru anul 2009 tuturor salariatilor, desi aceasta obligatie ii incumba.
Nu poate fi retinuta nici sustinerea in sensul ca sporul de dispozitiv a fost acordata in baza Contractului colectiv de munca pentru anii 2009 - 2011, incheiat la nivelul X si Sindicatul Liber al Functionarilor Publici din cadrul Consiliului Judetean Gorj, inregistrat la Directia de Munca si Protectie Sociala Gorj, sub nr. 13/16.02.2009, intrucat asa cum rezulta din interpretarea dispozitiilor art. 27 lit. c din respectivul Contract Colectiv de Munca, vor beneficia de indemnizatie de dispozitiv in cuantum de 25%, salariatii din cadrul X care au castigat acest spor prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.
Rezulta asadar ca, potrivit acestui contract, primarul trebuia sa emita dispozitii de acordare a sporului de dispozitiv doar salariatilor carora acest drept le-a fost recunoscut printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila.
Or, cum contestatoarea nu a depus la dosar hotarari judecatoresti prin salariatilor sa le fi fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul de dispozitiv in cursul anului 2009 si nefiind nici in prezenta unor drepturi salariale stabilite prin legi sau hotarari ale guvernului, ci in baza unei dispozitii a primarului, adoptata ca rezultat al unei interpretari eronate a dispozitiilor contractului colectiv de munca, acordarea sporului de dispozitiv pentru anul 2009, este lipsita de suport legal.
Referitor la primele de Craciun si primele de 8 martie, acordate in baza Dispozitiei primarului nr. 103/05.03.2010 si Dispozitiei nr. 1485/16.12.2009, tribunalul retine ca legislatia si jurisprudenta recunosc regimurile juridice diferite aplicabile functionarilor publici si salariatilor.
Astfel, functionarii publici sunt supusi unui regim de drept public si jurisdictiei administrative, le sunt aplicabile prevederile L.188/1999 ca drept comun pentru toate categoriile de functionari publici, iar drepturile salariale si alte categorii de drepturi sunt prevazute expres de legiuitor.
Salariatii cu contract individual de munca sunt supusi dreptului comun al muncii si sunt supusi jurisdictiei ordinare, pe cand functionarii publici beneficiaza de investitura intr-o functie publica, ceea ce determina un statut diferit de cel al personalului contractual, reglementat prin norme proprii.
Retine tribunalul ca potrivit art. de art. 31 din Legea nr. 188/1999, pentru activitatea desfasurata, functionarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de baza, sporul pentru vechime in munca, suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare, acestia beneficiind de prime si alte drepturi salariate, numai in conditiile legii.
De asemenea, potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar, pentru activitatea desfasurata personalul contractual din sectorul bugetar primeste un salariu de baza stabilit potrivit anexelor nr. I-V la prezenta ordonanta de urgenta, precum si celelalte drepturi salariale prevazute prin dispozitiile legale in vigoare, corespunzatoare fiecarui domeniu de activitate.
Din analiza textelor de lege mentionate, rezulta ca pentru a se putea acorda functionarilor publici si personalului contractual din sectorul bugetar alte sporuri decat cele mentionate, cum ar fi, prime cu ocazia sarbatorilor religioase sau a zilei de 8 Martie, este necesar ca acestea sa formeze obiectul unei reglementari legale, functionarii publici si personalul contractual neavand posibilitatea de negociere colectiva sau individuala in materie salariala.
Acest aspect rezulta si din dispozitiile art. 12 alin. 1 din Legea 130/199 privind contractul colectiv de munca, potrivit carora, contracte colective de munca se pot incheia si pentru salariatii institutiilor bugetare, insa prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale.
Pe de alta parte, retine tribunalul ca potrivit art. 72 din L. 188/1999, autoritatile si institutiile publice pot incheia anual, in conditiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale functionarilor publici sau cu reprezentantii functionarilor publici, care sa cuprinda numai masuri referitoare la constituirea si folosirea fondurilor destinate imbunatatirii conditiilor la locul de munca, sanatatea si securitatea in munca, programul zilnic de lucru, perfectionarea profesionala, alte masuri decat cele prevazute de lege, referitoare la protectia celor alesi in organele de conducere ale organizatiilor sindicale.
Din interpretarea acestui text de lege reiese ca functionarii publici nu pot negocia, asa cum s-a aratat mai sus, alte drepturi salariale, decat cele prevazute expres de legea speciala ce reglementeaza statutul functionarilor publici.
Or, primele cu ocazia sarbatorilor religioase sau a zilei de 8 Martie, nu se incadreaza nicidecum in masurile la care se refera expres dispozitiile art. 72 din lege.
Prin urmare cuprinderea in Contractul colectiv de munca a primelor cu ocazia sarbatorilor religioase sau a zilei de 8 Martie, nu este legala, aceste sporuri si drepturi nefiind prevazute de lege si totodata contestatoarea neavand nici competenta legala sa negocieze si sa includa aceste drepturi in contractul colectiv de munca.
Asa fiind, intrucat aceste dispozitii din contractul colectiv de munca nu sunt legale, nu au nici putere intre partile contractante, conform prevederilor art.969 Cod civil, (in vigoare in anul 2009) astfel ca plata primelor cu ocazia Craciunului si a zilei de 8 martie a fost efectuata in mod nelegal.
Nu poate fi retinuta sustinerea contestatoarei in sensul ca, odata incheiat si inregistrat, Contractul Colectiv de Munca devine obligatoriu si isi rasfrangere efectele asupra tuturor subiectelor de drept, fiind opozabil si fata de autoritatile publice, inclusiv fata de instantele judecatoresti, intrucat, potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, acesta reprezinta legea partilor numai daca a fost incheiat cu respectarea dispozitiilor legale.
De altfel, acest punct de vedere a fost comunicat si de catre X, atunci cand a procedat la inscrierea Contractului Colectiv de Munca, in anexa la adresa nr. 13/16.02.2009, facand o seama de recomandari pentru modificarea contractului si precizand totodata ca prin inregistrare, produc efecte si sunt aplicabile numai clauzele stabilite cu respectarea art. 1, art. 8 si art. 12 din Legea 130/1996.
Nu poate fi primita nici sustinerea contestatoarei in sensul ca printr-o alta incheiere, comisia de solutionare a contestatiilor din cadrul Y a hotarat ca primele acordate cu ocazia sarbatorilor de iarna sau a zile de 8 martie, sunt legale, intrucat incheierea respectiva a fost pronuntata intr-o alta cauza si nu poate fi invocata drept practica judiciara in cauza de fata, nefiind emisa de o instanta de judecata.
Pentru toate considerentele ce preced, instanta va respinge contestatia dedusa judecatii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge contestatia promovata de reclamanta X, in contradictoriu cu paratele Y si Y.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica de la 21 Septembrie 2012.
Domeniu asociat: salarizare
Dosar nr.
R O M A N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECTIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentinta Nr. 3788/2012
Sedinta publica de la 21 Septembrie 2012 Pe rol judecarea contestatiei promovata de reclamanta X in contradictoriu cu paratele Y si Z, avand ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit partile, paratele fiind reprezentate de D.
Procedura de citare legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care, constatand ca nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciaza cauza in stare de judecata si acorda cuvantul fondul acesteia.
D pentru parate avand cuvantul, solicita respingerea contestatiei ca neintemeiata si mentinerea constatarilor din actele de control.
TRIBUNALUL
Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Gorj la data de 01.03.2011, sub nr. de dosar 3728/95/2011 contestatoarea X, a chemat in judecata parata Y, solicitand ca pe baza probelor ce se vor administra, sa se pronunte o hotarare prin care sa se dispuna anularea incheierii nr. VI.28/26.01.2011 pronuntata de Z, in ceea ce priveste hotararea de respingere a Contestatiei nr. 7027/08.12.2010 formulata de X impotriva masurii dispuse la pct. 6 din Decizia nr. 1675/22.11.2010, emisa de Y, pentru drepturile banesti acordate salariatilor institutiei constand in: indemnizatia de dispozitiv in procent de 25% din salariul de baza;prime acordate salariatelor cu ocazia zilei de 8 Martie in cuantum de 150 lei pentru fiecare angajata; prime de Craciun acordate salariatilor institutiei in cuantum de 500 lei fiecarui salariat.
S-a solicitat de asemenea anularea masurilor dispuse la punctul 6 din Decizia nr. 1675/22.11.2010 a Ysi mentinute prin incheierea nr. VI.28/26.01.2011 a Z, pentru drepturi banesti acordate salariatilor institutiei in anul 2009 constand in:indemnizatia de dispozitiv in procent de 25% din salariul de baza; prime acordate salariatelor cu ocazia zilei de 8 Martie in cuantum de 150 lei pentru fiecare angajata; prime de Craciun acordate salariatilor institutiei in cuantum de 500 lei fiecarui salariat, precum si suspendarea executarii masurilor dispuse la punctul 6 din Decizia nr. 1675/22.11.2010 a Y si mentinute prin incheierea nr. VI.28/26.01.2011 a Z, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.
In motivarea cererii, contestatoarea a aratat ca, in urma desfasurarii actiunii de audit financiar asupra contului de executie bugetara pe anul 2009 la X, directorul Y a emis Decizia nr. 1675/22.11.2010 prin care, la punctul 6, a solicitat conducerii entitatii controlate sa dispuna masuri pentru recuperarea platilor nelegale efectuate in anul 2009 in baza Contractului colectiv de munca in suma totala de 24.586 lei, reprezentand indemnizatie de dispozitiv, prime de 8 Martie, prime Craciun, precum si regularizarea obligatiilor institutiei cu celelalte bugete.
Impotriva deciziei Y nr. 1675/22.11.2010, in temeiul art. 92 din Hotararea plenului Z nr. 1/2009, contestatoarea a formulat contestatia nr. 7027/08.12.2010 ce a fost respinsa prin incheierea nr. VI. 28/26.01.2011 pronuntata de Z.
Cu privire la hotararea inscrisa in incheierea nr. VI.28/26.01.2011 a Z nr. 7027/08.12.2010 formulata de reclamanta impotriva masurii dispuse la pct. 6 din Decizia nr. 1675/22.11.2010, emisa de Y, pentru drepturile banesti acordate constand in: indemnizatie de dispozitiv, prime de 8 martie, prime de Craciun, contestatoarea a considerat ca au fost dispuse fara a lua in considerare situatia de drept si de fapt existenta la nivelul entitatii verificate, prin neacordarea de eficienta juridica clauzelor cuprinse in contractul colectiv de munca incheiat la nivel de institutie.
Astfel, Contractul colectiv de munca a fost incheiat la nivel de institutie intre X, in calitate de angajator si Sindicatul Liber al Functionarilor publici din cadrul Consiliului Judetean Gorj, act inregistrat, potrivit legii, la Directia de Munca si Protectie Sociala sub nr. 13/16.02.2009 si in vigoare pe o perioada de 2 ani de la data inregistrarii, respectiv pana la data de 16.02.2011, cu posibilitatea prelungirii de drept pe inca 2 ani si cum, pana la data auditarii nu a fost supus controlului unei autoritati abilitate de lege pentru acest tip de contracte - instanta judecatoreasca, acesta se prezuma a fi legal incheiat, producandu-si efecte in continuare.
Intrucat, potrivit art. 7, alin. 2 din Legea nr. 130/2006 "Contractele colective de munca, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale, constituie legea partilor", raportat la art. 243 din Codul Muncii, art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 si Conventiei O.I.M. nr. 131/1970, dupa inregistrarea la Directia de Munca si Protectie Sociala, contractul a devenit opozabil si, in acelasi timp, obligatoriu pentru partile contractului, orice incalcare a acestei obligatii atragand raspunderea partilor care se fac vinovate de neindeplinirea obligatiilor prevazute prin contractul colectiv de munca.
Mai mult, dupa data inregistrarii, instantele de judecata sunt singurele abilitate sa se pronunte asupra legalitatii contractelor colective, asa cum prevede art. 24, alin. 2 din Legea nr. 130/1996 "Nulitatea clauzelor contractuale se constata de catre instanta judecatoreasca competenta, la cererea partii interesate".
Apreciaza contestatoarea ca pentru stabilirea unei abateri de la legalitate si regularitate in acest caz era obligatoriu ca, in conformitate cu prevederile art. 24, alin. 2 din Legea nr. 130/1996, Camera de Conturi Gorj sa solicite, in prealabil, in calitate de parte interesata, instantei judecatoresti sa se pronunte asupra legalitatii contractului colectiv de munca, si numai in cazurile in care ar fi obtinut sau ar fi existat o hotarare judecatoreasca (in urma solutionarii unui conflict de drepturi intre partile contractante), prin care se declara nulitatea in tot sau in parte a contractului, sa constate abaterea de la legalitate corespunzatoare si sa dispuna masuri de valorificare in acest scop.
Asupra legalitatii Contractului colectiv de munca incheiat la nivelul Consiliului Judetean Gorj s-a pronuntat singura autoritate abilitata de lege - Tribunalul Gorj - pronuntand in acest sens sentinta definitiva si executorie nr. 1581 din 20.05.2010, in dosarul nr. 3272/95/2010.
Cu privire la cererea de suspendare a executarii masurilor dispuse la punctul 6 din Decizia 1675/22.11.2010 Y si mentinute prin incheierea nr. VI.28 26.01 2011 a Z, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei, contestatoarea a aratat ca actele contestate cu privire la legalitatea lor - Decizia nr. 1657/22.11.2011 si incheierea nr. VI.28/26.01.2011 - au caracter executoriu (potrivit Legii nr. 94/1992 si Hotararii plenului Curtii de Conturi nr. 1/2009), caracter ce justifica iminenta producerii unui prejudiciu materia! salariatilor institutiei, ce este de natura sa conduca la perturbarea previzibila grava a functionarii X, ca autoritate a administratiei publice locale.
In conformitate cu prevederile art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se apreciaza ca sunt indeplinite cumulativ conditiile cerute in mod expres de art. 14 din acelasi act normativ, pentru a se dispune suspendarea executarii masurilor dispuse la punctul 6 din Decizia nr. 7027/08.12.2010 a Y si mentinute prin incheierea nr. VI.28/26.01.2011 a Z, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.
S-a sustinut ca in speta este vorba despre un caz bine justificat, intrucat, in sensul legii, cazul bine justificat il constituie acele imprejurari legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze instantei o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ atacat.
Conditia existentei unui caz bine justificat este indeplinita in situatia in care se regasesc argumentele juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ atacat, in speta exista indicii temeinice de nelegalitate a celor doua acte administrative atacate, ce au fost emise prin neacordarea de eficienta juridica clauzelor cuprinse in contractul colectiv de munca legal incheiat Ia nivelul institutiei.
Prezenta unui caz bine justificat rezulta din imprejurarea ca legalitatea contactului colectiv de munca incheiat la nivelul X nu a fost examinata, potrivit art. 24, alin. 2 din Legea nr. 130/1996 si art. 248 din Codul Muncii, de catre Sectia conflicte de munca si asigurari sociale din cadrul Tribunalului Gorj, iar in aceste conditii, prin dispunerea de catre o structura a Z a unor masuri de valorificare a constatarilor ce vizeaza nelegalitatea clauzelor contractului colectiv de munca, in lipsa unei hotarari judecatoresti executorii prin care sa se constate nulitatea totala sau partiala a clauzelor contractului colectiv de munca supus auditarii, se realizeaza un exces de putere si se creeaza o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ.
Referitor la conditia necesitatii suspendarii pentru prevenirea unei pagube iminente, s-a aratat ca potrivit art. 2, alin. 1, lit. s din Legea nr. 554/2004, prin notiunea de "paguba iminenta" se intelege "prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public".
Prin punerea in executare a masurilor dispuse la punctul 6 din decizia nr. 1675/22.11.2010 a Y si mentinute prin incheierea nr. VI.28/26.01.2011 a Zi, considera ca aceasta conditie este indeplinita fiind vorba de luarea unor masuri de imputatie angajatilor institutiei si de diminuare a unor drepturi salariale acordate acestora in baza unui contract colectiv de munca, valabil incheiat, aflat in executare, ale caror clauze nu au fost anulate, in conditiile in care in anul 2010 s-a ajuns la o diminuare a salariilor personalului institutiei cu peste 40% (prin trecerea la sistemul de salarizare unica si prin diminuarea cu 25%), prejudiciul iminent nu consta pur si simplu doar in pierderea unor sume de bani de catre angajatii institutiei, ci si in consecinta negativa pe care o produce aceasta pierdere asupra functionarii institutiei, ca autoritate a administratiei publice locale, prin luarea masurilor de recuperare imediata a presupuselor pagube.
Cerinta pagubei iminente ce s-ar produce salariatilor institutiei este indeplinita in cauza atat in considerarea valorii diferentelor salariale rezultate prin imputare, cat si prin afectarea intereselor de drept privat ce ar putea atrage dificultati reale cu consecinte directe in plan social, financiar, familial, chestiuni ce ar echivala cu o incalcare a dispozitiilor constitutionale statuate in art. 41 si cu o restrangere a exercitiului unor drepturi in conditiile art. 53 din Constitutie.
S-a invocat in cauza si imprejurarea ca necesitatea suspendarii executarii masurilor contestate este in acord si cu Recomandarea nr. R 89 adoptata de Comitetul de Ministri din cadrul Consiliului Europei data de 13.09.1989, referitoare la protectia jurisdictionala provizorie in materie administrativa, in cuprinsul careia se arata ca executarea imediata si integrala a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate cauza persoanelor juridice un prejudiciu in anumite circumstante, un prejudiciu ireparabil, pe care entitatea il impune sa fie evitat, in masura posibilului.
In dovedirea cererii, au fost depuse la dosar Decizia Y nr. 1675/22.11.2010;- Contestatia nr. 7027/08.12.2010; incheierea nr. VI.28/26.01.2011 pronuntata de Z; Contractului colectiv de munca incheiat la nivel de institutie intre X, in calitate de angajator si Sindicatul Liber al Functionarilor Publici din cadrul Consiliului Judetean Gorj, act inregistrat, potrivit legii, la Directia de Munca si Protectie Sociala sub nr. 13/16.02.2009 si in vigoare pe o perioada de 2 ani de la data inregistrarii la Directia de Munca si Protectie Sociala
Intimata Z, in baza dispozitiilor art.115 si urm. pr.civ., a formulat intampinare prin carte a invocat in primul rand exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Gorj - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal in solutionarea cererii de chemare avand ca obiect anularea Deciziei nr. 1675/22.11.2010 privind inlaturarea abaterilor de la legalitate si regularitate constatate, precum si incheierea nr.VI/28/26.01.2011 si a solicitat respingerea cererii de suspendare a executarii actului administrativ ca neintemeiata,
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de anulare a actului administrativ - Decizia nr. 1675/22.11.2010, respective a masurilor dispuse la punctul 6, .
In sustinerea exceptiei necompetentei materiale a Tribunalului Gorj s-a aratat ca urmare intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 117/2003 privind preluarea activitatii jurisdictionale si a personalului instantelor Curtii de Conturi de catre instantele judecatoresti, completele si sectiile de contencios administrativ ale tribunalelor, curtilor de apel si ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie au preluat solutionarea litigiilor generate de actele de control ale Z.
Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Z republicata, prevede la art. 12 alin. 2 si alin. 3 ca valorificarea actelor de control se efectueaza potrivit regulamentului aprobat de plenul Curtii de Conturi a Romaniei, regulament ce se publica in Monitorul Oficial, partea I.
In aplicarea acestui text legal, Z a aprobat, prin Hotararea nr. 130/04.11.2010, Regulamentul privind organizarea si desfasurarea activitatilor specifice Curtii de Conturi, precum si valorificarea actelor rezultate din aceste activitati, publicat in M.Of. nr. 832/13.12.2010.
Urmare acestui fapt, respectivul regulament a dobandit putere de act normativ, de lege, iar in conformitate cu pct. 228 din Regulament, "Competenta de solutionare a sesizarii formulate de conducatorul entitatii verificate impotriva incheierii emise de Comisia de solutionare a contestatiilor apartine sectiei de contencios administrativ si fiscal din cadrul curtii de apel in a carei raza teritoriala se afla sediul entitatii verificate, in conditiile legii contenciosului administrativ ", situatie in care se impune admiterea exceptiei necompetentei materiale a Tribunalului Gorj - Sectia, Contencios Administrativ si Fiscal de a solutiona cauza dedusa judecatii si pe cale de consecinta, trimiterea cauzei la instanta competenta sa solutioneze cererea de chemare in judecata, respectiv Curtea de Apel Craiova.
In ceea ce priveste cererea de suspendare, s-a aratat ca, in cuprinsul Deciziei nr. 1675/2010 au fost dispuse masuri prin care se urmareste inlaturarea unor abateri de la legalitate si regularitate de catre entitatea verificata, care nu pot fundamenta o actiune de suspendare.
Totodata, s-a sustinut ca, reclamanta nu face dovada intrunirii conditiilor prevazute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Astfel, este adevarat ca art. 14 din Legea Contenciosului Administrativ nr.554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, in ceea ce priveste suspendarea executarii unui act administrativ, prevede la alin. (1) ca "in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competenta sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond".
In doctrina se apreciaza ca instanta care este chemata sa decida masuri de protectie provizorie trebuie sa ia in apreciere ansamblul circumstantelor si intereselor prezente. Asemenea masuri pot fi acordate in special in situatia in care executarea actului administrativ este de natura sa produca pagube grave, dificil de reparat si in cazul in care exista argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea actului administrativ.
Cat priveste notiunea de "paguba iminenta", se retine ca in art. 2 alin. (1) lit. s din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 cu modificarile si completarile ulterioare, s-a convenit asupra unui sens larg, avandu-se in vedere nu numai sensul clasic de prejudiciu efectiv, ci si sensul de perturbare previzibila grava a functionarii unei autoritati publice, dupa caz a unui serviciu public.
Se intelege ca, intr-o actiune care are ca temei incalcarea unui drept subiectiv, reclamanta poate invoca ideea de perturbare doar daca se afla intr-o legatura anuala cu paguba.
Textul de lege cere reclamantei ca pe langa "iminenta pagubei" sa infatiseze instantei si alte imprejurari legate de starea de fapt si de drept care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ, imprejurari care sa fie de natura a argumenta faptul ca este vorba de "un caz bine justificat".
Legea prevede ca suspendarea se poate cere " in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente".
Acestea sunt, asa cum s-a conturat in doctrina, dar si in practica, doua conditii care trebuie indeplinite in mod cumulativ.
Actul administrativ, dupa cum se cunoaste, se bucura de prezumtia de legalitate, prezumtie care, la randul sau, se bazeaza pe prezumtia de autenticitate (actul emana de la cine se spune ca emana ) si pe prezumtia de veridicitate ( actul exprima ceea ce in mod real a decis organul emitent). De aici, rezulta principiul executarii din oficiu (executie ex officio), intrucat actul administrativ unilateral este el insusi executoriu. Cu alte cuvinte a nu executa actele administrative, care sunt emise in baza legii, echivaleaza cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput intr-o buna ordine juridica, intr-un stat de drept si o democratie constitutionala.
Tocmai de aceea, suspendarea actelor administrative este considerata ca o situatie de exceptie.
Masurile dispuse prin Decizia nr. 1675/2010 au suport legal, deci se bucura de o aparenta de legalitate, care urmeaza a fi analizata si mentinuta sau anulata in speta avand ca obiect fondul cauzei, astfel ca nu se poate retine ca fiind indeplinita conditia existentei unui caz bine justificat.
In cauza de fata nu putem vorbi de o paguba, si cu atat mai putin iminenta, care ar putea sa afecteze reclamanta, intrucat, Decizia nr. 1675/2010 a Y se refera la recuperarea unor drepturi salariale acordate fara a avea temei legal.
Deci, nu recuperarea prejudiciului inregistrat prin plata nelegala a unor drepturi de natura salariata poate fi considerata o paguba pentru reclamanta, ci chiar nerecuperarea acestui prejudiciu, fapt ce ar priva bugetele care administreaza sumele respective, sume care ar putea sa aiba o destinatie legala.
Referitor la paguba iminenta, s-a aratat ca aceasta nu este dovedita, sustinerile reclamantei fiind simple afirmatii nedovedite, intrucat insasi executarea actului nu poate fi considerata o paguba.
Paguba efectiva ar trebui sa constea intr-o consecinta a executarii care s-ar produce asupra bugetului sau activitatii persoanei in cauza. Or, recuperarea sumelor nu ar trebui sa se faca din bugetul local, ci de la persoanele care ar fi beneficiat de sume din acest buget
Cat priveste cererea de anulare a actului administrativ - Decizia nr. 1675/22.11.2010, respectiv a punctului 6, s-a solicitat respingerea acesteia, ca neintemeiata intrucat atat indemnizatia de dispozitiv in procent de 25% din salariul de baza, cat si primele cu ocazia zilei de 8 Martie si sarbatorilor de Craciun salariatilor din cadrul primariei, au fost acordate cu incalcarea mai multor dispozitii legale.
Prin sentinta nr. 768 din data de 08.04.2011 pronuntata de Tribunalul Gorj - Sectia Contencios administrativ si Fiscal s-a admis exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Gorj - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, invocata de intimata Z si s-a declinat competenta de solutionare a contestatiei formulata de contestatoarea X , in favoarea Curtii de Apel Craiova - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Curtii de Apel Craiova - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal da data de 16.05.2011 sub nr. 1035/54/2011, iar prin sentinta nr. 181din data de 15.03.2012 pronuntata de Curtea de Apel Craiova s-a declinat competenta de solutionare a cauzei privind pe reclamanta X in contradictoriu cu paratele Y si Z, in favoarea Tribunalului Gorj Sectia Contencios Administrativ si Fiscal. Totodata, s-a constatat ivit conflict negativ de competenta si a fost inaintata cauza Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, in vederea solutionarii conflictului negativ, fiind suspendata solutionarea cauzei conf.art.21 cod proc. civila.
Prin decizia nr. 2284 din data de 10.05.2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr. 1035/54/2011 a fost stabilita competenta de solutionare a cauzei privind pe reclamanta X in contradictoriu cu paratele Z si Y in favoarea Tribunalului Gorj - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal.
La Tribunalul Gorj, cauza a fost reinregistrata la data de 18.06.2012, sub nr. de dosar 3738/95/2011, fiind citate partile.
Examinand contestatia dedusa judecatii prin prisma temeiurilor de fapt si de drept invocate de parti si in raport de probele administrate, tribunalul o retine ca fiind neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:
In urma desfasurarii actiunii de audit financiar asupra contului anual de executie bugetara pe anul 2009 la X si prevazuta in Programul de Activitate a Y pe anul 2010, directorul Y a emis Decizia nr. 1675/22.11.2010 prin care, la punctul 6, a dispus conducerii entitatii controlate sa stabileasca masuri pentru recuperarea platilor nelegale efectuate in anul 2009 in baza Contractului colectiv de munca in suma totala de 24.586 lei, reprezentand indemnizatie de dispozitiv, prime de 8 Martie, prime Craciun, precum si regularizarea obligatiilor institutiei cu celelalte bugete.
Impotriva punctul nr. 6 din decizia X nr. 1675/22.11.2010, in temeiul art. 92 din Hotararea plenului Y nr. 1/2009, contestatoarea a formulat contestatia nr. 7027/08.12.2010 ce a fost respinsa prin incheierea nr. VI. 28/26.01.2011 pronuntata de Z.
In motivarea incheierii, Comisia de solutionare a contestatiilor a retinut ca sporurile pentru personalul bugetar pot fi acordate numai in situatia in care acestea sunt reglementate prin legi speciale si nu se poate retine ca aceste sporuri au fost acordate in baza Contractului Colectiv de Munca, intrucat nu au baza legala, iar contractul colectiv de munca reprezinta legea partilor numai in situatia in care se respecta dispozitiile legale in vigoare.
In ceea ce priveste sporul de dispozitiv, a fost invocata si decizia nr. 37/14.12.2009, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, cu ocazia examinarii recursului in interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, stabilind ca dispozitiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea 138/1999 prin care s-a stabilit ca indemnizatia de dispozitiv se acorda exclusiv functionarilor publici si personalului contractual care isi desfasoara activitatea in cadrul Ministerului Administratiei si Internelor si in institutiile publice din subordinea ministerului, precum si personalului care isi desfasoara activitatea in serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial si inainte de transfer sau detasare din cadrul fostului Minister de Interne.
Drept urmare, s-a retinut ca in conditiile in care entitatea verificata nu poate face dovada incadrarii personalului intr-una din categoriile mentionate in respectiva decizie, afirmatiile acesteia in sensul ca sporul a fost legal acordat nu pot fi retinute
Referitor la prima de 8 martie acordata angajatelor institutiei si la primele de Craciun acordate functionarilor publici si personalului contractual din cadrul entitatii auditate, Comisia a retinut ca premiile care pot fi acordate functionarilor publici si personalului contractual din institutiile publice sunt reglementate prin art. 19 din OG nr. 6/2007 si respectiv art. 11 din OG nr. 10/2008 si in consecinta primele de Craciun si sumele acordate angajatelor de 8 martie, in masura in care sumele aferente nu se incadreaza in fondurile ce putea fi constituite in conditiile dispozitiilor legale mentionate, nu au temei legal
Ulterior, entitatea verificata s-a adresat cu contestatie instantei de contencios administrativ, invocand in ca sporurile mentionate au fost legal acordate in baza Contractului colectiv de munca incheiat la nivel de institutie intre X, in calitate de angajator si Sindicatul Liber al Functionarilor Publici din cadrul Consiliului Judetean Gorj, act inregistrat, potrivit legii, la Directia de Munca si Protectie Sociala sub nr. 13/16.02.2009 si in vigoare pe o perioada de 2 ani de la data inregistrarii, respectiv pana la data de 16.02.2011, cu posibilitatea prelungirii de drept pe inca 2 ani si cum, pana la data auditarii nu a fost supus controlului unei autoritati abilitate de lege pentru acest tip de contracte - instanta judecatoreasca, acesta se prezuma a fi legal incheiat, producandu-si efecte in continuare.
Referitor la sporul de dispozitiv incasat de functionarii publici si personalul contractual din cadrul X in anul 2009, tribunalul retine ca in mod corect s-a retinut de catre organele de control ca acestea au fost nelegal acordate.
In acest sens, tribunalul retine ca actul normativ care reglementeaza acordarea acestui spor este legea 138/1999, care in art. 13 prevede: "cadrele militare in activitate, militarii angajati pe baza de contract si salariatii civili beneficiaza de o indemnizatie de dispozitiv lunara de 25% din solda de functie, solda de grad, solda de merit, indemnizatia de comanda si gradatii, respectiv din salariul de baza."
Pe de alta parte, in conformitate cu art. 1 din Legea nr. 138/1999 "dispozitiile prezentei legi se aplica personalului militar si civil din cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne, Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de Protectie si Paza, Serviciului de Telecomunicatii Speciale si Ministerului Justitiei".
Prin prevederile art. 47 din aceeasi lege se arata ca "personalul civil din ministerele si institutiile centrale prevazute la art. 1 beneficiaza de drepturile salariale reglementate in legislatia aplicabila in sectorul bugetar si de unele drepturi salariale prevazute de prezenta lege", iar art. 49 stipuleaza ca "personalul civil din ministerele si institutiile centrale prevazute la art. 47, care desfasoara activitati in conditii similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiaza de primele, sporurile si indemnizatiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare in activitate.
Dispozitiile legale sus-mentionate contin o enumerare limitativa si sunt aplicabile personalului militar si civil din institutiile mentionate la art. 1 din lege, astfel ca nu exista niciun temei pentru ca drepturile salariale suplimentare constand in indemnizatia de dispozitiv lunara de 25% din salariul de baza sa poata fi recunoscute si acordate tuturor functionarilor publici si personalului contractual din administratia publica locala.
Aceste dispozitii legale nu au devenit aplicabile functionarilor publici si personalului contractual din administratia publica locala nici dupa ce Ministerului Administratiei si Internelor i-au fost stabilite unele atributii in domeniul administratiei publice caci stabilirea respectivelor atributii nu semnifica includerea administratiei publice locale in structurile acestui minister, pentru a se putea considera ca Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 496/2003 ar fi privit si aceste categorii profesionale.
Acest Ordin a fost emis in baza art. 9 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/2003, privind modificarea Ordinului ministrului de interne nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar si civil din Ministerul de Interne.
Din examinarea dispozitiilor ordinului se observa va acesta a fost emis, printre altele, in vederea clarificarii unor aspecte privind modalitatea de salarizare a personalului civil transferat in domeniul administratiei publice din structurile aflate in subordinea fostului Minister de Interne, deoarece Ordinul ministrului de interne nr. 275/2002 fusese adoptat anterior reorganizarii ministerului, astfel ca se referea numai la personalul civil din institutiile cu activitate in domeniul ordinii publice.
Potrivit pct. 9.2 din ordin: "Indemnizatia de dispozitiv se acorda si personalului care isi desfasoara activitatea in domeniul administratiei publice", iar la pct. 31.1 se arata ca "prin personal civil se intelege functionarii publici si personalul contractual din Ministerul Administratiei si Internelor".
La acelasi punct al ordinului se precizeaza ca "personalul civil din Ministerul Administratiei si Internelor beneficiaza de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu exceptia celui din domeniul administratiei publice, care beneficiaza doar de dreptul prevazut de art. 13 din lege, precum si de cele prevazute in reglementarile in vigoare aplicabile salariatilor analogi din sectorul bugetar".
Asadar, prin dispozitiile acestui ordin nu s-a acordat dreptul salarial constand in indemnizatia de dispozitiv altui personal civil (functionari publici si personal contractual) din domeniul administratiei publice, decat cel aflat in subordinea Ministerului Administratiei si Internelor, in conditiile in care, asa cum s-a mentionat anterior, acestui minister i-au fost stabilite atributii atat in domeniul ordinii si sigurantei publice, cat si in cel al administratiei publice.
Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 496/2003 nu s-a referit si nici nu se putea referi la vreo categorie de personal din administratia publica locala, caci autoritatile prin care aceasta se realizeaza nu se afla in raport de subordonare nici fata de Ministerul de Interne, nici fata de vreo alta autoritate a statului, ci functioneaza potrivit principiilor descentralizarii, autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice, asa cum se stabileste prin art. 120 alin. 1 din Constitutia Romaniei, republicata, si art. 2 alin. (1) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
Astfel fiind, in afara de militarii si salariatii civili (functionari publici si personal contractual) din Ministerul Internelor si Reformei Administrative (in prezent Ministerul Administratiei si Internelor) si din institutiile publice aflate in subordinea ministerului, indemnizatia de dispozitiv prevazuta de art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999, cu modificarile si completarile ulterioare, se acorda si urmatoarelor categorii de personal:
- personalului civil al serviciilor comunitare de evidenta a persoanelor care sunt organizate si functioneaza in subordinea consiliilor locale, in temeiul dispozitiilor cu caracter special ale art. 241 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 84/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 372/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, in considerarea faptului ca este incadrat la Ministerul Administratiei si Internelor (fost Ministerul Internelor si Reformei Administrative) si este detasat la aceste servicii comunitare, pastrandu-si toate drepturile anterior dobandite;
- personalului civil al serviciilor comunitare pentru eliberarea si evidenta pasapoartelor simple si al serviciilor publice comunitare regim permise de conducere si inmatriculare a vehiculelor organizate in cadrul prefecturilor judetene si al Prefecturii Municipiului Bucuresti in temeiul dispozitiilor cu caracter special ale art. 151 si 152 din Ordonanta Guvernului nr. 83/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 362/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, in considerarea faptului ca isi pastreaza toate drepturile dobandite anterior transferului din structura Ministerului Administratiei si Internelor la aceste servicii comunitare.
Prin urmare, este evident faptul ca nu pot beneficia de indemnizatia de dispozitiv toti functionarii publici si personalul contractual din cadrul autoritatilor administratiei publice locale, intrucat aceste categorii de personal nu se incadreaza in vreuna dintre ipotezele juridice mentionate.
Daca legiuitorul ar fi dorit acordarea indemnizatiei de dispozitiv de 25% din salariul de baza tuturor functionarilor publici si personalului contractual din administratia publica locala, ar fi prevazut in mod expres o atare posibilitate.
De altfel, in acelasi sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, prin decizia nr. 37/14.12.2009, pronuntata cu ocazia examinarii recursului in interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, stabilind ca dispozitiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea 138/1999 se interpreteaza in sensul ca indemnizatia de dispozitiv se acorda exclusiv functionarilor publici si personalului contractual care isi desfasoara activitatea in cadrul Ministerului Administratiei si Internelor si in institutiile publice din subordinea ministerului, precum si personalului care isi desfasoara activitatea in serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial si inainte de transfer sau detasare din cadrul fostului Minister de Interne.
Or, cum printre aceste categorii profesionale nu se regasesc si cele din care fac parte salariatii din cadrul X, acestia nu puteau beneficia de sporul de dispozitiv in cuantum de 25% pe perioada anului 2009.
Pe de alta parte, instanta retine ca invocarea de catre contestatoare a faptului ca sporul de dispozitiv a fost acordat in baza unor hotarari judecatoresti irevocabile, nu are suport probator, aceasta nedepunand la dosar nici o hotarare judecatoreasca prin care sa se fi stabilit ca se cuvine sporul de dispozitiv pentru anul 2009 tuturor salariatilor, desi aceasta obligatie ii incumba.
Nu poate fi retinuta nici sustinerea in sensul ca sporul de dispozitiv a fost acordata in baza Contractului colectiv de munca pentru anii 2009 - 2011, incheiat la nivelul X si Sindicatul Liber al Functionarilor Publici din cadrul Consiliului Judetean Gorj, inregistrat la Directia de Munca si Protectie Sociala Gorj, sub nr. 13/16.02.2009, intrucat asa cum rezulta din interpretarea dispozitiilor art. 27 lit. c din respectivul Contract Colectiv de Munca, vor beneficia de indemnizatie de dispozitiv in cuantum de 25%, salariatii din cadrul X care au castigat acest spor prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.
Rezulta asadar ca, potrivit acestui contract, primarul trebuia sa emita dispozitii de acordare a sporului de dispozitiv doar salariatilor carora acest drept le-a fost recunoscut printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila.
Or, cum contestatoarea nu a depus la dosar hotarari judecatoresti prin salariatilor sa le fi fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul de dispozitiv in cursul anului 2009 si nefiind nici in prezenta unor drepturi salariale stabilite prin legi sau hotarari ale guvernului, ci in baza unei dispozitii a primarului, adoptata ca rezultat al unei interpretari eronate a dispozitiilor contractului colectiv de munca, acordarea sporului de dispozitiv pentru anul 2009, este lipsita de suport legal.
Referitor la primele de Craciun si primele de 8 martie, acordate in baza Dispozitiei primarului nr. 103/05.03.2010 si Dispozitiei nr. 1485/16.12.2009, tribunalul retine ca legislatia si jurisprudenta recunosc regimurile juridice diferite aplicabile functionarilor publici si salariatilor.
Astfel, functionarii publici sunt supusi unui regim de drept public si jurisdictiei administrative, le sunt aplicabile prevederile L.188/1999 ca drept comun pentru toate categoriile de functionari publici, iar drepturile salariale si alte categorii de drepturi sunt prevazute expres de legiuitor.
Salariatii cu contract individual de munca sunt supusi dreptului comun al muncii si sunt supusi jurisdictiei ordinare, pe cand functionarii publici beneficiaza de investitura intr-o functie publica, ceea ce determina un statut diferit de cel al personalului contractual, reglementat prin norme proprii.
Retine tribunalul ca potrivit art. de art. 31 din Legea nr. 188/1999, pentru activitatea desfasurata, functionarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de baza, sporul pentru vechime in munca, suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare, acestia beneficiind de prime si alte drepturi salariate, numai in conditiile legii.
De asemenea, potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar, pentru activitatea desfasurata personalul contractual din sectorul bugetar primeste un salariu de baza stabilit potrivit anexelor nr. I-V la prezenta ordonanta de urgenta, precum si celelalte drepturi salariale prevazute prin dispozitiile legale in vigoare, corespunzatoare fiecarui domeniu de activitate.
Din analiza textelor de lege mentionate, rezulta ca pentru a se putea acorda functionarilor publici si personalului contractual din sectorul bugetar alte sporuri decat cele mentionate, cum ar fi, prime cu ocazia sarbatorilor religioase sau a zilei de 8 Martie, este necesar ca acestea sa formeze obiectul unei reglementari legale, functionarii publici si personalul contractual neavand posibilitatea de negociere colectiva sau individuala in materie salariala.
Acest aspect rezulta si din dispozitiile art. 12 alin. 1 din Legea 130/199 privind contractul colectiv de munca, potrivit carora, contracte colective de munca se pot incheia si pentru salariatii institutiilor bugetare, insa prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale.
Pe de alta parte, retine tribunalul ca potrivit art. 72 din L. 188/1999, autoritatile si institutiile publice pot incheia anual, in conditiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale functionarilor publici sau cu reprezentantii functionarilor publici, care sa cuprinda numai masuri referitoare la constituirea si folosirea fondurilor destinate imbunatatirii conditiilor la locul de munca, sanatatea si securitatea in munca, programul zilnic de lucru, perfectionarea profesionala, alte masuri decat cele prevazute de lege, referitoare la protectia celor alesi in organele de conducere ale organizatiilor sindicale.
Din interpretarea acestui text de lege reiese ca functionarii publici nu pot negocia, asa cum s-a aratat mai sus, alte drepturi salariale, decat cele prevazute expres de legea speciala ce reglementeaza statutul functionarilor publici.
Or, primele cu ocazia sarbatorilor religioase sau a zilei de 8 Martie, nu se incadreaza nicidecum in masurile la care se refera expres dispozitiile art. 72 din lege.
Prin urmare cuprinderea in Contractul colectiv de munca a primelor cu ocazia sarbatorilor religioase sau a zilei de 8 Martie, nu este legala, aceste sporuri si drepturi nefiind prevazute de lege si totodata contestatoarea neavand nici competenta legala sa negocieze si sa includa aceste drepturi in contractul colectiv de munca.
Asa fiind, intrucat aceste dispozitii din contractul colectiv de munca nu sunt legale, nu au nici putere intre partile contractante, conform prevederilor art.969 Cod civil, (in vigoare in anul 2009) astfel ca plata primelor cu ocazia Craciunului si a zilei de 8 martie a fost efectuata in mod nelegal.
Nu poate fi retinuta sustinerea contestatoarei in sensul ca, odata incheiat si inregistrat, Contractul Colectiv de Munca devine obligatoriu si isi rasfrangere efectele asupra tuturor subiectelor de drept, fiind opozabil si fata de autoritatile publice, inclusiv fata de instantele judecatoresti, intrucat, potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, acesta reprezinta legea partilor numai daca a fost incheiat cu respectarea dispozitiilor legale.
De altfel, acest punct de vedere a fost comunicat si de catre X, atunci cand a procedat la inscrierea Contractului Colectiv de Munca, in anexa la adresa nr. 13/16.02.2009, facand o seama de recomandari pentru modificarea contractului si precizand totodata ca prin inregistrare, produc efecte si sunt aplicabile numai clauzele stabilite cu respectarea art. 1, art. 8 si art. 12 din Legea 130/1996.
Nu poate fi primita nici sustinerea contestatoarei in sensul ca printr-o alta incheiere, comisia de solutionare a contestatiilor din cadrul Y a hotarat ca primele acordate cu ocazia sarbatorilor de iarna sau a zile de 8 martie, sunt legale, intrucat incheierea respectiva a fost pronuntata intr-o alta cauza si nu poate fi invocata drept practica judiciara in cauza de fata, nefiind emisa de o instanta de judecata.
Pentru toate considerentele ce preced, instanta va respinge contestatia dedusa judecatii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge contestatia promovata de reclamanta X, in contradictoriu cu paratele Y si Y.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica de la 21 Septembrie 2012.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Salarizare
Salarizare in sistemul de invatamant. Acordare spor raportat la salariul de baza din ianuarie 2017 - Sentinta civila nr. 533 din data de 26.09.2018Personal bugetar. Salarizare. Sporuri. - Decizie nr. 716 din data de 27.06.2018
Salarizare. Existenta unor hotararii judecatoresti irevocabile prin care s-a stabilit dreptul de a avea inclus in indemnizatie indexarile prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 10/2007. - Decizie nr. 219 din data de 07.03.2018
Salarizare. Situatia in care se pastreaza salariul de baza aferent lunii iulie 2016. - Decizie nr. 13 din data de 09.02.2018
Acordarea sporului de salariu aferent titlului ?tiin?ific de doctor. Aplicabilitatea Deciziei nr. 21/2016 a Inaltei Curti. - Hotarare nr. 963 din data de 05.04.2017
egalizare salarii - Hotarare nr. 41 din data de 17.01.2018
Drepturi salariale. Pretentii. - Sentinta civila nr. 748 din data de 27.09.2017
Pretentii - Sentinta civila nr. 734 din data de 25.09.2017
Obligatia de a face - Sentinta civila nr. 729 din data de 25.09.2017
Obligatia de a face - Sentinta civila nr. 727 din data de 25.09.2017
COnflict de drepturi avand ca obiect obligarea unitatii la plata salariului ce i s-ar fi cuvenit reclamantei in calitate de asistent principal - Sentinta civila nr. 40/lm/2008 din data de 17.02.2009
Drepturi salariale prescrise. Invocarea din oficiu a - Sentinta civila nr. 412 din data de 09.03.2015
Salariati straini angajati prin agentie de munca temporara. Contractul de munca aplicabil - Hotarare nr. 923 din data de 18.05.2015
Salarizarea personalului din inva?amantul preuniversitar incepand cu 01.01.2010 - Sentinta civila nr. 279 din data de 06.03.2014
Neachitarea drepturilor salariale. - Sentinta civila nr. 216 din data de 24.02.2011
Drepturi salariale. Acordarea unui spor pentru exercitarea mai multor functii - Sentinta civila nr. 885 din data de 21.06.2011
Salarizare - Sentinta penala nr. 280 din data de 16.03.2011
Emitere adeverinta de venituri - Sentinta civila nr. 207 din data de 22.02.2011
Norma de hrana acordata angajatilor din cadrul Ministerului de Interne si a Reformei Administrative - Sentinta civila nr. 121 din data de 10.02.2009
Diminuarea salariului cu 25% in sectorul bugetar - Sentinta civila nr. 1175 din data de 18.11.2010