Taxa de prima inmatriculare pentru autovehiculele inmatriculate anterior in state membre ale Uniunii Europene. Nelegalitatea perceperii. Restituirea acestor taxe achitate cu dobanda legala la data cererii.

Taxa de prima inmatriculare pentru autovehiculele inmatriculate anterior in state membre ale Uniunii Europene. Nelegalitatea perceperii. Restituirea acestor taxe achitate cu dobanda legala la data cererii.
Conform dispozitiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003, taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule se plateste cu ocazia primei inmatriculari in Romania, de catre persoana fizica sau juridica ce face inmatricularea, atat pentru autoturisme si autovehicule noi, cat si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
    Dispozitiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunitatii Europene prevad ca nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura, mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare.
Taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule a fost introdusa in Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, initial pentru toate autovehicule, iar dupa modificarea acestei legi prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 110/2006, a fost restransa la toate autoturismele si autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevazandu-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.) cat si scutiri de la plata taxei (in cazul vehiculelor istorice, etc.). Aceasta taxa speciala se datoreaza cu ocazia primei inmatriculari in Romania a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.
    Taxa in litigiu nu este perceputa pentru autoturisme deja inmatriculate in Romania, stat comunitar incepand de la 1 ianuarie 2007, fiind perceputa numai pentru autoturismele inmatriculate in celelalte state comunitare si reinmatriculate in Romania, dupa aducerea acestora in tara.
    In dispozitiilor prevazute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in Romania din Comunitatea Europeana in scopul reinmatricularii lor in Romania, in situatia in care acestea au fost deja inmatriculate in tara de provenienta, in timp ce pentru reinmatricularea autovehiculelor inmatriculate deja in Romania, taxa nu este perceputa.
    De obicei, detinatorii unor astfel de autoturisme s-au adresat administratiilor finantelor publice locale pentru a obtine restituirea taxei platite, cereri care sunt respinse, prin emiterea unei adrese in care s-a precizat ca nu exista temei legal pentru restituire, astfel ca ne aflam in acest fel in prezenta unui refuz nejustificat de restituire, avand in vedere dispozitiile dreptului comunitar mai sus analizate.
     Desi nu imbraca forma unei decizii sau dispozitii, adresele reprezinta modalitatea de solutionare a plangerii prealabile urmata de petenti, conform dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004.
    In prezent, prin dispozitiile Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008 a fost abrogat art. 214 ind. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, rezultand ca taxa solicitata a fi restituita a fost nedatorata, in temeiul dispozitiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 Cod Fiscal care incalca dispozitiile art. 90 (1) din Tratat.  
 Avand in vedere dispozitiile art. 1082-1084 Cod civil, se impune actualizarea sumei de restituit cu dobanda legala, la data platii efective.
    
     Solicitarea ulterioara de restituire a acestei taxe se considera de catre autoritatile financiare publice ca nu este intemeiata si ca nu are suport legal, intrucat pe de o parte acesta nu este concretizata printr-un act administrativ fiscal in intelesul art. 41 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, iar pe de alta parte legiuitorul nu reglementeaza posibilitatea restituirii acesteia.
    Din analiza dispozitiilor art. 214/ 1, trebuie sa se retina faptul ca plata acestei taxe are un caracter imperativ de la care nu se poate deroga decat in conditiile stabilite de catre legiuitor, respectiv potrivit art. 214/ 3, text de lege in care reclamantul nu se incadreaza.
    Legiuitorul nu a stabilit posibilitatea restituirii taxei speciale de prima inmatriculare, organele fiscale neputand deroga de la aceste prevederi in cazul de fata, sens in care cererea reclamantului nu este intemeiata. Avand in vedere faptul ca taxa de prima inmatriculare este stabilita in mod expres de catre legiuitor, organele fiscale au pus in mod corect si legal in practica dispozitiile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, act normativ care nu reglementeaza posibilitatea restituirii acestuia.
Prin Legea nr.  157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a  Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru si-a asumat obligatia de a respecta dispozitiile din tratatele originale ale Comunitatii, dinainte de aderare.
Prin decizia in cauza Costa/Enel (1964), CJE a stabilit ca legea care se indeparteaza de tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea sa duca la anularea lui, data fiind natura sa originala si speciala, fara a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitara si fara ca baza legala a Comunitatii insasi sa fie pusa la  indoiala. Mai mult, aceeasi decizie a definit relatia dintre dreptul comunitar si dreptul national al statelor membre aratand ca, dreptul comunicat este o ordine juridica independenta care are prioritate de aplicare chiar si in fata dreptului national ulterior - or, in speta, taxa speciala auto a fost introdusa in legislatia interna prin Legea nr. 343/2006 privind Codul fiscal.
De asemenea in cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit ca judecatorul national este obligat sa aplice normele comunitare, in mod direct, daca acesta contravin normelor interne, fara a solicita sau astepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau a unei alte proceduri constitutionale. Deoarece in Romania, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxa pentru autoturismele produse si inmatriculate ori reinmatriculate in tara noastra , dar se percepe o  astfel de taxa pentru autoturismele inmatriculate deja in celelalte state comunitare si reinmatriculate in Romania dupa aducerea acestora aici, instanta constata o diferenta de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal si contravine dispozitiilor mentionate din Tratatul CEE. Aceste dispozitii se opun unei taxe speciale de prima inmatriculare pentru achizitiile  intracomunitare de autoturisme neinmatriculate pe teritoriul national, astfel incalcandu-se principiul libertatii circulatiei marfurilor - adica se dezavantajeaza,  direct sau indirect, masinile din celelalte tari membre UE, in competitia cu produsele similare autohtone.
Se apreciaza ca suma platita nu a fost datorata potrivit legislatiei comunitare, si ca atare taxa trebuie restituita. Faptul ca se achita voluntar aceasta taxa este irelevant, intrucat nu exista alta posibilitate a inmatricularii autoturismului in Romania. Desi organul fiscal nu  refuza in mod expres restituirea taxei incasate, DGFP neemitand o decizie in acest sens, ci doar o adresa, prin care arata ca isi mentine punctul de vedere, ceea ce echivaleaza cu un refuz privind taxa de  prima inmatriculare si care nu este datorata conform legislatiei comunitare.
Adresa A.F.P. Tg-Jiu constituie act administrativ fiscal in sensul art. 41 din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala intrucat este emisa de organele fiscale competente si privesc drepturi si obligatii fiscale, astfel incat este cenzurabila pe calea contenciosului administrativ intrucat constituie act administrativ in intelesul art. 2 alin 1 lit.c  din Legea nr. 554/2004.
In cauza de fata nu a fost necesara declansarea procedurii prejudiciare  prevazuta de  art. 234 din Tratatul CEE in fata Curtii de Justitie Europene, intrucat pentru tribunal nu exista nici un dubiu  cu privire la incompatibilitatea dintre dreptul national si dreptul si dreptul comunitar aplicabil in speta de fata.
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii, intrucat o astfel de exceptie este reglementata ca o conditie de exercitare a dreptului la actiune, a carei neindeplinire este sanctionata cu respingerea actiunii ca inadmisibila conform art.7 din legea nr.554/2004 si art.109 C.pr.civ., iar in cazul de fata reclamantul, asa cum s-a mentionat mai sus, a indeplinit aceasta procedura prealabila, insa parata Administratia Finantelor Publice a Tg-Jiu nu si-a indeplinit obligatia ce-i revenea de a emite o decizie conform dispozitiilor art.70 din c.pr.fiscala si art.86 si 87, precum si art.210 si 211 din acelasi cod, rezumandu-se la faptul de a purta o corespondenta obisnuita cu reclamantul.
Aceasta atitudine echivaleaza cu un refuz din partea paratei de a emite actul, cu un refuz de a solutiona cererea reclamantului si pe cale de consecinta cu incalcarea dreptului de acces la justitie al reclamantului.
    Tribunalul observa ca aceasta adresa materializeaza in continutul ei, manifestarea de vointa a autoritatii fiscale de a respinge si de a refuza cererea de restituire a taxei speciale platita de reclamant, invocand ca justificare dispozitiile legale ale dreptului material fiscal aplicabile acestui raport juridic care sunt in vigoare si produc efecte juridice.
Or, un astfel de act intruneste toate conditiile specifice ale actului administrativ in intelesul dat de dispozitiile art. 2 alin. 1 lit. c) precum si ale alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urma asimiland actelor administrative unilaterale, intre altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim . Pe de alta parte, actul intruneste si trasaturile actului administrativ fiscal in intelesul dat acestei notiuni de prevederile art. 41 C.pr.fisc.. 
      A argumenta pe ideea ca reclamanta trebuia sa utilizeze calea unei alte actiuni in contencios administrativ preventiv, in vederea inlaturarii refuzului de inmatriculare dat prin ipoteza de autoritatea care ar fi trebuit sa faca operatiunea de inmatriculare fara plata taxei, inseamna a expune pe reclamant, pe o durata de timp, riscului lipsei folosintei bunului sau, de vreme ce fara inmatriculare un autovehicul nu poate fi folosit legal conform destinatiei sale.
Or, in cauza reclamantul a ales in mod legal sa se supuna legislatiei interne in materie si mai apoi sa apeleze la organul fiscal, pentru a recupera taxa considerand ca a fost platita fara temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plata facuta din eroare sau fara a exista debit este considerata nedatorata si astfel este supusa restituirii.
De altfel, plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule in contul entitatii ce apartine de parata (trezorerie) este o conditie prealabila si obligatorie pentru inmatricularea autoturismului si pentru utilizarea acestuia in mod legal in Romania.
    Imprejurarea ca reclamantul a ales sa faca plata voluntara a obligatiei impuse de lege, fara o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu ii inlatura acesteia posibilitatea de a contesta baza legala pe baza si in temeiul careia a facut plata iar in caz de succes sa ceara apoi organului fiscal care a incasat respectiva taxa ori jurisdictiei competente sa i se restituie.
   Entitatea care a fost beneficiara platii taxei speciale, dupa cum chiar parata recunoaste plata a fost efectuata la trezoreria statului, deci beneficiarul acestei taxe este Statul Roman care conform HG nr.495/2007 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, este reprezentat de ANAF Bucuresti si unitatile teritoriale subordonate, deci in speta de AFP Tg-Jiu.
 Prin urmare, raportat la obiectul pricinii si dispozitiile legale incidente spetei, in mod corect s-a legat cadrul procesual fata de parata AFP Targu- Jiu, aceasta autoritate putand fi obligata la restituirea taxei daca prin ipoteza aceasta nu ar fi avut baza legala.
  Din aceasta perspectiva, nu se poate retine justificat ca Statul Roman are un temei legal de retinere a unei parti din taxa incasata ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze in parte cu o alta taxa ce urmeaza a fi perceputa in temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal in baza caruia s-a incasat nelegal taxa speciala.
  In contextul actual, noua taxa instituita de OUG nr. 50/2008 este stabilita pe alte principii decat taxa speciala anterioara si are un alt mod de calcul si o alta destinatie si per a contrario, mentinerea ca legala taxa speciala incasata sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidentei si efectelor produse de OUG nr. 50/2008, ar fi contrara principiilor de guverneaza institutia aplicarii in timp a legii, precum si a principiilor ce guverneaza procesul civil, in general, si procesul de contencios administrativ, in special.
 A admite aceasta teza ar insemna ca solutia data actiunii reclamantului sa nu fie integrala si eficace, de vreme ce parata neaga in continuare ca taxa speciala s-a perceput in baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
  Restituirea doar a diferentei intre taxa speciala incasata anterior pe baza unei norme legale abrogata la 1 iulie 2008 si taxa de poluare ce urmeaza a se percepe in temeiul actului normativ aplicabil dupa aceasta data, pune problema aplicarii noului act normativ si pentru trecut, respectiv taxa speciala incasata ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactiva a unui alt act normativ inactiv la data nasterii si consumarii raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivitatii legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constitutie si art.1 din codul civil. 
Din aceasta perspectiva, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei si nici nu poate pune sub semnul indoielii legalitatea si temeinicia cererii de chemare in judecata de fata, raportat la considerentele mentionate anterior.
In ceea ce priveste sustinerea ca taxa respectiva, ar avea caracter de protectie pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, nu poate fi retinuta deoarece taxa de prima inmatriculare are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocata neputand fi extrasa din formula de calcul si oricum aceasta este definita la nivelul anului 2008, prin aparitia OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Incasarea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule s-a facut fara temei legal in perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, o reglementare contrara dreptului comunitar neputand produce vreun efect juridic fara a se aduce atingere chiar fundamentelor Comunitatii Europene. Decurge de aici ca statul roman nu este in drept sa pastreze nimic din sumele incasate nelegal in intreaga perioada cuprinsa intre 1 ianuarie 2007 si 30 iunie 2008.
   Pe de alta parte, toate persoanele care si-au inmatriculat autoturismele sau autovehiculele in perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 au facut acest lucru in temeiul reglementarilor in vigoare in aceasta perioada, achitand taxa stabilita potrivit art. 214 C. fisc. Tinand cont de principiul neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constitutie, rezulta ca noua ordonanta de urgenta nu se poate aplica situatiilor juridice nascute anterior. 
 Luand in considerare toate cele prezentate mai sus, rezulta ca solutia propusa de art. 11din OUG nr.50/2008 este nelegala si inaplicabila intrucat, statul roman nu poate fi indreptatit sa pastreze o taxa sau o parte dintr-o taxa prelevata cu incalcarea dreptului comunitar si totodata nu poate aplica retroactiv o noma juridica pentru a determina o taxa care ar fi fost datorata la data primei inmatriculari anterior intrarii in vigoare.
 In consecinta, nu este posibila nici o compensare juridica sau financiara intre sumele deja achitate si sumele calculate conform noii ordonante, deoarece nu poate opera o compensare intre sumele achitate anterior in contul bugetului statului (taxa de prima inmatriculare) si sumele care ar fi ipotetic datorate in temeiul OUG nr. 50/2008 la Fondul de mediu (taxa de poluare), intrucat cele doua prelevari au naturi juridice diferite (acciza, respectiv taxa de mediu) si se fac venit la doua componente distincte ale sistemului bugetar (bugetul de stat, respectiv bugetul Fondului de mediu).
  Dupa cum se poate cu usurinta observa, noua taxa introdusa prin OUG nr. 50/2008 are o sfera de aplicabilitate restransa si taxeaza poluarea produsa de autoturismele inmatriculate in Romania dupa data de 1 iulie 2008, potrivit criteriilor alese pentru determinarea acestei taxe. Daca instituirea unei taxe de mediu reprezinta un aspect cu siguranta pozitiv, in masura in care fondurile colectate sunt destinate protejarii mediului inconjurator, modalitatea in care se aplica aceasta taxa este cu siguranta criticabila, raportat la principiile ce guverneaza atat dreptul national, cat si cel comunitar, asa cum s-a mentionat anterior.