civil-pretentii

DOSAR NR.846/1748/2013
ROMANIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECTIA CIVILA
DECIZIA CIVILA NR.344/A
SEDINTA  PUBLICA DIN 23.06.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT  DIN:
PRESEDINTE: A.L.G.
JUDECATOR: V.E.
GREFIER : S.C.E.

Pe rol judecarea apelurilor formulate de apelantul P.R.C. si de apelanta intimata R.V. impotriva sentintei civile nr_../11.12.2013 pronuntata de Judecatoria Cornetu in dosarul nr. _/1748/2013 avand ca obiect "pretentii".
Dezbaterile si sustinerile partilor au avut loc in sedinta publica din data de 16.06.2014 care au fost consemnate in incheierea de sedinta de la acea data si care face parte integranta din prezenta, cand instanta avand nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitate partilor sa depuna concluzii scrise a amanat pronuntarea la data de 23.06.2014 cand a hotarat urmatoarele:

TRIBUNALUL Asupra apelului  de fata :
Prin sentinta civila nr_./11.12.2013 pronuntata de Judecatoria Cornetu in dosarul nr. _/1748/2013  a fost admisa in parte cererea privind pe reclamant P.R.C..
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Cornetu la data de 4.02.2013 sub nr. _/1748/2013 reclamantul P.R.C. a solicitat obligarea paratei R.V. sa-i plateasca suma de 35.000 de euro, reprezentand pret achitat conform promisiunii bilaterale de vanzare-cumparare autentificata sub nr. _/14.01.2009. Nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii reclamantul a aratat ca a incheiat cu parata un antecontract de vanzare-cumparare autentificat sub nr. _/14.01.2009, platind pretul de 35.000 euro la data semnarii acestuia. Acest contract a fost insa anulat de Tribunalul Bucuresti in dosarul nr. _/1748/2010, iar, ca urmare a principiului “restitutio in integrum" parata trebuie sa restituie pretul primit.
Cererea este legal timbrata cu taxa de timbru in cuantum de 4668 lei si timbru judiciar de 5 lei.
Parata a depus intampinare prin care a invocat exceptia prescriptiei, aratand ca au trecut mai mult de 3 ani de la data incheierii antecontractului, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, aratand ca acest antecontract a fost anulat intrucat mascheaza un imprumut camataresc, parata primind de la reclamant o suma totala de 23.000 euro, restul pana la 35.000 fiind dobanda de 10%. Parata a mai aratat ca a restituit integral imprumutul primit.
Parata a depus la dosar decizia civila nr. _/2.05.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti in dosarul nr. _/1748/2010 si sentinta civila nr. _/5.03.2013 pronuntata de Judecatoria Cornetu in dosarul nr. _/1748/2009.
La termenul din 4.12.2013 instanta a unit cu fondul exceptia prescriptiei invocata de parata.
In cauza a fost incuviintata proba cu inscrisuri.
Analizand actele dosarului, instanta de fond a constatat urmatoarele:
Cu privire la exceptia prescriptiei, instanta de fond a constatat ca aceasta este neintemeiata, si a respins-o, intrucat dreptul de a cere restituirea pretului ca urmare a anularii contractului, in temeiul principiului “restitutio in integrum" s-a nascut la data anularii acelui antecontract, in speta data de 2.05.2012 cand a fost anulat antecontractul prin decizia civila nr. _, iar de la aceasta data nu au trecut 3 ani.
Cu privire la fondul cauzei, instanta de fond a constatat ca, din hotararile judecatoresti depuse la dosar rezulta ca la data de 14.01.2009 intre parti s-a incheiat un antecontract de vanzare-cumparare a unui teren, pentru suma de 35.000 euro. Acest antecontract a fost insa anulat de catre Tribunalul Bucuresti prin decizia civila nr. _/2.05.2012, constatandu-se cauza ilicita a acestuia, respectiv faptul ca mascheaza un imprumut camataresc.
Insa, prin intampinare, parata recunoaste ca a primit de la reclamant suma de 23.000 euro cu titlul de imprumut, si nu a invocat, nici nu a dovedit restituirea acesteia.
Desi antecontractul este nul, acesta nu inseamna ca nu s-a efectuat nicio plata de catre reclamant, cu atat mai mult cu cat parata recunoaste ca a primit suma de 23.000 euro. Aceasta plata este insa nedatorata (art. 992 C. Civ, in vigoare la data incheierii antecontractului) si trebuie, asadar, restituita. Nu poate fi primita apararea paratei conform careia daca actul a fost anulat pentru cauza ilicita partile nu mai trebuie repuse in situatia anterioara, deoarece principiul “restitutio in integrum" nu distinge cu privire la cauza de nulitate.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel reclamantul P.R.C. si intimata R.V..
Prin cererea de apel formulata de apelantul P.R.C. s-a solicitat admiterea apelului si, rejudecand cauza, restituirea de catre parata a sumei de 35000 euro.
Arata ca potrivit art. 65 din Legea 36/19 Incheierea care constata autentificarea unui inscris va cuprinde, sub sanctiunea nulitatii, pe langa datele prevazute la art. 49, si urmatoarele mentiuni: a) constatarea ca s-a luat consimtamantul partilor; b) constatarea ca inscrisul a fost semnat in fata notarului de toti cei tinuti sa-I semneze.
Promisiunea de vanzare cumparare a indeplinit conditiile de forma prevazute de lege pentru incheierea actelor autentice deatre notarul public astfel ca partile si-au exprimat la data incheierii consimtamantul neviciat cu privire la clauzele contractuale si si-au manifestat acordul de vointa in ceea ce priveste remiterea/respectiv primirea sumei de bani inserate in contract.
Faptul ca instanta de apel din dosarul in care s-a retinut fapta ilicita a considerat ca promisiunea de vanzare cumparare a fost incheiata pentru a masca si garanta executarea unui imprumut, chiar daca motivare a se bazeaza pe plauzibilitatea prezentarii faptelor si nu pe dispozitii legale imperative, nu este de natura a absolvi parata de restituirea banilor, pe care in fata notarului public, prin actul incheiat a recunoscut ca i-a primit.
Cata vreme promisiunea de vanzare cumparare a fost incheiata in forma autentica rezulta ca partile si-au exprimat la data incheierii consimtamantul neviciat cu privire la clauzele contractuale si si-au manifestat acordul de vointa in ceea ce priveste remiterea, respectiv primirea sumei de bani inserate in contract.
Din afirmatiile paratei reiese faptul ca aceasta a fost constienta de actul pe care urma sa-l incheie si la care a consfiintit prin semnarea acestuia tocmai pentru ca nu avea sumele necesare pentru restituire.
Este fara de tagada faptul ca promisiunea de vanzare cumparare a stat la baza remiterii unei sume catre parata, aceasta necontestand decat cuamntumul aratand ca in fapt ar fi fost vorba de 23.000 euro, restul reprezentand dobanda.
Prin cererea de apel formulata de apelanta R.V. s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei atacate in sensul admiterii exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune si respingerea actiunii ca fiind prescrisa.
Considera ca instanta de fond in mod gresit a admis in parte actiunea formulata de reclamant si a inlaturat apararile formulate prin intampinare. Se arata ca, pe de o parte, suma achitata cu titlu de pret nu este in cuantum de 35.000 euro, iar pe de alta parte, cata vreme s-a constatat nulitatea absoluta a promisiunii, deci si clauzele acesteia sunt nule, ramanand fara efecte juridice si ca atare, nu se poate sustine de catre reclamant ca "declaratia" data de catre R.V. cum ca ar fi primit "pretul" este valabila, dupa cum nu este reala nici imprejurarea ca "partile si-au exprimat la data incheierii consimtamantul neviciat cu privire la clauzele contractuale si si-au manifestat acordul de vointa in ceea ce priveste remiterea /respectiv primirea sumei de bani inserate in contract", asa cum arata reclamantul in cererea de chemare in judecata.
Tocmai hotararile judecatoresti evocate la fond, prin care s-a constatat nulitatea absoluta a actelor atacate, au statuat ca viciul imoralitatii si naturii ilicite a scopului mediat se rasfrange asupra cauzei juridice a actului si constutuie motiv de nulitate absoluta, promisiunea fiind incheiata pentru a masca si garanta executarea unui imprumut camataresc, act ilicit si imoral. Prin urmare nu se poate discuta de "valabilitatea" celorlalte clauze contractuale si, deci, "restituirea pretului" nu poate fi solicitata de catre reclamant intrucat si "pretul" este unul ilicit.
Considera ca instanta de fond in mod gresit a retinut ca nu a invocat si nu a dovedit imprejurarea ca a restituit imprumutul luat de la reclamant. Instanta de fond retine in prima pagina a hotararii ca imprumutul a fost restituit, iar proba cu martori solicitata prin intampinare nu a fost incuviintata.
Mentioneaza ca inca de la inceput, in cadrul litigiului inregistrat sub nr. _/1748/2010 a sustinut ca i-ar fi restituit reclamantului mare parte din imprumut. Acest lucru rezulta din declaratia martorei, P.M., audiata la acel moment, care a sustinut ca la data de 05.12.2008 i-a restituit reclamantului suma de 3500 euro; bani remisi in incinta spitalului Municipal cu ocazia nasterii copilului sau.
Arata ca in perioada 2011-2012 i-a mai restituit reclamantului P. R.C. suma de 4500 euro, imprejurare cunoscuta de numita I.P.M..
Analizand sentinta civila apelata in raport de motivele invocate, tribunalul retine urmatoarele:
1. In ceea ce priveste apelul formulat de apelanta-parata Rubinescu Victoria, tribunalul constata ca acesta este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
         Referitor la exceptia prescriptiei dreptului la actiune,  Tribunalul retine ca, in raport de prevederile art.7 din Decretul nr.167/1958, potrivit carora "Prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silita", dreptul reclamantului de a cere restituirea sumei de acordata cu titlu de imprumut, prin promisiunea bilaterala de vanzare-cumparare nr. _/14.01.2009, s-a nascut la data de  pronuntarii deciziei nr. _/02.05.2012 a Tribunalului Bucuresti, prin care a fost constatat nul contractul respectiv (f. 28-30 dosar fond)..
         In aceste conditii, termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de art.3 din Decretul nr.167/1958 nu era implinit la data formularii cererii de chemare in judecata-31.01.2013 (data postei, f. 4).
In ceea ce priveste fondul cauzei, Tribunalul retine ca, declararea nulitatii absolute a actului juridic, constand din conventia bilaterala dintre cele doua parti, precum si a actului subsecvent, are ca efect repunerea partilor in situatia anterioara (restitutio in integrum ) care se realizeaza prin restituirea prestatiilor efectuate in temeiul actului juridic anulat.
Or, in cauza de fata, restituirea prestatiilor presupune restituirea sumei de bani, achitata in virtutea actului juridic anulat.
In ceea ce priveste suma ce trebuie restituita, in mod corect instanta de fond a retinut faptul ca, apelanta-parata, R.V., prin intampinare a recunoscut faptul ca a primit de la apelantul-reclamant, P.R.C., suma de 23.000 euro, iar acesta nu a administrat probe din care sa rezulte ca suma datorata de catre partea adversa este mai mare.
Totodata, Tribunalul retine si faptul ca, apelanta-parata nu a facut dovada, a carei sarcina ii revenea, in conformitate cu art. 1169 cod civil de la 1864, ca a restituit suma sau parte din suma primita.
Astfel cum s-a stabilit in doctrina, operatia platii reprezinta un act juridic, indiferent de izvorul din care s-a nascut obligatia, drept urmare, mijloacele de proba vor fi cele din material actelor juridice.
Prin urmare, pentru prestatiile mai mari de 250 lei (cum este cazul de fata) dovada platii se va putea face numai prin inscris si nu prin depozitii de martori.
Dovada platii in acest caz trebuia facuta prin chitanta liberatorie de obligatie pe care creditorul o da debitorului, dovada pe care apelanta-parata nu a fost in masura sa o produca, prin urmare Tribunalul va retine in acord cu instanta de fond, ca suma datorata sau parte din ea nu a fost remisa creditorului.
2. In ceea ce priveste apelul formulat de apelantul-reclamant,P. R.C., tribunalul il apreciaza de asemenea nefondat, pentru considerentele urmatoare:
Astfel, cum s-a aratat anterior, izvorul obligatiei de plata il constituie un promisiunea de vanzare cumparare nr. _/14.01.2009, act juridic declarat nul, prin decizia civila nr. _/02.05.2012 a Tribunalului Bucuresti pronuntata in dosarul nr. _/1748/2010.
S-a retinut in considerentele deciziei civile mentionate ca promisiunea bilaterala de vanzare cumparare masca in realitate un contract de imprumut cu dobanda peste cea legala, adica un imprumut cu camata, act ilicit si imoral.
In aceste conditii, sustinerile apelantei-parate, R.V., sunt verosimile, atunci cand afirma ca, cei 35.000 euro, reprezinta 23.000 euro imprumutul si diferenta de 12.000 euro-dobanda.
Conventia dintre parti fiind declarata nula, ca ilicita si imorala, apelantul-reclamant nu se poate apara invocand prin motivele de apel, consimtamantul partii adverse la momentul semnarii actului, cat timp prin decizia mentionata anterior s-a statuat cu autoritate de lucru judecat natura ilicita si imorala a actului juridic.
In consecinta, pentru considerentele anterior mentionate, tribunalul va respinge apelurile ca nefondate, sentinta instantei de fond fiind legala si temeinica.

PENTRU ACESTE MOTIVE
 IN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge apelurile formulate de apelantul P.R.C. cu domiciliul ales in sector _, B., sos_.., nr. _, et. _ si de apelanta intimata R.V. domiciliata in  sector .., B., str_., nr. _. impotriva sentintei civile nr_./11.12.2013 pronuntata de Judecatoria Cornetu in dosarul nr. _./1748/2013  ca nefondate.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecata ca neintemeiata.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 23.06.2014.

       Presedinte                                                            Judecator                                                                                    
Grefier

Concept red. gref.C.S.
Red. Jud: LA/2exemplare
Jud.fond -Calin Delia- Jud.Cornetu
Comunicat 2 exemplare