Principiul proportionalitatii.Dezafectare capacitati de mobilizare

Principiul proportionalitatii.Dezafectare capacitati de mobilizare

Respectarea principiului proportionalitatii se verifica, in acest caz, in sensul de a vedea daca societatea a suportat o sarcina disproportionata si excesiva.
In speta, ministerul parat s-a aparat aratand ca nu exista dispozitie legala care sa reglementeze situatia despagubirii societatilor comerciale afectate de masura de dezafectare dispusa de guvern.
Aceasta aparare nu poate fi primita, atat prin prisma dispozitiilor art.3 Cod civil, conform carora "Judecatorul care va refuza de a judeca, sub cuvant ca legea nu prevede, sau ca este intunecata sau neindestulatoare, va putea fi urmarit ca culpabil de denegare de dreptate.", cat si in lumina dispozitiilor constitutionale sus-citate raportate la cele ale Protocolului nr. 1 din 20 martie 1952 Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Astfel, fara plata unei sume rezonabile in raport cu valoarea partii din patrimoniul social de care societatea reclamanta a fost privata, ca o consecinta a masurii dezafectarii impuse de statul roman, aceasta privare de proprietate  constituie o atingere excesiva la respectarea bunurilor reclamantei, principiu inscris de art.1 din Protocolul nr.1.
Prin urmare, obligatia de indemnizare a proprietarului  este o cerinta impusa de conventie, imposibilitatea de a obtine o despagubire constituind o rupere a echilibrului intre necesitatea protectiei acestui drept si asigurarea realizarii  imperativelor de ordin general care au impus-o.
In concret,  dezafectarea  capacitatilor de mobilizare  din cadrul societatii reclamante respecta justul echilibru necesar in masura in care aceasta nu obliga reclamanta sa suporte o sarcina disproportionata, situatie in care trebuie sa se ia in considerare modalitatile concrete de compensare.
Singura modalitate de compensare este aceea a platii contravalorii lucrarilor de demolare, taiere utilaje specializate pentru productia de materiale pentru industria de aparare sub regim special, precum si a celor de readucere a spatiilor, din care au fost demontate acestea, in stare de functionare si adaptarea lor in vederea trecerii la productia civila.
Cum masurile de aplicare a dispozitiilor HG nr.33/2002 au intrat in atributiile ministerului parat, instanta a stabilit ca plata contravalorii lucrarilor sa fie suportata de catre acesta, conditii in care cererea a fost admisa, asa cum a fost precizata, in sensul obligarii paratului la plata sumei de 523.225 EURO - contravaloare in lei la data platii efective catre reclamanta. Sentinta nr. 2001 din 17 Noiembrie 2010 Tribunalul Valcea Sectia Comerciala

La data de 27.10.2008 reclamanta SC UM RM.VALCEA  in contradictoriu cu paratul MECMA a solicitat instantei obligarea paratului la plata sumei de 553.058 Euro, respectiv 2.046.215 lei la data formularii cererii, contravaloare in lei la cursul Euro/leu din ziua platii efective, constand in cheltuieli de dezafectare, demontare, taiere, incarcare etc. si cheltuieli cu aducerea in stare de intrebuintare a spatiilor in scopul trecerii la productia civila, cheltuieli efectuate in perioada octombrie 2005- mai 2006.
In motivare s-a aratat ca in anul 2001 societatea reclamanta se afla in portofoliul MFR, prin preluarea de catre actionarul SC OT SRL a unui procent de 66% din capitalul social.
Reclamanta a mentionat ca obiectul principal de activitate il constituia, la data privatizarii, productia de materiale pentru industria apararii, sub regim special, pentru ca in anul 2002, prin adoptarea HG nr.33/2002 sa se aprobe dezafectarea  capacitatilor de mobilizare ale reclamantei in vederea trecerii acestora la productia civila.
In continuare, reclamanta arata ca, in acest mod, s-a schimbat obiectul principal de activitate al societatii, conditii in care reclamanta a fost nevoita de execute o serie de lucrari de dezafectare, precum si trecerea la productia civila, lucrari in valoare totala de 553.058 Euro, potrivit Anexei 1A(lucrari dezafectare hala SM1-100.019 Euro; de reabilitate stalpi si cale de rulare-360.235 Euro si de reabilitare hidroizolanti, luminatoare si usi batante-92.804 Euro).
Aceste cheltuieli sunt apreciate de reclamanta ca un prejudiciu adus patrimoniului acesteia, astfel ca a initiat procedura concilierii directe, conform dispozitiilor art.7201 Cod procedura civila,  careia parata nu i-a dat curs, invocand o pretinsa incalcare a termenului de 15 zile.
Prin urmare, s-a solicitat admiterea cererii, in temeiul dispozitiilor art.998-999 Cod civil.
Au fost anexate cererii HG nr.33/2002 privind dezafectarea capacitatilor de mobilizare de la SC UM Rm.Valcea SA, acte privind efectuarea concilierii directe, precum si documente referitoare la lucrarile de dezafectare ce constituie obiectul prezentei cereri.
De asemenea, s-au depus in sustinerea cererii, facturi fiscale de achizitionare materiale, precum si inscrisuri legate de procesul privatizarii reclamantei.
Prin intampinare, s-a solicitat respingerea cererii, intrucat inscrisurile depuse la dosar nu justifica suma solicitata, iar concilierea directa viza suma de 92.000 lei reprezentand cheltuieli facute de societate pentru conservarea obiectivului numit "P", cheltuieli se vizau asigurarea pazei.
Cu privire la plata sumei, ministerul a precizat ca in prezent nu exista o baza legala, intrucat poligonul nu mai facea parte din capacitatile de productie pentru aparare cu sarcini de productie pentru mobilizare sau razboi.
Intrucat din actele depuse in sustinerea sumei ulterior marite la 553.058 Euro nu reiese perioada exacta in care au fost efectuate lucrarile si nici cuantumul lor, parata a solicitat ca instanta sa puna in vedere reclamantei sa depuna la dosar desfasuratorul lucrarilor efectuate, respectiv contractul de privatizare.
In cauza s-a dispus efectuarea unei expertize contabile de catre expertul M D, care  dupa verificarea actelor contabile aflate la dosar si puse la dispozitie de catre reclamanta, a concluzionat ca lucrarile de dezafectare au fost efectuate atat in regie, cat si prin apelarea la alte societati comerciale, fiind inregistrate urmatoare lucrari: de dezafectare si refacere hala SM1, in valoare de 185.801,84 lei, respectiv de 50.216 Euro, de reabilitare stalpi si cale de rulare in valoare de 505.776,82 lei, respectiv de 136.696 Euro.
Pe langa aceste lucrari, au fost executate in regie proprie, infrastructura liniei slituire SM1, amenajare hala Trumph, luminare si hidroizolatie uzina, amenajare spatiu atelier sudura, refacere luminare SM!, inchidere plampast SM1 si amenajare interioara hala SM1, in valoare totala de 136.223,93 lei,(36.817 Euro) contravaloare materiale si manopera in valoare de 556.153 lei(150.312 Euro).
Pentru lucrarile efectuate in regie proprie s-au calculat si repartizat cheltuieli de sectie pentru materiale auxiliare, uzura obiecte de inventar, energie electrica, gaze naturale, amortizari, incalzire, reparatii etc, un  procent de 99,25%, deci de 551.982 lei, respectiv de 149.184 Euro.
Prin urmare, expertul a stabilit o valoare totala a lucrarilor efectuate de reclamanta, ca urmare a intrarii in vigoare  a HG nr.33/2002,  de 1.935.937,59 lei, respectiv de 523.225 Euro la cursul 3,7 lei/Euro.
Fata de concluziile raportului de expertiza, paratul a formulat obiectiuni in care a aratat ca acesta nu le este opozabil, intrucat HG nr.33/2002 nu prevede obligatii privind plata cheltuielilor ocazionate cu operatiunea de dezafectare in sarcina sa, astfel ca acestea cad in totalitate in sarcina reclamantei, fila 249 dosar.
Reclamanta si-a precizat cererea prin micsorarea cuantumului pretentiilor la nivelul cuprins in raportul de expertiza, iar la data de 13.10.2010, cauza a fost repusa pe rol pentru a se pune in discutia partilor temeiul juridic al cererii, raportat si la dispozitiile  art.44, art.53 alin.2) din Constitutia Romaniei coroborat cu cele ale art.1 alin.1 din Protocolul nr.1/1952 pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale.
Desi partile au fost citate cu aceasta precizare, acestea nu si-au exprimat punctul de vedere fata de problema de drept invocata din oficiu de catre instanta, in baza exercitarii rolului activ, asa cum este prevazut de dispozitiile art.129 alin.4) Cod procedura civila, conform carora "Cu privire la situatia de fapt si motivarea in drept pe care partile le invoca in sustinerea pretentiilor si apararilor lor, judecatorul este in drept sa le ceara acestora sa prezinte explicatii, oral sau in scris, precum si sa puna in dezbaterea lor orice imprejurari de fapt ori de drept, chiar daca nu sunt mentionate in cerere sau in intampinare."
Analizand actele dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
Societatea reclamanta a fost infiintata prin HG NR.705/1998, societate ce a fost nominalizata pentru privatizare in "Strategia Nationala de privatizare pe anul 2000", asa cum rezulta din Nota privind procedura de privatizare a SC UM RAMNICU VALCEA SA.
Potrivit dispozitiilor art.41 alin.2 lit.b) din OUG nr. 88/1997 privind privatizarea societatilor comerciale, Guvernul a asigurat infaptuirea politicii de privatizare, in acest scop aproband elementele esentiale ale contractului de mandat, inclusiv metoda de vanzare si conditiile principale ale contractului ce urma a fi incheiat pentru vanzarea actiunilor ori activelor unei societati comerciale de interes strategic.
Prin Ordinul nr.175/28.06.2000 Ministerul Industriei si Comertului a numit comisia de negociere pentru organizarea si conducerea negocierii in vederea vanzarii actiunilor rezultate prin majorarea de capital la societatea reclamanta, una dintre conditiile minimale obligatorii pentru participarea la majorarea capitalului social fiind  si "Modalitati si angajamente privind protectia patrimoniului Productiei de Aparare si respectarea Planului de Mobilizare", fila 145 dosar.
Conform Procesului-verbal de negociere din 23.10.2000 s-au stabilit conditiile minimale obligatorii, iar conform adresei nr.240497/10.10.2000, Directia Restructurare si Privatizare  a comunicat catre SC OT SRL, in urma analizarii ofertei de cumparare actiuni in cadrul societatii reclamante, includerea angajamentelor privind protectia productiei de aparare si respectarea planului de mobilizare.
Prin urmare, s-a incheiat Actul constitutiv nr.3422/17.11.2000 al SC UM RAMNICU VALCEA SA, act conform caruia  domeniul principal de activitate si activitate principala era fabricarea produselor metalice obtinute prin deformare plastica, metalurgia pulberilor.
La acea data actionarii societatii erau SC OT SRL Mihaesti, cu un procent de 60,13% si Statul Roman, prin Ministerul Industriei si Comertului, cu un procent de 39,87%-filele 152-1647 dosar.
Prin HG  nr.33/17.01.2002 privind dezafectarea capacitatilor de mobilizare de la SC UM RAMNICU VALCEA SA, Guvernul Romaniei a aprobat dezafectarea integrala a capacitatilor de mobilizare de la societatea reclamanta in vederea trecerii acestora la productia civila.
Actul poarta contrasemnatura Ministrului I R.
Hotararea a fost emisa in vederea executarii Legii nr.73/1995 privind pregatirea economiei nationale si a teritoriului pentru aparare
Conform adresei nr.345/7.01.2010 emisa de Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Valcea,  activitatea principala a societatii s-a modificat, la data de 19.07.2002, aceasta fiind fabricarea de recipiente, containere si alte produse similare din otel.
Ulterior, intre Oficiul Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie, in calitate de vanzator si SC IP SRL, in calitate de cumparator, a intervenit contractul de vanzare-cumparare actiuni nr.3/17.10.2003, fila 171 dosar, contract prin care societatea cumparatoare s-a obligat sa nu propuna actiuni care sa faca imposibila desfasurarea activitatii economice statutare, cu exceptia cazului in care are acordul prealabil al vanzatorului.
 Contractul a fost incheiat conform prevederilor HG nr. 556 din 30 mai 2002 pentru aprobarea mandatului privind realizarea strategiei de privatizare a unor societati comerciale aflate in portofoliul MIR.
Potrivit adresei emise de Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Valcea, Statul Roman, prin MIR, ce detinea 33,0678% din capitalul social, s-a retras din societate la data de 18.12.2003 , filele 120-135 dosar.
Pentru punerea in practica a hotararii guvernului, societatea reclamanta a efectuat o serie de lucrari de dezafectare(demolare, demontare, taiere, incarcare etc) si lucrari de aducere in stare de intrebuintare a spatiilor in scopul trecerii la productia civila, in perioada octombrie 2005-mai 2006, identificate de expert, in raportul de expertiza, asa cum s-a retinut mai sus.
Toate aceste lucrari se ridica la valoarea de 523.225 Euro.
Fata de cele expuse mai sus, instanta a constatat ca actiunea reclamantei este intemeiata, pentru considerentele ce vor fi aratate in continuare:
In speta, ne aflam in prezenta unei masuri adoptate de guvern, a carei executare a intrat in sarcina ministerului parat.
Aceasta masura a fost luata in baza dispozitiilor Legii nr.73/1995 privind pregatirea economiei nationale si a teritoriului pentru aparare, lege care reglementeaza ansamblul de masuri si de actiuni care se stabilesc si se realizeaza in timp de pace in vederea valorificarii potentialului economic si uman al tarii pentru satisfacerea nevoilor de aparare si asigurarea continuitatii activitatilor economico-sociale in caz de mobilizare sau de razboi.
Aceeasi lege mentioneaza ca elaborarea masurilor si a actiunilor, precum si coordonarea si controlul activitatilor destinate pregatirii economiei nationale, a teritoriului pentru aparare si pentru mobilizarea nationala se asigura de catre autoritatile publice, potrivit competentelor stabilite prin Constitutie si legile tarii.
In cauza de fata, Guvernul Romaniei a adoptat masura  dezafectarii integrale a capacitatilor de mobilizare de la societatea reclamanta, societate care era inclusa in programul privind protectia patrimoniului Productiei de Aparare si respectarea Planului de Mobilizare, conform Ordinului nr.175/28.06.2000 al Ministerului Industriei si Comertului si al carei domeniu principal de activitate  era fabricarea produselor metalice obtinute prin deformare plastica, metalurgia pulberilor.
Prin urmare, aceasta masura a fost adoptata ca urmare a necesitatii protejarii securitatii nationale, sub acest aspect inscriindu-se in dispozitiile art.53 alin.1) din Constitutie, potrivit carora "Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav."
Alineatul 2 al aceluiasi articol arata insa ca aceasta restrangere "trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii."
De asemenea, potrivit art.1 alin.1 din Protocolul nr. 1 din 20 martie 1952 Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international."
Prin masura luata de guvern, societatea reclamanta a fost privata de o parte a patrimoniului sau asupra careia avea un drept de proprietate ce trebuia garantat de stat, conform prevederilor art.44 alin.1) din Constitutie.
Aceasta garantie trebuie asigurata de stat, in cazul in care se intervine in activitatea economica a unei societati comerciale,  prin respectarea exigentelor  principiului proportionalitatii, in sensul pastrarii echilibrului intre masurile adoptate de stat pentru salvgardarea interesului public general si principiile economiei de piata
Respectarea principiului proportionalitatii se verifica, in acest caz, in sensul de a vedea daca societatea a suportat o sarcina disproportionata si excesiva.
In speta, ministerul parat s-a aparat aratand ca nu exista dispozitie legala care sa reglementeze situatia despagubirii societatilor comerciale afectate de masura de dezafectare dispusa de guvern.
Aceasta aparare nu poate fi primita, atat prin prisma dispozitiilor art.3 Cod civil, conform carora "Judecatorul care va refuza de a judeca, sub cuvant ca legea nu prevede, sau ca este intunecata sau neindestulatoare, va putea fi urmarit ca culpabil de denegare de dreptate.", cat si in lumina dispozitiilor constitutionale sus-citate raportate la cele ale Protocolului nr. 1 din 20 martie 1952 Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Astfel, fara plata unei sume rezonabile in raport cu valoarea partii din patrimoniul social de care societatea reclamanta a fost privata, ca o consecinta a masurii dezafectarii impuse de statul roman, aceasta privare de proprietate  constituie o atingere excesiva la respectarea bunurilor reclamantei, principiu inscris de art.1 din Protocolul nr.1.
Prin urmare, obligatia de indemnizare a proprietarului  este o cerinta impusa de conventie, imposibilitatea de a obtine o despagubire constituind o rupere a echilibrului intre necesitatea protectiei acestui drept si asigurarea realizarii  imperativelor de ordin general care au impus-o.
In concret,  dezafectarea  capacitatilor de mobilizare  din cadrul societatii reclamante respecta justul echilibru necesar in masura in care aceasta nu obliga reclamanta sa suporte o sarcina disproportionata, situatie in care trebuie sa se ia in considerare modalitatile concrete de compensare.
Singura modalitate de compensare este aceea a platii contravalorii lucrarilor de demolare, taiere utilaje specializate pentru productia de materiale pentru industria de aparare sub regim special, precum si a celor de readucere a spatiilor, din care au fost demontate acestea, in stare de functionare si adaptarea lor in vederea trecerii la productia civila.
Cum masurile de aplicare a dispozitiilor HG nr.33/2002 au intrat in atributiile ministerului parat, instanta a stabilit ca plata contravalorii lucrarilor sa fie suportata de catre acesta, conditii in care cererea a fost admisa, asa cum a fost precizata, in sensul obligarii paratului la plata sumei de 523.225 EURO - contravaloare in lei la data platii efective catre reclamanta.