Procedura somatiei de plata si a ordonantei de plata

Procedura somatiei de plata si a  ordonantei de plata

La momentul actual, materia executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale este reglementata de doua acte normative, si anume de OG nr.5/2001 si respectiv OUG nr.119/2007, cele doua ordonante  fiind proceduri simplificate, cu caracter de urgenta, ce se aplica creantelor certe, lichide si exigibile.

Sentinta  nr. 778 din 21 Aprilie 2010 a Tribunalului Valcea-Sectia comerciala

La data de 11.02.2010 creditoarea SC V P SRL a solicitat emiterea unei somatii de plata impotriva debitoarei SC LC SRL CALIMANESTI, pentru suma de 305.140 lei, ce reprezinta contravaloare materiale de constructii si penalitati de intarziere.
In motivare s-a aratat ca intre parti s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare nr.x, prin care debitoarea a achizitionat de la societatea creditoare materiale de constructii in valoare de 28.000 lei, conform facturii fiscale nr.xxx, semnata si stampilata de catre debitoare.
Intrucat debitoare refuza in mod nejustificat plata pretului materialelor, se solicita si plata penalitatilor de intarziere, avand in vedere prevederile art.4.1. din contract, penalitati in valoare totala de 267.140 lei, care potrivit Legii nr.469/2002 pot depasi cuantumul debitului principal.
Prin urmare, in temeiul dispozitiilor art.6 alin.2) din OG nr.5/2001, creditoare solicita admiterea cererii, obligarea la plata sumei de 305.140 lei actualizata in raport de rata inflatiei.
Prin intampinare s-a solicitat respingerea cererii, avand in vedere ca in speta sunt incidente dispozitiile OUG nr.119/2007, iar nu cele ale OG nr.5/2001, deoarece OUG nr.119/2007 a realizat o abrogare implicita a dispozitiilor OG nr.5/2001, ultimul act fiind adoptat in considerarea armonizarii legislatiei romane cu cea a Uniunii Europene.
Prin urmare, se solicita respingerea cererii ca inadmisibila.
In subsidiar, se invoca faptul ca in speta nu este indeplinita conditia de admisibilitate impusa de procedura speciala a somatiei de plata, si anume existenta unei creante necontestate.
Pe fond, se arata ca debitoarea nu datoreaza nimic creditoarei, intrucat vanzatoare nu si-a indeplinit obligatia de livrare a marfii.
Astfel, debitoarea precizeaza ca factura invocata de creditoare este anterioara incheierii contractului de vanzare-cumparare, iar prin probe ce se vor administra pe calea dreptului comun, debitoare intelege sa demonstreze ca in fapt nu a avut loc o livrare efectiva a bunurilor.
Mai mult, debitoarea mentioneaza ca persoana trecuta ca delegat in cuprinsul facturii nu este un angajat al debitoarei, ci juristul creditoarei.
In final, debitoarea arata ca nici calculul sumelor pretinse de creditoare nu poate constitui obiect al procedurii somatiei de plata, ci a unui eventual proces pe calea dreptului comun, mai ales ca s-a solicitat un cuantum al penalitatilor ce trebuie analizat prin prisma dispozitiilor art.4 alin.3) din Legea nr.469/2002.
Fata de cele expuse mai sus, instanta a constatat ca neintemeiata cererea creditoarei, pentru considerentele ce vor fi aratate in continuare:
Cu privire la admisibilitatea cererii potrivit dispozitiilor OG nr.5/2001, instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art.1 din OG nr.5/2001 privind procedura somatiei de plata "Procedura somatiei de plata se desfasoara, la cererea creditorului, in scopul realizarii de bunavoie sau prin executare silita a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii.
 Suma ce reprezinta obligatia prevazuta la alin. (1), precum si dobanzile, majorarile sau penalitatile datorate potrivit legii se actualizeaza in raport cu rata inflatiei aplicabila la data platii efective."
Conform art.2 alin.1) din OUG nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale " Prezenta ordonanta de urgenta se aplica creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta din contracte comerciale."
Contractul comercial este definit de legiuitor ca fiind "contractul incheiat intre comercianti ori intre acestia si o autoritate contractanta, avand ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii contra unui pret constand intr-o suma de bani."
 Prin compararea celor doua texte de lege se constata ca un comerciant se poate adresa instantei de judecata cu o cerere privind realizarea unei creante privind plata  pretului intemeiata in drept pe dispozitiile OUG 119/2007 avand insa posibilitatea din punct de vedere juridic sa-si formuleze actiunea si pe dispozitiile OG  nr. 5/2001.
Asadar, la momentul actual, materia executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale este reglementata de doua acte normative, si anume de OG nr.5/2001 si respectiv OUG nr.119/2007, cele doua ordonante  fiind proceduri simplificate, cu caracter de urgenta, ce se aplica creantelor certe, lichide si exigibile.
Prin urmare, se poate urma procedura ordonantei de plata, daca exista un contract comercial, astfel cum este definit in art. 1 pct. 1 OUG 119/2007, dar si procedura somatiei de plata, atata timp cat nu exista in OUG 119/2007 o dispozitie expresa prin care sa se abroge prevederile OG 5/2001.
In consecinta, exceptia inadmisibilitatii cererii a fost apreciata ca neintemeiata.

Referitor la celelalte aparari ale debitoarei, instanta a constatat ca prin intampinare se invoca exceptia de neexecutare a obligatiei contractuale de catre creditoare, precum si faptul ca factura fiscala invocata drept inscris insusit prin semnatura si aplicarea stampilei de catre debitoare, a fost semnata de un reprezentant al creditoarei, iar nu al debitoarei.
S-a retinut ca pe calea acestei proceduri speciale se solutioneaza neintelegerile dintre creditor si debitor legate de executarea de catre debitor a obligatiei de plata, fara insa cercetarea fondului raporturilor juridice dintre parti, asa cum a decis Curtea Constitutionala, prin Decizia nr.1531/2009.
Astfel, aspectele invocate de debitoare nu pot  fi  verificate in cadrul procedurii somatiei de plata, fiind probleme de drept ce pot fi supuse probatoriului pe calea dreptului comun.
Totodata, pe calea dreptului comun se va analiza si aspectul invocat de parata referitor la incidenta dispozitiilor art.4 alin.3) din Legea nr.469/2002 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei contractuale, conform carora "Totalul penalitatilor pentru intarziere in decontare, prevazute la alin. (1) si (2), nu poate depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate, cu exceptia cazului in care prin contract s-a stipulat contrariul.", avand in vedere abrogarea acesteia prin Legea nr.246/30.06.2009 si aplicarea principiului tempus regit actum-timpul guverneaza actul.
Fata de cele mentionate mai sus, cererea a fost respinsa ca neintemeiata.