Dreptul muncii si asigurarilor sociale. Drepturi salariale. Sporul de permanenta de 25%.

4. Dreptul muncii si asigurarilor sociale. Drepturi salariale. Sporul de permanenta de 25%.

Conventia europeana a drepturilor omului, art. 14
Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 27/2006
Ordonanta Guvernului nr. 137/2000

Prin Deciziile pronuntate de Curtea Constitutionala la 3 iulie 2008, nr. 818, nr. 819 si nr. 820, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei din 16 iulie 2008, s-a retinut ca prevederile art.1, art.2 alin.3 si art.27 alin.1 din O.G. nr.137/2000 sunt neconstitutionale in masura in care din acestea se desprinde intelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative.
In acest sens, instanta retine ca sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau cu majoritate de la bugetul de stat se stabileste prin lege, asa cum prevad dispozitiile art. 157 din Codul muncii, iar sporul solicitat de reclamanta nu este prevazut in O.U.G. nr.27/2006 care reglementeaza drepturile salariale ale judecatorilor si procurorilor.
Intrucat reclamanta a invocat instituirea unei discriminari in raport cu alte categorii profesionale, aceasta  nu se afla intr-o situatie similara sau comparabila cu a lucratorilor de politie ori a altor bugetari.

Tribunalul Valcea - Sectia civila - sentinta civila nr.668/23 iunie 2009, pronuntata in dosarul nr.257/90/2009 Prin actiunea in conflict de drepturi  inregistrata la data de 28 ianuarie 2009 reclamanta V.B. a chemat in judecata pe paratii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Pitesti, cu citarea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii pentru ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa fie obligati la plata drepturilor salariale reprezentand 25% din salariul de baza pentru perioada 1.12.2005 - 1.01.2007,  pana la pronuntarea hotararii, sume actualizate in raport cu rata inflatiei la data platii efective a acestora, precum si  obligarea paratilor de a efectua mentiunile corespunzatoare in carnetul de munca.
In motivarea actiunii a aratat ca in calitate de judecator la Sectia Penala a Curtii de Apel Pitesti, in perioada 1.12.2005-1.01.2007 si-a desfasurat activitatea in program de permanenta, care presupunea ca periodic si consecutiv, dupa orele de program si in zilele nelucratoare sa fie disponibili, eventual sa se prezinte la sediul instantei pentru inregistrarea si judecarea unor cauze penale ce presupun urgenta deoarece au obiect luarea, prelungirea ori mentinerea masurilor preventive.
Acest program i-a impus obligatia de a nu parasi localitatea pentru ca, in situatia in care sunt solicitati, sa se poata deplasa in instanta in cel mai scurt timp si pe cheltuiala sa.
Prin aceasta stare de fapt, a sustinut reclamanta ca i-a fost restrans dreptul la libertatea de miscare, garantat prin legislatia interna si internationala, ca i-a fost afectat programul pentru petrecerea timpului liber, implicit viata de familie.
Desi potrivit Regulamentului de ordine interioara al instantelor judecatoresti, de regula, concediul de odihna se efectueaza in timpul vacantei judecatoresti, pentru asigurarea permanentei reclamanta au fost nevoita sa fragmenteze acest concediu.
Obligatiei asigurarii permanentei derivand din prevederile Codului de procedura penala, ale art. 53 alin. 1 din Constitutia Romaniei revizuita, ale Regulamentului de ordine interioara al instantelor judecatoresti ii corespunde dreptul la plata unor sume corespunzatoare pentru restrangerea drepturilor fundamentale.
Prin modalitatea actuala de salarizare reclamanta considera ca este discriminata fata de politisti. Acestia din urma beneficiaza potrivit art. 11 din O.G. nr. 38/2003 republicata, de un spor de permanenta de 25% din salariul pentru functia indeplinita, din salariul pentru gradul profesional detinut, din salariul de merit, din indemnizatia de conducere si gradatii.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art.14 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, ale art.1 din Protocolul nr.12 la Conventie, ale art.13 alin.1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, ale art.21 alin.1 din O.G. nr.137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificarile ulterioare.
Prin sentinta civila nr. 668/ 23 iunie 2009 pronuntata de Tribunalul Valcea s-a respins actiunea.
Pentru a statua astfel, instanta a retinut ca reclamanta  are indatorirea de a asigura prin activitatea desfasurata respectarea legii, de a participa la sedintele de judecata stabilite potrivit legii, de a solutiona intr-un termen rezonabil cauzele deduse judecatii.
In cauzele penale a caror solutionare presupune urgenta, cum sunt cele in care se solicita luarea, inlocuirea sau revocarea masurilor preventive, reglementate sub aspect procedural de dispozitiile art.136 si urmatoarele din Codul de procedura penala, participarea la sedintele de judecata in completele de judecata stabilite potrivit legii impune reclamantilor o obligatie suplimentara, respectiv pe aceea de a nu parasi localitatea in zilele stabilite in planificarea de permanenta.
Acest program de permanenta excede duratei normale a timpului de munca, ceea ce inseamna ca interdictia de a parasi localitatea vizeaza timpul de odihna dintre doua zile de munca, repaosul saptamanal si chiar vacanta judecatoreasca.
Este necontestat aspectul ca o astfel de obligatie ii ingradeste dreptul la libera circulatie si dreptul la viata familiala si privata, fiind pusa in imposibilitatea de a-si organiza petrecerea timpului liber in conditii normale.
Un principiu general al salarizarii cuprins in art.1 din O.U.G. nr.177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor si in art.2 din O.U.G. nr.27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor, procurorilor si a altor categorii din sistemul justitiei este acela ca salarizarea si celelalte drepturi ale judecatorilor si procurorilor se stabilesc tinandu-se seama de locul si rolul justitiei in statul de drept, precum si de incompatibilitatile si interdictiile prevazute de lege pentru magistrati, de raspunderea, complexitatea si riscurile functiei.
Indemnizatia de incadrare bruta lunara se stabileste pentru toti magistratii in raport de nivelul instantelor sau parchetelor, de functia detinuta si de vechimea in magistratura, asa cum rezulta din prevederile art.3 din O.U.G. nr.27/2006.
Printre celelalte drepturi care se cuvin magistratilor se gasesc si acele sporuri/adaosuri care compenseaza efortul suplimentar pe care il presupune activitatea desfasurata in anumite conditii deosebite de munca, grele, vatamatoare sau periculoase, etc. - art.7 alin.(1) din O.U.G. nr.27/2006.
Pentru judecatorii/procurorii care functioneaza la instante sau parchete din mediul rural, art.6 alin.(1) din ordonanta prevede o majorare a indemnizatiei cu pana la 10%, care se stabileste in functie de gradul de izolare a localitatii si de conditiile concrete de viata.
De aceasta data, cheltuielile pe care le antreneaza exercitarea functiei in mediul rural sunt compensate printr-o majorare a indemnizatiei.
Magistratii care solutioneaza cauze penale in care se dispun/revoca masuri preventive sau cauze penale care impun urgenta sunt in situatia diferita fata de ceilalti magistrati din perspectiva efortului suplimentar pe care il presupune indeplinirea sarcinilor de serviciu.
Prezenta in localitate la dispozitia instantei conform planificarii de permanenta le afecteaza timpul liber, le ingradeste exercitarea drepturilor fundamentale consacrate de dispozitiile art. 25 si 26 din Constitutie.
Restrangerea exercitiului acestor drepturi fundamentale este necesara conform art. 53 din Constitutia Romaniei revizuita pentru desfasurarea instructiei penale. Masura insa trebuie sa fie nediscriminatorie.
Din acest punct de vedere, judecatorii care solutioneaza cauze penale ce presupun urgenta se afla in situatie diferita fata de ceilalti judecatori, cu toate acestea tratamentul salarial este similar.
Pe de alta parte, pentru aceeasi obligatie de asigurare a permanentei, alte categorii profesionale, - de exemplu politistii au dreptul la un spor de 25% din salariul pentru functia indeplinita, din salariul pentru gradul profesional detinut, din salariul de merit, din indemnizatia de conducere si gradatii.
Nu se poate pretinde ca fiind adecvata metoda de includere a acestui drept salarial in indemnizatia de incadrare bruta lunara, intrucat aceasta se stabileste de regula, in functie de nivelul studiilor, calificarea si pregatirea profesionala, importanta postului, competentele profesionale.
Asa cum s-a aratat mai sus, compensarea efortului depus in plus sau a riscului ridicat pe care il presupune munca se regaseste in partea variabila a remuneratiei compusa din adaosuri si sporuri la indemnizatie.
Cu privire la pretinsul tratament salarial discriminatoriu al reclamantei, instanta retine ca nu pot fi ignorate deciziile pronuntate de Curtea Constitutionala la 3 iulie 2008, nr. 818, nr. 819 si nr. 820, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei din 16 iulie 2008, prin care s-a pronuntat asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate de Ministerul Justitiei, referitor la unele dispozitii ale O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.
Astfel, s-a statuat ca prevederile art.1, art.2 alin.3 si art.27 alin.1 din O.G. nr.137/2000 sunt neconstitutionale in masura in care din acestea se desprinde intelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative.
In acest sens, instanta retine ca sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau cu majoritate de la bugetul de stat se stabileste prin lege, asa cum prevad dispozitiile art. 157 din Codul muncii, iar sporul solicitat de reclamanta nu este prevazut in O.U.G. nr.27/2006 care reglementeaza drepturile salariale ale judecatorilor si procurorilor.
Intrucat reclamanta a invocat instituirea unei discriminari in raport cu alte categorii profesionale, aceasta  nu se afla intr-o situatie similara sau comparabila cu a lucratorilor de politie ori a altor bugetari.
Cele doua categorii profesionale supuse analizei, magistrati si politisti, desi apartin sectorului bugetar, se bucura de un statut aparte, au legi de salarizare proprii si nu se afla in situatii similare sau comparabile. Mai mult, potrivit art. 16 din O.G. nr. 38/2003 republicata, orele prestate peste durata normala a timpului de lucru de politistii incadrati in functii de inalti functionari publici, functionari publici de conducere si functionari publici de executie se vor plati cu un spor din salariul de baza, dupa cum urmeaza: 75% din salariul de baza pentru primele doua ore de depasire a duratei normale de lucru;  100% din salariul de baza pentru orele urmatoare. Cu un spor de 100% se platesc si orele lucrate in zilele de repaus saptamanal sau in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza.
In speta, dreptul la sporul de permanenta solicitat de reclamanta nu este reglementat prin nici un act normativ in vigoare si nu face obiectul articolului 14 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, intrucat Protocolul nr.12 la Conventie, ratificat de Romania prin Legea nr.103/2006, consacra expres in art.1 faptul ca "Exercitarea oricarui drept prevazut de lege trebuie sa fie asigurata fara nici o discriminare bazata, in special pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau oricare alta situatie".
In jurisprudenta C.E.D.O. s-a statuat ca prevederile art.14 din Conventie nu au o existenta independenta, avand efect doar in relatie cu drepturile si libertatile protejate de prevederile acesteia si protocoalelor sale.
Rezulta ca dreptul la diverse sporuri nu este in mod evident un drept fundamental aparat si garantat de Conventie. Comentariu

In interpretarea dispozitiilor art.14 referitor la interzicerea discriminarii din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatii Fundamentale, in hotararea data in cazul Thlimmenos vs. Grecia din 6 aprilie 2000, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a concluzionat ca dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Conventie, este incalcat nu numai atunci cand statele trateaza in mod diferit persoane aflate in situatii analoage, fara a oferi justificari obiective si rezonabile, dar si atunci cand statele omit sa trateze diferit, tot fara justificari obiective si rezonabile, persoane aflate in situatii diferite, necomparabile.
Protectia egala a legii consacrata de Constitutia Romaniei din 2003 - art.16 - se concretizeaza in urmatoarele obligatii ale statului: de a se abtine de la tratamentul diferentiat nejustificat in procesul de adoptare si aplicarea legii, de a interzice si sanctiona prin lege discriminarea, de a crea remedii legale eficiente pentru victimele discriminarii.
Aceasta din urma obligatie pozitiva a statului presupune asigurarea accesului liber la justitie pentru repararea prejudiciului suferit prin discriminare.
Tratamentul diferentiat interzis de norma internationala mentionata anterior trebuie sa aiba ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate a unui drept recunoscut de lege.
In cazul de fata legea recunoaste, prin dispozitiile art.5 si art. 6 alin.(3) Codul muncii, dreptul la salarizare egala pentru munca egala si pregatire profesionala egala.
Prin Hotararea Fretté din 2002 Curtea de la Strasbourg a rupt complet clauza de nediscriminare din art.14 de celelalte drepturi garantate prin Conventie, conferindu-i caracter autonom.
Prin urmare, in speta analizata trebuie luat in considerare criteriul discriminarii, autorul acesteia fiind chiar legiuitorul. Mai mult, art.1 din Protocolul nr.12 la Conventie reglementeaza interzicerea generala a discriminarii in sensul ca exercitarea oricarui drept prevazut de lege trebuie sa fie asigurata fara nicio discriminare bazata, in special, pe sex, pe rasa, culoare, limba, religie, opinii politice, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau oricare alta situatie.
In concluzie, trebuia sa se retina ca tratamentul salarial al reclamantei este discriminatoriu in sensul art.14 din Conventie si al art.1 din Protocolul nr.12 la Conventie si constituie, de asemenea, o incalcare a principiului egalitatii in drepturi consacrat de art.16 din Constitutia Romaniei revizuita si de art.26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice potrivit carora toate persoanele sunt egale in fata legii si au, fara discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii.