5. Consilierii juridici cu statut de functionari publici nu beneficiaza de sporurile de mobilitate si confidentialitate prevazute de art. 60 alin.2 din Statutul profesiei de consilier juridic in temeiul prevederilor Legii nr. 514/2003.

     5. Consilierii juridici cu statut de functionari publici nu beneficiaza de sporurile de mobilitate si confidentialitate prevazute de art. 60 alin.2 din  Statutul profesiei de consilier juridic in temeiul prevederilor Legii nr. 514/2003.
      Statutul profesiei de consilier juridic a fost emis de Congresul Extraordinar al Colegiilor Consilierilor Juridici din Romania, structura ce nu are calitatea de organ legislativ potrivit Constitutiei Romaniei. In aceste conditii faptul ca o anumita categorie socio-profesionala isi redacteaza un statut, in care isi stabileste anumite drepturi ce nu-si au insa suportul in lege, nu poate avea ca urmare recunoasterea si constrangerea la respectarea lor. Prin urmare nu se pot negocia cu consilierii juridici cu statut de functionari publici prestatiile suplimentare in bani, reprezentand clauza de mobilitate si clauza de confidentialitate, in conditiile prevazute de art.25 si 26 C.muncii. Aceasta categorie poate beneficia de sporuri salariale in conditiile stabilite prin cate normative de salarizare a functionarilor publici si de legislatia specifica autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea.
  ( Sentinta  nr. 79 din 22 ianuarie 2008 pronuntata de Tribunalul Valcea- Sectia comerciala si de contencios administrativ in dos. nr. 4710/90/2007, ramasa irevocabila prin nerecurare).

     La data de 14 septembrie 2007, reclamanta reclamanta C. G-M a chemat in judecata paratii CASA JUDETEANA DE PENSII VALCEA cu sediul in Rm. Valcea, Calea lui Traian, nr. 157-159 si CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul in  Bucuresti, strada Valter Maracineanu nr.1-3, sector 1,  solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa oblige  Casa Judeteana de Pensii Valcea la plata despagubirilor reprezentand drepturi salariale - spor de mobilitate 15 % si spor de confidentialitate 15 % din salariu de baza,- neacordate in ultimii 3 ani de la data introducerii prezentei actiuni, actualizate cu indicele de inflatie din momentul nasterii dreptului si pana la plata efectiva.
     De asemenea, reclamanta a solicitat anularea situatiei create prin discriminare si obligarea paratei Casa Judeteana de Pensii Valcea la emiterea unei decizii care sa stipuleze acordarea lunara a sporului de mobilitate in procent de 15% si a sporului de confidentialitate in procent de 15 % din salariu de baza incepand cu data de 14.09.2007.
     In motivarea actiunii se arata ca reclamanta in calitate de functionar public in cadrul Casei Judetene de Pensii Valcea indeplineste functia de consilier juridic si potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic are dreptul la acordarea unui spor de mobilitate in procent de 15 % si a unui spor de confidentialitate in procent de 15 % pentru activitatea profesionala desfasurata.
     Se precizeaza ca parata - Casa Judeteana de Pensii Valcea, a acordat aceste sporuri unor consilieri juridici prin decizie, in timp ce altora din care face parte si reclamanta nu li s-a acordat sporurile mentionate, desi desfasoara acelasi tip de activitate si de aceeasi valoare, creandu-se o discriminare directa in domeniul relatiilor de munca.
     Astfel, potrivit  art. 60 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic "pentru activitatea sa profesionala, consilierul juridic are dreptul la o remuneratie de plata stabilita prin negociere pentru consilierul juridic ce are statutul de salariat sau conform legilor speciale pentru cel numit in functie".
     Deosebit de remuneratia de baza astfel stabilita, in considerarea specificului muncii si a importantei sociale a serviciilor profesionale in temeiul art. 25 si 26 din Legea nr. 53/2003, cu modificarile ulterioare, consilierul juridic poate renegocia prestatii suplimentare in bani, reprezentand clauza de mobilitate si clauza de confidentialitate.
     Fata de dispozitiile legale mentionate, reclamanta considera ca trebuie sa beneficieze de cele doua sporuri pentru activitatea profesionala pe care o desfasoara.
     La randul sau,  Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, dispune ca acestia beneficiaza de prime si alte drepturi salariale in conditiile legii.
     Intr-o atare situatie, prin actele normative mentionate s-a creat tratament diferentiat la nivel national intre consilierii juridici angajati si consilierii juridici numiti.
     In cauza dedusa judecatii sunt incidente dispozitiile OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, potrivit carora principiul egalitatii intre cetateni, al excluderii privilegiilor si discriminarilor trebuie sa fie garantat in special in exercitarea anumitor drepturi intre care si acelea de a primi un salariu egal pentru munca egala.
     De asemenea, se arata ca dispozitiile art. 16 din Constitutia Romaniei, dispun ca cetatenii sunt egali in fata legii si autoritatilor publice fara privilegii si discriminari, iar Directiva Consiliului 2000/78/CE din 27.11.2000 privind crearea unui cadru general in favoarea egalitatii de tratament in domeniul ocuparii si al muncii , interzice tratamentul discriminatoriu.
     Pentru aceste considerente, reclamanta solicita admiterea actiunii, obligarea paratei Casa Judeteana de Pensii Valcea la plata despagubirilor reprezentand drepturile salariale neacordate in ultimii 3 ani, reprezentand sporul de mobilitate 15 % si sporul de confidentialitate 15 % din salariul de baza, actualizate cu indicele de inflatie din momentul nasterii dreptului si pana la plata efectiva.
     De asemenea, s-a solicitat inlaturarea tratamentului discriminatoriu prin obligarea Casei de Pensii Valcea la emiterea unei decizii prin care sa-i fie acordate reclamantei sporurile mentionate incepand cu data introducerii actiunii si pe viitor.
     In dovedirea actiunii s-a solicitat proba cu acte.
     Examinand actiunea formulata in raport de motivele invocate, dispozitiile legale aplicabile si actele depuse, tribunalul constata ca este nefondata.
     Din actele si probele dosarului rezulta ca reclamanta are calitatea de functionar public si indeplineste functia de consilier juridic in cadrul Casei Judetene de Pensii Valcea.
     Potrivit art. 6 din statutul profesiei de consilier juridic publicat in Monitorul Oficial  nr. 684 din 29 iulie 2004 "consilierul juridic asigura apararea drepturilor si interesele legitime ale statului, ale autoritatilor publice centrale si locale, ale institutiilor publice si de interes public, ale celorlalte persoane juridice de drept public precum si ale persoanelor juridice de drept privat si a celorlalte entitati interesate in conformitate cu Constitutia si legile tarii".
     Activitatea profesionala a consilierului juridic se realizeaza printr-o serie de actiuni ale profesiei precum consultatii si cereri cu caracter juridic in toate domeniile dreptului, redactarea unor opinii juridice, asistenta, consultanta si reprezentare, redactarea de acte juridice, avizarea si contrasemnarea actelor cu caracter juridic, verificarea legalitatii actelor cu caracter juridic si administrativ primite spre avizare precum  si in alte activitati.
     Sustinerea reclamantei ca prin neacordarea sporurilor de mobilitate si confidentialitate de catre Casa de Pensii Valcea s-a creat in mod evident o discriminare directa in domeniul relatiilor de munca este neintemeiata.
     Statutul profesiei de consilier juridic a fost emis de Congresul Extraordinar al Colegiilor Consilierilor Juridici din Romania, structura ce nu are calitatea de organ legislativ potrivit Constitutiei Romaniei. In aceste conditii faptul ca o anumita categorie socio-profesionala isi redacteaza un statut, in care isi stabileste anumite drepturi ce nu-si au insa suportul in lege, nu poate avea ca urmare recunoasterea si constrangerea la respectarea lor.
     In conditiile Codului muncii sporurile de mobilitate si confidentialitate se pot acorda in considerarea specificului muncii ( art. 25 si 26), iar acordarea si intinderea lor este rezultatul negocierii intre cele doua parti ale raportului de serviciu, cu exceptia situatiei in care anumite sporuri sunt expres prevazute intr-un act normativ.
     O astfel de exceptie nu se regaseste in cauza, actele normative de salarizare mentionand sporul de confidentialitate pentru alte categorii de functionari publici enumerate insa expres si ,deci, limitativ. Aceasta nu inseamna ca  reclamanta nu ar putea beneficia de acordarea celor doua sporuri recunoscute, de principiu, insa ele nu sunt obligatorii,  fiind rezultatul negocierii dintre parti, iar instanta nu se poate substitui acestei intelegeri.
     Potrivit art. 40 din OUG nr. 92/2002 si art. 42 din OG nr. 2/2006, "functionarii publici beneficiaza de sporurile sau de alte drepturi salariale prevazute de legea specifica autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea".
     Textele consacra tocmai principiul nediscriminarii, dreptul tuturor functionarilor publici de a beneficia de toate sporurile si drepturile salariale ale autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea, cu conditia, insa ca ele sa fie prevazute de legislatia specifica.
     Faptul ca in cadrul unitatii unde-si desfasoara activitatea reclamanta s-au acordat aceste sporuri unor consilieri juridici iar altora, printre care si petenta, nu li s-au acordat, nu justifica discriminarea invocata.
     Trebuie observat ca potrivit art. 60 alin. 1 din Legea nr. 514/2003 "pentru activitatea sa profesionala, consilierul juridic are dreptul la o remuneratie de baza stabilita prin negociere pentru consilierul juridic ce are statut de salariat sau conform legilor speciale pentru cel numit in functie".
     Reclamanta avand statutul de functionar public beneficiaza potrivit Legii nr. 188/1999 de prime si alte drepturi de salarizare in conditiile legii.
     Consilierul juridic este asadar un functionar public, dar un functionar public a carui activitate este partial reglementata printr-o lege speciala in raport de care Legea nr. 188/1999 are valoare de drept comun, asa cum, in raport cu acest din urma act normativ, Codul muncii constituie norma comuna.
     Dispozitiile legale mentionate nu creeaza un tratament diferentiat si discriminatoriu intre consilierii juridici angajati si consilierii juridici numiti intrucat izvorul obligatiilor este diferit.
     Invocarea dispozitiilor OG nr. 137/2000, privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare nu-si gaseste aplicabilitate in cauza dedusa judecatii, deoarece intre cele doua categorii de consilieri juridici nu exista o discriminare, din moment ce natura drepturilor si obligatiilor acestora este diferita.
     Potrivit art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000, discriminarea este definita ca fiind "orice deosebire excludere, restrictie sau preferinta pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala etc., care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii in conditii de egalitate a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale ordinii publice".
     Din dispozitiile legale citate, rezulta ca in cauza nu exista nici unul din motivele enumerate ca fiind discriminatorii care sa justifice actiunea formulata de reclamanta.
     In situatia creata prin neacordarea reclamantei a sporurilor solicitate, parata nu a aplicat un tratament juridic diferentiat, deoarece drepturile salariale se stabilesc in conditiile prevazute de lege si ca atare nu a fost nesocotita ideea de egalitate si principiul proportionalitatii.
     Recunoasterea dreptului la egalitate in fata legii, la protectia impotriva discriminarii pentru toate persoanele ca un drept universal valabil este un principiu recunoscut atat in legislatia interna cat si cea de drept international.
     Dispozitiile Legii nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici nu contravin reglementarilor internationale, deoarece potrivit art. 3 lit. c din Conventia internationala a muncii nr. 111/1958 "orice stat trebuie prin metode adaptate conditiilor si uzantelor nationale sa-si adapteze legislatia si sa modifice orice dispozitie sau practica administrativa care este incompatibila cu politica de discriminare".
     In sfarsit, art. 6 alin. 2 din Codul muncii dispune ca tuturor salariatilor care presteaza o munca le sunt recunoscute drepturile la plata pentru munca egala, iar art. 16 din Constitutia Romaniei dispune ca cetatenii sunt egali in fata legii si autoritatilor publice fara privilegii si discriminari.
     Prin urmare, neacordarea sporurilor solicitate nu poate justifica discriminarea invocata de reclamanta. Neexistand o discriminare, in cauza dedusa judecatii nu sunt aplicabile prevederile art. 21 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, care sa justifice despagubirile solicitate .
     Fata de cele aratate mai sus, rezulta ca actiunea formulata de reclamanta cu privire la acordarea sporurilor solicitate si inlaturarea discriminarii create este neintemeiata, motiv pentru care va fi respinsa.