Proprietate comuna pe cote-parti.Regula unanimitatii.

      Proprietate comuna pe cote-parti. Regula unanimitatii. Exceptii de la regula unanimitatii. Admisibilitatea actiunii in pretentii pentru lipsa de folosinta a terenului proprietate comuna, formulata impotriva tertilor doar de unii dintre coproprietari.
      Potrivit regulii unanimitatii, nici un act nu poate fi infaptuit cu privire la un bun aflat in proprietate comuna pe cote-parti, fara acordul unanim al coproprietarilor.
      Regula unanimitatii cunoaste o aplicare limitata in cazul actelor materiale, in sensul ca fiecare coproprietar are folosinta materiala a bunului, cu conditia de a respecta drepturile celorlalti.
      De asemenea, regula unanimitatii se aplica numai actelor juridice de dispozitie, iar nu si in cazul actelor juridice de conservare si de administrare, care, fiind indispensabile pastrarii bunului in patrimoniile coproprietarilor si profitabile tuturor, pot fi facute chiar si numai de unul sau de o parte din coproprietari, cu privire la intregul bun.
Actiunea in pretentii pentru lipsa de folosinta a terenului aflat in proprietate comuna pe cote-parti, fiind un act de administrare, poate fi
_ .
introdusa impotriva tertilor de oricare dintre coproprietari sau de o parte
din acestia, cu privire la intregul bun.

Tribunalul Valcea - Sectia civila - decizia civila nr.4T7/13 mai 2005

      Prin sentinta civila nr.50/27.0 1.2005, pronuntata de Judecatoria Brezoi in dosarul nr.1334/2004, a fost respinsa ca inadmisibila actiunea introdusa de reclamantii impotriva paratilor B.I. si B.E., prin care se solicita obligarea acestora sa plateasca despagubiri civile pentru perioada cat au ocupat fara drept terenul proprietatea lor.
In motivarea sentintei s-a retinut ca reclamanta M.F. a retras mandatul
                       , ,
acordat procuratorului si ca nu doreste sa fie parte in cauza. Intrucat partile se afla in indiviziune cu privire la terenul in litigiu, actiunea in pretentii privind lipsa de folosinta a acestuia, formulata numai de unii dintre coproprietari, fiind subsidiara actiunii in revendicare, nu este admisibila. Ea nu poate fi admisa atata timp cat nu s-a procedat la iesirea din indiviziune si la stabilirea dreptului fiecarui coproprietar asupra unei suprafete determinate din teren.
      Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii S.P., S.C., T.M., P.A., S.I. si N.B., solicitand casarea acesteia si trimiterea cauzei spre
Rejudecare la aceeasi instanta.
      In motivarea recursului s-a aratat ca actiunea in pretentii privind lipsa de folosinta este independenta de actiunea in revendicare si, fiind un act de administrare, poate fi facuta nu numai de catre toti coproprietarii, ci si numai de o parte din acestia. Intrucat actiunea este indreptata impotriva unor terti, pentru admisibilitatea actiunii nu este necesara iesirea din indiviziune.
. Recursul este fondat.
      Fiind introdusa pentru incasarea veniturilor produse de un bun, actiunea prin care se solicita obligarea paratilor la plata lipsei de folosinta a terenului pe care-l ocupa fara drept este un act de administrare. Intrucat prin introducerea cererii se intrerupe cursul prescriptiei si se preintampina, in acest mod, pierderea unui drept, actiunea poate fi calificata si ca act de conservare. Ea nu poate fi, insa, calificata drept un act de dispozitie, asemeni actiunii in revendicare, deoarece nu poate avea ca efect instrainarea sau distrugerea, bunului.
Or, regula unanimitatii isi gaseste aplicarea numai in cazul actelor
juridice de dispozitie, iar nu si in cazul actelor juridice de conservare si de administrare, care, fiind indispensabile pastrarii bunului in patrimoniile coproprietarilor si profitabile tuturor, pot fi facute chiar si numai de unul sau de o parte din coproprietari, cu privire la intregul bun. .
      Asadar, actiunea prin care se solicita obligarea tertilor parati la plata lipsei de folosinta a terenului ocupat fara drept poate fi introdusa si numai de unul sau de o parte dintre coproprietari.
      Avand in vedere ca suma solicitata nu reprezinta un drept personal al reclamantilor, ci un drept comun al tuturor titularilor dreptului de proprietate comuna pe cote-parti, pentru admisibilitatea actiunii formulate impotriva tertilor nu este necesar sa se realizeze anterior iesirea din indiviziune a coproprietarilor,
      Drept consecinta, instanta a admis recursul si, potrivit art.312 alin.5 C.pr.civ., a casat sentinta atacata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.