Litigii munca -revocare masura diminuare salariu

R O M A N I A

TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINTA CIVILA Nr. 369/2012
Sedinta publica de la 20 Ianuarie 2012
T R I B U N A L U L,
   
     Prin actiunea inregistrata la aceasta instanta sub nr. 4299/88/2011 din 08.11.2001, reclamantul ..., a solicitat obligarea PRIMARIEI TURCOAIA, la  revocarea masurii de diminuare a salariului cu 25% si la plata drepturilor salariale cuvenite si neacordate in perioada iulie pana la data introducerii actiunii, sume actualizate cu indicele inflatiei pana la data platii efective.
    In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca este angajat in cadrul institutiei parate conform unui contract individual de munca si, incepand cu luna iulie 2010 a primit salariul diminuat cu 25%, masura prin care i-au fost incalcate drepturile garantate de Constitutia Romaniei dar si de reglementarile internationale in materie de drepturi fundamentale.
    S-a aratat ca salariul reprezinta o componenta a dreptului la munca si reprezinta contraprestatia angajatorului in raport cu munca prestata de catre angajat in baza raportului de serviciu.
     In drept, reclamantul a invocat dispozitiile Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, cele ale  Protocolului nr. 1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994, Constitutia Romaniei, Codul de procedura  civila, Legea 554/2004 si Codul Muncii.
     In dovedirea actiunii, reclamantul a depus inscrisuri.
     Fara cheltuieli de judecata.
     In temeiul art. 242 alin. (2) din Codul de procedura civila a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.
     Parata PRIMARIA TURCOAIA, a formulat intampinare si a solicitat respingerea, ca neintemeiata, a actiunii. Pentru aceasta, a aratat ca reclamantul este angajat contractual, iar diminuarea salariului cu 25% s-a dispus in conformitate cu Legea 118/2010, pentru aceasta nefiind emisa vreo dispozitie.
     Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele
     Fara a emite decizie, PRIMARIA TURCOAIA, in baza dispozitiile art. 1 din Legea 118/2010, incepand cu luna iulie 2010, a diminuat cu 25% salariul reclamantului, care are calitatea de personal contractual.
     Relativ la aprecierile de necontitutionalitate si de neconventionalitate a prevederilor Legii 118/2010, a dezacordului ei in raport de legea fundamentala si de Conventia privitoare la protejarea drepturilor omului si a protocoalelor sale aditionale, instanta observa ca in ceea ce priveste obiectia de neconstitutionalitate invocata cu privire la diminuarea salariala impusa prin Legea 118/2010, Curtea Constitutionala, prin Decizia 872/2010, in contextul economic de criza mondiala si in cazul particular al Romaniei, care are coeficienti macroeconomici ingrijoratori, a statuat ca exista o legatura de proportionalitate intre mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizatiei/soldei) si scopul legitim urmarit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) si ca exista un echilibru echitabil intre cerintele de interes general ale colectivitatii si protectia drepturilor fundamentale ale individului.
      Curtea a constatat totodata si faptul ca masura legislativa criticata este aplicata in mod nediscriminatoriu, in sensul ca reducerea de 25% se aplica tuturor categoriilor de personal bugetar in acelasi cuantum si mod si ca legea criticata nu aduce atingere substantei dreptului.
     Cum asupra exceptiei de neconstitutionalitate s-a pronuntat astfel Curtea Constitutionala in virtutea atributiilor ce-i sunt conferite in mod exclusiv de Legea 47 /1992, privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.101 din 22 mai 1992, si cum deciziile pronuntate de aceasta au putere pentru viitor si sunt general obligatorii, se impune a fi respectate si aplicate ca atare.
     Asupra exceptiei de neconventionalitate  a legilor sau a dispozitiilor din acestea insa, a dezacordului lor in raport de Conventia privitoare la protejarea drepturilor omului si a protocoalelor sale aditionale, nu numai ca se poate pronunta judecatorul national, acesta are chiar obligatia sa o faca. Romania, ratificand Conventia privitoare la protejarea drepturilor omului si a protocoalelor sale aditionale, a acceptat ca normele ce deriva din acestea sa faca parte din ordinea juridica interna si sa fie respectate ca atare. Mai mult, in contextul in care exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile, principiu ce este recunoscut de Constitutia Romaniei, in art. 20 pct.(2).
     Ca atare, in judecarea prezentei pricini, se impune a se verifica daca Legea 118/2010, privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, declarata de altfel a fi in acord cu legea fundamentala interna, contravine cumva reglementarilor ce rezulta din actele normative internationale pe care Romania le-a ratificat. In caz afirmativ, reglementarea internationala inlatura prevederea legii interne si devine aplicabila in cauza pendinte in virtutea principiului constitutional invocat.
     S-a sustinut de catre reclamant ca dispozitia de diminuare a salariului in proportie de 25% constituie o incalcare a dreptului de proprietate proteguit de art. 1 din Protocolul 1 aditional la Conventia E.D.O., in contextul in care salariul  constituie un bun in sensul acestei norme, iar ingerinta, constand in reducerea salariala in proportia aratata, in contextul in care nu este garantata recuperarea sau alta forma de despagubire,  nu este proportionala cu scopul urmarit.
     Este veridic faptul ca notiunea de bunuri avuta in vedere de dispozitiile art.1 din Protocolul nr. 1 are o semnificatie ce nu se limiteaza numai la proprietatea unor bunuri corporale, putand fi considerate drepturi de proprietate, deci ,,bunuri``, si alte drepturi si interese ce constituie active. Astfel, jurisdictia europeana a decis cu valoare de principiu ca si drepturile de creanta constituie un ,,bun`` in sensul Protocolului nr. 1.
     Atat in jurisprudenta curtii, cat si in cea a fostei Comisii, exista suficiente aplicatii ale acestui principiu care sa determine concluzia ca nu orice creanta indeplineste cerintele necesare pentru a se circumscrie notiunii la care se face referire. S-a statuat (Hotararea din 13 iulie 2006, pronuntata in Cauza Bahceyaka impotriva Turciei, Hotararea din 24 martie 2005, pronuntata in Cauza Erkan impotriva Finlandei, Hotararea din 20 mai 2010, pronuntata in Cauza Lelas impotriva Croatiei ) astfel  ca  "veniturile viitoare, constituie un "bun" numai daca au fost deja castigate in baza reglementarilor in vigoare sau daca exista un titlu executoriu cu privire la ele". O creanta nu poate fi considerata un "bun" decat daca  ,,a fost constatata sau stabilita printr-o decizie judiciara trecuta in puterea lucrului judecat" (Decizia din 18 octombrie 2002, pronuntata in Cauza Fernandez-Molina Gonzales et autres c/Espagne, Corneliu Birsan - Conventia europeana a drepturilor omului - Comentariu pe articole Vol. I.- Drepturi si libertati, pag. 974.)
     Reclamantul nu  poate invoca vreun act normativ in vigoare si nici nu detine vreun titlu executoriu care sa ateste aceasta prerogativa, astfel ca nu este beneficiarul acestui drept in intelesul art. 1 din Protocolul 1. Dreptul la 25% pentru care s-a diminuat salariul nu are o fundamentare in reglementarea juridica nationala. Legea 330/2009 nu reprezinta actul normativ care garanteaza dreptul la salariul in cuantumul invocat intrucat a  fost abrogat prin  Legea 284/2010 publicata in Monitorul Oficial 877/2010. Mai mult, reducerea salariala la care se face referire este reglementata prin Legea 118/2010.
     Dincolo de aceste argumente care pledeaza in sensul excluderii  din sfera de protectie a art. 1 Protocolul nr.1 a drepturile pretinse prin actiunea pendinte, prin aceea ca nu se circumscriu notiunii de ,,bun`` la care s-a facut referire, trebuie aratat si faptul ca aceeasi instanta europeana a statuat ca principiile conventiei nu confera dreptul de a continua incasarea salariului intr-un cuantum determinat (Paragraful 94, Hotararea din 19.04.2007, pronuntata in Cauza Vilho Eskelinen si altii impotriva Finlandei) si este la latitudinea statelor sa stabileasca prin legea bugetului cuantumul drepturilor salariale si sa determine ce beneficii trebuie sa plateasca  angajatilor.(Punctul 23, Hotararea din 8.11 2005, pronuntata in Cauza Kechko impotriva Ucrainei    )
     Ca atare, aprecierea  ca nu se  poate diminua un drept dobandit sub imperiul unui statut legal, nu este intemeiata. Invocarea de catre reclamanta a dispozitiilor din Legii 554/2004 nu sunt aplicabile in cauza pentru ca raportul de munca este reglementat de  Codul muncii.
     Curtea E.D.O. nu analizeaza situatia reducerii salariilor ca si cum ingerinta ar fi "o privare de proprietate". In consecinta, lipsa despagubirii pentru ingerinta nu conduce, eo ipso, la incalcarea art. 1 al Protocolului nr. 1. A retinut astfel ca statul se bucura de o larga marja de apreciere pentru a determina oportunitatea si intensitatea politicilor sale in acest domeniu, si nu este rolul curtii de a verifica in ce masura existau solutii legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmarit, cu exceptia situatiilor in care aprecierea autoritatilor este vadit lipsita de orice temei. (Paragraf 59, Hotararea din 8 decembrie 2009, pronuntata in Cauza Wieczorek contra Poloniei, Paragraf 53, Hotararea din 19 decembrie 1989, pronuntata in Cauza Mellacher contra. Austriei. )
     Avand in vedere ca nu este vorba despre o privare de proprietate, testul de proportionalitate nu consta in verificarea acordarii unei despagubiri adecvate, ci se va analiza in concret, in ce masura angajatul a fost lipsit in totalitate de salariu ( Paragraf 39, Hotararea din 12 octombrie 2004, pronuntata in Cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei) functionarul si familia sa au fost lipsiti in totalitate de mijloace de subzistenta (Azinas c. Ciprului ) sau masura este discriminatorie
     In materie de pensie de exemplu (- Aprox. 43% (T. c. Suediei); aprox 38% (Jankovic c Croatia,); 5% (Lenz c. Germaniei); reduceri de 50% din pretul transportului, consumului de electricitate, caldura, gaz etc., 50% din pretul asigurarii pentru automobile- (Domalewski c. Polonia); reducerea cu 66% a pensiei principale (Callejas c. Spaniei), Curtea accepta reduceri substantiale, chiar de peste 50%, ale cuantumului pensiei si/sau ale altor beneficii de asigurari sociale, fara a ajunge la concluzia incalcarii articolului 1 al Protocolului nr. 1.
     S-ar putea ajunge la concluzia incalcarii conventiei cand prin circumstantele concrete ale unui angajat, acesta trebuie sa suporte o sarcina disproportionata si excesiva, care duce la alterarea dreptului la salariu - respectiv situatia financiara ar fi grav afectata, nemaiputand plati cheltuieli de intretinere, salariatul fiind lipsit de mijloace de subzistenta.
     Elementele cauzei de fata nu evidentiaza vreo situatie dintre cele  analizate de Curte.  Reclamantul nu a facut dovada ca s-ar afla intr-o astfel de situatie de fapt, apta sa afecteze mijloacele sale de subzistenta, astfel se deduce ca nu s-a incalcat proportionalitatea prev. de CEDO.
    Este adevarat ca indrituirea  la salariu este corolarul dreptului la munca proteguit de normele legii fundamentale, iar diminuarea sa a fost caracterizata de insati Curtea Constitutionala ca reprezentand o veritabila restrangere a exercitarii acestui drept, insa reglementarile legislative care legitimeaza diminuarea salariala nu au aptitudinea de a aduce atingere substantei dreptului, din moment ce aceasta diminuare a fost ordonata cu respectarea conditiile prevazute la art. 53 din Constitutie, si anume:
    - sa fie prevazuta prin lege;
    - sa se impuna restrangerea sa, restrangere care sa se circumscrie motivelor expres prevazute de textul constitutional, si anume pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav;
    - sa fie necesara intr-o societate democratica;
    - sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o;
    - sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu;
    - sa nu aduca atingere existentei dreptului sau a libertatii.
     Ca masura nu este excesiva rezulta si din imprejurarea ca restrangerea exercitiului acestui drept este  temporara, incepand cu data de 01.01.2011, statul adoptand masuri legislative de diminuare a reducerilor la care s-a facut referire. Astfel, prin  Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010, privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, incepand cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor functiei de baza/salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de incadrare, astfel cum au fost acordate personalului platit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, s-au majorat cu 15%.
     Toate acestea, in conditiile in care solutia legislativa de diminuare salariala a fost determinata de apararea securitatii nationale, care are si o componenta sociala si economica, amploarea si gravitatea fenomenului crizei economice, in absenta unor masuri de reducere a cheltuielilor bugetare, putand determina incapacitatea statului de a-si acoperi datoriile.
  Masura de diminuare a salariului in proportie de 25% se aplica tuturor categoriilor de personal bugetar in acelasi cuantum si mod, asa incat orice critica referitoare la existenta vreunei discriminari este neavenita.
De altfel, prin decizia de inadmisibilitate pronuntata la data de 6 decembrie 2011 in cauzele Felicia Mihaie? impotriva Romaniei (cererea nr. 44232/11) ?i Adrian Gavril Sente? impotriva Romaniei (cererea nr. 44605/11), Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat neincalcarea de catre Statul roman a dispozitiilor articolului 1 din Protocolul Adi?ional nr. 1 la Conventie, sub aspectul reducerii cu 25% a salariilor, ca urmare a aplicarii Legii nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificarile si completarile ulterioare
     In consecinta, cum Legea 118/2010 este constitutionala, iar exceptia de conventionalitate analizata prin prezenta hotarare este neintemeiata, instanta concluzioneaza asupra imprejurarii ca reclamatul  ... nu este indreptatita sa primeasca sumele aferente diminuarii salariale dispuse prin acest act normativ.
     Ca atare, pretentiile invocate  vor fi respinse ca neintemeiate.

5