Civil- plangere contraventionala

Prin plangerea contraventionala inregistrata la Judecatoria Tulcea sub nr.......... din data de 18.08.2010,  petenta S.C. "........." S.R.L. Sulina a solicitat in contradictoriu cu M.F.P.- Garda Financiara - Sectia Tulcea anularea procesului-verbal de contraventie seria H nr. 0272062 din 17.08.2010, ca fiind netemeinic si nelegal.
     Prin sentinta civila nr. 1654/9.05.2011 Judecatoria Tulcea a admis in parte plangerea contraventionala si a dispus inlocuirea sanctiunii cu amenda contraventionala cu sanctiunea avertismentului, mentinand sanctiunea complementara a suspendarii activitatii pe o perioada de trei luni.
     Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut in motivare ca potrivit notei de constatare incheiata la data de 12.08.2010 (fila 12 dosar fond), pensiunea "........." detine 5 camere pentru cazare fiind ocupate toate. Ultimul bon fiscal emis cu aparatul de marcat electronic fiscal din dotarea punctului de lucru, seria AMEF 0140006115, era B.F. nr. 1/10.08.2010 pentru suma de 102 lei reprezentand cazare 1x100 lei si taxa hoteliera 2 lei. Pana la momentul efectuarii controlului aparatul nu emisese raportul de inchidere zilnica a casei de marcat (raport Z) pentru perioada 10.08.2010 - 11.08.2010 si nu existau incasari in gestiunea punctului de lucru. Pentru definitivarea controlului s-a intocmit invitatie.
     S-a mai retinut de catre instanta ca, in nota explicativa incheiata la data de 17.08.2010, petenta prin reprezentant legal a aratat cu privire la prima contraventie faptul ca existau afisate preturile pentru produsele in cauza insa acestea au cazut, iar cu privire la incasarea contravalorii celor doua facturi fiscale emise prin chitante fiscale si nu prin emiterea de bonuri fiscale cu aparatul de marcat din dotare a aratat ca s-a terminat rola fiind necesar sa se emita un document in speta chitanta de casa.
     A retinut prima instanta ca atat prin plangerea introductiva, cat si ulterior, prin sustinerile orale, petenta nu a invederat existenta si emiterea bonurilor fiscale aferente serviciilor de cazare pentru care s-au emis facturile fiscale nr. 262/13.08.2010 si respectiv 263/13.08.2010.
     Astfel, in nota explicativa nr. 1134/17.08.2010 (fila 17 dosar fond) petenta prin reprezentantul legal a aratat ca a emis facturi si a eliberat chitante fiscale intrucat "s-a terminat rola la casa de marcat" iar din declaratia martorului ......... (fila 33 dosar fond), propus de catre petenta, a rezultat ca acesta a auzit discutia dintre administrator si turisti in care "primul spunea ca s-a terminat rola jurnal a aparatului de marcat", "... ulterior administratorul a mers in alt corp de cladire pentru a aduce o rola noua" (fila 33 dosar fond).
Instanta de fond a apreciat ca nici plecarea inopinata a clientilor cazati in pensiune si nici terminarea rolei la aparatul de marcat nu justifica omisiunea de a emite bonuri fiscale si nu reprezinta un caz fortuit, deci ii este imputabila petentei fapta descrisa.
     Cat priveste lipsa afisarii preturilor de comercializare la anumite produse, explicatia "au fost dar au cazut",  instanta a apreciat ca aceasta nu poate fi primita iar declaratia martorului ......... potrivit careia "preturile ... sunt afisate peste tot", "... sunt puse langa fiecare produs", nu este relevanta, in conditiile in care acesta nu a fost prezent la fata locului si nu a perceput direct imprejurarile din data de 12.08.2010, in care petenta a fost sanctionata contraventional. Instanta a aratat ca aceasta dispozitie urmeaza a fi avuta in vedere cu privire la  individualizarea sanctiunii.
     Instanta de fond a constatat ca pentru sumele incasate s-au intocmit facturi si chitante fiscale depuse la dosar chiar de catre intimata (file 13-16 doar fond), retinand ca obligatia de a emite bon fiscal are drept scop combaterea evaziunii fiscale.   A apreciat judecatorul instantei de fond ca din moment ce formularele financiar-contabile intocmite de petenta, respectiv facturile si chitantele fiscale permit evidentierea veniturilor in contabilitate si prin urmare plata impozitului, in fapt nu s-a cauzat pentru stat niciun prejudiciu.
     A considerat instanta de fond ca,  fata de valoarea mica a sumei pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, deci urmarea produsa si tinand cont de faptul ca nu exista dovezi ca petenta ar mai fi fost sanctionata pentru savarsirea de fapte contraventionale de aceeasi natura, deci circumstantele personale ale contravenientului, sanctiunea amenzii de 8.000 de lei nu a fost individualizata potrivit criteriilor prevazute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 si nu este proportionala cu gravitatea faptei, sanctiunea avertismentului, fiind suficienta pentru corectarea conduitei petentei.
     Cu privire la fapta de comercializare a unor produse pentru care nu erau afisate preturile de vanzare, prima instanta a retinut depozitia martorului audiat in cauza constatand ca situatia de fapt din data de 12.08.2010 a fost un episod izolat, cu atat mai mult cu cat nu existau dovezi ca petenta ar mai fi fost sanctionata pentru savarsirea de fapte contraventionale de aceeasi natura, astfel incat, retinand gravitatea redusa a faptei, instanta a face aplicarea dispozitiilor art. 7 din O.G. nr. 2/2001 si a inlocuit sanctiunea amenzii contraventionale in suma de 2.000 de lei cu sanctiunea avertismentului.
     Cu privire la sanctiunea complementara, s-a retinut de catre instanta de fond ca atata vreme cat fata retinut ca procesul-verbal incheiat de organul constatator exista, constituie contraventie si a fost savarsita de petenta, fiind stabilit o sanctiune contraventionala principala, aplicarea sanctiunii complementare expres prevazute de lege este obligatorie, chiar daca s-a facut o reindividualizare a celei principale in cadrul solutionarii plangerii contraventionale".
     Impotriva acestei sentinte a formulat recurs, in termen legal, Garda Financiara Tulcea, criticand-o ca netemeinica si nelegala motivat de faptul ca nu s-a facut o corecta individualizare a faptei care a avut o urmare sociala grava. Prin neutilizarea aparatului de marcat electronic fiscal petenta a impiedicat organul de control in efectuarea verificarilor operative si inopinate ce au ca scop identificarea si combaterea evaziuni fiscale, comisarii garzii financiare neputand astfel identifica veniturile realizate de operatorul economic supuse ulterior impozitarii.
     Recurenta mai argumenteaza ca pentru produsele comercializate din bar in perioada 10.08.-12.08 2010 nu au fost emise nici un document contabil, dar este improbabil ca in acest interval de timp operatorul economic sa nu fi comercializat nici un bun, ultimul bon fiscal fiind emis la data de 10.08.2010.
     In ceea ce priveste cea de a doua fapta, s-a subliniat faptul ca petenta a recunoscut  ca nu avea preturi afisate, iar aceasta fapta da  posibilitatea vanzatorului de a comercializa produsele respective cu un pret diferit, de regula mai mare decat cel evidentiat in documentele contabile, eludand in acest fel impozitul datorat catre stat si prejudiciind interesul consumatorului care  nu va avea posibilitatea sa analizeze raportul calitate - pret.
     In drept, s-au invocat prevederile art. 34 al 2 din O.U.G. nr. 2/2010, solicitandu-se admiterea recursului, modificarea hotararii primei instante si respingerea plangerii contraventionale, ca neintemeiata.
     Analizand legalitatea sentintei recurate in raport de criticile invocate, tribunalul constata ca recursul este neintemeiat.
     Prin procesul de contraventie seria H nr. 0272062 din data de 17.08.2010, petenta S.C. "........." S.R.L. Sulina a fost sanctionata cu amenda contraventionala in cuantum de 1.000 lei pentru savarsirea contraventiei prevazuta de art. 1 lit. h din Legea 12/1990  intrucat s-a retinut ca la punctul de lucru al societatii  din localitatea Sulina s-au comercializat o serie de produse pentru care nu erau afisate preturile de vanzare si cu amenda in cuantum de 8.000 de lei pentru savarsirea contraventiei prevazuta de art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999 intrucat la data de 13.08.2010 au fost emise  doua facturi fiscale si doua chitante fiscale fara a emite catre cumparator bonuri fiscale cu aparatul de marcat din dotare.
     Explicand cele doua fapte, administratorul societatii petente  a aratat cu privire la prima fapta ca preturile afisate au fost dar au cazut, iar cu privire la cea de a doua fapta ca s-a terminat rola de la casa de marcat, fiind nevoit sa emita un alt tip de documente fiscale
     Martorul audiat in cauza a invederat faptul ca administratorul societatii a fost fortat de imprejuri sa nu emita bonuri fiscale intrucat grupul de turisti care cumparase produse si servicii se grabea foarte tare sa prinda cursa rapida de  la ora 12 spre Tulcea, moment care s-a suprapus cu cel al terminarii rolei jurnal a aparatului de marcat electronic fiscal. S-a mai aratat si ca administratorul a fost surprins de plecarea in acel moment a turistilor si ca pana s-a intors cu noua rola, acestia plecasera. Totodata, martorul a aratat ca produsele din punctul  de lucru au intotdeauna preturile afisate
     Desi aceste probatorii nu fac dovada  inexistentei faptei contraventionale sau a vinovatiei persoanei care le-a savarsit, in mod corect prima instanta a facut aprecieri cu privire la individualizarea sanctiunii
     Potrivit prevederilor art. 5 si art. 21 al. 3 din O.G. nr. 2/2001 sanctiunea care trebuie aplicata unui contravenient  trebuie sa fie proportionala cu pericolul social a faptei savarsita, adica sa tina cont de toate imprejurarile de savarsire de scopul urmarit, urmarea produsa si circumstantele personale ale contravenientului.
     Urmarind indeplinirea acestor conditii in cauza, se constata ca atingerea adusa valorii sociale protejate de lege este extrem de scazuta intrucat petenta nu a intentionat sa eludeze dispozitiile si reglementarile fiscale, aspect dovedit prin emiterea facturilor si chitantelor fiscale pentru serviciile prestate, iar de regula, preturile produselor si serviciilor sunt afisate in cadrul punctului de lucru.
     Avand in vedere si faptul ca societatea petenta nu a mai fost sanctionata pentru acest gen de fapte, ca in realitate nu s-a produs nici un prejudiciu, se apreciaza ca sanctiunea avertismentului  este suficienta pentru ca acest gen de manifestari sa nu se mai repete.
     Rezulta astfel ca in mod corect prima instanta a dispus inlocuirea sanctiuni amenzii  cu cea a avertismentului  si in temeiul art. 312 al. 1, urmeaza a respinge recursul, ca nefondat
     Fata de toate aceste considerente, in temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civila, recursul este privit ca nefondat si va fi respins in acest mod.