Legea nr.221-2009-despagubiri

SENTINTA CIVILA NR. 3935
Sedinta publica de la 12 octombrie 2011
     
     
Prin cererea adresata Tribunalului Tulcea si inregistrata la nr. .../88/21.07.2009, reclamanta T.  I.  a solicitat obligarea STATULUI ROMAN, prin Ministerul Finantelor la plata sumei de 1.000.000 Euro la cursul din ziua efectuarii platii reprezentand prejudiciul moral incercat impreuna cu familia prin condamnarea tatalui sau, S.  G.  la 18 ani munca silnica si confiscarea averii, precum si la plata despagubirilor reprezentand echivalentul bunurilor confiscate.
In motivare, reclamanta arata ca, prin Sentinta penala nr. ..../07.07.1952 a Tribunalului Militar Constanta, tatal sau S.  G.  a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii de crima de uneltire contra ordinii sociale la 18 ani de munca silnica, 6 luni degradare civica si confiscarea totala a averii, dupa care a fost transferat la inchisoarea de maxima siguranta de la Aiud unde a fost supus unor suferinte de neimaginat si unde a si decedat la 18 decembrie 1958, fiind cunoscut tratamentul inuman aplicat in inchisorile comuniste, iar sotia si cei patru copii au ramas fara ajutor, obligati sa supravietuiasca si sa indure suferinte si lipsurile de tot felul pentru ca au fost evacuati din locuinta, fiind totodata prigoniti si expusi dispretului public, conditii in care se impune repararea pagubei suferite.
Se mai sustine ca bunurile confiscate sunt enumerate partial in adresa nr. ..../18.12.2006 emisa de Primaria comunei Mihail Kogalniceanu, judet Tulcea, insa au fost si altele ce nu au fost cuprinse in adresa.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 5 alin. 1 lit. a si b din legea nr. 221/2009.
In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar sentinta penala nr. ..../7 iulie 1952, adeverinta nr. ..../18.12.2006, acte de stare civila si alte inscrisuri.
Pe rolul instantei, au promovat cereri avand aceleasi solicitari si temeiuri de drept si reclamanta .... ...., S.  .... si .... ...., iar dosarele nr. 1859/88/23.07.2009, nr. 1893/88/28.07.2009 si nr. 1842/88/21.07.2009 au fost conexate la dosarul nr. 1841/88/21.07.2009.
In probatoriu, partile au depus la dosar inscrisuri, solicitand si audierea de martori, precum si efectuarea in cauza a unor expertize agricole, respectiv tehnico-imobiliare.
Prin Incheierea din 14 mai 2010, s-a suspendat judecata cauzei in vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate a disp. art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, exceptie ce a fost respinsa ca inadmisibila intrucat Curtea Constitutionala declarase dispozitiile legale aratate ca neconstitutionale anterior.
Examinand cauza, in raport cu probele administrate, instanta retine ca autorul partilor in cauza, parinte si respectiv bunic - defunctul S.  G. , decedat la 7 noiembrie 1958, a fost condamnat la o pedeapsa de 18 ani munca silnica, 6 ani degradare militara si confiscarea totala a averii pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 209 pct. 3 Cod penal si art. 25 pct. 6 Cod penal - crima de uneltire contra ordinii sociale - prin Sentinta penala nr. ..../7 iulie 1952 a Tribunalului Militar Constanta, retinandu-se ca inculpatul, in luna decembrie 1948, a participat la discutii legate de organizarea bandei subversive in care se incadrase, in luna decembrie 1950 a ajutat cu bani un fugar si in februarie 1951 a dat instructiuni altor fugari cu privire la actiunile ce ar trebui sa se desfasoare in eventualitatea unui al treilea razboi mondial, pentru rasturnarea regimului actual.
     Potrivit art. 1 alin. 1 si 2 lit. a din Legea nr. 221/2009, modificata, constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusa printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, pronuntata in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte savarsite inainte de data de 6 martie 1945 sau dupa aceasta data si care au avut drept scop impotrivirea fata de regimul totalitar inlaturat la 6 martie 1945, constituind de drept condamnari cu caracter politic condamnarile pentru faptele prevazute de art. 207 - 209 din Codul penal din 1936, republicat in Monitorul Oficial din 2 februarie 1948, cu modificarile si completarile ulterioare.
In forma sa initiala, articolul 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 22/2009 stipula ca orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia, pana la gradul al II-lea, inclusiv pot solicita instantei de judecata, in termen de 3 ani, obligarea statului la acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Prin modificarea adusa actului normativ, prin O.U.G. nr. 62/2010, si intrata in vigoare la 1 iulie 2010, in cuprinsul art. 5 alin. 1 lit. a) se stabilea si un cuantum pentru despagubirile acordate, respectiv 10000 Euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic; 5000 Euro pentru sotul/sotia si descendentii de gradul I; 2500 Euro pentru descendentii de gradul al II-lea.
     Numai ca, in cursul judecatii, prin Decizia nr. 1354 din 20 octombrie 2010 a Curtii Constitutionale s-a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor art. I pct. 1 si art. II din O.U.G. nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 si pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii din titlul VII al Legii Nr. 247/2005, concluzionandu-se in esenta, ca prin adoptarea O.U.G. nr. 62/2010 se creeaza premisele unei discriminari intre persoane care, desi se gasesc in situatii obiectiv identice, beneficiaza de un tratament juridic diferit, ceea ce contravine art. 16 alin. 1 din Constitutie; se incalca si principiul neretroactivitatii consacrat de art. 15 alin. 2 din legea fundamentata in sensul ca se aplica inclusiv situatiilor in care exista  o hotarare judecatoreasca pronuntata in prima instanta care, desi nedefinitiva, poate fi legala si temeinica prin raportare la legislatia aflata in vigoare la data pronuntarii acesteia, fiind infrante totodata si prevederile art. 115 alin. 6 deoarece afecteaza un drept fundamental - egalitatea in drepturi a cetatenilor.
In continuare, prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010, s-a constatat neconstitutionalitatea prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 intrucat exista norme juridice - art. 4 din Decretul Lege nr. 118/1990 si art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 - cu aceeasi finalitate, despagubirile pentru daune morale suferite in perioada comunista nu sunt drept, echitabile, rezonabile si proportionale cu gravitatea si suferintele produse prin aceste condamnari sau masuri administrative, fiind incalcate si normele de tehnica legislativa, pe langa faptul ca, in material reparatiilor, trebuie sa existe o legislatie clara, precisa, adecvata, proportionala care sa nu dea nastere la interpretari si aplicarii diferite ale instantelor de judecata.
De asemenea, prin Decizia nr. 1360 din 21 octombrie 2010, s-au constatat ca nefiind constitutionale aceleasi dispozitii.
In acest context, este de relevat ca art. 147 alin. 4 din Constitutie statueaza ca deciziile Curtii Constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, iar de la data publicarii sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor.
Pe de alta parte, conform art. 147 alin. 1 din legea fundamentala, dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare, precum si cele din regulamente, constatate ca fiind neconstitutionale, isi inceteaza efectele juridice la 45 zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile constitutionale, iar pe durata acestui termen, dispozitiile sunt suspendate de drept.
In cauza, dispozitiile a caror aplicabilitate a fost invocata si-au incetat efectele juridice la momentul analizarii cererii pentru ca textul de lege nu a fost pus in acord cu Constitutia Romaniei.
In consecinta, pe temeiul de drept indicat, nu mai pot fi acordate despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, insa partea are posibilitatea ca, intemeindu-si cererea pe alte prevederi legale, intr-un nou proces, sa solicite acoperirea prejudiciului incercat.
Prin articolul 5 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 221/2009, se recunoaste dreptul aceleasi persoane la acordarea de despagubiri reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotararea de condamnare sau ca efect al masurii administrative, daca bunurile respective nu le-au fost restituite sau nu a obtinut despagubiri prin echivalent in conditiile Legii nr. 10/2001 sau ale Legii nr. 247/2005.
Verificarile efectuate la Primaria comunei Mihail Kogalniceanu - judet Tulcea, au evidentiat ca niciuna dintre parti nu a formulat cereri in baza Legii nr. 10/2001 sau in temeiul Legii nr. 247/2005.
Desi in hotararea de condamnare nu se precizeaza expres ce bunuri au fost confiscate autorului comun - S.  G. , din adeverinta nr. ..../18.12.2006 emisa de Primaria comunei Mihail Kogalniceanu rezulta ca acesta figura in registrul agricol in anul 1958, cu urmatoarele bunuri: teren agricol in suprafata de 5 ha, teren in vatra satului in suprafata de 0,25 ha, o casa de locuit construita inainte de 1918, 1 grajd, 8 ovine, 1 taurina si 1 cabalina.
Consemnarile din adeverinta anexata se coroboreaza cu contractul de vanzare-cumparare din 24 februarie 1948 si, in parte, cu depozitiile martorilor prin actul aratat defunctul dobandind de la Statul Roman, in urma colonizarii, 5 ha tere arabil si un imobil compus din constructie cu 2 camere, sala si dependinte, respectiv teren - loc de casa, in suprafata de 1500 m.p. situate in comuna Mihail Kogalniceanu, judet Tulcea.
Relativ la suprafata din intravilan, aferenta locuintei, va fi valorificat la calculul despagubirilor terenul masurand 2500 m.p. intrucat adeverinta ..../2006 reflecta situatia din registrul agricol aferenta anului 1958.
Mai mult, textul de lege incident vizeaza doar despagubiri constand in echivalentul valorii bunurilor confiscate, nu si contravaloarea lipsei de folosinta ca urmare a masurii confiscarii acestora ce a fost solicitata de reclamanti, asa incat, la determinarea sumelor cuvenite nu va fi inclusa decat contravaloarea bunurilor ca atare, respectiv 5 ha teren arabil; 0,25 ha teren intravilan, casa de locuit, 1 cabalina, 1 taurina, si 8 ovine, cuantumul total fiind de 102.392 lei, conform celor doua rapoarte de expertiza intocmite in cauza.
Asa fiind, avand in vedere argumentele prezentate, instanta va admite in parte cererile reclamantilor si va obliga Statul Roman, prin Ministerul Finantelor, la plata catre acestia a sumei de 102.392 lei cu titlu de despagubiri pentru bunurile confiscate autorului comun S.  G. .
Totodata, situatia invederata si reglementarea legala in vigoare, impune respingerea capetelor de cerere privind plata de daune morale ca nefondate.
Facand si aplicarea prevederilor art. 274 Cod proc. civ., se va dispune si obligarea paratului la plata sumei de 1624 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, catre reclamanti.
4 4