Contencios administrativ-despagubire Lg.9/1998

R O M A N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentinta civila Nr. 4125/2011
Sedinta publica de la 21 Octombrie 2011
TRIBUNALUL,

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. .../88/2011 reclamantii ... si ... au chemat in judecata pe parata Autoritatea Nationala pentru restituirea proprietatilor Bucuresti- Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 pentru ca in contradictoriu cu acesta, prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea la plata sumei stabilita prin Hotararea nr. 82/22.06.2007, actualizata in raport cu indicele de crestere a preturilor de consum comunicate de Institutul National pentru Statistica, incepand de la data de 22.06.2007, data emiterii hotararii si pana la data platii efective.
In  motivare reclamantii au aratat ca prin Hotararea nr. 82/22.06.2007, Comisia Judeteana pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Institutiei Prefectului Judetului Tulcea, a admis cererea de acordare a compensatiilor banesti pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in baza Tratatului de la Craiova din 1940.
Se mai mentioneaza ca in conformitate cu dispozitiile art. 38 alin. (5) lit. c) din H.G. nr. 753/1998, compensatiile banesti stabilite prin decizie de plata se achita beneficiarilor, in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat, astfel: c) esalonat in doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% in primul an si 60% in anul urmator, daca cuantumul compensatiilor depaseste 100.001 lei.
De asemenea, se arata ca art. 38 alin. (6) din acelasi act normativ precizeaza: suma achitata beneficiarilor in cea de-a doua transa se actualizeaza, potrivit prevederilor art. 5 din Hotararea Guvernului nr. 286/2004 privind unele masuri referitoare la functionarea Comisiei centrale si a comisiilor judetene si a municipiului Bucuresti pentru aplicarea dispozitiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, in raport cu indicele de crestere a preturilor de consum din ultima luna pentru care acest indice a fost publicat de Institutul National de Statistica, fata de luna decembrie a anului anterior.
Mai precizeaza reclamantii ca desi s-au adresat autoritatii publice parate, nici pana la acest moment nu au primit sumele de bani la care erau indreptatiti potrivit dispozitiilor legale speciale, si in baza prescriptiilor legale anterior mentionate, apreciem ca institutia este de drept in intarziere.
In continuarea motivarii se invedereaza ca potrivit art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004 constituie refuz nejustificat de a solutiona o cerere - exprimarea explicita, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilata refuzului nejustificat si nepunerea in executare a actului administrativ emis ca urmare a solutionarii favorabile a cererii sau, dupa caz, a plangerii prealabile, si avand in vedere faptul ca parata nu si-a indeplinit obligatia legala, se apreciaza tacerea administratiei ca un refuz nejustificat de solutionare a cererii si ca o nerezolvare culpabila, motiv pentru care se solicita sanctionarea acestui comportament nelegal al autoritatii publice si obligarea paratei la indeplinirea obligatiilor astfel cum sunt determinate prin Legea nr. 9/1998.
Se precizeaza ca, astfel cum s-a stabilit si in practica de specialitate, neplata sumelor cuvenite este in contradictie cu principiul executarii cu buna credinta de catre stat a obligatiilor care ii revin fata de proprii cetateni, obligatia de plata fiind o obligatie de rezultat si nu una de diligenta, si asa cum s-a apreciat in literatura de specialitate, neindeplinirea de catre parata in termenul legal a obligatiei ce-i revine este de natura sa aduca atingere unor drepturi fundamentale: dreptul la mostenire garantat de art. 46 din Constitutie sau dreptul de proprietate consacrat de art. 1 al primului Protocol aditional al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
De asemenea, se arata ca neindeplinirea propriei obligatii de catre autoritatile statului roman reprezinta o incalcare grava a dreptului reclamantilor de proprietate si de reparare a prejudiciului suferit, nesanctionarea acestui comportament culpabil transformand dreptul incalcat intr-un drept iluzoriu, afectandu-i insasi substanta.
Mai mentioneaza reclamantii ca potrivit Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului: "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international".
In speta de fata, se arata, dreptul de a solicita plata despagubirilor stabilite legal reprezinta un drept patrimonial protejat de articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Se apreciaza de catre reclamanti ca in conformitate cu solutia pronuntata de instanta europeana in cazul Viasu vs. Romania, acestia au un "interes patrimonial", cert, irevocabil si exigibil, cu privire la care considera ca intra in sfera de aplicare a notiunii de "bun" astfel cum este el definit de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.
In consecinta, se mentioneaza, prin raportare la constanta practica a Curtii Europene a Drepturilor Omului, neindeplinirea de catre stat a obligatiei de plata pana in prezent constituie o ingerinta in dreptul reclamantilor de a beneficia de despagubiri pentru dreptul de proprietate incalcat.
Mai precizeaza reclamantii ca sunt titularii unui drept de creanta, deci a unui drept de proprietate asupra unui bun, in temeiul Hot. nr. 2/11.01.2008, in acceptiunea Conventiei Europene, deci au o creanta suficient de bine stabilita pentru a beneficia de protectia art. l din Protocolul nr. 1, iar intarzierea la plata sau refuzul de plata din partea paratei constituie atingeri aduse dreptului de proprietate.
     In drept reclamantii si-au intemeiat cererea pe dispozitiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, Legea nr. 9/1998, H.G. nr. 1120/2006.
     Parata, legal citata, a depus intampinare la dosar solicitand respingerea cererii ca nefondata.
     Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
     Prin hotararea nr. 82/22.06.2007 Comisia judeteana pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Institutiei Prefectului Judetului Tulcea a admis in parte cererea formulata de ..., valoarea totala a compensatiilor stabilite fiind in suma de 128.211,3 lei din care suma de 39.636 lei reprezinta compensatii pentru casa iar suma de 88.575,3 lei reprezinta compensatii pentru suprafata de 10,25 ha teren arabil.
     Conform certificatului de calitate de mostenitor nr. 44 din 21.06.2011 la data de 12.05.2009 ... a decedat, ramanand ca mostenitori reclamantii ... si ....
     Desi s-au adresat paratei, reclamantii nu au primit nici pana la aceasta epoca sumele de bani cuvenite.
     Conform art. 5 din H.G. nr. 286/2004 compensatiile stabilite prin hotararea de validare a Comisiei Centrale pentru aplicarea dispozitiilor Legii nr. 9/1998 se achita beneficiarilor esalonat, pe parcursul a doi ani consecutivi astfel:  40% in anul in care se face plata si 60% in anul urmator, in limita sumelor aprobate anual  cu aceasta destinatie de la bugetul de stat. Cota de 60% din cuantumul compensatiei, achitata in anul urmator, se actualizeaza in conditiile Legii nr. 9/1998.
     Iar potrivit art. 8 alin.2 din Legea nr. 9/1998 in termen de 60 de zile de implinirea termenului prevazut la art. 4 alin.1, in functie de volumul compensatiilor ce urmeaza sa se acorde, prin hotarare a Guvernului, se va stabili modalitatea de esalonare a acordarii compensatiilor.
     In cazul in care compensatiile se platesc in anul in care au fost stabilite, acestea se acorda la nivelul la care au fost  validate de comisia centrala, iar in situatia in care se achita in anul urmator, directiile generale ale finantelor publice le actualizeaza in raport de indicele de  crestere a preturilor de consum din ultima luna pentru care a fost publicat de catre Institutul National de Statistica inaintea platii, fata de luna decembrie a anului anterior. Esalonarea  platilor nu poate depasi 2 ani consecutivi.
     Mai mult, prin decizia nr. XXI din 19.03.2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie- Sectiile Unite, a fost admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si, in aplicarea dispozitiilor art. 8 alin.2 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensatiilor cetatenilor romani pentru bunuri trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii  tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 07.09.1940, republicata precum si ale art. 5 din H.G. nr. 286/2004 s-a decis: data stabilirii compensatiilor este aceea a emiterii hotararii comisiei judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea dispozitiilor Legii nr. 9/1998; validarea de catre Cancelaria Primului Ministru  a hotararilor comisiilor teritoriale, cu depasirea termenului de 60 de zile prevazut in art. 7 alin. 3 din aceeasi lege, atrage actualizarea intregii sume in raport cu indicele de crestere a preturilor.
     Or, in raport de toate aceste considerente, urmeaza ca instanta sa admita actiunea si sa oblige parata sa plateasca reclamantilor suma stabilita prin hotararea nr. 82/22.06.2007 emisa de Comisia Judeteana pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 Tulcea, respectiv 128.211,3 lei actualizata in raport cu indicele de crestere a preturilor de consum incepand cu data de 22.06.2007 si pana la data platii efective.
     Totodata, in temeiul art. 274 Cod procedura civila, instanta va obliga parata sa plateasca reclamantei ... suma de 1000 lei cu titlu cheltuieli de judecata.
1