Divort

Divort. Incredintarea minorului spre crestere si educare conform criteriului interesului superior al copilului si acordului parintilor. Criterii de stabilire a cuantumului pensiei de intretinere cand parintele obligat la plata lucreaza in strainatate. Dreptul acestui parinte la pastrarea legaturilor personale cu minorul.

Este gresita respingerea cererii de stabilire a orelor de vizita in favoarea parintelui caruia nu i s-a incredintat minorul formulata odata cu promovarea actiunii de divort, cu motivarea ca este prematura, iar dreptul sau se naste la data desfacerii casatoriei prin divort.
De asemenea este gresita obligarea parintelui la plata pensiei de intretinere calculata la venitul minim pe economie din Romania, daca din probele administrate rezulta ca lucreaza in strainatate si realizeaza un venit mult mai mare.

Sectia pentru minori si familiei- Decizia civila nr.5/17 ianuarie 2006

     Prin sentinta civila nr. 260/2005  pronuntata de Judecatoria Aiud in dosar nr.94/2005 a fost admisa in parte actiunea civila formulata de catre reclamanta M.D.M. impotriva paratului M.D.I. si a fost admisa in parte cererea reconventionala formulata de paratul reclamant reconventional M.D.I. impotriva reclamantei parata reconventionala M.D.M. si in consecinta:
S-a declarat desfacuta casatoria partilor si s-a dispus ca reclamanta sa revina la numele purtat anterior incheierii casatoriei.
A fost incredintat reclamantei spre crestere si educare minorul M.L.E., nascut la data de 15.04.1998, cu obligarea  paratului sa plateasca reclamantei suma de 125 EURO lunar, in echivalent in lei cu titlu de pensie de intretinere in favoarea minorului, incepand cu data de 04.01.2005 si pana la majoratul acestuia.
A fost respinsa cererea privind stabilirea orelor de vizita formulata de  reclamantul reconventional.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond  a retinut urmatoarele:
Partile au incheiat casatoria la data de  06.09.1997 iar din relatia de casatorie a rezultat minorul M.L.E., nascut la 15.04.1998.
     Din declaratiile martorilor R.I. si H.R., prima instanta a apreciat ca vinovat de destramarea relatiilor de casatorie se face paratul,  care dupa plecarea sa in Spania la munca in cursul anului 2003 s-a reintors in tara la inceputul anului 2004, dar nu s-a mai reintors la domiciliul familiei sale preferand sa ramana la mama impreuna cu o femeie care-l insotea.
La incredintarea minorului s-a avut in vedere acordul partilor si concluziile anchetei sociale care au format convingerea instantei ca este in interesul superior al copilului ca acesta sa fie incredintat la mama.
In privinta stabilirii  cuantumului pensiei de intretinere, s-a luat ca baza de calcul salariul minim interprofesional stabilit prin Decretul 2338/2004 al Ministerului Muncii si Problemelor Sociale al Guvernului Spaniei, deoarece paratul  recunoscut ca lucreaza in Spania.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul aducandu-i critici pentru netemeinicie, solicitand schimbarea hotararii atacate in sensul admiterii in parte a actiunii principale si in totalitate a actiunii reconventionale.
In expunerea motivelor de apel se sustine printre altele ca gresit s-a respins ca prematur capatul de cerere privind dreptul la legaturi personale cu minorul deoarece se incalca prevederile art. 43 alin.ultim din Codul familiei, dreptul sau nascandu-se din momentul desfacerii casatoriei prin divort.
     Se mai sustine ca a fost obligat nelegal la plata unei pensii de intretinere in suma de 125 EURO, deoarece se incalca in mod evident si marcant principiul aplicarii legii civil, referitoare la starea si capacitatea persoanelor care urmaresc pe romani, chiar cand ei isi au resedinta in strainatate si ca nu i se poate aplica legea spaniola.
Prin decizia civila nr. 336/A/23.09.2005 pronuntata de Tribunalul Alba (dosar nr. 3875/2005) s-a respins ca nefondat apelul paratului (reclamant reconventional).
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
Fata de imprejurarea ca paratul este plecat in strainatate asigurarea si din partea acestuia a unei cresteri si educari nu este posibil iar pensia de intretinere a fost corect stabilita in raport de disp. art.86 si 94 Codul familiei si de alte acte de la dosar care releva ca salariul mediu net in Spania unde lucreaza paratul este de 513 EURO pe luna.
Impotriva aceste hotarari a declarat recurs in termen, legal timbrat si motivat paratul (reclamant reconventional) M.D.I., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand desfiintarea celor doua hotarari si rejudecand  cauza admiterea actiunii reconventionale cu consecinta desfacerii casatoriei din culpa comuna a sotilor, obligarea paratei reconventionale sa-i permita dreptul la legaturi personale cu minorul in prima si ultima zi de sambata prin luarea acestuia de la domiciliu intre orele 10-16 iar in vacanta de vara timp de o luna cu obligarea la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului in  suma de 150 lei (RON) lunar, cu cheltuieli de judecata in apel si recurs.
In dezvoltarea motivelor de recurs se sustine ca  in mod gresit s-a respins cererea formulata de recurent privind dreptul la legaturi personale  cu minorul iar in ce priveste pensia de intretinere nu s-a avut in vedere ca  recurentul desfasoara activitati sporadice neavand un venit constat, astfel ca trebuie sa se aiba in vedere venitul minim pe economie din Romania.
Prin decizia civila nr.5/17.01.2006 Curtea de Apel Alba-Iulia a admis recursul declarat de paratul M.D.I. impotriva deciziei civile nr. 336/A/23.09.2005 pronuntata de Tribunalul Alba in dosar civil nr.3875/2005 si a sentintei civile nr. 260/14.03.2005 pronuntata de Judecatoria Aiud in dosar civil nr. 94/2005.
A modificat in parte hotararile atacate in sensul ca a  admis cererea privind stabilirea orelor de vizita formulata de reclamantul reconventional M.D.I. impotriva paratei reconventionale M.D.M. si procedand la o noua judecata intre aceste limite:
A obligat parata reconventionala sa permita reclamantului reconventional sa aiba legaturi persoane cu minorul M.L.E., in prima si a doua sambata a fiecarei luni intre orele 10-16, prin luarea de la domiciliu si readucerea sa la ora stabilita, precum si o luna in perioada vacantei de vara.
Pentru a pronunta aceasta decizie curtea a retinut:
Instantele de fond si de apel au retinut o  temeinica stare de fapt prin evaluarea completa si judicioasa a probelor administrate in cauza si au facut o corecta aplicare a disp. legale in ce priveste culpa la divort.
Potrivit art. 94 Codul familiei cuantumul pensiei de intretinere se stabileste potrivit cu vinovatia celui ce o  cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati.
Acest principiu, transpus la modul de  calcul al pensiei, impune din partea instantei de judecata stabilirea tuturor posibilitatilor materiale ale persoanei ce urmeaza sa o plateasca, existente la data judecarii actiunii.
In speta, recurentul parat a recunoscut ca se gaseste la munca in Spania iar conform Decretului-Lege nr. 2338/2004 a Ministrului Muncii si Problemelor Sociale, angajatorii spanioli au obligatia de a plati angajatului  un salariu minim de 513 EURO/ luna. Ori, in  atare situatie, in mod corect instanta de fond si de apel a stabilit pensia de intretinere luand in calcul acest salariu minim de 513 EURO/luna. Este de observat ca  recurentul parat nu a combatut cu nici o proba inscrisurile depuse de catre intimata reclamanta.
In ce priveste motivele de recurs referitoare la capatul de cerere privind dreptul la legaturi personale cu copilul minor, examinand hotararile atacate, se constata ca recursul este fondat sub acest aspect.
Dreptul de a pastra legaturi personale cu  minorul trebuie sa-i fie asigurat parintelui caruia nu i s-a incredintat copilul indiferent daca acesta va avea sau nu posibilitatea de a-l exercita intr-un mod riguros, si in raport de interesul copilului (art.43 si 101 Codul familiei, art.14 si Legea nr.272/2004 actualizata privind protectia si promovarea drepturilor copilului).
Astfel, in speta dedusa judecatii, instantele anterioare au respins capatul de cerere  formulat de recurent in calitate de reclamant reconventional privitor la dreptul de a pastra  legaturi personale cu minorul pe  considerentul ca acesta fiind plecat in  strainatate se afla in imposibilitate de a si-l exercita.
Dispunand astfel, instantele anterioare au pronuntat o solutie nelegala, intrucat au incalcat dreptul conferit paratului caruia nu i s-a incredintat copilul de a pastra legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala.
Apreciem ca instantele de judecata nu  pot refuza stabilirea programului potrivit caruia se va exercita acest drept, fiind in interesul superior al copilului de a mentine relatii personale directe cu ambii parinti, pentru moment la varsta minorului, de sapte ani, programul nu ar contraveni intereselor copilului, iar pe de alta parte parintele recurent, fiind  plecat in strainatate trebuie sa i se asigure posibilitatea de a-si exercita acest drept cat si obligatia legala de a veghea si el la cresterea si educarea minorului (art.43 alin.3 Codul familiei).