Decizie de concediere. Continut

     Decizie de concediere. Continut. Nulitate absoluta in caz de lipsa a unuia din elementele acesteia.
     
     Este lovita de nulitate absoluta decizia de sanctionare disciplinara care nu cuprinde descrierea faptei, ci se refera doar generic la incalcarea de catre contestator a obligatiilor de serviciu.
     
     Sectia  conflicte de munca si asigurari sociale -Decizia civila nr.296/16
 februarie 2006

Prin sentinta civila nr.898/27.10.2005 pronuntata de Tribunalul Sibiu in dosar nr.4703/2005 s-a admis contestatia formulata de contestatorul A.L. in contradictoriu cu intimata S.C. Felam S.A Medias si in consecinta: S-a anulat decizia de concediere nr.1132/23.08.2005 emisa de catre intimata; a fost obligata intimata la plata drepturilor salariale incepand cu data concedierii pana la data de 27.10.2005.
Pentru a hotari astfel, tribunalul, a retinut cu referire la probele dosarului si prev.art.268 C.M. ca decizia de concediere a fost emisa cu nesocotirea acestor dispozitii legale imperative in sensul ca nu cuprinde o descriere a faptei si ca angajatorul nu a probat temeinicia masurii luate.
Recursul promovat de intimata S.C. Felam S.A. impotriva acestei hotarari a fost respins ca nefondat, de curte, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.61 lit.a C.M. angajatul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in cazul in care acesta a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la disciplina muncii, ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca sau regulamentul intern ca sanctiune disciplinara.
Alin.2 al art.268 C.M. enumera expres si limitativ elementele ce trebuie sa intre in continutul deciziei de sanctionare; lipsa acestora fiind sanctionata de legiuitor cu nulitatea absoluta a actului.
In speta, prin decizia nr.1132/23.08.2004 emisa de recurenta s-a dispus concedierea disciplinara a intimatului in temeiul art.61 lit.a C.M., retinandu-se in fapt, incalcarea cu vinovatie de catre salariat a obligatiilor de serviciu. Or, aceasta formulare generica fara elemente concrete, corect a fost calificata de prima instanta ca lipsa a descrierii  faptei, sanctionata conform prevederilor legale sus enuntate cu nulitatea absoluta a actului in discutie.
Criticile recurentei vizand fondul cauzei sunt de asemenea nefondate intrucat potrivit art.287 C.M. sarcina probatiunii in cauza  revenea angajatorului, care in fata instantei de fond, desi legal citat cu mentiunea depunerii actelor care au stat la baza actului de sanctionare, nu a facut aceasta proba.
Sub un alt aspect, apararea intimatului in sensul ca intregul colectiv a protestat in zilele de 15-19.08.2004 impotriva conducerii societatii pentru neplata salariilor si ca numai el fost sanctionat, se impunea a fi analizata si argumentat inlaturata de angajator astfel cum o cere expres art.268 alin.2 lit.c C.M.
Ori in cauza, procedandu-se la masura extrema a concedierii disciplinare a salariatului in imprejurarile de mai sus si fara a se face dovada respectarii criteriilor mentionate de art.266 C.M., de individualizarea sanctiunii aplicate s-au nesocotit norme legale corect invocate si retinute de instanta de fond.
Este de mentionat ca aceste norme interne sunt in acord cu art.2 si urm. din Constitutia Europeana, art.17 si art.18 din Carta Comunitara a drepturilor salariatilor, art ll-87 si art. 21 din Carta social europeana revizuita, care prevad faptul ca salariatii nu pot fi concediati fara un motiv intemeiat, legal si dovedit, avand in vedere atat conduita acestora cat si consecintele si imprejurarile in care au savarsit abateri disciplinare cazute in sarcina.
Fata de cele ce preced in baza art.312 alin.1 C.Pr.Civ. cu aplicarea art.81 din Legea 168/1996, curtea a respins ca nefondat recursul de fata.