Partaj bunuri comune-solicitat de tert

Dosar nr. 1481/327/2008

R O M A N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
Decizia Civila nr. 32
Sedinta publica de la 23 Ianuarie 2009 Asupra apelului civil de fata;
      Prin actiunea inregistrata la Judecatoria Tulcea sub nr.1481/327/2008, reclamanta CA  a chemat in judecata pe paratii U B si O V, pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna partajul bunurilor comune dobandite de catre parati in timpul casatoriei urmand a se stabili masa bunurilor de impartit, cotele cuvenite in calitate de codevalmas. Si lichidarea starii de indiviziune prin individualizarea, atribuirea si predarea efectiva a bunurilor ce se cuvin paratilor si eventual achitarea de sulta.
      Prin sentinta civila nr.2581/14 oct.2008 Judecatoria Tulcea a respins actiunea formulata de reclamant, ca nefondata.
      Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
Intre paratul U B si reclamanta a intervenit contractul de asistenta juridica nr.172/13.08.2007 ( fila 5) potrivit caruia reclamanta acorda asistenta juridica paratului intr-un litigiu de dreptul muncii in contradictoriu cu BD SA, in cadrul dosarului 1935/88/2007, aflat pe rolul Tribunalului Tulcea, in cadrul caruia reclamantul solicita plata drepturilor banesti care i se cuvin reprezentand salariul, sporul de vechime, sporul de noapte, sporul de izolare, sporul pentru cumul de functii, sporul pentru timp lucrat in zilele de sambata, duminica si sarbatorile legale si religioase, plata contravalorii dreptului la echipament de protectie precum si plata contravalorii bonurilor de masa.
Pentru incidenta disp.art.34 mai sus mentionate, trebuie examinat printre altele si intelesul notiunii de creditor personal al unuia dintre soti.
      Sotii pot avea doua categorii de datorii: personale si comune.
      Creditorul personal nu poate urmari pentru realizarea creantei sale bunurile comune ( art.33 alin.1 Cod familie), acestia putand urmari numai bunurile proprii ale sotului debitor, posibilitatea de a urmari bunurile comune prin partajul cerut intervenind in situatia in care bunurile personale urmarite nu sunt suficiente satisfacerii creantei sau daca sotul debitor personal nu are bunuri personale.
      Pe cale de consecinta, ca regula legitimare procesuala in cadrul actiunii avand ca obiect partajul bunuri comune al sotilor in timpul casatoriei, il are numai creditorul personal al unuia dintre acestia.
      In ipoteza in care datoria nu este personala ci una comuna sotilor, creditorul devine comun partilor nemaiputandu-se aprecia ca are calitatea de creditor personal.
      Aprecierea calitatii de creditor personal sau comun se face in raport cu datoria pretinsa de catre creditor prin examinarea aspectului de datorie comuna sau personala. Instanta a retinut ca datoria pretinsa de catre reclamanta nu este una personala a unuia dintre soti ci o datorie comuna astfel incat nu sunt incidente disp. art.33 Cod familie, cu urmatoarele argumente: retributia este un bun comun al sotilor fie ca aceasta se prezinta sub forma de creanta ( retributie neincasata), fie ca se prezinta sub forma unei sume de bani, mobil corporal, obiect al dreptului de proprietate (retributia incasata), intrucat: retributia este un bun si nu este cuprinsa in exceptiile limitativ prevazute de art.31 Cod Familie; cand legea a vrut ca anumite sume de bani dobandite in timpul casatoriei sa fie bunuri proprii a prevazut aceasta in mod expres cum este cazul indemnizatiei de asigurare si al despagubirilor pentru pagube pricinuite persoanei ( art.31 lit.e Cod familie) sau a premiilor si recompenselor ( art.31 lit.d Cod familie) ceea ce nu a facut in privinta retributiei, intrucat a considerat-o bun comun; retributia este destinata sustinerii sarcinii casatoriei in scopul indeplinirii prevederilor art.2 Cod familie; este elementul de baza al comunitatii de bunuri ceea ce inseamna ca in caz contrar comunitatea ar fi lipsita de bunuri; daca retributia ar fi considerata bun propriu ar insemna in virtutea art.31 lit. e Cod familie care prevede subrogatia reala cu titlu universal, ca tot ce se procura cu aceasta sa fie bun propriu, ceea ce nu este admis.
      In ceea ce priveste bunurile comune ale sotilor, creditorii comuni pot de regula sa le urmareasca in cadrul procedurii de executare silita iar in ipoteza in care executorul judecatoresc ar sista executarea in lumina disp.art.33 Cod familie, creditorul comun poate sa ceara continuarea executarii silite pe calea contestatiei la executare in temeiul art.4001 Cod proc.civ.
      Impotriva acestei sentinte civile, in termen legal a formular apel
Abinet de Avocat .... , criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
In motivare, apelantul arata ca, instanta de fond a respins cererea cu motivarea ca, recurentul nu poate cere executarea silita a debitorului decat in raport de bunurile proprii ale  acestuia, posibilitatea de a dobandi bunurile comune prin partajul cerut intervenind doar in situatia in care bunurile personale urmarite nu sunt suficiente satisfacerii creantei sau daca sotul debitor personal nu are bunuri personale (art.33 alin.1 din Codul familiei).
Textul invocat de instanta de fond este, intr-adevar aplicabil spetei dar ceea ce nu s-a avut in vedere sunt tocmai probele administrate, in concret fiind vorba de inscrisurile emise de Biroul Executorului Judecatoresc __. din care rezulta ca debitorul nu are bunuri proprii urmaribile.
In aceasta situatie, posibilitatea la indemana creditorului de a-si recupera creanta este cea prevazuta de disp.art.33 alin.2 din Codul familiei, text de care apelantul intelege sa se prevaleze. In acest sens, instanta de fond nu a facut nici o apreciere cu privire la constatarea inexistentei bunurilor proprii urmaribile facuta tocmai de executorul judecatoresc.
Tot instanta de fond consemneaza in considerentele hotararii atacate ca, aprecierea calitatii de creditor personal sau comun se face in raport de datoria pretinsa de catre creditor prin examinarea aspectului de datorie comuna sau personala. Se sustine, in sensul celor mai sus aratate, ca datoria pretinsa nu este una personala, ci o datorie comuna astfel incat n-ar fi incidente dispozitiile art.33 din Codul Familiei. Argumentele instantei de fond, in sprijinul acestei teorii, sunt:
- retributia este un bun comun al sotilor, fie ca aceasta se prezinta sub forma de creanta (retributie neincasata) fie sub forma unei sume de bani, bun mobil corporal, obiect al dreptului de proprietate;
- retributia este un bun comun al sotilor, fie ca aceasta se prezinta sub forma de creanta (retributie neincasata) fie sub forma unei sume de bani, bun mobil corporal, obiect al dreptului de proprietate;
- retributia este un bun si nu este cuprinsa in exceptiile limitativ prevazute de disp.art.31 din Codul Familiei; daca legiuitorul ar fi vrut ca anume sume de bani sa fie bunuri proprii, ar fi prevazut aceasta in mod expres cum este cazul indemnizatiei de asigurare si al despagubirilor pentru pagube pricinuite persoanei (art.31 lit.e) C.Fam. sau al premiilor si recompenselor (art.31 lit.d) C.Fam. ceea ce nu a facut in privinta retributiei intrucat a considerat-o bun comun;
- retributia este destinata sustinerii sarcinii casatoriei in scopul indeplinirii prevederilor art.2 din C.Fam., este elementul de baza al comunitatii; per a contrario, daca retributia ar fi considerata bun propriu ar insemna in virtutea art.31 lit.e) din Coduzl Familiei (care prevede subrogatia reala cu titlu universal) ca tot ce se procura cu aceasta sa fie bun propriu, ceea ce nu este admis de lege.
Apelantul este cu totul de acord de modul cum instanta de fond a inteles sa analizeze normele legale mai sus aratate.
Sustine apelantul ca, calitatea sa este de creditor personal motivat de faptul ca, in raport de acesta, are o creanta ce reprezinta onorariu neachitat. Aceasta este natura creantei invocata  de apelant, nicidecum cea a creantei invocata de debitor in cauza litigioasa in care acesta l-a reprezentat. Intre creanta apelantului (onorariu avocatial) si creanta pretinsa de intimatulU B in cauza 1935/88/2007 a Tribunalului Tulcea - litigiu de munca - (drepturi salariale) nu exista nici o legatura.
Analizand sentinta atacata, prin prisma criticilor din apel, se constata ca apelul este nefundat, potrivit urmatoarelor considerente.
Intre paratulU B si reclamantul apelant a intervenit contractul de asistenta juridica nr.172 din 13 aug.2007 potrivit  cu care apelantul acorda asistenta paratului intimat intr-un litigiu de dreptul muncii, iar pentru ca paratul nu a achitat c/val. asistentei juridice, reclamantul apelant a formulat prezenta cerere.
Potrivit art.33 C.fam. bunurile comune pot fi urmarite de creditorii personali ai unuia dintre soti.  Creditorii pot urmari numai bunurile proprii ale sotului debitor, iar, posibilitatea de a urmari bunurile comune prin partajul solicitat, intervine doar in situatia in care bunurile personale ale debitorului, nu sunt suficiente pentru a satisface creanta.
Pe cale de consecinta, legitimare procesuala in cadrul actiunii avand ca obiect partaj bunuri comune al sotilor in timpul casatoriei, il are numai creditorul personal al unuia din soti.
In cererea de chemare in judecata, reclamantul apelant si-a intemeiat cererea pe prevederile art.974 C.civ., iar potrivit acestui articol creditorii pot exercita toate drepturile si actiunile debitorului lor, afara de acelea care ii sunt exclusiv personale. Dar nici pe acest temei de drept, actiunea nu poate fi fondata deoarece creditoarea va putea exercita numai actiunile cu privire la drepturi al caror titular este debitorul.
Fata de aceste considerente, vazand si dispozitiile legale de mai sus, urmeaza a respinge apelul, ca nefondat.

1