Recurs. Plangere impotriva rezolutiei procurorului de netrimitere in judecata. Aplicarea gresita a disp. art. 18 indice 1 Cod Penal. Trimiterea cauzei pentru judecata in fond.

Recurs. Plangere impotriva rezolutiei procurorului de netrimitere in judecata. Aplicarea gresita a disp. art. 18 indice 1 Cod Penal. Trimiterea cauzei pentru judecata in fond.

Decizia penala nr.113/2008                     Asupra recursului penal, tribunalul, deliberand, retine urmatoarele:
Prin Sentinta penala nr. 177 din 25 februarie 2008, Judecatoria Tulcea a respins ca nefondata plangerea impotriva rezolutiei procurorului formulata de petenta I.I. si a obligat petenta la plata cheltuielilor judiciare catre stat.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca, avand in vedere probatoriul existent cat si faptul ca petenta nu a indicat probe noi din care sa rezulte o alta situatie de fapt decat cea retinuta initial, solutia parchetului este corecta in ceea ce priveste constatarea ca fapta de distrugere retinuta in sarcina inculpatului nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, corecta fiind solutia si cu privire la invinuitele P.C.D. si B.C.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, a declarat recurs petenta I.I., criticand hotararea atacata pentru urmatoarele motive:
- instanta de fond nu a stabilit daca s-au cercetat faptele concrete denuntate de partea vatamata in conditiile in care plangerile penale contineau toate detaliile necesare ce permiteau incadrarea infractiunii conform legii penale a faptelor reclamate.
        - motivatia primei instante cum ca petenta nu a indicat probe noi din care sa rezulte o alta situatie de fapt este inutila si neconcludenta cata vreme instanta nu a observat ca in niciuna dintre rezolutiile pronuntate nu s-a stabilit o situatie de fapt anume si, oricum, nu este posibil ca instanta sa reproseze partii neindicarea altor probe cand probele administrate sunt ignorate total;
- mentinand situatia de fapt initiala pentru ca nu s-au indicat probe noi, prima instanta a mentinut imprejurari de fapt care nu au nicio legatura cu realitatea si cu actele dosarului;
- hotararea este gresita si sub aspectul aprecierii lipsei de pericol social, instanta neobservand faptul ca U.E. nu este la primul conflict cu legea penala si nici la primul incident social-moral de genul celui discutat in cauza si, mai ales, a ignorat amploarea si durata faptelor deduse judecatii.
                    Petenta recurenta a solicitat admiterea recursului si casarea cu trimitere spre rejudecare, in subsidiar, solicitand rejudecarea cauzei de catre instanta de recurs si condamnarea faptuitorilor pentru faptele savarsite.
Examinand legalitatea si temeinicia sentintei penale atacate in raport de criticile formulate, cat si sub toate aspectele in conformitate cu dispozitiile art. 3856) alin. 3 Cod proc. pen., tribunalul constata ca recursul este intemeiat.
Tribunalul reaminteste ca procedura controlului jurisdictional al solutiilor procurorului de neurmarire sau netrimitere in judecata reprezinta o garantie suplimentara a respectarii legalitatii in procesul penal prin corectarea eventualelor erori comise de procuror in cursul urmaririi penale.
Instanta de fond a confirmat legalitatea ordonantei procurorului, preluand argumentele acestuia, fara a face o apreciere proprie convingatoare cu privire la dovezile stranse de parchet si pierzand din vedere considerentele pentru care Judecatoria Tulcea prin Sentinta penala nr. 379/2005 (confirmata de Tribunalul Tulcea prin Decizia penala nr. 145/2005) a desfiintat rezolutia initiala a procurorului si a trimis cauza la parchet in vederea inceperii urmaririi penale pentru infractiunile reclamate de petenta recurenta, inclusiv pentru infractiunea de violare de domiciliu pentru care procurorul a dispus din nou neinceperea urmaririi penale.
De asemenea, Judecatoria nu a tinut seama in reaprecierea gradului de pericol social al faptei de distrugere savarsita de inculpatul U.E., de condamnarea anterioara suferita de acesta. Nu s-a mai tinut seama nici de decizia nr. 663/3 decembrie 2004 a Tribunalului Tulcea, prin care petenta recurenta a fost reintegrata in spatiu, iar intimatii au fost evacuati din imobilul in discutie. Nu s-a facut nici o referire la declaratia martorei E.I. (fila 138 dosar UP) care confirma sustragerea bunurilor indicate de petenta recurenta. Nu s-a verificat solutia pronuntata de instanta in actiunea in anulare formulata de U.E..
Toate aceste aspecte ar fi fost relevante in procesul de verificare a indeplinirii elementelor constitutive ale infractiunilor puse in sarcina intimatilor.
In aceste conditii, instanta de control judiciar constata ca nici procurorul, nici instanta de fond nu au lamurit cauza sub toate aspectele in vederea aflarii adevarului, ignorand argumentele si indrumarile facute de instantele de control judiciar in hotararile mai sus mentionate.
Pentru ca petenta recurenta sa aiba acces in mod eficient la o instanta in conformitate cu cerintele art. 6 paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursul urmeaza a fi admis, iar hotararea atacata casata in totalitate.
Rejudecand in fond, constatand ca sunt incidente dispozitiile art. 2781) alin. 8 lit. c Cod proc. pen., probele existente la dosar fiind suficiente, urmeaza a admite plangerea, a desfiinta rezolutia atacata si a trimite cauza spre judecare la Judecatoria Tulcea.
In conformitate cu dispozitiile art. 192 alin. 3 Cod proc. pen., urmeaza ca, cheltuielile judiciare sa ramana in sarcina statului.