Aplicarea principiului "in dubio pro reo". Achitare

Aplicarea principiului "in dubio pro reo". Achitare.

Decizia penala nr. 295/27 decembrie 2006.

Prin hotararea citata, Judecatoria Macin a dispus in temeiul art. 180 alin. 2 Cod penal, condamnarea inculpatului B.J la o pedeapsa de 600 lei amenda.
Inculpatul a fost obligat sa plateasca parti vatamate N.I. suma de 1000 lei cu titlu de daune morale.
De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 425,10 lei catre C.A.S. Tulcea, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca partea vatamata a fost angajat la firma inculpatului aproximativ 5 ani de zile.
Dupa incetarea raporturilor de munca, partea vatamata a solicitat sa i se achite contravaloarea concediului de odihna pe toata perioada si pentru ca i s-a refuzat, intre parti a aparut o dusmanie.
Pe acest fond, a aratat partea vatamata in plangerea sa, pe data de 5 octombrie 2005, cand a iesit in strada sa faca curatenie, a constatat ca sunt foarte multe ambalaje de hartie si plastic care proveneau de la magazinul inculpatului.
In aceste conditii, strans acele ambalaje intr-un sac si le-a pus langa masina inculpatului si a lasat si un bilet in care ii precizeaza ca nu mai este dispus sa-i stranga ambalajele. Inculpatul B.J a luat sacul si l-a aruncat in curea parti vatamate, pentru ca din nou acesta din urma sa ia sacul si sa-l arunce in fata magazinului.
Nervos, inculpatul a luat un corp dur in mana (bat. coada de lopata), a intrat in curtea parti vatamate si i-a aplicat acestuia mai multe lovituri provocandu-i, dupa cum pretinde N.I., vatamari corporale pentru care i-au fost necesare 5 - 7 zile de ingrijiri medicale, fiind si internat in perioada 5 - 12 octombrie 2005 la Spitalul Orasului Macin cu diagnosticul politraumatism prin agresiune.
Audiat, inculpatul B.J. nu recunoaste acuzatiile care i le aduce partea vatamata. Acesta arata ca in ziua respectiva a lucrat in spatele curtii sale cu inca 2 alte persoane la ridicarea unei magazii.
Totusi, afirma ca in ziua respectiva, dupa amiaza, l-a vazut pe partea vatamata in trecere "venea de la magazin si se indrepta spre casa"
La solicitarea partii vatamate au fost audiati martorii V.C. si S.G.
Martorul S.G. precizeaza ca in ziua respectiva, in jurul orelor  11,30 trecea cu bicicleta catre serviciu,cand prin fata sa, la 2 m distanta, l-a vazut pe B.J. care avea in mana un bat  si a intrat in curtea parti vatamate.
Martorul S.G., precizeaza ca l-a vazut pe B.J. cand acesta a aruncat un sac in curtea partii vatamate. Mai arata acelasi martor ca a doua zi a aflat de faptul ca N.I. a fost dus la spital.
Martorii I.D. si C.I., propusi de inculpat, afirma ca in ziua respectiva l-au ajutat pe B.J sa acopere cu stuf o magazie si dupa aceea au continuat cu zdrobirea unor struguri pentru vin.
Martorii afirma ca au inceput lucrarea dimineata si au terminat seara in jurul orelor 18,00.
Atat martorul I.D cat si C.I afirma ca dupa amiaza, in jurul orelor 16,00 a venit fiul partii vatamate, care l-a acuzat pe B.J. ca l-a batut pe N.I, acuzatie, mai arata martorii, nefondata.
B.M, fratele inculpatului, declara ca B.J. a lucrat in acea zi impreuna cu alte 2 persoane la acoperirea unei magazii cu stuf.
Mai afirma ca tot in acea zi, in jurul orelor 13,00 l-a vazut pe partea vatamata care se deplasa catre casa sa si avea in mana o carja.
La dosar mai exista si certificatul medico-legal nr. 789/12 octombrie 2005, din care rezulta ca partea vatamata a fost internat in perioada 5-12 octombrie 2005 cu diagnosticul politraumatism prin agresiune si prezinta hematom parietal stang, dureri la nivelul genunchiului stang, dureri in hemitoracele drept, echimoza periorbitara stanga si obraz drept.
Impotriva acestei hotarari declarat recurs inculpatul la 4.07.2006.
Inculpatul critica hotararea primei instante, aratand ca in mod gresit prima instanta a pronuntat condamnarea sa, in conditiile in care, din probele administrate, nu rezulta vinovatia sa.
Recursul este fondat.
Prima instanta stabileste existenta faptei, vinovatia si identitatea faptuitorului utilizand, in esenta, prezumtii deduse din comportamente sau atitudini ale faptuitorului.
De pilda, imprejurarea ca inculpatul nu a atacat ordonanta Parchetului de pe langa Judecatoria Macin, in care se retine ca fiind savarsita infractiunea de violare de domiciliu, constituie pentru judecatorie o proba indirecta a  vinovatiei. Ori, din neexercitarea unui drept prevazut de lege, nu se trage nici o concluzie defavorabila inculpatului, pentru ca dreptul de a ataca actul procurorului implica si facultatea de a ramane in pasivitate. Pe de alta parter, acest mecanism utilizat de instanta naste o prezumtie care nu este acceptata in sistemul probatoriu al procedurii penale romane.
In mod similar a procedat instanta si in privinta celorlalte probe. Este real ca inculpatul a fost vazut, cu un bat in mana, intrand in curtea partii vatamate si, de asemenea, apararea acestuia din urma, in sensul ca, la data respectiva, se afla intr-o locatie, nu poate fi retinuta. Insa nu se poate trage de aici concluzia realitatii violentelor imputate inculpatului.
Cu alte cuvinte, ceea ce tribunalul subliniaza, este lipsa de consistenta a probelor din proces. Fara indoiala, aceasta nu poate fi imputata cuiva anume ci, pur si simplu, este consecinta faptului ca nu a existat un martor ocular al acestora. Insa rationamentul primei instante, care trage o concluzie din analiza unor probe incidente si condamna pe inculpat este inadecvat.
In realitate, singura consecinta a ansamblului probator din speta este dubiul.
Pe cale de consecinta,  recursul va fi admis, iar sentinta penala atacata va fi casata in totalitate.
     Rejudecand, tribunalul va dispune, pentru considerentele aratate, achitarea inculpatului B.J. sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 180 alin. 2 Cod penal, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c. C Cod proc. penala.
Actiunea civila va fi respinsa ca nefondata.