REVENDICARE IMOBILIARA. LIPSA TITLU DE PROPRIETATE. DREPTUL DE OPTIUNE INTRE LEGEA 10 /2001 SI DREPTUL COMUN IN MATERIE

 La 20.04.2013 reclamantii BG, BP,DR, CG, 5 A si SG au cerut in contradictoriu cu parata C.N.C.F  CFR Craiova sa le fie restituit imobilul  reprezentand teren  in suprafata de 1200 mp situat in  Rosiori de Vede, actiune intemeiata  in drept pe dispozitiile art. 563 NCC.
In esenta s -a aratat ca reclamantii in calitate de mostenitori ai autorilor lor, au dobandit dreptul de proprietate pentru constructiile de pe teren pentru procedura Legii 10/ 2001 in instanta, insa cu privire la termenul  aferent si - au "restrans "obiectul  cererii, din  considerente financiare.
Considera insa reclamantii ca prin mostenire au dobandit si titlul originar al mostenitorilor lor, cu atat mai mult cu  cat nici intimata nu detine un titlu de proprietate pe acest teren.
S-a mai invocat in sprijinul  sustinerilor lor si decizia nr. 33 /2008 a ICCJ si a dispozitiilor art.6 si art. 1 din Protocolul 1 la CEDO.
Intimata a cerut  respingerea actiunii pentru lipsa titlului de proprietate.
Prin sentinta civila nr.2550/1.X. 2013 Judecatoria Rosiori de Vede a respins actiunea, ca neintemeiata, cu motivarea lipsei unui titlu de proprietate pentru imobilul revendicat. Cat priveste restituirea taxei judiciare de timbru, cererea a fost respinsa cu motivarea ca nu se incadreaza in cazurile prevazute de art. 15 alin. 1 lit. r din Legea 146/1997.
Impotriva sentintei au declarat apel reclamantii sustinand ca titlul de proprietate il reprezinta certificatul de mostenitor eliberat de pe urma autorului comun, ca imprejurarea ca  in procedura prevazuta de Legea 10/2001, in fata instantei de judecata si - au restrans obiectul cererii de restituire la constructii, nu poate fi interpretata drept o renuntare la acest imobil .
S-a mai invocat decizia 33 /2008 a ICCJ data in intelesul legii care face  admisibila actiunea in revendicare daca nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate ocrotit ori securitatii raporturilor juridice, apelantii - reclamanti considerand ca detin un " bun" in sensul art. 1 din Protocolul 1 aditional la Conventie.
Apararea intimatei a fost in sensul  respingerii apelului.
Tribunalul a respins apelul ca nefondat, cu o motivare  care a inlocuit-o pe cea a instantei de fond,  astfel:
Instanta Suprema a stabilit in  considerentele deciziei 33/2008 ca persoanele  carora le sunt aplicabile dispozitiile Legii 10/ 2001 nu au posibilitatea de a opta intre calea prevazuta de acest act normativ si aplicarea dreptului comun in materia revendicarii imobiliare.
Cu atat mai mult, persoanele care au uzat de procedura Legii 10/ 2001, situatie in care se regasesc si  apelantii reclamanti, nu mai pot exercita ulterior actiuni in revendicare, avand in vedere principiul securitatii raporturilor juridice  consacrat de jurisprudenta CEDO ( Cauza Brumarescu contra Romanie 1997).
Apelantii - reclamanti  au utilizat procedura Legii 10/2001, in cadrul acesteia renuntand a-si valorifica dreptul asupra terenului aferent constructiilor ce au facut obiectul acestei proceduri, fara a se face dovada ca renuntarea, restrangerea  obiectului cererii lor,  s -a datorat unor motive independente de vointa lor, care motive i - ar fi impiedicat sa utilizeze aceasta procedura si cu privire la teren.
Sintetizand, tribunalul retine ca in mod legal si temeinic a fost  respinsa actiunea reclamantilor ca neintemeiata deoarece acestia nu au facut dovada existentei unui"bun" sau a unui drept  in sensul Conventiei,  conditie necesara pentru admiterea actiunii in revendicare intemeiata pe dispozitiile art. 563 Cod civil.
Conform jurisprudentei CEDO(cauza Strain s.a contra Romaniei 2005)"bunul" presupune existenta unei decizii administrative sau judecatoresti definitive, prin care sa se recunoasca dreptul de proprietate direct sau indirect.
Ori, apelantii - reclamanti  in conditiile  sus aratate, nu detin un bun si un drept la restituirea imobilului in litigiu, drept pentru care, apelul declarat a fost respins ca nefondat in temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedura civila.
              Cat despre taxa judiciara de timbru, tribunalul a retinut ca dispozitiile art. 39 alin.1 din OUG 680 /2013 prevad o procedura speciala de solutionare a  nemultumirilor impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, procedura pe care  apelantii - reclamanti nu au urmat-o ( cerere de reexaminare), astfel ca pe calea apelului nu poate fi analizata incidenta dispozitiilor legale privind scutirea de la plata timbrajului astfel cum s -a invocat.