REVOCARE DONATIE

Prin cererea adresata Judecatoriei Rosiorii de Vede la nr. 2218/292/2012, reclamanta TC in calitate de donator l-a chemat in judecata pe paratul TR in calitate de donatar pentru revocarea contractului de donatie incheiat intre parti, pentru motivul neexecutarii de catre acesta din urma a obligatiei de intretinere a autorilor celor 2 parti.
S-a retinut ca la data contractului de donatie, donatarul-parat era casatorit.
Sotia donatarului, TA a formulat cerere de interventie opunandu-se la revocarea donatiei, sustinand ca aceasta i-a intretinut pe defuncti, ca acest contract poate fi reziliat numai de beneficiarii intretinerii, reclamanta neputand cere acest lucru.
In proces au mai formulat cereri de interventie tatal intervenientei, CI precum si fiicele minore ale celor 2 soti, TM si TV.
Intervenientul CI a motivat cererea pe contributia sa cu materiale de constructie la lucrarile de imbunatatire a imobilului care a facut obiectul donatiei.
Intervenientele minore reprezentate de mama lor, au sustinut in cerere ca prin cererea de revocare a donatiei si prin recunoasterea facuta de paratul-tata ca nu si-a onorat obligatia de intretinere a autorilor sai, se recunoaste de fapt ca acestea, intervenientele, sa nu mai beneficieze de drepturile succesorale de pe urma tatalui lor.
La 21.11.2012 cererile de interventie au fost respinse ca inadmisibile iar prin sentinta civila nr. 2930/28.11.2012, instanta a revocat contractul de donatie supus judecatii si repunerea partilor in situatia anterioara acestui contract.
Instanta a retinut ca din raspunsurile la interogatoriu ale paratului, coroborate cu declaratia martorului audiat, a rezultat ca paratul nu si-a indeplinit obligatia de intretinere asumata prin contract, revocarea in acest caz, intervenind ca urmare a disp. art. 829 si 830 Cod civil anterior.
S-a mai constatat ca donatia s-a facut exclusiv paratului conform art. 31 lit. b din Codul familiei, ca desi era casatorit, reclamanta nu a inteles ca bunul donat sa fie bun comun, caz in care, asa cum a stabilit si jurisprudenta, bunul este propriu al sotului gratificat, intrucat nu este posibil ca obligatia din contract sa fie proprie acestuia din urma iar bunul donat sa fie comun.
Recursurile declarate de intervenienti au fost respinse ca neintemeiate.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca in raport de disp. art. 49 alin. 2 Cod procedura civila, intervenientul in interes propriu trebuie sa invoce un drept al sau, adica el tinde sa castige pentru sine bunul procesual.
Astfel, sotia paratului, nu justifica un drept decurgand din comunitatea de bunuri pentru a interveni in cauza, intrucat bunul ce a facut obiectul donatiei face parte din categoria de bun propriu al paratului-intimat.
Nici invocarea unui drept de creanta in legatura cu bunul donat nu justifica un drept propriu strict in legatura cu contractul de donatie si executarea sarcinilor acestuia, dreptul de creanta avand autonomie in raport cu acesta si putand fi realizat si pe calea actiunii separate, lucru pe care intervenientii l-au facut deja.
Cat priveste recursul intervenientelor minore, tribunalul a retinut ca ele nu isi pot justifica dreptul de a interveni in cauza pe baza dreptului la o eventuala succesiune intrucat, potrivit disp. art. 956 Cod civil, actele asupra unei mosteniri viitoare sunt nule absolut, mostenitorii neputand sa invoce nici un drept asupra bunurilor autorului lor decat in momentul deschiderii succesiunii.
Cat priveste fondul cauzei, in conditiile in care cererile de interventie nu au fost incuviintate in principiu, recursul nu poate viza decat motive ce se refera la modalitatea de solutionare a acestor cereri, neputandu-se critica pe fond solutia pronuntata in actiunea de revocare a donatiei.