Anulare act administrativ

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 4991/86/01.07.2009, reclamantul M.V. a contestat decizia nr. 1334 din 20.05.2009, emisa de parata, prin care a fost respinsa contestatia nr. 3069/2008, formulata impotriva Hotararii nr. 102 din 11.03.2008, adoptata de Comisia Judeteana Suceava de aplicare a Legii nr. 290/2003.
Prin intampinarea formulata, parata a solicitat respingerea actiunii reclamantului, ca nefondata.
A aratat ca prin Hotararea nr. 102 din 11.03.2008, a fost respinsa cererea reclamantului privind acordarea de despagubiri pentru bunurile detinute de autoarea C.V., in localitatea Mascauti, jud. Orhei, actualmente Republica Moldova, motivat, printre altele, de faptul ca nu s-a facut dovada calitatii de refugiata a autoarei si nici a faptului ca s-au depus toate diligentele necesare obtinerii inscrisurilor; mai mult, actele de stare civila sunt incomplete pentru a face dovada vocatiei succesorale dupa autoarea pentru care se solicita despagubiri.
Impotriva acestei hotarari reclamantul a formulat o contestatia nr. 3069/2008.
A aratat parata ca, in vederea dovedirii refugiului autoarei sale, reclamantul a depus la dosar declaratiile a doi martori, respectiv A.S. si Z.V., insa nu a depus declaratia pe proprie raspundere cu privire la bunurile pe care autoarea le avea in proprietate la momentul refugiului si nici datele cu privire la anul in care s-a refugiat autoarea, iar cu ocazia formularii contestatiei, a afirmat ca aceasta s-ar fi refugiat in anul 1944.
Totodata, adresa nr. 29.611 din 23.02.1945 eliberata de Ministerul Afacerilor Interne - Directia Generala a Administratiei nu se afla in dosarul cu acte care a stat la baza emiterii Hotararii nr. 102/2008, nefiind depus nici cu ocazia formularii contestatiei. A precizat ca acest act face referire la inscrierea in tabloul de repatriere in anul 1940 din jud. Orhei a autoarei C.V. insa, potrivit declaratiilor martorilor si ale reclamantului, aceasta s-a refugiat in anul 1944 astfel ca autoarea a avut doua momente ale refugiului, 1940 si 1944. Astfel, reclamantul trebuia sa dovedeasca refugiul autoarei la nivelul anului 1944 pentru ca, dupa aceasta data, se presupune ca refugiatii nu au mai avut posibilitatea sa se intoarca in teritoriile cedate si sa dispuna de bunurile pe care le aveau in proprietate.
Astfel, declaratiile martorilor cu privire la refugiul autoarei C.V. trebuiau coroborate cu dovada corespondentei cu institutiile abilitate sa produca documentele doveditoare ale refugiului, conform art. 2 al. 5 din H.G. nr. 1120/2006.
A mai aratat parata ca depunerea documentului prin care se face dovada inscrierii in tabloul de repatriere in anul 1940 din jud. Orhei a autoarei reclamantului, odata cu cererea de chemare in judecata, este cu mult peste termenul prevazut de lege pentru a completa cererea initiala. Astfel, potrivit art. 5 al. (1) si 7 din Legea nr. 290/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, cererile initiale insotite de acte doveditoare se depun pana la data de 01.05.2007, termenul pentru procurarea actelor necesare se poate prelungi cu maxim 3 luni, deci reclamantul trebuia sa faca dovada ca a depus toate diligentele in vederea completarii dosarului cu documentele necesare pentru a face dovada refugiului autoarei sale in interiorul acestui termen, ceea ce nu s-a intamplat.
Parata a precizat ca, din extrasul de pe actul de casatorie nr. 22 din 11.05.1921 reiese ca autoarea reclamantului s-a casatorit cu K.M. in anul 1921, astfel ca exista si posibilitatea ca sotul acesteia sa fi putut ramane in teritoriile ocupate si sa dispuna in continuare de bunurile pentru care se solicita despagubiri.
De asemenea, dovada proprietatii trebuia coroborata cu dovada refugiului, astfel incat sa nu fi existat alti membri ai familiei care, locuind in continuare in teritoriul ocupat, sa se fi bucurat de prerogativele dreptului de proprietate al acestora insa reclamantul, nici cu ocazia contestatiei nu a depus toate diligentele necesare prin care sa faca dovada refugiului autoarei sale.
Pe de alta parte, parata a aratat ca reclamantul nu a facut dovada vocatiei succesorale, nedepunand la dosar certificat de mostenitor dupa autoarea sa si, avand in vedere ca aceasta este sora bunicii materne, exista posibilitatea ca alti mostenitori sa fi mostenit averea sa.
Prin incheierea de sedinta din data de 17.12.2009, la cererea reclamantului, instanta a dispus suspendarea solutionarii cauzei in baza dispozitiilor art. 244 pct. 1 C.pr.civila, avand in vedere ca pe rolul Judecatoriei Falticeni se afla dosarul nr. 3753/227/2009, avand ca obiect "partaj judiciar - stabilire calitate de mostenitor".
Analizand actele si probele dosarului, instanta constata ca actiunea este intemeiata.
Prin decizia nr. 1334/20.05.2009 a Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a fost respinsa contestatia formulata de reclamant impotriva hotararii nr. 102/11.03.2008, adoptata de Comisia Judeteana Suceava pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 S-a retinut ca nu a facut dovada calitatii de refugiat a autoarei C.V. si nici nu exista dovada corespondentei  cu institutiile abilitate in vederea obtinerii acestor dovezi si nici nu se face dovada vocatiei succesorale a petentului dupa C. V..
Sub aspectul dovedirii calitatii de refugiat a autoarei sale C.V., instanta apreciaza ca acest aspect a fost dovedit, astfel cum rezulta din tabelul nominal de evacuare si refugiati stabiliti in comuna Bethausen la 15.06.1944, unde la pozitia nr. 75 figureaza C.V.
In ceea ce priveste vocatia succesorala a reclamantului dupa autoarea sa C.V. se constata ca prin sentinta nr. 598/05.03.2010 a Judecatoriei Falticeni s-a stabilit ca singurul mostenitor acceptant dupa defuncta C.V. este M.V., decedata la 02.06.2002 si autoarea reclamantului.
In consecinta, instanta apreciaza ca reclamantul a facut dovada calitatii de refugiat a autoarei sale si a vocatiei sale succesorale dupa defuncta C.V.
Potrivit art. 1 al. 1 din Legea nr. 290/2003, cetatenii raman deposedati ca urmare a parasirii fortate a Basarabiei, Bucovinei de Nord si a Tinutului Herta si au dreptul la compensatie pentru bunurile imobile avute in proprietatea lor in aceste teritorii, precum si pentru recolta neculeasa din anul parasirii fortate.
Dupa cum se stipuleaza in art. 5 al. 1 din Legea nr. 290/2003, care se coroboreaza cu art. 2 al. 4 din H.G. nr. 1290/2006, cererile prin care se solicita acordarea de despagubiri trebuie insotite de acte doveditoare.
Instanta apreciaza ca sunt aplicabile in cauza dispozitiile art. 2 al. 4 din H.G. nr. 1290/2006, conform carora, in situatia imposibilitatii procurarii actelor doveditoare, cererile se completeaza cu declaratia autentica a petentului si cel putin a doi martori, de asemenea autentificate.
Potrivit declaratiilor autentificate ale martorilor F.Z., A.S., C.L., rezulta ca defuncta C.V. a fost invatatoare in satul Mascauti, jud. Orhei, a detinut o casa cu trei camere, bucatarie, antreu, anexe gospodaresti, 4 ari teren in jurul casei si 3 ha teren arabil in afara satului ( titlul definitiv de proprietate din 05 martie 1926 ).
Ca urmare, instanta constata ca actiunea este intemeiata si o va admite in conformitate cu dispozitiile art. 8 al. 5 din Legea nr. 290/2003, anuland decizia contestata si dispunand acordarea catre reclamant a despagubirilor pentru bunurile avute in proprietate de autoarea acestuia pe teritoriul Bucovinei de Nord.