Servitute

Prin actiunea civila formulata pe rolul Judecatoriei Vatra Dornei la  data de 19.08.2009 si inregistrata sub nr.1673/334/2009, reclamantul P. A.  a chemat in judecata pe paratii C. I., A. V. si Comuna Dorna Arini, prin Primar, solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna constituirea  unui drept de servitute cu piciorul, mijloacele  mecanice si pentru toate utilajele necesare (apa, gaz, energie electrica) pe terenul proprietatea paratilor C.I. si A. V. si sa se dispuna inscrierea in C F a acestui drept de servitute.
In motivarea actiunii s-a aratat prin  sentinta  civila nr.1653 din 18.12.2007  a  Judecatoriei Vatra Dornei  s-a dispus  inscrierea reclamantului in  Cartea Funciara cu  dreptul de proprietate pentru suprafata de 3766  teren identic cu parc.1F din C F nr.877 a  comunei cadastrale Dorna Arini, situat in  comuna Dorna Arini, judetul Suceava, ce nu are iesire la calea publica, fiind loc infundat.
S-a mai aratat ca  terenul proprietatea  paratilor a fost vandut de autoarea sa  P. N.  numitului C. D. care este decedat si care inaintea decesului l-a instrainat fiului sau C. I., iar intre autorii acestora a  existat o intelegere  verbala potrivit careia cumparatorul urma sa permita accesul vanzatorului la calea de acces, iar singura modalitate de iesire  este pe terenul proprietatea paratilor si intrucat intentioneaza sa construiasca pe acest teren solicita constituirea  unui drept de servitute cu piciorul, mijloacele  mecanice si pentru toate utilajele necesare (apa, gaz, energie electrica) pe terenul proprietatea paratilor.
In drept si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 615  cod civil si art.111  cod procedura civila.
In dovedirea actiunii s-au depus la dosar incheierea nr.5633 din 21.07.2008 emisa de  Biroul de Cadastru si Publicitate  Imobiliara Vatra Dornei, extras de  C F nr.877 a  comunei cadastrale Dorna Arini.
Prin intampinarea formulata in cauza, paratul C. I. a solicitat respingerea actiunii formulate de reclamant ca nefondata.
In motivarea acestei pozitii procesuale, paratul a aratat ca  niciodata reclamantul sau autorii sai  nu au avut  constituita vreo cale de acces cu piciorul, mijloace mecanice, peste  terenul sau sau al autorului C. D..
Accesul catre terenul al carui proprietar este in prezent reclamantul, s-a facut intotdeauna pe un drum proprietatea comunei Dorna Arini si care in prezent apartine  Bisericii.
De asemenea, paratul a aratat ca l-a inzestrat pe fiul sau cu terenul din litigiu, teren pe care acesta doreste sa-si ridice casa de locuit si anexe, astfel incat nu este posibila constituirea unei cai de acces catre terenul reclamantului.
Concluzionand, paratul C. I. a aratat ca atat reclamantul cat si autorii sai au circulat intotdeauna pe drumul de trecere existent si in prezent si care apartine Bisericii, astfel incat ar putea sa solicite continuarea servitutii prin acel loc.
La termenul din 19.11.2009, s-a invederat instantei ca a decedat paratul A. V., aspect confirmat de catre mostenitorii acestuia, A. I. si A. V. V., astfel incat la solicitarea reclamantului s-a dispus introducerea in cauza in calitate de parati a mostenitorilor A. I. si A. V. V..
Prin declaratia data in fata instantei, paratii C. I., A. V. V. si A. I. au aratat ca nu au titluri de proprietate pentru terenurile pe care le stapanesc in prezent intrucat aceste terenuri au apartinut initial autorilor lor C.  I. si C. I. D., iar dupa acestia nu s-a emis certificat de mostenitor.
De asemenea paratii au aratat ca pentru terenurile pe care le stapanesc figureaza inscrisi la rolul agricol.
S-a incuviintat proba cu cercetare la fata locului, unde la data de 3.03.2010 s-a administrat proba cu martorii propusi de reclamant, C. I. si C.S., iar la propunerea paratilor martorii P. G. si O. I..
Aspectele constatate la fata locului au fost consemnate intr-un proces.
Prin sentinta civila nr. 338 din 4 martie 2010, prima instanta a respins  actiunea civila avand ca obiect "servitute", formulata de reclamantul P. A., in contradictoriu cu paratii C. I., A. I., A. V.V., ca neintemeiata si a obligat reclamantul sa plateasca paratului C. I., suma  de 500 lei  cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
Reclamantul este inscris in Cf 877 a  comunei cad. Dorna Arini cu dreptul de proprietate asupra suprafetei de 3766 mp teren  dobandit prin sentinta civila nr. 1653/18.12.2007 a Judecatoriei Vatra Dornei.
Terenul se invecineaza cu C. I.,  A. V., Parohia Gura Negrii ( plan de situatie, fila 48 dosar, vizat de OCPI sub nr. 5633/21.07.2008).
Din cercetarea la fata locului ( schita atasata la procesul verbal incheiat la 3.03.2010) ca si din probele testimoniale administrate, rezulta ca accesul la terenul proprietatea reclamantului si anterior proprietatea autorilor sai s-a facut dintotdeauna  pe o cale de acces constituita initial pe terenul proprietatea Statului, actualmente detinut de Parohia Gura Negrii si pe care s-a edificat recent casa apartinand preotului B..
Potrivit prev. art. 616 Cod procedura civila, proprietarul unui fond care nu are nici o iesire la calea publica poate reclama o trecere pe locul vecinului sau, pentru exploatarea acelui fond.
Din textul enuntat, rezulta ca regula generala este aceea de a asigura nevoia de exploatare a unui fond infundat, si nu asigurarea unei iesiri comode la calea publica.
In speta, s-a dovedit,  pe de o parte, ca  ambele terenuri stapanite in prezent de parati pe latura de acces dinspre DN 17, sunt ocupate de constructii ( gospodaria paratului C. I.,  formata din casa, anexe, grajd, sura, magazia paratilor A. V. V. si A. I.).
  Pe de alta parte, din depozitiile martorilor  rezulta ca de peste 30 de ani, accesul  spre terenul  proprietatea reclamantului in suprafata de 3766 mp, s-a realizat peste terenul invecinat cu cel al paratilor (cale de acces configurata si in prezent) si care este folosit  de  Parohia Gura Negrii ( schita, anexa,  proces verbal de cercetare la fata locului).
Din economia art. 616 Cod civil, rezulta  ca atunci cand exista mai multe locuri invecinate ce pot asigura iesirea la calea publica, obligarea trebuie facuta pe seama locului invecinat mai putin pagubit.
Ori, in speta, fata de cele retinute mai sus, constituirea unei cai de acces peste terenurile stapanite de catre parati ar fi deosebit de impovaratoare, dat fiind ca  ( asa cum s-a retinut mai sus), pe  latura dinspre DN 17, de unde se solicita accesul, sunt amplasate constructii.
Asa fiind, reclamantul are posibilitatea de a solicita constituirea unei servituti de trecere peste fondul cel mai putin pagubit, respectiv peste terenul aflat in vecinatate si care  de-a lungul mai multor ani a constituit fond aservit.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul.
La termenul de judecata din data de 7 septembrie 2010 instanta a calificat calea de atac ca fiind recurs si nu apel.
In motivarea caii de atac, reclamantul  a aratat ca, contrar celor retinute in considerentele sentintei, el a dovedit faptul ca terenul proprietatea sa constituie loc infundat, iar pentru exploatarea acestui fond este necesara constituirea unei servituti de trecere peste terenul proprietatea paratilor.
Aceasta suprafata de teren a fost proprietatea mamei sale, P. N., asa cum rezulta din inscrisurile de la dosar, fiind instrainata de catre defuncta autorului paratilor din prezenta cauza, C. D..
Astfel, atat inainte de decesul mamei sale, cat si ulterior, accesul la terenul proprietatea sa s-a facut peste terenul proprietatea paratilor si nu pe cel al vecinilor, cum eronat s-a retinut, intreaga suprafata de teren fiind, asa cum a mai aratat, proprietatea mamei sale P. N., iar in momentul vanzarii terenului intre cei doi defuncti, P. N. si C. D., a existat o intelegere verbala privind aceasta cale de acces.
A mai aratat ca numai o expertiza poate stabili care este calea de acces cea mai scurta la drumul public si care este locul invecinat mai putin pagubit prin constituirea unui drept de servitute, proba solicitata in prima instanta.
A solicitat admiterea apelului, casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante..
In subsidiar, a solicitat admiterea apelului, modificarea sentintei in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata.
Prin intampinarea depusa la dosar, paratul-intimat C. I. a solicitat respingerea apelului ca fiind tardiv formulat iar in subsidiar, respingerea apelului ca neintemeiat si mentinerea hotararii atacate ca fiind legala si temeinica.
A sustinut ca reclamantul-apelant nu a facut dovada proprietatii fondului dominant si a fondului aservit, ca toate aspectele mentionate de acesta sunt neadevarate si anume: nu s-a dovedit faptul ca pentru exploatarea fondului dominant este necesara constituirea unei servituti de trecere peste terenul proprietatea sa, deoarece atat reclamantul apelant P. A. cat si autoarea lui P. N. s-a folosit pentru exploatarea fondului dominant de un teren ce apartinea in trecut Comunei Dorna Arini, iar in prezent apartine bisericii. Niciodata reclamantul P. A. cat si mama sa P. N., nu au avut drum de trecere pe terenul sau nici cu atelaje si nici cu piciorul, fapt dovedit cu inscrisuri si depozitiile martorilor.
A mai aratat ca intr-adevar autorul sau a cumparat de la autoarea reclamantului P. A. o suprafata de teren, pentru care s-a incheiat un contract de vanzare-cumparare autentic in urma de peste 40 de ani, dar nu s-a mentionat in contract vreun aspect privind calea de acces si nu a existat nici o intelegere verbala, aspect dovedit cu depozitiile martorilor ca acestea nu au avut niciodata cale de acces pe terenul sau.
In drept, si-a motivat cererea pe dispozitiile art. 282 si urm. Cod procedura civila.
Recursul este fondat.
Respingand actiunea in stabilirea servitutii, prima instanta a retinut pe de o parte faptul ca accesul  reclamantului-recurent la suprafata sa de teren de 3766 mp inscrisa in CF 887 a com.cad. Dorna Arini s-a facut pe un alt teren, fosta proprietate de stat, actualmente aflat in proprietatea Parohiei Gura Negrii si pe care s-ar fi edificat recent casa preotului B., iar pe de alta parte imprejurarea ca terenul paratilor este ocupat de constructii.
Concluzia instantei s-a bazat exclusiv pe declaratii de martori si pe cercetarea la fata locului, materializata printr-o simpla schita, probe neconcludente in ceea ce priveste intrunirea sau nu de catre reclamantul-recurent a conditiilor impuse prin art. 616-618 Cod civil pentru constituirea servitutii de trecere pe terenul paratilor-intimati.
Sub acest aspect, prima instanta trebuia sa verifice daca trecerea pe terenul paratilor-intimati ar fi sau nu cea mai putin paguboasa pentru acestia din urma, concluzie care nu se poate trage decat prin raportare si la celelalte terenuri invecinate.
Or, aceasta verificare nu s-a realizat in mod temeinic, asa cum s-a aratat, cata vreme martorii audiati au facut referire exclusiv la faptul ca reclamantul-recurent a folosit initial o alta cale de acces informatie care nu prezinta relevanta prin ea insasi, in conditiile in care nu s-a dovedit ca acea cale de acces ar reprezenta unica solutie economicoasa pentru folosirea locului infundat, iar pe de alta parte, planul instantei (fila 66), ca rezultat al cercetarii la fata locului este schematic, neilustrand situatia fiecarui teren in parte.
Numai o expertiza topometrica ar fi lamurit aceste chestiuni, proba ceruta de altfel de catre reclamantii-recurenti, dar respinsa de catre instanta de fond (fila 57,78).
Cum procesul a fost solutionat fara a fi cercetat suficient fondul, in baza art. 312 alin.3 Cod procedura civila, va admite recursul, va casa sentinta civila si va trimite cauza spre rejudecare.
In rejudecare, instanta de trimitere va trebui sa se conformeze observatiilor sus-mentionate, tinand totodata seama de faptul ca la solutionarea unui astfel de litigiu trebuie avute in vedere nu numai interesele obiective si subiective ale titularului fondului aservit, care oricum are dreptul la despagubiri conform art. 616 Cod civil, ci si de nevoia celui care reclama  trecerea , aceasta neputand fi ignorata daca situatia de " loc infundat" nu a fost creata prin fapta sa culpabila.