Ucidere din culpa
(Decizie nr. 113 din data de 14.04.2010 pronuntata de Tribunalul Suceava)Prin decizia penala nr. 268/20.11.2009, pronuntata de Tribunalul Suceava in dosar nr. 7626/314/2008, s-au respins apelurile formulate de inculpatul G. V. A. si partea responsabila civilmente Spitalul Clinic de Recuperare Cluj Napoca, impotriva sentintei penale nr. 183 din data de 14.04.2009 pronuntata de Judecatoria Suceava in dosarul nr. 7626/314/2008, ca nefondate.
In temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul apelant si partea responsabila civilmente apelanta sa plateasca statului fiecare cate 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Prin aceeasi decizie s-a admis apelul declarat de partea civila R.V. impotriva aceleiasi sentinte penale, pe care a desfiintat-o in parte (numai sub aspectul laturii penale) si, in rejudecare:
In temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod procedura penala si art. 122 lit. c Cod penal, art. 124 Cod penal, a incetat procesul penal pornit impotriva inculpatului G. V. A., pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescriptiei raspunderii penale si s-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.
In temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare ocazionate de apelul partii civile R. V. au ramas in sarcina statului.
Pentru a hotari astfel, Tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin rezolutia Parchetului de pe langa Curtea de Apel Cluj din data de 24 noiembrie 1997 data in dosarul nr.lO9/P/1997, s-a dispus in temeiul art.249, art. ll pct. l lit. b, art.10 lit. d, art.228 alin.6 si art.10 lit. a Cod procedura penala, scoaterea de sub urmarire penala a invinuitei F.M.O. sub aspectul savarsirii infractiunii de ucidere din culpa prevazuta de art. 178 alin. 2 Cod penal si neinceperea urmaririi penale, in cauza, sub aspectul savarsirii infractiunii de luare de mita prevazuta de art. 254 Cod penal.
Aceasta solutie a procurorului a fost adoptata ca urmare a sesizarii petentului R. V., care, a solicitat efectuarea de cercetari sub aspectul savarsirii infractiunilor de ucidere din culpa si luare de mita fata de dr. chirurg si medicul anestezist aratand ca la data de 07 mai 1997 fiica sa B.(nascuta R.) C. G. a suferit la Spitalul Clinic de Recuperare Cluj o interventie chirurgicala de deviatie de sept. invinuitul G. A. a fost medicul chirurg care a operat pacienta, iar anestezista F.M. a fost cea care i-a facut, la solicitarea victimei, anestezia generala, iar la ora 20,40 s-a inregistrat decesul acesteia.
Prin sentinta penala nr.819/20 mai 2004 pronuntata de Judecatorie Cluh in dosarul nr.4279/2004, in temeiul art.2781 alin.8 lit. b Cod procedura penala, s-a admis plangerea formulata de R. V. impotriva rezolutiei mentionate anterior, care a fost desfiintata, iar cauza a fost trimisa la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Cluj in vederea efectuarii de cercetari sub aspectul savarsirii infractiunii de ucidere din culpa, prevazuta de art. 178 alin. 1 si 2 Cod penal.
Impotriva acestei sentinte, a formulat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Cluj-Napoca, iar prin decizia penala nr.471/R/06 octombrie 2004, pronuntata in dosarul nr. 7563/2004 de Tribunalul Cluj a fost admis recursul, s-a casat in intregime hotararea si a fost retinuta cauza spre competenta solutionare, constatandu-se ca sentinta Judecatoriei Cluj a fost emisa cu nerespectarea dispozitiilor privitoare la competenta materiala.
Pe parcursul judecarii cauzei, R. V. a formulat cerere de stramutare, care, prin incheierea nr.374/18.01.2005 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr.6599/2004, a fost admisa, dosarul fiind trimis spre judecare Tribunalului Suceava.
Prin sentinta penala nr. 113/30.03.2005 pronuntata de Tribunalul Suceava, in temeiul art. 2781 alin. 8 lit. b Cod procedura penala, a fost admisa plangerea formulata de R.V. impotriva rezolutiei data in dosarul nr. lO9/P/1997 al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Cluj si s-a dispus trimiterea cauzei aceluiasi parchet in vederea efectuarii de cercetari fata de faptuitorul G. A. V., sub aspectul savarsirii infractiunii de ucidere din culpa, prevazuta de art.l78 alin. l, 2 Cod penal.
Prin rezolutia din data de 12 noiembrie 2007 data in dosarul nr. 1139/11/2/2007, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Cluj a respins, in temeiul art.2781 alin. l Cod procedura penala, plangerea formulata de catre R. V. impotriva rezolutiei emise la 10 octombrie 2007 in dosarul nr. lO9/P/1997 al aceluiasi parchet.
Impotriva acestor solutii, R. V. a formulata plangere, in temeiul art. 2781 Cod procedura penala, iar prin sentinta penala nr. 112/12 decembrie 2007 pronuntata de Curtea de Apel Cluj in dosarul nr.2090/33/2007, in temeiul art. 42 Cod procedura penala a fost declinata competenta in favoarea Judecatoriei Cluj Napoca. Aceasta instanta, prin sentinta penala nr. 115/2008, a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Cluj Napoca, admitand exceptia necompetentei materiale
La randul sau, Tribunalul Cluj, prin sentinta penala nr. 166/D/2008, a declinat competenta de solutionare a plangerii impotriva actelor procurorului formulata de R. V., in favoarea Judecatoriei Suceava.
In motivare s-a retinut, in esenta ca, prin stramutarea cauzei dispusa de I.C.C.J. opereaza o prorogare de competenta intre instante de acelasi grad, indiferent de stadiul procesual, instantele clujene nemaifiind astfel competente sa solutioneze aceasta cauza.
Dosarul a fost inregistrat pe rolul Judecatoriei Suceava la data de 15.04.2008.
La termenul de judecata din 09.06.2008 a fost pusa in discutie necompetenta Judecatoriei Suceava si declinarea competentei in favoarea Tribunalului Suceava sau Cluj Napoca.
Analizand exceptia privind necompetenta materiala a Judecatoriei Suceava, aceasta a retinut ca, prin stramutarea judecarii unei cauze, Inalta Curte de Casatie si Justitie nu stramuta numai judecarea unei anumite etape a procesului, ci intregul dosar, care implica solutionarea lui atat in fond, in caile de atac, cat si o eventuala rejudecare dupa ce s-a dispus restituirea acesteia la Parchetul care a pronuntat solutia impotriva careia s-a formulat plangere. Aceasta interpretare se impune intrucat motivele ce au stat la stramutarea cauzei initial subzista si ulterior, fiind vorba de aceiasi petenti si intimati, aceleasi fapte, si persistenta acelorasi motive ce au stat la baza stramutarii.
S-a mai avut in vedere ca prin incheierea nr. 374/2005 Inalta Curte de Casatie si Justitie a stramutat cauza in favoarea Tribunalului Suceava. Deci, dupa pronuntarea rezolutiilor de catre Parchetul de pe langa Curtea de apel Cluj din anul 2007 competent a se pronunta asupra legalitatii si temeiniciei acestora era Tribunalul Suceava, conform incheierii pronuntate de I.C.CJ., acesta, la randul sau, urma a aprecia daca, in raport de obiectul cauzei, este sau nu competent material a se pronunta.
In consecinta, Judecatoria Suceava a constatat ca nu este competenta a se pronunta asupra plangerii formulate de R.V.impotriva rezolutiei din 10.10.2007 in dosar nr. 109/P/1997 si rezolutiei din 12.11.2007 in dosar nr. 1139/11/2/2007 ale Parchetului de pe langa Curtea de apel Cluj, avand in vedere faptul ca prin incheierea nr. 374/2004 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, solutionarea cauzei a fost stramutata in favoarea Tribunalului Suceava.
Pentru aceste considerente, in baza art.42 si 55 Cod procedura penala, instanta de fond a trimis cauza spre competenta solutionare la Tribunalul Suceava.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Suceava la data de 10.07.2008.
La termenul de judecata din data de 06.08.2009, reprezentanta Parchetului a invocat exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Suceava, motivat de faptul ca plangerea formulata in temeiul art. 278/1 Cod procedura penala vizeaza rezolutia din 2007 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Cluj prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului G. A. V. pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, prev. de art. 178 Cod penal, situatie in care competenta de solutionare a prezentei plangeri apartine Judecatoriei Suceava.
Prin decizia penala nr. 234/06.08.2009 pronuntata de Tribunalul Suceava in dosarul nr. 615/211/2008, s-a admis exceptia de necompetenta si, in baza art. 42 Cod procedura penala, s-a declinat competenta de solutionare a cauzei avand ca obiect plangerea formulata de R.V., impotriva rezolutiei din 10 octombrie 2007 date in dosarul nr. 109/P/1997 al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Cluj de scoatere de sub urmarire penala a invinuitului G. A. V., in favoarea Judecatoriei Suceava.
In baza art. 28/1 pct. 4 Cod procedura penala, s-a sesizat Curtea de Apel Suceava, cu privire la solutionarea conflictului negativ de competenta dintre Tribunalul Suceava si Judecatoria Suceava.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a retinut ca din incheierea de sedinta din 08.04.2004 a Judecatoriei Cluj Napoca (f.7 din dosar 4279/2004), petentul nu contesta rezolutia procurorului din anul 1997 privind scoaterea de sub urmarirea penala a invinuitei F. M. O., ci faptul ca nu s-a dat curs plangerii pe care a formulat-o impotriva faptuitorului G.A. V. pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, sens in care a solicitat restituirea dosarului pentru efectuarea de cercetari sub acest aspect.
Aceeasi precizare a facut-o petentul si in sedinta din 23.03.2005 (f. 18) cand s-a solutionat in fond dosarul nr. 660/P/2005 de catre Tribunalul Suceava (ca urmare a stramutarii de la Tribunalul Cluj, dispusa prin incheierea nr. 374/18.01.2005 de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie), aspect retinut de catre aceasta instanta in sentinta penala nr. 113/30.03.2005.
Astfel, s-a avut in vedere faptul ca petentul a aratat, atat in fata instantelor de judecata clujene, dar si in fata Tribunalului Suceava, ca nu contesta rezolutia procurorului sub aspectul solutiei adoptate fata de faptuitoarea F. M. O. privind scoaterea sa de sub urmarire penala pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, intrucat in anul 2000 a suferit de afectiuni psihice, a fost internata si nu mai lucreaza in cadrul Spitalului de Recuperare Cluj si nici sub aspectul solutiei de neincepere a urmaririi penale pentru savarsirea infractiunii de luare de mita, intrucat este constient ca nu poate dovedi aceasta fapta, nemultumirile sale vizand imprejurarea ca procurorul nu s-a pronuntat in nici un fel asupra vinovatiei medicului G. A.V.. Tocmai de aceea, prin sentinta penala nr. 113/2005, ramasa definitiva prin nerecurare, Tribunalul Suceava a desfiintat rezolutia Parchetului de pe langa Curtea de Apel Cluj, data in dosarul nr. 109/P/1997 din 24.11.1997 si a trimis cauza aceluiasi parchet in vederea efectuarii de cercetari fata de faptuitorul G. A. V. sub aspectul savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, prev. de art. 178 alin. 1 si 2 Cod penal.
Cum prin rezolutia din 10.10.2007 data in dosarul nr. 109/P/1997, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Cluj a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului G. A. V. pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, solutie care a fost mentinuta de procurorul general adjunct al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Cluj prin rezolutia din 12.11.2007 data in dosarul nr. 139/II/2/2007, Tribunalul a constatat ca prezenta plangere vizeaza doar infractiunea mentionata mai sus.
Potrivit art. 25 Cod procedura penala, judecatoria judeca in prima instanta toate infractiunile cu exceptia celor date de lege in competenta altor instante si cum .potrivit art. 27 pct. 1 lit. a Cod procedura penala, infractiunea de ucidere din culpa, prev. de art. 178 Cod penal, nu intra in competenta tribunalului de a fi judecata in prima instanta.
Potrivit disp. art. 2781.alin.1 Cod procedura penala, dupa respingerea plangerii facute conform art. 275 - 278 impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, date de procuror, persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate pot face plangere, in termen de 20 de zile de la data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si 278, la judecatorul de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta.
Cum infractiunea pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala fata de invinuitul G. A. V., respectiv cea prev. de art. 178 Cod penal, nu face parte din cele prevazute in textul de lege mentionat mai sus, Tribunalul a constatat ca in mod gresit prima instanta a declinat competenta de solutionare a plangerii in favoarea sa si nu a retinut cauza spre judecare, motiv pentru care, in temeiul art. 42 rap. la art. 25 Cod procedura penala, a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Suceava.
Avand in vedere ca in cauza s-a ivit un conflict negativ de competenta intre Judecatoria Suceava si Tribunalul Suceava privind solutionarea plangerii formulata in temeiul art. 278/1 Cod procedura penala, Tribunalul, in temeiul art. 28/1 pct. 4 Cod procedura penala, a sesizat Curtea de Apel Suceava referitor la aspectul respectiv.
Prin decizia penala nr. 49 din data de 29.08.2008 pronuntata de Curtea de Apel Suceava in dosarul nr. 615/211/2008, s-a admis sesizarea privind conflictul negativ de competenta intre Tribunalul Suceava si Judecatoria Suceava.
Constatand ca solutia Tribunalului Suceava este corecta, Curtea de Apel Suceava a stabilit astfel competenta de solutionare a plangerii formulate in baza art. 278/1 Cod procedura penala de petentul R.V. in favoarea Judecatoriei Suceava si s-a trimis dosarul la aceasta instanta.
Cauza a fost reinregistrata pe rolul Judecatoriei Suceava la data de 16.09.2008 sub nr. 5599/314/2008.
Prin incheierea din data de 18.11.2008 data de Judecatoria Suceava in dosarul nr. 5599/314/2008, s-a admis plangerea impotriva actelor procurorului formulata de petentul R. V. in contradictoriu cu intimatul G.A. V., s-au desfiintat rezolutia din 12.11.2007 data in dosarul nr. 1139/II/2/2007 si rezolutia din 10.10.2007 data in dosarul nr. 109/P/2007 ale Parchetului de pe langa Curtea de Apel Cluj si s-a retinut cauza spre judecare sub aspectul savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal de catre inculpatul G. A. V..
Pentru a dispune astfel, Judecatoria Suceava a constatat ca materialul probatoriu administrat in cauza infirma solutiile depuse prin rezolutia din 12.11.2007 in dosarul nr. 109/P/2007 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Cluj, existand suficiente elemente care sa permita sesizarea instantei cu privire la savarsirea infractiunii de ucidere din culpa prev. de art. 178 alin. 1 si 2 Cod penal de catre G. A. V., motiv pentru care a facut aplicarea art. 278/1 alin. 8 lit. c Cod procedura penala.
In urma admiterii cererii de abtinere formulata de catre completul care a dispus retinerea cauzei spre judecare, s-a format dosarul nr.7626/314/2008.
La termenul din data de 11.03.2009 s-a invocat de catre inculpat prin aparator exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.278 ind.1 alin.10 Cod procedura penala, considerand ca prin acestea se incalca dispozitiile art.16 alin.1, art.21 si art.129 din Constitutia Romaniei, exceptie constatata de catre instanta ca inadmisibila, fiind respinsa cererea de sesizare a Curtii Constitutionale pentru motivele aratate in cuprinsul incheierii de la acea data.
La acelasi termen s-a invocat de catre inculpat prin aparator exceptia de necompetenta teritoriala a instantei, exceptie respinsa ca nefondata pentru motivele aratate in cuprinsul incheierii de la acea data.
Prin sentinta penala nr. 183 din data de 14.04.2009 pronuntata de Judecatoria Suceava in dosarul nr.7626/314/2008, in baza art.11 pct.2 lit. a Cod procedura penala raportat la art. 10 lit. d Cod procedura penala, a fost achitat inculpatul G. A. V., fiul lui _, nascut la data de _ in _, CNP-_, domiciliat in _., medic primar la Sectia de Chirurgie plastica a Spitalului Clinic de Recuperare Cluj-Napoca, necunoscut cu antecedente penale, pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa. prevazuta de art.178 alin.2 Cod penal.
In baza art. 346 alin.2 si art.14-16 Cod procedura penala raportat la art.998, 999 si art.1000 alin.3, art.1003 Cod civil, s-a admis in parte actiunea civila formulata de partile civile R. V. si R. S. si, in consecinta, a fost obligat inculpatul, in solidar cu partea responsabila civilmente Spitalul Clinic de Recuperare Cluj-Napoca, la plata sumei de 98.700 lei in favoarea partilor civile R. V. si R. S., din care suma de 48.700 lei cu titlu de daune materiale, iar suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale.
In temeiul art.192 alin.1 pct.1 lit. c si art.190 alin.5 Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de catre stat in cuantum de 633 lei.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca, in cursul lunii mai 1997, numita B. C. G., care se afla in Italia, a luat legatura cu mama sa, R. S., careia i-a spus sa se deplaseze la biroul inculpatului G. A.V., din cadrul Spitalului de Recuperare Cluj si sa o programeze pentru o interventie chirurgicala - rinoplastie. In urma discutiilor celor doi, in data de 6 mai 1997, B. C. G. s-a prezentat la Spitalul de Recuperare Cluj, fiind reprogramata pentru operatie in ziua urmatoare, deci pe data de 07 mai 1997.
Inculpatul G. A. V. a discutat cu pacienta, facandu-i un consult inaintea operatiei si, constatand ca pacienta prezinta o displazie nazala, i-a recomandat anestezie locala, in scopul efectuarii interventiei chirurgicale. Consultul a constat in examinarea partii care trebuia operata si o scurta anamneza. Pacienta a insistat sa i se faca anestezie generala, procedeu care cadea in sarcina medicului anestezist, respectiv a numitei F. M.. De asemenea, pacientei i s-a efectuat un consult general de catre medicul rezident O. R. S. care a si completat foaia de observatie, ulterior fiind trimisa spre internare. Pacientei nu i s-au efectuat examinari de laborator preoperatorii.
Anestezista a discutat cu pacienta, care i-a spus ca este alergica la novocaina si i-a cerut sa-i faca anestezie generala, in ciuda recomandarilor numitei F. M. pentru anestezie locala. F. M. a completat chestionarul anamnestic pentru adulti, in care sunt consemnate recomandarile facute pacientei, bolile anterioare, situatia generala a pacientei si acordul pentru interventia chirurgicala, cu mentiunea ca refuza anestezia locala in folosul anesteziei generale.
Dupa ce pacienta a fost anesteziata, in jurul orei 15.40, a inceput interventia chirurgicala, care a durat circa 40 minute si a decurs in conditii normale, fara niciun incident. In timpul interventiei chirurgicale, in sala de operatie s-au mai aflat F. M., C. M., asistent instrumentar, O. R. S., medic rezident, B. I., asistent anestezist, B. B. C., prietena a pacientei. Ulterior acestei interventii chirurgicale, inculpatul a coborat la cabinetul sau, apoi a intrat intr-o alta sala de operatie, avand de efectuat o interventie chirurgicala urgenta. Cu pacienta a ramas doctorul anestezist, respectiv F. M..
In jurul orelor 16.35, vazand ca pacienta s-a trezit, numita F. M. a procedat la detubarea acesteia, scotandu-i sonda. Vazand insa ca dupa detubare a inceput sa respire mai greu, numita a reintubat-o pe pacienta. Fiind supravegheata atent, la orele 17.45, observand ca pacienta nu mai tolera sonda de intubatie, numita a operat cea de-a doua detubare, dupa care pacienta i-a cerut apa. Observandu-se ca si dupa cea de a doua detubare pacienta se incarca bronsic si ca respira greu, la ora 18.00 numita F. M. a reintubat-o a treia oara. S-a intervenit apoi cu masaj cardiac extern si defibrilare electrica, la care a participat si inculpatul G. A., impreuna cu colaboratorii sai, insa la ora 20.40 s-a inregistrat decesul lui B. C. G..
A mai constatat instanta de fond ca prin raportul de expertiza nr. 2734/III/265 din 3.07.1997 se trage concluzia ca moartea numitei B. C. G. a fost violenta, datorandu-se insuficientei cardio-respiratorii acute de tip central, hipoxia cerebrala poate fi consecinta unei manopere insuficiente de terapie intensiva postoperatorie si este necesar sa se stabileasca circumstantele si conditiile instalarii hipoxiei cerebrale printr-o expertiza complexa (f45-51 dosar nr. 109/P/1997).
Prin avizul emis de I.M.L. "Mina Minovici", nr. E1/11828/1997, se arata ca insuficienta pulmonara manifestata prin semne de incarcare pulmonara se datoreaza foarte probabil unei reactivitati particulare a cailor respiratorii si nu putea fi prevenita, iar interventia chirurgicala plastica efectuata a decurs normal, intraoperator nesurvenind niciun accident sau incident. S-a mai mentionat ca se poate presupune o susceptibilitate deosebita a sistemului nervos central si miocardului la drogurile anestezice, substante care probabil, in cursul eliminarii au realizat concentratii cu efect toxic asupra acestor organe, situatie insa greu anticipat si controlat. In acest aviz, se stabileste ca anestezia si interventia chirurgicala au fost corect executate si ca efectuarea anesteziei la o pacienta de varsta si terenul respectiv, precum victima, nu impunea efectuarea unor analize sau explorari paraclinice preoperatorii. De asemenea, se mai stabileste ca fenomenele de insuficienta pulmonara nu sunt datorate unei supradozari de substante anestezice sau unei detubari precoce si ca explicatia fenomenelor de insuficienta pulmonara se gaseste foarte probabil intr-o reactivitate particulara a cailor respiratorii a pacientei, care nu putea fi anticipata in eventuale explorari preoperatorii si in consecinta nu putea fi prevenite. Oprirea cardiaca secundara fenomenelor respiratorii nu putea fi evitata prin alte mijloace terapeutice in afara celor la care s-a apelat (f. 55-56 dosar 109/P/1997).
Ulterior, dupa pronuntarea sentintei penale nr.113/2005 a Tribunalului Suceava si trimiterea cauzei pentru efectuarea de noi cercetari, a fost efectuata o noua expertiza medico-legala nr.173/VI/C/1 din 19.12.2006 de catre I.M.L. Cluj-Napoca, prin care se arata ca exista legatura de cauzalitate intre decesul pacientei si interventia chirurgicala, decesul fiind datorat unor erori de conduita terapeutica postoperatorie, imputabile in principal medicului anestezist, dar in conformitate cu prevederile Codului deontologic "chirurgul poarta raspunderea pentru ajutoarele pe care si le-a ales" (f. 173-196 ). In acelasi raport se mai mentioneaza ca, in caz de interventii chirurgicale sangerande este obligatorie efectuarea preoperatorie a unor minime investigatii de laborator - timp de sangerare, timp de coagulare- iar neefectuarea acestor investigatii preoperatorii constituie o greseala deontologica.
Prin avizul nr. E1/11582/2005 din data de 01.08.2007, Comisia Superioara de Medicina Legala a stabilit ca expertiza medico-legala a IML Cluj-Napoca a fost efectuata in mod neprocedural intrucat dupa avizul Comisiei Superioare medico - legale, nu se mai poate efectua o noua expertiza medico - legala decat in cazul in care au aparut elemente medicale noi sau de ancheta, ceea ce nu se constata in cazul de fata. De asemenea, concluziile acestei expertize privind cauza decesului ("hipoxie cerebrala severa, generate, cel mai putin probabil, de o detubare precoce postoperatorie") sunt ipotetice si nu sunt bazate pe nici o dovada obiectiva de ordin medical. In acest tip de cazuri, limitarile de ordin tehnic pana in momentul de fata in ceea ce priveste investigatiile paraclinice postmortem nu permit determinarea cu precizie, in mod stiintific a cauzei decesului. Prin urmare, Comisia Superioara apreciaza ca nu exista elemente care sa permita in mod obiectiv afirmarea existentei sau nu a unor erori de conduita medicala (f. 235 dosar 109/P/1997).
In speta, raportat la materialul probator, instanta de fond a retinut ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, lipsind latura subiectiva, respectiv vinovatia sub forma culpei.
A argumentat prima instanta ca din cuprinsul prevederii art.19 pct.2 lit.b cod penal rezulta ca pentru existenta vinovatiei sub forma culpei simple, trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii: faptuitorul nu a prevazut rezultatul faptei sale, deci nu si-a dat seama ca actiunea sau inactiunea pe care o efectueaza ar putea produce un astfel de rezultat; faptuitorul trebuia si putea sa prevada rezultatul care s-a produs, neprevederea rezultatului aparand ca o greseala, o nejustificata lipsa de previziune. Orice om normal si atent ar fi trebuit sa-l prevada, astfel incat daca faptuitorul ar fi lucrat cu atentia cuvenita, daca ar fi facut tot ceea ce trebuia pentru a cunoaste exact urmarile posibile ale actiunii sau inactiunii sale, in circumstantele in care o efectua, atunci ar fi putut prevedea ca acel rezultat se va produce. Posibilitatea de prevedere se verifica in raport cu felul activitatii, persoana faptuitorului si conditiile subiective in cadrul carora s-a savarsit fapta din culpa. Aceste elemente "trebuia" si "putea" sa prevada trebuie intrunite cumulativ, lipsa unui asemenea element atragand lipsa culpei in sensul legii penale. Astfel, se va face examenul obiectiv pentru a stabili daca medicul trebuia sa conceapa rezultatul daunator si examenul subiectiv pentru a vedea daca el putea sa-l conceapa. In cauza de fata, desi inculpatul ar fi trebuit sa prevada rezultatul faptei sale acesta nu a putut sa prevada acest rezultat.
Obligatia medicului este una de diligenta, indatoririle unui medic rezumandu-se la prudenta, stiinta si diligenta. Examenul obiectiv al culpei are in vedere conduita specialistului standard, dupa norme de practica standard, medicul pudent si diligent, aflat pe acelasi plan profesional si in aceleasi circumstante externe.
Din concluziile raportului de expertiza medico-legala avizat de Comisia Superioara coroborat cu declaratiile martorilor rezulta ca interventia chirurgicala a decurs fara probleme, neputand fi retinuta vreo culpa in privinta efectuarii actului chirurgical. Referitor la concluziile din raportul de expertiza medico-legala efectuat de IML Cluj Napoca, raport neavizat de Comisia Superioara, prin care se stabileste existenta legaturii de cauzalitate dintre decesul pacientei si interventia chirurgicala pe baza prevederilor Codului deontologic in sensul ca chirurgul poarta raspunderea pentru ajutoarele pe care si le-a ales, aceasta concluzie nu poate fi retinuta de catre instanta intrucat raspunderea penala este o raspundere personala, neputand fi angajata raspunderea penala pentru fapta altuia.
Se mai arata ca medicul chirurg ar fi trebuit sa ramana in sala de operatie pana la trezirea pacientului, ceea ce nu s-a intamplat in speta. Fata de acest aspect, instanta are in vedere ca pacienta a ramas sub supravegherea medicului anestezist, inculpatul avand de efectuat o alta interventie chirurgicala, aspect ce rezulta din declaratiile martorilor audiati si din declaratia partii vatamate R.S. data in dosarul 109/P/1997. De asemenea, din declaratia martorei B. I. reiese ca, de regula, medicul chirurg ramanea in sala daca considera ca este necesar. De altfel, potrivit art.32 art.109 din Codul de deontologie medicala, medicul anestezist poarta raspunderea pacientului pe intreaga perioada in care ii este incredintat.
Partea vatamata R.V. a sustinut ca pacienta nu si-a dat consimtamantul in scris asupra interventiei chirurgicale ce urma sa fie efectuata. Fata de acest aspect, instanta are in vedere ca acest consimtamant este prezumat, faptul ca pacienta a apelat la chirurg naste prezumtia ca aceasta va accepta si interventia din moment ce a fost internata si pregatita pentru operatie.
Din declaratia inculpatului si a martorului O. R. S., rezulta ca, in mod obligatoriu, in cazul unei interventii chirurgicale de natura celei efectuate in cauza- rinoplastie, este obligatorie efectuarea analizelor de sange privind timpul de coagulare si timpul de sangerare. Astfel, in nota explicativa aflata la fila 38 dosar 109/P/1997, inculpatul precizeaza ca, "deoarece oricarui pacient internat i se recolteaza automat un set de analize de laborator, nu am banuit nici un moment ca acestei paciente nu i-au fost recoltate analizele", iar in declaratia din data de 13.11.1997-fila 72 dosar 109/P/1997, acesta mentioneaza ca, in mod normal, pentru efectuarea unei interventii chirurgicale de acest gen trebuiau efectuate niste analize simple privind timpul de coagulare si de sangerare. Din cuprinsul declaratiei date de inculpat in fata instantei (f102-104 dosar) rezulta ca pacienta a fost trimisa spre internare "in vederea efectuarii analizelor care se fac in mod obisnuit in astfel de cazuri conform practicii clinicii".
De asemenea, din declaratia martorului O. R. S. rezulta ca, in cazul unei paciente sub 30 de ani, se efectueaza doar analizele uzuale, respectiv analizele privind timpul de coagulare si sangerare, iar cand un pacient doreste o interventie chirurgicala se prezinta la medicul specialist, se face un consult de specialitate, programare pentru interventia chirurgicala, ulterior fiind trimis pentru internare.
Fata de considerentele expuse, avand in vedere concluziile raportului de expertiza medico-legala avizat de Comisia Superioara coroborat cu declaratiile martorilor, inculpatului, cu inscrisurile depuse la filele 40-42 dosar 109/P/1997, instanta de fond a retinut ca inculpatul G.A. V. avea obligatia efectuarii investigatiilor preoperatorii, dar, neefectuarea de catre inculpat a investigatiilor preoperatorii nu echivaleaza cu o culpa cu semnificatie penala, inculpatul actionand conform practicii curente a clinicii respective.
In consecinta, cum fapta inculpatului este lipsita de unul din elementele constitutive ale infractiunii, respectiv vinovatia, astfel incat, in baza art.11 pct.2 lit. a Cod procedura penala raportat la art. 10 lit. d Cod procedura penala, instanta de fond l-a achitat pe inculpatul G. A. V., pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa prevazuta de art.178 alin.2 Cod penal.
In ceea ce priveste latura civila a cauzei, instanta de fond a avut in vedere ca partile vatamate, R. V. si R. S. s-au constituit parti civile in cursul cercetarii penale cu o suma reprezentand cheltuielile de inmormantare a fiicei lor, B. C. G., iar ulterior, in fata instantei, si-au precizat cuantumul pretentiilor, respectiv suma de 48.700 lei reprezentand daune materiale si suma de 1.500.000 lei cu titlu de daune morale.
Conform art.346 alin.2 Cod procedura penala, cand instanta constata ca lipseste vreunul din elementele constitutive ale infractiunii, instanta poate obliga la repararea pagubei materiale si a daunelor morale, potrivit legii civile care, spre deosebire de dreptul penal, raspunderea delictuala opereaza, in principiu, pentru cea mai usoara culpa si, indiferent de gravitatea vinovatiei, obligatia de reparare a prejudiciului este integrala.
Obligatia medicului este o obligatie de prudenta si diligenta, acesta avand indatorirea de a depune toate eforturile, toata staruinta pentru a obtine un anumit rezultat, avand totodata indatorirea de a respecta obligatiile ce decurg din reglementarile legale sanitare, din prevederile contractului de munca si ale reglementarilor de ordine interioara.
Instanta de fond a retinut ca sub acest aspect, al neefectuarii investigatiilor minime preoperatorii, se poate retine culpa specifica dreptului civil a medicului responsabil, ceea ce impune repararea prejudiciului, indiferent de forma si gravitatea culpei.
De asemenea, conform art. 12 din Codul de deontologie medicala, incredintarea obligatiunilor proprii pe mainile altora si lipsa controlului personal constituie greseli deontologice, iar potrivit art.109, 110 din acelasi cod, medicul anestezist va primi de la chirurg toate informatiile necesare asumarii misiunii sale. Din fisa postului (f.115 dosar instanta) privind pe inculpat, rezulta ca, printre atributiile de serviciu ale acestuia se inscrie si controlul efectuarii investigatiilor prescrise, raspunderea pentru calitatea actului chirurgical, pregatirea preoperatorie si tratamentul postoperator efectuat in sectia pe care o conduce.
Constatand indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998, 999 Cod civil, precum si cele prev.de art. 1000 alin.3 , art. 1003 Cod civil, ale comitentului care raspunde pentru faptele prepusilor lui, instanta de fond a admis in parte actiunea civila promovata si l-a obligat pe inculpat, in solidar cu partea responsabila civilmente Spitalul Clinic de Rcuperare Cluj Napoca, sa achite partilor civile daune materiale in masura dovedirii acestora si daune morale intr-un cuantum stabilit prin apreciere.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, au declarat apel inculpatul G. A. V., partea responsabila civilmente Spitalul Clinic de Recuperare Cluj Napoca si partea civila R. V..
In motivarea apelului, inculpatul G. A. V. a criticat sentinta instantei de fond pentru nelegalitate si netemeinicie in ceea ce priveste latura civila a cauzei, intrucat nu sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale prev. de art. 998-999 Cod civil, impunandu-se astfel respingerea actiunii civile formulate de partile civile R.V. si R. S.. In sustinerea punctului de vedere exprimat, a aratat ca in mod evident instanta de fond nu a inteles conditiile in care este antrenata raspunderea civila delictuala si a facut o distinctie artificiala si contrara literaturii si practicii judiciare intre culpa specifica dreptului civil si cea specifica dreptului penal, in speta lipsind in mod evident raportul de cauzalitate intre decesul victimei si faptele imputate inculpatului.
Astfel, din raportul de expertiza medico-legala nr. 2734/III/265 din 03.07.1997 rezulta ca moartea victimei a fost violenta, datorandu-se insuficientei cardio-respiratorii acute de tip central, hipoxia cerebrala poate fi consecinta unor manopere insuficiente de terapie intensiva postoperatorie si este necesar sa se stabileasca circumstantele din conditiile instalarii hipoxiei cerebrale printr-o expertiza complexa.
Prin avizul Comisiei Superioare Medico Legale din cadrul Institutului National de Medicina Legala "Mina Minovici" Bucuresti, s-a concluzionat ca victima nu impunea efectuarea unor analize sau explorari paraclinice preoperatorii, ca insuficienta cardio respiratorie nu putea fi anticipata in eventualele exploatari preoperatorii si, in consecinta, nu putea fi prevenita, iar anestezia a fost corect efectuata. S-a constatat astfel ca nu exista legatura de cauzalitate intre decesul victimei si fapta inculpatului.
Ulterior, s-a mai efectuat o expertiza medico-legala de catre Institutul de Medicina Legala Cluj Napoca prin care se arata ca exista legatura de cauzalitate intre decesul victimei si interventia chirurgicala, iar prin avizul Comisiei Superioare Medico Legale din cadrul Institutului National de Medicina Legala "Mina Minovici" Bucuresti din 2007, s-a stabilit ca aceasta expertiza a fost efectuata in mod neprocedural, intrucat dupa avizul Comisiei Superioare nu se mai poate efectua o noua expertiza medico-legala.
S-a apreciat ca lipsa raportului de cauzalitate a fost demonstrata si este suficient pentru ca instanta de apel sa constate nelegalitatea solutiei pronuntate pe latura civila a cauzei, instanta de fond intelegand gresit disp. art. 346 alin. 2 Cod procedura penala.
Pentru aceleasi motive a aratat ca nu se impune nici obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare catre stat.
Partea civila R. V., a solicitat desfiintarea hotararii instantei de fond in ceea ce priveste latura penala, condamnarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa si obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare.
Astfel, in mod gresit instanta de fond a concluzionat ca fapta inculpatului nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa, respectiv lipsa vinovatiei. A aratat ca imediat dupa deces s-au inceput "manevrele". Foaia de observatie, epicriza si toate celelalte acte au fost efectuate dupa decesul fiicei sale, inclusiv foaia de internare. La autopsie a participat un procuror, prieten cu inculpatul. A solicitat citirea cu atentie a scrisorii olografe distinsului doctor B. de la Institutul National de Medicina Legala "Mina Minovici" Bucuresti.
Partea responsabila civilmente Spitalul Clinic de Recuperare Cluj Napoca a aratat in motivarea apelului ca pentru antrenarea raspunderii civile delictuale trebuie intrunite cumulativ patru conditii dintre care una este existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul, conditie care nu este indeplinita in speta. S-a mai aratat ca la data critica, intre Spitalul Clinic de Recuperare si Prof. dr. G. A. V. nu exista un contract de munca, reclamantul fiind angajatul Universitatii de Medicina si Farmacie "Iuliu Hatieganu" Cluj, fiind cadru didactic integrat in spital si numit de catre Directia Sanitara a judetului Cluj. S-a mai aratat ca Spitalul Clinic de Recuperare nu se face vinovata de rezultatul produs, in conditiile in care baza materiala necesara tuturor manoperelor operatorii a fost asigurata. Mai mult, anestezia generala care a dus la producerea mortii pacientei B. C. s-a efectuat la cererea sa expresa, intentia doctorului G. fiind de a efectua o anestezie locala, si este cunoscut faptul ca anestezia generala implica riscuri mai mari decat cea locala.
De asemenea, avizul Institutului National de Medicina Legala "Mina Minovici" Bucuresti nr. E1/11828/1997 releva faptul ca interventia chirurgicala a decurs normal, nesurvenind nici un incident sau accident, situatia ulterioara interventiei fiind datorata unei reactivitati particulare a pacientei, greu de anticipat si controlat si nu se putea preveni.
In atare situatie nu se poate pune in discutie neindeplinirea sarcinilor de serviciu ale medicului G. A. V. si in consecinta nici atragerea raspunderii civile a Spitalului Clinic de Recuperare Cluj Napoca.
Analizand apelurile prin prisma motivelor invocate, precum si cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, conform disp. art. 371, 378 Cod procedura penala, Tribunalul a constatat urmatoarele:
Referitor la latura penala a cauzei, prima instanta a retinut in mod corect situatia de fapt si a dat o corecta incadrare juridica faptei pentru care a fost judecat inculpatul.
Intr-adevar, la data de 6 mai 1997, numita B.C. G. s-a prezentat la Spitalul de Recuperare Cluj (dorind sa faca o interventie chirurgicala - rinoplastie), fiind programata pentru operatie in ziua urmatoare, pe data de 07 mai 1997.
Inculpatul G. A. V. (cel ce urma sa efectueze interventia chirurgicala) a discutat cu pacienta, facandu-i un consult inaintea operatiei si, constatand ca pacienta prezinta o displazie nazala, i-a recomandat anestezie locala, in scopul efectuarii interventiei chirurgicale. Consultul a constat in examinarea partii care trebuia operata si o scurta anamneza. Pacienta a insistat sa i se faca anestezie generala, procedeu care cadea in sarcina medicului anestezist, respectiv a numitei F. M.. De asemenea, pacientei i s-a efectuat un consult general de catre medicul rezident O.R. S. care a si completat foaia de observatie, ulterior fiind trimisa spre internare. Pacientei nu i s-au efectuat examinari de laborator preoperatorii.
Anestezista F. M. a discutat cu pacienta, care i-a spus ca este alergica la novocaina si i-a cerut sa-i faca anestezie generala, in ciuda recomandarilor numitei F. M. pentru anestezie locala. F. M. a completat chestionarul anamnestic pentru adulti, in care sunt consemnate recomandarile facute pacientei, bolile anterioare, situatia generala a pacientei si acordul pentru interventia chirurgicala, cu mentiunea ca refuza anestezia locala in folosul anesteziei generale.
Dupa ce pacienta a fost anesteziata, in jurul orei 15.40, a inceput interventia chirurgicala, care a durat circa 40 minute si a decurs in conditii normale, fara niciun incident. In timpul interventiei chirurgicale, in sala de operatie s-au mai aflat F. M., C. M., asistent instrumentar, O.R. S., medic rezident, B. I., asistent anestezist, B. B. C., prietena a pacientei. Ulterior acestei interventii chirurgicale, inculpatul a coborat la cabinetul sau, apoi a intrat intr-o alta sala de operatie, avand de efectuat o interventie chirurgicala urgenta. Cu pacienta a ramas doctorul anestezist, respectiv F. M..
In jurul orelor 16.35, vazand ca pacienta s-a trezit, numita F. M. a procedat la detubarea acesteia, scotandu-i sonda. Vazand insa ca dupa detubare a inceput sa respire mai greu, numita a reintubat-o pe pacienta. Fiind supravegheata atent, la orele 17.45, observand ca pacienta nu mai tolera sonda de intubatie, numita a operat cea de-a doua detubare, dupa care pacienta i-a cerut apa. Observandu-se ca si dupa cea de a doua detubare pacienta se incarca bronsic si ca respira greu, la ora 18.00 numita F. M. a reintubat-o a treia oara. S-a intervenit apoi cu masaj cardiac extern si defibrilare electrica, la care a participat si inculpatul G. A., impreuna cu colaboratorii sai, insa la ora 20.40 s-a inregistrat decesul lui B. C. G..
Din raportul de expertiza nr. 2734/III/265 din 3.07.1997 a rezultat ca moartea numitei B. C. G. a fost violenta, datorandu-se insuficientei cardio-respiratorii acute de tip central, hipoxia cerebrala putand fi consecinta unei manopere insuficiente de terapie intensiva postoperatorie, fiind necesar sa se stabileasca circumstantele si conditiile instalarii hipoxiei cerebrale printr-o expertiza complexa (f. 45-51 dosar nr. 109/P/1997).
In avizul emis de I.M.L. "Mina Minovici", nr. E1/11828/1997, s-a aratat ca insuficienta pulmonara manifestata prin semne de incarcare pulmonara se datoreaza foarte probabil unei reactivitati particulare a cailor respiratorii si nu putea fi prevenita, iar interventia chirurgicala plastica efectuata a decurs normal, intraoperator nesurvenind niciun accident sau incident. S-a mai mentionat ca se poate presupune o susceptibilitate deosebita a sistemului nervos central si miocardului la drogurile anestezice, substante care probabil, in cursul eliminarii au realizat concentratii cu efect toxic asupra acestor organe, situatie insa greu anticipat si controlat. In acest aviz, se stabileste ca anestezia si interventia chirurgicala au fost corect executate si ca efectuarea anesteziei la o pacienta de varsta si terenul respectiv, precum victima, nu impunea efectuarea unor analize sau explorari paraclinice preoperatorii. De asemenea, se mai stabileste ca fenomenele de insuficienta pulmonara nu sunt datorate unei supradozari de substante anestezice sau unei detubari precoce si ca explicatia fenomenelor de insuficienta pulmonara se gaseste foarte probabil intr-o reactivitate particulara a cailor respiratorii a pacientei, care nu putea fi anticipata in eventuale explorari preoperatorii si in consecinta nu putea fi prevenite. Oprirea cardiaca secundara fenomenelor respiratorii nu putea fi evitata prin alte mijloace terapeutice in afara celor la care s-a apelat (f. 55-56 dosar 109/P/1997).
Ulterior, a fost efectuata o noua expertiza medico-legala nr.173/VI/C/1 din 19.12.2006 de catre I.M.L. Cluj-Napoca, prin care se arata ca exista legatura de cauzalitate intre decesul pacientei si interventia chirurgicala, decesul fiind datorat unor erori de conduita terapeutica postoperatorie, imputabile in principal medicului anestezist, dar in conformitate cu prevederile Codului deontologic "chirurgul poarta raspunderea pentru ajutoarele pe care si le-a ales" (f. 173-196 ). In acelasi raport se mai mentioneaza ca, in caz de interventii chirurgicale sangerande este obligatorie efectuarea preoperatorie a unor minime investigatii de laborator - timp de sangerare, timp de coagulare - iar neefectuarea acestor investigatii preoperatorii constituie o greseala deontologica.
Prin avizul nr. E1/11582/2005 din data de 01.08.2007, Comisia Superioara de Medicina Legala a stabilit ca expertiza medico-legala nr.173/VI/C/1 din 19.12.2006 a IML Cluj-Napoca a fost efectuata in mod neprocedural intrucat dupa avizul Comisiei Superioare Medico - Legale, nu se mai poate efectua o noua expertiza medico - legala decat in cazul in care au aparut elemente medicale noi sau de ancheta, ceea ce nu se constata in cazul de fata. De asemenea, concluziile acestei expertize privind cauza decesului ("hipoxie cerebrala severa, generate, cel mai putin probabil, de o detubare precoce postoperatorie") sunt ipotetice si nu sunt bazate pe nici o dovada obiectiva de ordin medical. Comisia Superioara a apreciat ca nu exista elemente care sa permita in mod obiectiv afirmarea existentei sau nu a unor erori de conduita medicala (f. 235 dosar 109/P/1997).
Cele de mai sus au fost retinute pe baza declaratiilor partilor vatamate, ale martorilor audiati in cauza, a actelor medicale privind internarea victimei in spital, a expertizelor medico-legale efectuate in cauza (si a avizelor la acestea) si a declaratiilor inculpatului.
Cu privire la situatia de fapt retinuta, in mod corect prima instanta a retinut ca in ceea ce priveste infractiunea de ucidere din culpa retinuta in sarcina inculpatului este incidenta cauza de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prev. de art. 10 lit. d Cod de procedura penala "faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ele infractiunii", respectiv, sub aspectul laturii subiective, vinovatia inculpatului sub forma culpei.
Din mijloacele de proba administrate a rezultat ca interventia chirurgicala a decurs fara probleme, neputand fi retinuta vreo culpa in sarcina inculpatului in ceea ce priveste interventia chirurgicala.
Corect a apreciat prima instanta ca sustinerile din raportul de expertiza medico-legala efectuat de IML Cluj Napoca, raport neavizat de Comisia Superioara Medico-Legala, prin care se stabileste existenta legaturii de cauzalitate dintre decesul pacientei si interventia chirurgicala pe baza prevederilor Codului deontologic (in sensul ca chirurgul poarta raspunderea pentru ajutoarele pe care si le-a ales), nu pot fi retinute in conditiile in care raspunderea penala este o raspundere personala, neputand fi angajata raspunderea penala pentru fapta altuia.
Tribunalul a apreciat ca in mod corect prima instanta a apreciat ca intre neregulile din actul medical constatate (faptul ca dupa interventia chirurgicala inculpatul a plecat pentru a efectua o alta interventie, faptul ca victimei nu i s-a luat un consimtamant scris la operatie, faptul ca victimei nu i s-au facut inainte de interventie toate analizele ce se impuneau) si decesul victimei, pe baza mijloacelor de proba administrate nu se poate stabili fara nici un dubiu o legatura de cauzalitate.
Referitor tot la latura penala a cauzei tribunalul constata insa ca in ceea ce priveste infractiunea de ucidere din culpa, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal retinuta in sarcina inculpatului a intervenit cauza de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prev. de art. 10 lit. g Cod de procedura penala "a intervenit prescriptia (raspunderii penale)".
Conform art. 121 alin. 1 Cod penal “prescriptia inlatura raspunderea penala".
Conform art. 122 alin. 1 lit. c Cod penal termenul de prescriptie a raspunderii penale pentru fapta retinuta in sarcina inculpatului este de 8 ani (infractiunea de ucidere din culpa, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal fiind sanctionata cu pedeapsa inchisorii de la 2 la 7 ani).
Acest termen de prescriptie a inceput sa curga de la data de 07.05.1997 (data decesului victimei) conform art. 122 alin. 2 Cod penal (data savarsirii presupusei infractiuni).
Acest termen de prescriptie a fost depasit la data de 07.05.2009 cu inca jumatate (8 ani + 4 ani), fiind incidente astfel dispozitiile art. 124 Cod penal ("prescriptia inlatura raspunderea penala oricate intreruperi ar interveni, daca termenul de prescriptie prevazut in art. 122 este depasit cu inca jumatate").
Cu privire la latura civila a cauzei tribunalul a constatat ca partile vatamate, R. V. si R. S. s-au constituit parti civile in cauza in fata primei instantei, cu suma de 48.700 lei reprezentand daune materiale si cu suma de 1.500.000 lei cu titlu de daune morale.
Corect a retinut prima instanta ca in temeiul art. 346 alin. 2 Cod procedura penala, atunci cand lipseste vreunul din elementele constitutive ale infractiunii (art. 10 lit. d Cod de procedura penala), instanta poate obliga la repararea pagubei materiale si a daunelor morale, potrivit legii civile conform cu care, spre deosebire de dreptul penal, raspunderea delictuala opereaza, in principiu, pentru cea mai usoara culpa (si, indiferent de gravitatea vinovatiei, obligatia de reparare a prejudiciului este integrala).
Obligatia medicului (inculpatul in cauza de fata) este o obligatie de prudenta si diligenta, acesta avand indatorirea de a depune toate eforturile, toata staruinta pentru a obtine un anumit rezultat, avand totodata indatorirea de a respecta obligatiile ce decurg din reglementarile legale sanitare, din prevederile contractului de munca si ale reglementarilor de ordine interioara.
Corect a retinut prima instanta ca din faptul neefectuarii investigatiilor minime preoperatorii, se poate retine culpa specifica dreptului civil a medicului responsabil, ceea ce impune repararea prejudiciului, indiferent de forma si gravitatea culpei.
De asemenea, culpa decurgand din nerespectarea prevederilor Codului deontologic (in sensul ca chirurgul poarta raspunderea pentru ajutoarele pe care si le-a ales), nu poate atrage raspunderea penala insa poate fi retinuta ca si culpa specifica dreptului civil.
Prin urmare, in mod corect, s-a retinut de catre instanta de fond ca sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998, 999 Cod civil, precum si cele prev. de art. 1000 alin. 3, art. 1003 Cod civil, ale comitentului (partea responsabila civilmente Spitalul Clinic de Recuperare Cluj Napoca) care raspunde pentru faptele prepusilor lui (criticile partii responsabile apelante si ale inculpatului apelant sub acest aspect fiind nefondate).
Asa fiind, in temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod de procedura penala, Tribunalul a respins ca nefondate apelurile declarate de catre inculpatul G. V. A. si partea responsabila civilmente Spitalul Clinic de Recuperare Cluj Napoca (acestea vizand exclusiv latura civila a cauzei), impotriva sentintei penale nr. 183 din data de 14.04.2009 pronuntata de Judecatoria Suceava in dosarul nr. 7626/314/2008.
Impotriva acestei decizii, au declarat recurs partea civila R. V. si inculpatul G. V. A., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Astfel, prin decizia penala nr. 120 din 1 martie 2010, pronuntata de Curtea de Apel in dosar nr. 7626/314/2008, s-au admis recursurile declarate de partea civila R. V. si inculpatul G.V. A. impotriva deciziei penale nr. 268/30.11.2009 a Tribunalului Suceava si a extins efectele recursului inculpatului si asupra partii responsabile civilmente Spitalul Clinic de Recuperare Cluj Napoca.
S-a casat in totalitate decizia penala sus-mentionata si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor aceleiasi instante.
Cheltuielile judiciare din recurs au ramas in sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a avut in vedere ca desi instanta de apel a retinut prescriptia speciala a raspunderii penale a inculpatului pentru infractiunea pentru care prima instanta l-a achitat, nu a pus in discutia partilor aceasta exceptie, pentru a da posibilitatea inculpatului de a se prevala de disp. art. 13 alin. 1 C.p.p., de a solicita eventual continuarea procesului penal.
Pe de alta parte, Curtea a constatat si existenta unei contradictii intre considerentele deciziei atacate, in care s-a retinut, printre altele, ca inculpatul se face nevinovat de savarsirea infractiunii de ucidere din culpa si din dispozitivul aceleiasi decizii, in care se dispune incetarea procesului penal, ca urmare a intervenirii prescriptiei speciale prev. de art. 124 C.p.p.
Ca urmare a acestei solutii, dosarul a fost inaintat Tribunalului Suceava in vederea rejudecarii apelurilor declarate de inculpatul G. V. A., partea civila R. V. si partea responsabila civilmente Spitalul Clinic de recuperare Cluj Napoca, sentintei penale nr. 183 din data de 14.04.2009 pronuntata de Judecatoria Suceava in dosarul nr. 7626/314/2008, fiind reinregistrat sub nr. 2692/86/2010 la data de 11.03.2010.
La termenul de astazi, instanta a pus in discutie prescriptia speciala a raspunderii penale a inculpatului pentru infractiunea de ucidere din culpa, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, precum si faptul daca acesta se prevaleaza de disp. art. 13 Alin. 1 Cod proc. penala.
Astfel, inculpatul apelant G.V. A., prin aparatorul sau, a aratat ca nu se prevaleaza de disp. art. 13 alin. 1 Cod proc. penala si este de acord cu exceptia invocata de instanta, intrucat in cauza a intervenit prescriptia raspunderii sale penale pentru infractiunea de ucidere din culpa, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, conform art. 124 Cod penal. Pe fondul cauzei, a solicitat admiterea apelului desfiintarea sentintei penale atacate si pe fond, incetarea procesului penal in temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod proc. penala, ca urmare a intervenirii prescriptiei raspunderii penale a inculpatului. Intrucat in cauza nu sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale prev. de art. 998-999 Cod civil a solicitat respingerea actiunii civile exercitata de catre partile vatamate, ca fiind nejustificata, apreciind ca in cauza lipseste raportul de cauzalitate intre decesul victimei si fapta imputata inculpatului
Partea vatamata apelanta R.V. a aratat ca lasa la aprecierea instantei modul de solutionare cu privire la intervenirea prescriptiei raspunderii penale a inculpatului pentru infractiunea retinuta in sarcina sa. Referitor la apelul declarat in cauza, a precizat ca procesul a durat timp de 13 ani, perioada in care s-au efectuat doua expertize medico-legale pentru a se stabili daca exista legatura de cauzalitate intre decesul victimei si fapta inculpatului. In acest context, a aratat ca in prima expertiza medico-legala efectuata in cauza s-a concluzionat ca nu exista legatura de cauzalitate intre decesul victimei si fapta inculpatului, insa in cea de a doua s-a stabilit ca exista acest raport de cauzalitate. Astfel, a apreciat ca nici o expertiza medico-legala nu a fost intocmita in mod corect. Cu privire la actiunea civila exercitata in cauza, a solicitat admiterea acesteia conform motivele existente la dosar.
Analizand actele si lucrarile dosarului, precum si sentinta apelata, din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, in conformitate cu dispozitiile art. 371 si 378 Cod procedura penala, Tribunalul constata ca urmatoarele:
In primul rand in ceea ce priveste solutionarea laturii penale trebuie observat ca in speta s-a implinit, asa cum s-a retinut de altfel si in solutionarea primului apel, termenul de prescriptie a raspunderii penale.
Conform art. 122 alin. 1 lit. c Cod penal termenul de prescriptie a raspunderii penale pentru fapta retinuta in sarcina inculpatului este de 8 ani (infractiunea de ucidere din culpa, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal fiind sanctionata cu pedeapsa inchisorii de la 2 la 7 ani). Acest termen de prescriptie a inceput sa curga de la data de 07.05.1997 (data decesului victimei) conform art. 122 alin. 2 Cod penal (data savarsirii presupusei infractiuni).
Acest termen de prescriptie a fost depasit la data de 07.05.2009 cu inca jumatate (8 ani + 4 ani), fiind incidente astfel dispozitiile art. 124 Cod penal ("prescriptia inlatura raspunderea penala oricate intreruperi ar interveni, daca termenul de prescriptie prevazut in art. 122 este depasit cu inca jumatate").
De asemenea, la termenul din data de 12.04.2010 inculpatul prin aparatorul din oficiu, la intrebarea expresa a instantei de judecata, a inteles sa nu solicite continuarea procesului penal. In consecinta, instanta nu poate proceda sub acest aspect la examinarea laturii penale a cauzei pentru a stabili daca se impune achitarea sau incetarea procesului penal. Mai mult, un astfel de demers nu poate fi efectuat nici in contextul apelului declarat de catre partea civila, fiind susceptibil a aduce atingere prezumtiei de nevinovatie a inculpatului.
Sub acest din urma aspect trebuie retinut ca prezumtia de nevinovatie este consacrata ca unul dintre principiile fundamentale ale dreptului procesual roman, cu consacrare expres atat in legislatia procesual penala (art. 52 Cpp) cat si in Constitutie (art. 23 alin. 11). Mai mult, singura modalitate in care, din punct de vedere judiciar, aceasta prezumtie poate fi infranta o constituie pronuntarea si ramanerea definitiva a unei hotarari judecatoresti de condamnare, ceea ce in speta nu este cazul.
Un astfel de punct de vedere este in concordanta si cu jurisprudenta constanta a Curtii europene a drepturilor omului, consacrata in interpretarea Conventiei, si care instituie astfel o garantie suplimentara in vederea respectarii prezumtiei de nevinovatie - si are astfel prioritate in baza art. 20 alin. 2 Constitutie.
In sustinerea celor retinute trebuie avute in vedere considerentele cauzei Minelli impotriva Elvetiei, paragraful 37. Curtea a aratat, cu valoare de principiu, ca prezumtia de nevinovatie este incalcata daca, fara stabilirea legala prealabila a culpabilitatii si, in mod special, fara ca acuzatul sa-si exercite toate drepturile apararii, o decizie judiciara care il priveste reflecta sentimentul ca este vinovat. Aceeasi este situatia chiar si in lipsa unei constatari formale, fiind suficienta o motivare din care ar putea sa rezulte ca judecatorul il considera pe interesat culpabil; aceleasi principii rezulta si din alte cauze CEDO, de exemplu Hammern contra Norvegiei. Astfel, in conditiile in care sub aspectul laturii penale instanta de apel a pus in discutie prescriptia raspunderii penale fara a proceda la examinarea altor chestiuni, in considerentele deciziei urmeaza a se retine doar implinirea termenului de prescriptie a raspunderii penale, fara a fi examinat fondul cauzei sub aspectul eventualei responsabilitati penale la care ar fi putut fi angajat inculpatul in eventualitatea neimplinirii acestui termen.
Considerentele sus-aratate nu au insa relevanta sub aspectul laturii civile, iar instanta de apel nu-si poate insusi criticile formulate de catre inculpatul apelant in sensul ca lipsa vinovatiei este una si aceeasi in dreptul penal si civil, excluzand atat existenta infractiunii cat si posibilitatea antrenarii raspunderii civile delictuale. Din contra, responsabilitatea penala si cea civila sunt institutii de drept distincte ce trebuie examinate separat, mai ales in situatii (cum este speta de fata) in care angajarea raspunderii penale nu este stabilita. Instanta nu poate proceda la analizarea laturii subiective a infractiunii cu privire la care a fost judecat inculpatul intrucat, asa cum s-a aratat mai sus, acesta nu a solicitat in mod expres aceasta in baza art. 13 Cpp si, in lipsa acestei solicitari, ar exista posibilitatea incalcarii prezumtiei de nevinovatie. Astfel, neputand retine achitarea in baza situatiei reglementate de art. 10 lit. d Cpp, tribunalul nu este tinut a face diferenta intre culpa ca forma a vinovatiei reglementate de dreptul penal si vinovatia ca si conditie pentru angajarea raspunderii civile delictuale. La solutionarea laturii civile instanta va analiza doar existenta unei vinovatii in sensul dreptului civil si nu ca latura subiectiva a infractiunii.
Un astfel de rationament este in deplina concordanta cu respectarea prezumtiei de nevinovatie a inculpatului, asa cum aceasta este reglementata in dreptul intern si interpretata de Curtea europeana. In acest ultim sens instanta retine ca in cauza Ringvold contra Norvegiei (paragrafele 39-41) Curtea a facut o distinctie clara intre cele doua tipuri de responsabilitate juridica, civila si penala, stabilind cu valoare de principiu ca persoana responsabila in cadrul unei proceduri civile (chiar daca in baza aceleiasi fapte ar fi intrunite elementele unei infractiuni si este angajata si raspunderea civila) nu poate fi considerata ca fiind "acuzata de savarsirea unei infractiuni". Aceeasi concluzie este valabila chiar si atunci cand probele obtinute in procesul penal sunt utilizate in determinarea responsabilitatii civile. Prezumtia de nevinovatie nu poate conferi unei achitari efectul privarii victimei de a putea solicita reparatii pe fundamentul dreptului raspunderii civile; in caz contrar s-ar limita in mod arbitrar si disproportionat liberul acces la justitie.
Cu privire la latura civila a cauzei tribunalul constata ca partile vatamate, R. V.si R. S. s-au constituit parti civile in cauza in fata primei instantei, cu suma de 48.700 lei reprezentand daune materiale si cu suma de 1.500.000 lei cu titlu de daune morale.
Corect a retinut prima instanta ca, potrivit legii civile, raspunderea delictuala opereaza, in principiu, pentru cea mai usoara culpa (si, indiferent de gravitatea vinovatiei, obligatia de reparare a prejudiciului este integrala).
Obligatia medicului (inculpatul in cauza de fata) este o obligatie de prudenta si diligenta, acesta avand indatorirea de a depune toate eforturile, toata staruinta pentru a obtine un anumit rezultat, avand totodata indatorirea de a respecta obligatiile ce decurg din reglementarile legale sanitare, din prevederile contractului de munca si ale reglementarilor de ordine interioara.
Corect a retinut prima instanta ca din faptul neefectuarii investigatiilor minime preoperatorii, se poate retine culpa specifica dreptului civil a medicului responsabil, ceea ce impune repararea prejudiciului, indiferent de forma si gravitatea culpei. Este adevarat ca in speta defuncta a solicitat din proprie initiativa atat efectuarea interventiei cat si anestezia generala, insa tribunalul retine ca formularea unei astfel de optiuni si acordarea acestui consimtamant trebuie facute in cunostinta de cauza. Pacientul apeleaza la doctor, care are calitatea de profesionist al domeniului medical, si acesta are obligatia de a-i oferi acces la toate informatiile pertinente, astfel incat sa poata evalua riscurile sanitare la care se expune prin efectuarea, sau prin efectuarea intr-un anumit mod, a unei interventii chirurgicale.
Ori in speta nu rezulta ca defuncta ar fi fost informata in mod corect si complet cu privire la riscurile pe care o anestezie generala le implica, avand in vedere ca actele medicale au consemnat in mod expres existenta alergiei la novocaina si sustinerile exprese referitoare la problemele pacientei in ceea ce priveste trezirea postanestezie generala. Lipsa acestui consimtamant informat a fost retinuta si in cuprinsul raportului de expertiza medico-legala din 19.12.2006 si sub acest aspect nu are relevanta valabilitatea acestuia ca mijloc de proba in procesul penal; conditiile in care consimtamantul pacientului este obtinut se refera la o obligatie generala, cu caracter deontologic, a medicului si nu este necesar a fi atestata printr-o expertiza medico-legala.
Cert este de asemenea ca pre-operator nu au fost facute investigatii referitoare la timpul de sangerare, timpul de coagulare si examen EKG. Sub acest ultim aspect trebuie constatat ca desi in cuprinsul chestionarului anamnestic 336/1997 este mentionata efectuarea unui EKG, efectuarea acestei investigatii este infirmata expres de catre Spitalul clinic de recuperare Cluj, in momentul inaintarii documentatiei medicale. De altfel, tribunalul constata ca mentiunile din actele medicale sunt si in alte cazuri contradictorii (atat intre ele cat si cu declaratiile unor martori audiati in cursul procesului penal), insa enumerarea si analizarea acestora excede cadrului prezentei spete in care instanta nu a fost sesizata sub aspectul savarsirii vreunei infractiuni de fals.
In consecinta, culpa decurgand din nerespectarea prevederilor Codului deontologic (in sensul ca chirurgul poarta raspunderea pentru ajutoarele pe care si le-a ales), poate fi retinuta ca si culpa specifica dreptului civil.
Prin urmare in mod corect s-a retinut de catre instanta de fond ca sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998, 999 Cod civil, precum si cele prev. de art. 1000 alin. 3 , art. 1003 Cod civil, ale comitentului (partea responsabila civilmente Spitalul Clinic de Recuperare Cluj Napoca) care raspunde pentru faptele prepusilor lui (criticile partii responsabile apelante si ale inculpatului apelant sub acest aspect fiind nefondate).
Sub acest aspect, al angajarii raspunderii civile delictuale a Spitalului
Prescriptie. Stingerea dreptului de a pretinde creanta stabilita cu titlu de sulta. Radierea ipotecii. - Sentinta civila nr. 46/S din data de 07.02.2012
STINGEREA IPOTECII PRIN PRESCRIPTIE; EXCEPTIA PRESCRIPTIEI DREPTULUI LA ACTIUNE - Decizie nr. 40/Ap din data de 12.02.2009
Prescrip?ia ac?iunii in raspunderea membrilor organului de conducere in contextul art.139 din Legea nr.85/2006. - Decizie nr. 291 din data de 10.06.2014
Prescriptie. Legea aplicabila. - Decizie nr. 1086 din data de 10.06.2013
Aplicarea legii civile in timp. Prescriptia dreptului la actiune. Analizarea exceptiei in raport de legea sub imperiul careia s-a nascut. - Decizie nr. 70 din data de 29.11.2012
Legea nr. 247/2005: Prescriptia dreptului la actiune - Decizie nr. 66/A din data de 28.03.2008
Contencios administrativ – fiscal. Termen de prescriptie - Decizie nr. 507 din data de 27.02.2006
Prescriptia executarii pedepselor - Decizie nr. 184 din data de 14.03.2006
SCHIMB DE FOLOSINTA TEREN. PRESCRIPTIE ACHIZITIVA - Decizie nr. 985 din data de 17.11.2004
prescriptie drept material - Sentinta civila nr. 4759 din data de 17.04.2009
Acordul de recunoastere a vinovatiei - Sentinta penala nr. **** din data de 08.12.2015
Prescriptie. Data la care se naste dreptul la prescriptie - Sentinta comerciala nr. 7703 din data de 24.05.2005
Decizia civila nr.400/A - Decizie nr. 400/A din data de 10.03.2006
Decizia civila nr.1405 - Decizie nr. 1405 din data de 31.08.2006
Obligatia de a face. Asigurarea platii de catre societatea privatizata a datoriilor catre autoritatea implicata in privatizare. Inceputul prescriptiei extinctive. - Sentinta comerciala nr. 13258 din data de 02.12.2004
Plangere impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata (art. 278 ind.1 C.p.p.). Tardivitatea plangerii petentei in raport de prescrierea raspunderii penale a faptuitorilor. - Sentinta penala nr. 2701 din data de 08.12.2006
Prescriptia executarii sanctiunii contraventionale. Mijlocul procedural prin care poate fi invocata. - Sentinta civila nr. 2256 din data de 07.02.2006
Constatare a intervenirii prescriptiei executarii pedepsei amenzii penale - Sentinta penala nr. 12 din data de 11.01.2011
Constatare prescriptie - Sentinta penala nr. 14 din data de 11.01.2011
In temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul apelant si partea responsabila civilmente apelanta sa plateasca statului fiecare cate 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Prin aceeasi decizie s-a admis apelul declarat de partea civila R.V. impotriva aceleiasi sentinte penale, pe care a desfiintat-o in parte (numai sub aspectul laturii penale) si, in rejudecare:
In temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod procedura penala si art. 122 lit. c Cod penal, art. 124 Cod penal, a incetat procesul penal pornit impotriva inculpatului G. V. A., pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescriptiei raspunderii penale si s-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.
In temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare ocazionate de apelul partii civile R. V. au ramas in sarcina statului.
Pentru a hotari astfel, Tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin rezolutia Parchetului de pe langa Curtea de Apel Cluj din data de 24 noiembrie 1997 data in dosarul nr.lO9/P/1997, s-a dispus in temeiul art.249, art. ll pct. l lit. b, art.10 lit. d, art.228 alin.6 si art.10 lit. a Cod procedura penala, scoaterea de sub urmarire penala a invinuitei F.M.O. sub aspectul savarsirii infractiunii de ucidere din culpa prevazuta de art. 178 alin. 2 Cod penal si neinceperea urmaririi penale, in cauza, sub aspectul savarsirii infractiunii de luare de mita prevazuta de art. 254 Cod penal.
Aceasta solutie a procurorului a fost adoptata ca urmare a sesizarii petentului R. V., care, a solicitat efectuarea de cercetari sub aspectul savarsirii infractiunilor de ucidere din culpa si luare de mita fata de dr. chirurg si medicul anestezist aratand ca la data de 07 mai 1997 fiica sa B.(nascuta R.) C. G. a suferit la Spitalul Clinic de Recuperare Cluj o interventie chirurgicala de deviatie de sept. invinuitul G. A. a fost medicul chirurg care a operat pacienta, iar anestezista F.M. a fost cea care i-a facut, la solicitarea victimei, anestezia generala, iar la ora 20,40 s-a inregistrat decesul acesteia.
Prin sentinta penala nr.819/20 mai 2004 pronuntata de Judecatorie Cluh in dosarul nr.4279/2004, in temeiul art.2781 alin.8 lit. b Cod procedura penala, s-a admis plangerea formulata de R. V. impotriva rezolutiei mentionate anterior, care a fost desfiintata, iar cauza a fost trimisa la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Cluj in vederea efectuarii de cercetari sub aspectul savarsirii infractiunii de ucidere din culpa, prevazuta de art. 178 alin. 1 si 2 Cod penal.
Impotriva acestei sentinte, a formulat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Cluj-Napoca, iar prin decizia penala nr.471/R/06 octombrie 2004, pronuntata in dosarul nr. 7563/2004 de Tribunalul Cluj a fost admis recursul, s-a casat in intregime hotararea si a fost retinuta cauza spre competenta solutionare, constatandu-se ca sentinta Judecatoriei Cluj a fost emisa cu nerespectarea dispozitiilor privitoare la competenta materiala.
Pe parcursul judecarii cauzei, R. V. a formulat cerere de stramutare, care, prin incheierea nr.374/18.01.2005 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr.6599/2004, a fost admisa, dosarul fiind trimis spre judecare Tribunalului Suceava.
Prin sentinta penala nr. 113/30.03.2005 pronuntata de Tribunalul Suceava, in temeiul art. 2781 alin. 8 lit. b Cod procedura penala, a fost admisa plangerea formulata de R.V. impotriva rezolutiei data in dosarul nr. lO9/P/1997 al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Cluj si s-a dispus trimiterea cauzei aceluiasi parchet in vederea efectuarii de cercetari fata de faptuitorul G. A. V., sub aspectul savarsirii infractiunii de ucidere din culpa, prevazuta de art.l78 alin. l, 2 Cod penal.
Prin rezolutia din data de 12 noiembrie 2007 data in dosarul nr. 1139/11/2/2007, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Cluj a respins, in temeiul art.2781 alin. l Cod procedura penala, plangerea formulata de catre R. V. impotriva rezolutiei emise la 10 octombrie 2007 in dosarul nr. lO9/P/1997 al aceluiasi parchet.
Impotriva acestor solutii, R. V. a formulata plangere, in temeiul art. 2781 Cod procedura penala, iar prin sentinta penala nr. 112/12 decembrie 2007 pronuntata de Curtea de Apel Cluj in dosarul nr.2090/33/2007, in temeiul art. 42 Cod procedura penala a fost declinata competenta in favoarea Judecatoriei Cluj Napoca. Aceasta instanta, prin sentinta penala nr. 115/2008, a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Cluj Napoca, admitand exceptia necompetentei materiale
La randul sau, Tribunalul Cluj, prin sentinta penala nr. 166/D/2008, a declinat competenta de solutionare a plangerii impotriva actelor procurorului formulata de R. V., in favoarea Judecatoriei Suceava.
In motivare s-a retinut, in esenta ca, prin stramutarea cauzei dispusa de I.C.C.J. opereaza o prorogare de competenta intre instante de acelasi grad, indiferent de stadiul procesual, instantele clujene nemaifiind astfel competente sa solutioneze aceasta cauza.
Dosarul a fost inregistrat pe rolul Judecatoriei Suceava la data de 15.04.2008.
La termenul de judecata din 09.06.2008 a fost pusa in discutie necompetenta Judecatoriei Suceava si declinarea competentei in favoarea Tribunalului Suceava sau Cluj Napoca.
Analizand exceptia privind necompetenta materiala a Judecatoriei Suceava, aceasta a retinut ca, prin stramutarea judecarii unei cauze, Inalta Curte de Casatie si Justitie nu stramuta numai judecarea unei anumite etape a procesului, ci intregul dosar, care implica solutionarea lui atat in fond, in caile de atac, cat si o eventuala rejudecare dupa ce s-a dispus restituirea acesteia la Parchetul care a pronuntat solutia impotriva careia s-a formulat plangere. Aceasta interpretare se impune intrucat motivele ce au stat la stramutarea cauzei initial subzista si ulterior, fiind vorba de aceiasi petenti si intimati, aceleasi fapte, si persistenta acelorasi motive ce au stat la baza stramutarii.
S-a mai avut in vedere ca prin incheierea nr. 374/2005 Inalta Curte de Casatie si Justitie a stramutat cauza in favoarea Tribunalului Suceava. Deci, dupa pronuntarea rezolutiilor de catre Parchetul de pe langa Curtea de apel Cluj din anul 2007 competent a se pronunta asupra legalitatii si temeiniciei acestora era Tribunalul Suceava, conform incheierii pronuntate de I.C.CJ., acesta, la randul sau, urma a aprecia daca, in raport de obiectul cauzei, este sau nu competent material a se pronunta.
In consecinta, Judecatoria Suceava a constatat ca nu este competenta a se pronunta asupra plangerii formulate de R.V.impotriva rezolutiei din 10.10.2007 in dosar nr. 109/P/1997 si rezolutiei din 12.11.2007 in dosar nr. 1139/11/2/2007 ale Parchetului de pe langa Curtea de apel Cluj, avand in vedere faptul ca prin incheierea nr. 374/2004 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, solutionarea cauzei a fost stramutata in favoarea Tribunalului Suceava.
Pentru aceste considerente, in baza art.42 si 55 Cod procedura penala, instanta de fond a trimis cauza spre competenta solutionare la Tribunalul Suceava.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Suceava la data de 10.07.2008.
La termenul de judecata din data de 06.08.2009, reprezentanta Parchetului a invocat exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Suceava, motivat de faptul ca plangerea formulata in temeiul art. 278/1 Cod procedura penala vizeaza rezolutia din 2007 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Cluj prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului G. A. V. pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, prev. de art. 178 Cod penal, situatie in care competenta de solutionare a prezentei plangeri apartine Judecatoriei Suceava.
Prin decizia penala nr. 234/06.08.2009 pronuntata de Tribunalul Suceava in dosarul nr. 615/211/2008, s-a admis exceptia de necompetenta si, in baza art. 42 Cod procedura penala, s-a declinat competenta de solutionare a cauzei avand ca obiect plangerea formulata de R.V., impotriva rezolutiei din 10 octombrie 2007 date in dosarul nr. 109/P/1997 al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Cluj de scoatere de sub urmarire penala a invinuitului G. A. V., in favoarea Judecatoriei Suceava.
In baza art. 28/1 pct. 4 Cod procedura penala, s-a sesizat Curtea de Apel Suceava, cu privire la solutionarea conflictului negativ de competenta dintre Tribunalul Suceava si Judecatoria Suceava.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a retinut ca din incheierea de sedinta din 08.04.2004 a Judecatoriei Cluj Napoca (f.7 din dosar 4279/2004), petentul nu contesta rezolutia procurorului din anul 1997 privind scoaterea de sub urmarirea penala a invinuitei F. M. O., ci faptul ca nu s-a dat curs plangerii pe care a formulat-o impotriva faptuitorului G.A. V. pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, sens in care a solicitat restituirea dosarului pentru efectuarea de cercetari sub acest aspect.
Aceeasi precizare a facut-o petentul si in sedinta din 23.03.2005 (f. 18) cand s-a solutionat in fond dosarul nr. 660/P/2005 de catre Tribunalul Suceava (ca urmare a stramutarii de la Tribunalul Cluj, dispusa prin incheierea nr. 374/18.01.2005 de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie), aspect retinut de catre aceasta instanta in sentinta penala nr. 113/30.03.2005.
Astfel, s-a avut in vedere faptul ca petentul a aratat, atat in fata instantelor de judecata clujene, dar si in fata Tribunalului Suceava, ca nu contesta rezolutia procurorului sub aspectul solutiei adoptate fata de faptuitoarea F. M. O. privind scoaterea sa de sub urmarire penala pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, intrucat in anul 2000 a suferit de afectiuni psihice, a fost internata si nu mai lucreaza in cadrul Spitalului de Recuperare Cluj si nici sub aspectul solutiei de neincepere a urmaririi penale pentru savarsirea infractiunii de luare de mita, intrucat este constient ca nu poate dovedi aceasta fapta, nemultumirile sale vizand imprejurarea ca procurorul nu s-a pronuntat in nici un fel asupra vinovatiei medicului G. A.V.. Tocmai de aceea, prin sentinta penala nr. 113/2005, ramasa definitiva prin nerecurare, Tribunalul Suceava a desfiintat rezolutia Parchetului de pe langa Curtea de Apel Cluj, data in dosarul nr. 109/P/1997 din 24.11.1997 si a trimis cauza aceluiasi parchet in vederea efectuarii de cercetari fata de faptuitorul G. A. V. sub aspectul savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, prev. de art. 178 alin. 1 si 2 Cod penal.
Cum prin rezolutia din 10.10.2007 data in dosarul nr. 109/P/1997, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Cluj a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului G. A. V. pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, solutie care a fost mentinuta de procurorul general adjunct al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Cluj prin rezolutia din 12.11.2007 data in dosarul nr. 139/II/2/2007, Tribunalul a constatat ca prezenta plangere vizeaza doar infractiunea mentionata mai sus.
Potrivit art. 25 Cod procedura penala, judecatoria judeca in prima instanta toate infractiunile cu exceptia celor date de lege in competenta altor instante si cum .potrivit art. 27 pct. 1 lit. a Cod procedura penala, infractiunea de ucidere din culpa, prev. de art. 178 Cod penal, nu intra in competenta tribunalului de a fi judecata in prima instanta.
Potrivit disp. art. 2781.alin.1 Cod procedura penala, dupa respingerea plangerii facute conform art. 275 - 278 impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, date de procuror, persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate pot face plangere, in termen de 20 de zile de la data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si 278, la judecatorul de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta.
Cum infractiunea pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala fata de invinuitul G. A. V., respectiv cea prev. de art. 178 Cod penal, nu face parte din cele prevazute in textul de lege mentionat mai sus, Tribunalul a constatat ca in mod gresit prima instanta a declinat competenta de solutionare a plangerii in favoarea sa si nu a retinut cauza spre judecare, motiv pentru care, in temeiul art. 42 rap. la art. 25 Cod procedura penala, a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Suceava.
Avand in vedere ca in cauza s-a ivit un conflict negativ de competenta intre Judecatoria Suceava si Tribunalul Suceava privind solutionarea plangerii formulata in temeiul art. 278/1 Cod procedura penala, Tribunalul, in temeiul art. 28/1 pct. 4 Cod procedura penala, a sesizat Curtea de Apel Suceava referitor la aspectul respectiv.
Prin decizia penala nr. 49 din data de 29.08.2008 pronuntata de Curtea de Apel Suceava in dosarul nr. 615/211/2008, s-a admis sesizarea privind conflictul negativ de competenta intre Tribunalul Suceava si Judecatoria Suceava.
Constatand ca solutia Tribunalului Suceava este corecta, Curtea de Apel Suceava a stabilit astfel competenta de solutionare a plangerii formulate in baza art. 278/1 Cod procedura penala de petentul R.V. in favoarea Judecatoriei Suceava si s-a trimis dosarul la aceasta instanta.
Cauza a fost reinregistrata pe rolul Judecatoriei Suceava la data de 16.09.2008 sub nr. 5599/314/2008.
Prin incheierea din data de 18.11.2008 data de Judecatoria Suceava in dosarul nr. 5599/314/2008, s-a admis plangerea impotriva actelor procurorului formulata de petentul R. V. in contradictoriu cu intimatul G.A. V., s-au desfiintat rezolutia din 12.11.2007 data in dosarul nr. 1139/II/2/2007 si rezolutia din 10.10.2007 data in dosarul nr. 109/P/2007 ale Parchetului de pe langa Curtea de Apel Cluj si s-a retinut cauza spre judecare sub aspectul savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal de catre inculpatul G. A. V..
Pentru a dispune astfel, Judecatoria Suceava a constatat ca materialul probatoriu administrat in cauza infirma solutiile depuse prin rezolutia din 12.11.2007 in dosarul nr. 109/P/2007 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Cluj, existand suficiente elemente care sa permita sesizarea instantei cu privire la savarsirea infractiunii de ucidere din culpa prev. de art. 178 alin. 1 si 2 Cod penal de catre G. A. V., motiv pentru care a facut aplicarea art. 278/1 alin. 8 lit. c Cod procedura penala.
In urma admiterii cererii de abtinere formulata de catre completul care a dispus retinerea cauzei spre judecare, s-a format dosarul nr.7626/314/2008.
La termenul din data de 11.03.2009 s-a invocat de catre inculpat prin aparator exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.278 ind.1 alin.10 Cod procedura penala, considerand ca prin acestea se incalca dispozitiile art.16 alin.1, art.21 si art.129 din Constitutia Romaniei, exceptie constatata de catre instanta ca inadmisibila, fiind respinsa cererea de sesizare a Curtii Constitutionale pentru motivele aratate in cuprinsul incheierii de la acea data.
La acelasi termen s-a invocat de catre inculpat prin aparator exceptia de necompetenta teritoriala a instantei, exceptie respinsa ca nefondata pentru motivele aratate in cuprinsul incheierii de la acea data.
Prin sentinta penala nr. 183 din data de 14.04.2009 pronuntata de Judecatoria Suceava in dosarul nr.7626/314/2008, in baza art.11 pct.2 lit. a Cod procedura penala raportat la art. 10 lit. d Cod procedura penala, a fost achitat inculpatul G. A. V., fiul lui _, nascut la data de _ in _, CNP-_, domiciliat in _., medic primar la Sectia de Chirurgie plastica a Spitalului Clinic de Recuperare Cluj-Napoca, necunoscut cu antecedente penale, pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa. prevazuta de art.178 alin.2 Cod penal.
In baza art. 346 alin.2 si art.14-16 Cod procedura penala raportat la art.998, 999 si art.1000 alin.3, art.1003 Cod civil, s-a admis in parte actiunea civila formulata de partile civile R. V. si R. S. si, in consecinta, a fost obligat inculpatul, in solidar cu partea responsabila civilmente Spitalul Clinic de Recuperare Cluj-Napoca, la plata sumei de 98.700 lei in favoarea partilor civile R. V. si R. S., din care suma de 48.700 lei cu titlu de daune materiale, iar suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale.
In temeiul art.192 alin.1 pct.1 lit. c si art.190 alin.5 Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de catre stat in cuantum de 633 lei.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca, in cursul lunii mai 1997, numita B. C. G., care se afla in Italia, a luat legatura cu mama sa, R. S., careia i-a spus sa se deplaseze la biroul inculpatului G. A.V., din cadrul Spitalului de Recuperare Cluj si sa o programeze pentru o interventie chirurgicala - rinoplastie. In urma discutiilor celor doi, in data de 6 mai 1997, B. C. G. s-a prezentat la Spitalul de Recuperare Cluj, fiind reprogramata pentru operatie in ziua urmatoare, deci pe data de 07 mai 1997.
Inculpatul G. A. V. a discutat cu pacienta, facandu-i un consult inaintea operatiei si, constatand ca pacienta prezinta o displazie nazala, i-a recomandat anestezie locala, in scopul efectuarii interventiei chirurgicale. Consultul a constat in examinarea partii care trebuia operata si o scurta anamneza. Pacienta a insistat sa i se faca anestezie generala, procedeu care cadea in sarcina medicului anestezist, respectiv a numitei F. M.. De asemenea, pacientei i s-a efectuat un consult general de catre medicul rezident O. R. S. care a si completat foaia de observatie, ulterior fiind trimisa spre internare. Pacientei nu i s-au efectuat examinari de laborator preoperatorii.
Anestezista a discutat cu pacienta, care i-a spus ca este alergica la novocaina si i-a cerut sa-i faca anestezie generala, in ciuda recomandarilor numitei F. M. pentru anestezie locala. F. M. a completat chestionarul anamnestic pentru adulti, in care sunt consemnate recomandarile facute pacientei, bolile anterioare, situatia generala a pacientei si acordul pentru interventia chirurgicala, cu mentiunea ca refuza anestezia locala in folosul anesteziei generale.
Dupa ce pacienta a fost anesteziata, in jurul orei 15.40, a inceput interventia chirurgicala, care a durat circa 40 minute si a decurs in conditii normale, fara niciun incident. In timpul interventiei chirurgicale, in sala de operatie s-au mai aflat F. M., C. M., asistent instrumentar, O. R. S., medic rezident, B. I., asistent anestezist, B. B. C., prietena a pacientei. Ulterior acestei interventii chirurgicale, inculpatul a coborat la cabinetul sau, apoi a intrat intr-o alta sala de operatie, avand de efectuat o interventie chirurgicala urgenta. Cu pacienta a ramas doctorul anestezist, respectiv F. M..
In jurul orelor 16.35, vazand ca pacienta s-a trezit, numita F. M. a procedat la detubarea acesteia, scotandu-i sonda. Vazand insa ca dupa detubare a inceput sa respire mai greu, numita a reintubat-o pe pacienta. Fiind supravegheata atent, la orele 17.45, observand ca pacienta nu mai tolera sonda de intubatie, numita a operat cea de-a doua detubare, dupa care pacienta i-a cerut apa. Observandu-se ca si dupa cea de a doua detubare pacienta se incarca bronsic si ca respira greu, la ora 18.00 numita F. M. a reintubat-o a treia oara. S-a intervenit apoi cu masaj cardiac extern si defibrilare electrica, la care a participat si inculpatul G. A., impreuna cu colaboratorii sai, insa la ora 20.40 s-a inregistrat decesul lui B. C. G..
A mai constatat instanta de fond ca prin raportul de expertiza nr. 2734/III/265 din 3.07.1997 se trage concluzia ca moartea numitei B. C. G. a fost violenta, datorandu-se insuficientei cardio-respiratorii acute de tip central, hipoxia cerebrala poate fi consecinta unei manopere insuficiente de terapie intensiva postoperatorie si este necesar sa se stabileasca circumstantele si conditiile instalarii hipoxiei cerebrale printr-o expertiza complexa (f45-51 dosar nr. 109/P/1997).
Prin avizul emis de I.M.L. "Mina Minovici", nr. E1/11828/1997, se arata ca insuficienta pulmonara manifestata prin semne de incarcare pulmonara se datoreaza foarte probabil unei reactivitati particulare a cailor respiratorii si nu putea fi prevenita, iar interventia chirurgicala plastica efectuata a decurs normal, intraoperator nesurvenind niciun accident sau incident. S-a mai mentionat ca se poate presupune o susceptibilitate deosebita a sistemului nervos central si miocardului la drogurile anestezice, substante care probabil, in cursul eliminarii au realizat concentratii cu efect toxic asupra acestor organe, situatie insa greu anticipat si controlat. In acest aviz, se stabileste ca anestezia si interventia chirurgicala au fost corect executate si ca efectuarea anesteziei la o pacienta de varsta si terenul respectiv, precum victima, nu impunea efectuarea unor analize sau explorari paraclinice preoperatorii. De asemenea, se mai stabileste ca fenomenele de insuficienta pulmonara nu sunt datorate unei supradozari de substante anestezice sau unei detubari precoce si ca explicatia fenomenelor de insuficienta pulmonara se gaseste foarte probabil intr-o reactivitate particulara a cailor respiratorii a pacientei, care nu putea fi anticipata in eventuale explorari preoperatorii si in consecinta nu putea fi prevenite. Oprirea cardiaca secundara fenomenelor respiratorii nu putea fi evitata prin alte mijloace terapeutice in afara celor la care s-a apelat (f. 55-56 dosar 109/P/1997).
Ulterior, dupa pronuntarea sentintei penale nr.113/2005 a Tribunalului Suceava si trimiterea cauzei pentru efectuarea de noi cercetari, a fost efectuata o noua expertiza medico-legala nr.173/VI/C/1 din 19.12.2006 de catre I.M.L. Cluj-Napoca, prin care se arata ca exista legatura de cauzalitate intre decesul pacientei si interventia chirurgicala, decesul fiind datorat unor erori de conduita terapeutica postoperatorie, imputabile in principal medicului anestezist, dar in conformitate cu prevederile Codului deontologic "chirurgul poarta raspunderea pentru ajutoarele pe care si le-a ales" (f. 173-196 ). In acelasi raport se mai mentioneaza ca, in caz de interventii chirurgicale sangerande este obligatorie efectuarea preoperatorie a unor minime investigatii de laborator - timp de sangerare, timp de coagulare- iar neefectuarea acestor investigatii preoperatorii constituie o greseala deontologica.
Prin avizul nr. E1/11582/2005 din data de 01.08.2007, Comisia Superioara de Medicina Legala a stabilit ca expertiza medico-legala a IML Cluj-Napoca a fost efectuata in mod neprocedural intrucat dupa avizul Comisiei Superioare medico - legale, nu se mai poate efectua o noua expertiza medico - legala decat in cazul in care au aparut elemente medicale noi sau de ancheta, ceea ce nu se constata in cazul de fata. De asemenea, concluziile acestei expertize privind cauza decesului ("hipoxie cerebrala severa, generate, cel mai putin probabil, de o detubare precoce postoperatorie") sunt ipotetice si nu sunt bazate pe nici o dovada obiectiva de ordin medical. In acest tip de cazuri, limitarile de ordin tehnic pana in momentul de fata in ceea ce priveste investigatiile paraclinice postmortem nu permit determinarea cu precizie, in mod stiintific a cauzei decesului. Prin urmare, Comisia Superioara apreciaza ca nu exista elemente care sa permita in mod obiectiv afirmarea existentei sau nu a unor erori de conduita medicala (f. 235 dosar 109/P/1997).
In speta, raportat la materialul probator, instanta de fond a retinut ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, lipsind latura subiectiva, respectiv vinovatia sub forma culpei.
A argumentat prima instanta ca din cuprinsul prevederii art.19 pct.2 lit.b cod penal rezulta ca pentru existenta vinovatiei sub forma culpei simple, trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii: faptuitorul nu a prevazut rezultatul faptei sale, deci nu si-a dat seama ca actiunea sau inactiunea pe care o efectueaza ar putea produce un astfel de rezultat; faptuitorul trebuia si putea sa prevada rezultatul care s-a produs, neprevederea rezultatului aparand ca o greseala, o nejustificata lipsa de previziune. Orice om normal si atent ar fi trebuit sa-l prevada, astfel incat daca faptuitorul ar fi lucrat cu atentia cuvenita, daca ar fi facut tot ceea ce trebuia pentru a cunoaste exact urmarile posibile ale actiunii sau inactiunii sale, in circumstantele in care o efectua, atunci ar fi putut prevedea ca acel rezultat se va produce. Posibilitatea de prevedere se verifica in raport cu felul activitatii, persoana faptuitorului si conditiile subiective in cadrul carora s-a savarsit fapta din culpa. Aceste elemente "trebuia" si "putea" sa prevada trebuie intrunite cumulativ, lipsa unui asemenea element atragand lipsa culpei in sensul legii penale. Astfel, se va face examenul obiectiv pentru a stabili daca medicul trebuia sa conceapa rezultatul daunator si examenul subiectiv pentru a vedea daca el putea sa-l conceapa. In cauza de fata, desi inculpatul ar fi trebuit sa prevada rezultatul faptei sale acesta nu a putut sa prevada acest rezultat.
Obligatia medicului este una de diligenta, indatoririle unui medic rezumandu-se la prudenta, stiinta si diligenta. Examenul obiectiv al culpei are in vedere conduita specialistului standard, dupa norme de practica standard, medicul pudent si diligent, aflat pe acelasi plan profesional si in aceleasi circumstante externe.
Din concluziile raportului de expertiza medico-legala avizat de Comisia Superioara coroborat cu declaratiile martorilor rezulta ca interventia chirurgicala a decurs fara probleme, neputand fi retinuta vreo culpa in privinta efectuarii actului chirurgical. Referitor la concluziile din raportul de expertiza medico-legala efectuat de IML Cluj Napoca, raport neavizat de Comisia Superioara, prin care se stabileste existenta legaturii de cauzalitate dintre decesul pacientei si interventia chirurgicala pe baza prevederilor Codului deontologic in sensul ca chirurgul poarta raspunderea pentru ajutoarele pe care si le-a ales, aceasta concluzie nu poate fi retinuta de catre instanta intrucat raspunderea penala este o raspundere personala, neputand fi angajata raspunderea penala pentru fapta altuia.
Se mai arata ca medicul chirurg ar fi trebuit sa ramana in sala de operatie pana la trezirea pacientului, ceea ce nu s-a intamplat in speta. Fata de acest aspect, instanta are in vedere ca pacienta a ramas sub supravegherea medicului anestezist, inculpatul avand de efectuat o alta interventie chirurgicala, aspect ce rezulta din declaratiile martorilor audiati si din declaratia partii vatamate R.S. data in dosarul 109/P/1997. De asemenea, din declaratia martorei B. I. reiese ca, de regula, medicul chirurg ramanea in sala daca considera ca este necesar. De altfel, potrivit art.32 art.109 din Codul de deontologie medicala, medicul anestezist poarta raspunderea pacientului pe intreaga perioada in care ii este incredintat.
Partea vatamata R.V. a sustinut ca pacienta nu si-a dat consimtamantul in scris asupra interventiei chirurgicale ce urma sa fie efectuata. Fata de acest aspect, instanta are in vedere ca acest consimtamant este prezumat, faptul ca pacienta a apelat la chirurg naste prezumtia ca aceasta va accepta si interventia din moment ce a fost internata si pregatita pentru operatie.
Din declaratia inculpatului si a martorului O. R. S., rezulta ca, in mod obligatoriu, in cazul unei interventii chirurgicale de natura celei efectuate in cauza- rinoplastie, este obligatorie efectuarea analizelor de sange privind timpul de coagulare si timpul de sangerare. Astfel, in nota explicativa aflata la fila 38 dosar 109/P/1997, inculpatul precizeaza ca, "deoarece oricarui pacient internat i se recolteaza automat un set de analize de laborator, nu am banuit nici un moment ca acestei paciente nu i-au fost recoltate analizele", iar in declaratia din data de 13.11.1997-fila 72 dosar 109/P/1997, acesta mentioneaza ca, in mod normal, pentru efectuarea unei interventii chirurgicale de acest gen trebuiau efectuate niste analize simple privind timpul de coagulare si de sangerare. Din cuprinsul declaratiei date de inculpat in fata instantei (f102-104 dosar) rezulta ca pacienta a fost trimisa spre internare "in vederea efectuarii analizelor care se fac in mod obisnuit in astfel de cazuri conform practicii clinicii".
De asemenea, din declaratia martorului O. R. S. rezulta ca, in cazul unei paciente sub 30 de ani, se efectueaza doar analizele uzuale, respectiv analizele privind timpul de coagulare si sangerare, iar cand un pacient doreste o interventie chirurgicala se prezinta la medicul specialist, se face un consult de specialitate, programare pentru interventia chirurgicala, ulterior fiind trimis pentru internare.
Fata de considerentele expuse, avand in vedere concluziile raportului de expertiza medico-legala avizat de Comisia Superioara coroborat cu declaratiile martorilor, inculpatului, cu inscrisurile depuse la filele 40-42 dosar 109/P/1997, instanta de fond a retinut ca inculpatul G.A. V. avea obligatia efectuarii investigatiilor preoperatorii, dar, neefectuarea de catre inculpat a investigatiilor preoperatorii nu echivaleaza cu o culpa cu semnificatie penala, inculpatul actionand conform practicii curente a clinicii respective.
In consecinta, cum fapta inculpatului este lipsita de unul din elementele constitutive ale infractiunii, respectiv vinovatia, astfel incat, in baza art.11 pct.2 lit. a Cod procedura penala raportat la art. 10 lit. d Cod procedura penala, instanta de fond l-a achitat pe inculpatul G. A. V., pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa prevazuta de art.178 alin.2 Cod penal.
In ceea ce priveste latura civila a cauzei, instanta de fond a avut in vedere ca partile vatamate, R. V. si R. S. s-au constituit parti civile in cursul cercetarii penale cu o suma reprezentand cheltuielile de inmormantare a fiicei lor, B. C. G., iar ulterior, in fata instantei, si-au precizat cuantumul pretentiilor, respectiv suma de 48.700 lei reprezentand daune materiale si suma de 1.500.000 lei cu titlu de daune morale.
Conform art.346 alin.2 Cod procedura penala, cand instanta constata ca lipseste vreunul din elementele constitutive ale infractiunii, instanta poate obliga la repararea pagubei materiale si a daunelor morale, potrivit legii civile care, spre deosebire de dreptul penal, raspunderea delictuala opereaza, in principiu, pentru cea mai usoara culpa si, indiferent de gravitatea vinovatiei, obligatia de reparare a prejudiciului este integrala.
Obligatia medicului este o obligatie de prudenta si diligenta, acesta avand indatorirea de a depune toate eforturile, toata staruinta pentru a obtine un anumit rezultat, avand totodata indatorirea de a respecta obligatiile ce decurg din reglementarile legale sanitare, din prevederile contractului de munca si ale reglementarilor de ordine interioara.
Instanta de fond a retinut ca sub acest aspect, al neefectuarii investigatiilor minime preoperatorii, se poate retine culpa specifica dreptului civil a medicului responsabil, ceea ce impune repararea prejudiciului, indiferent de forma si gravitatea culpei.
De asemenea, conform art. 12 din Codul de deontologie medicala, incredintarea obligatiunilor proprii pe mainile altora si lipsa controlului personal constituie greseli deontologice, iar potrivit art.109, 110 din acelasi cod, medicul anestezist va primi de la chirurg toate informatiile necesare asumarii misiunii sale. Din fisa postului (f.115 dosar instanta) privind pe inculpat, rezulta ca, printre atributiile de serviciu ale acestuia se inscrie si controlul efectuarii investigatiilor prescrise, raspunderea pentru calitatea actului chirurgical, pregatirea preoperatorie si tratamentul postoperator efectuat in sectia pe care o conduce.
Constatand indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998, 999 Cod civil, precum si cele prev.de art. 1000 alin.3 , art. 1003 Cod civil, ale comitentului care raspunde pentru faptele prepusilor lui, instanta de fond a admis in parte actiunea civila promovata si l-a obligat pe inculpat, in solidar cu partea responsabila civilmente Spitalul Clinic de Rcuperare Cluj Napoca, sa achite partilor civile daune materiale in masura dovedirii acestora si daune morale intr-un cuantum stabilit prin apreciere.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, au declarat apel inculpatul G. A. V., partea responsabila civilmente Spitalul Clinic de Recuperare Cluj Napoca si partea civila R. V..
In motivarea apelului, inculpatul G. A. V. a criticat sentinta instantei de fond pentru nelegalitate si netemeinicie in ceea ce priveste latura civila a cauzei, intrucat nu sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale prev. de art. 998-999 Cod civil, impunandu-se astfel respingerea actiunii civile formulate de partile civile R.V. si R. S.. In sustinerea punctului de vedere exprimat, a aratat ca in mod evident instanta de fond nu a inteles conditiile in care este antrenata raspunderea civila delictuala si a facut o distinctie artificiala si contrara literaturii si practicii judiciare intre culpa specifica dreptului civil si cea specifica dreptului penal, in speta lipsind in mod evident raportul de cauzalitate intre decesul victimei si faptele imputate inculpatului.
Astfel, din raportul de expertiza medico-legala nr. 2734/III/265 din 03.07.1997 rezulta ca moartea victimei a fost violenta, datorandu-se insuficientei cardio-respiratorii acute de tip central, hipoxia cerebrala poate fi consecinta unor manopere insuficiente de terapie intensiva postoperatorie si este necesar sa se stabileasca circumstantele din conditiile instalarii hipoxiei cerebrale printr-o expertiza complexa.
Prin avizul Comisiei Superioare Medico Legale din cadrul Institutului National de Medicina Legala "Mina Minovici" Bucuresti, s-a concluzionat ca victima nu impunea efectuarea unor analize sau explorari paraclinice preoperatorii, ca insuficienta cardio respiratorie nu putea fi anticipata in eventualele exploatari preoperatorii si, in consecinta, nu putea fi prevenita, iar anestezia a fost corect efectuata. S-a constatat astfel ca nu exista legatura de cauzalitate intre decesul victimei si fapta inculpatului.
Ulterior, s-a mai efectuat o expertiza medico-legala de catre Institutul de Medicina Legala Cluj Napoca prin care se arata ca exista legatura de cauzalitate intre decesul victimei si interventia chirurgicala, iar prin avizul Comisiei Superioare Medico Legale din cadrul Institutului National de Medicina Legala "Mina Minovici" Bucuresti din 2007, s-a stabilit ca aceasta expertiza a fost efectuata in mod neprocedural, intrucat dupa avizul Comisiei Superioare nu se mai poate efectua o noua expertiza medico-legala.
S-a apreciat ca lipsa raportului de cauzalitate a fost demonstrata si este suficient pentru ca instanta de apel sa constate nelegalitatea solutiei pronuntate pe latura civila a cauzei, instanta de fond intelegand gresit disp. art. 346 alin. 2 Cod procedura penala.
Pentru aceleasi motive a aratat ca nu se impune nici obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare catre stat.
Partea civila R. V., a solicitat desfiintarea hotararii instantei de fond in ceea ce priveste latura penala, condamnarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa si obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare.
Astfel, in mod gresit instanta de fond a concluzionat ca fapta inculpatului nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa, respectiv lipsa vinovatiei. A aratat ca imediat dupa deces s-au inceput "manevrele". Foaia de observatie, epicriza si toate celelalte acte au fost efectuate dupa decesul fiicei sale, inclusiv foaia de internare. La autopsie a participat un procuror, prieten cu inculpatul. A solicitat citirea cu atentie a scrisorii olografe distinsului doctor B. de la Institutul National de Medicina Legala "Mina Minovici" Bucuresti.
Partea responsabila civilmente Spitalul Clinic de Recuperare Cluj Napoca a aratat in motivarea apelului ca pentru antrenarea raspunderii civile delictuale trebuie intrunite cumulativ patru conditii dintre care una este existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul, conditie care nu este indeplinita in speta. S-a mai aratat ca la data critica, intre Spitalul Clinic de Recuperare si Prof. dr. G. A. V. nu exista un contract de munca, reclamantul fiind angajatul Universitatii de Medicina si Farmacie "Iuliu Hatieganu" Cluj, fiind cadru didactic integrat in spital si numit de catre Directia Sanitara a judetului Cluj. S-a mai aratat ca Spitalul Clinic de Recuperare nu se face vinovata de rezultatul produs, in conditiile in care baza materiala necesara tuturor manoperelor operatorii a fost asigurata. Mai mult, anestezia generala care a dus la producerea mortii pacientei B. C. s-a efectuat la cererea sa expresa, intentia doctorului G. fiind de a efectua o anestezie locala, si este cunoscut faptul ca anestezia generala implica riscuri mai mari decat cea locala.
De asemenea, avizul Institutului National de Medicina Legala "Mina Minovici" Bucuresti nr. E1/11828/1997 releva faptul ca interventia chirurgicala a decurs normal, nesurvenind nici un incident sau accident, situatia ulterioara interventiei fiind datorata unei reactivitati particulare a pacientei, greu de anticipat si controlat si nu se putea preveni.
In atare situatie nu se poate pune in discutie neindeplinirea sarcinilor de serviciu ale medicului G. A. V. si in consecinta nici atragerea raspunderii civile a Spitalului Clinic de Recuperare Cluj Napoca.
Analizand apelurile prin prisma motivelor invocate, precum si cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, conform disp. art. 371, 378 Cod procedura penala, Tribunalul a constatat urmatoarele:
Referitor la latura penala a cauzei, prima instanta a retinut in mod corect situatia de fapt si a dat o corecta incadrare juridica faptei pentru care a fost judecat inculpatul.
Intr-adevar, la data de 6 mai 1997, numita B.C. G. s-a prezentat la Spitalul de Recuperare Cluj (dorind sa faca o interventie chirurgicala - rinoplastie), fiind programata pentru operatie in ziua urmatoare, pe data de 07 mai 1997.
Inculpatul G. A. V. (cel ce urma sa efectueze interventia chirurgicala) a discutat cu pacienta, facandu-i un consult inaintea operatiei si, constatand ca pacienta prezinta o displazie nazala, i-a recomandat anestezie locala, in scopul efectuarii interventiei chirurgicale. Consultul a constat in examinarea partii care trebuia operata si o scurta anamneza. Pacienta a insistat sa i se faca anestezie generala, procedeu care cadea in sarcina medicului anestezist, respectiv a numitei F. M.. De asemenea, pacientei i s-a efectuat un consult general de catre medicul rezident O.R. S. care a si completat foaia de observatie, ulterior fiind trimisa spre internare. Pacientei nu i s-au efectuat examinari de laborator preoperatorii.
Anestezista F. M. a discutat cu pacienta, care i-a spus ca este alergica la novocaina si i-a cerut sa-i faca anestezie generala, in ciuda recomandarilor numitei F. M. pentru anestezie locala. F. M. a completat chestionarul anamnestic pentru adulti, in care sunt consemnate recomandarile facute pacientei, bolile anterioare, situatia generala a pacientei si acordul pentru interventia chirurgicala, cu mentiunea ca refuza anestezia locala in folosul anesteziei generale.
Dupa ce pacienta a fost anesteziata, in jurul orei 15.40, a inceput interventia chirurgicala, care a durat circa 40 minute si a decurs in conditii normale, fara niciun incident. In timpul interventiei chirurgicale, in sala de operatie s-au mai aflat F. M., C. M., asistent instrumentar, O.R. S., medic rezident, B. I., asistent anestezist, B. B. C., prietena a pacientei. Ulterior acestei interventii chirurgicale, inculpatul a coborat la cabinetul sau, apoi a intrat intr-o alta sala de operatie, avand de efectuat o interventie chirurgicala urgenta. Cu pacienta a ramas doctorul anestezist, respectiv F. M..
In jurul orelor 16.35, vazand ca pacienta s-a trezit, numita F. M. a procedat la detubarea acesteia, scotandu-i sonda. Vazand insa ca dupa detubare a inceput sa respire mai greu, numita a reintubat-o pe pacienta. Fiind supravegheata atent, la orele 17.45, observand ca pacienta nu mai tolera sonda de intubatie, numita a operat cea de-a doua detubare, dupa care pacienta i-a cerut apa. Observandu-se ca si dupa cea de a doua detubare pacienta se incarca bronsic si ca respira greu, la ora 18.00 numita F. M. a reintubat-o a treia oara. S-a intervenit apoi cu masaj cardiac extern si defibrilare electrica, la care a participat si inculpatul G. A., impreuna cu colaboratorii sai, insa la ora 20.40 s-a inregistrat decesul lui B. C. G..
Din raportul de expertiza nr. 2734/III/265 din 3.07.1997 a rezultat ca moartea numitei B. C. G. a fost violenta, datorandu-se insuficientei cardio-respiratorii acute de tip central, hipoxia cerebrala putand fi consecinta unei manopere insuficiente de terapie intensiva postoperatorie, fiind necesar sa se stabileasca circumstantele si conditiile instalarii hipoxiei cerebrale printr-o expertiza complexa (f. 45-51 dosar nr. 109/P/1997).
In avizul emis de I.M.L. "Mina Minovici", nr. E1/11828/1997, s-a aratat ca insuficienta pulmonara manifestata prin semne de incarcare pulmonara se datoreaza foarte probabil unei reactivitati particulare a cailor respiratorii si nu putea fi prevenita, iar interventia chirurgicala plastica efectuata a decurs normal, intraoperator nesurvenind niciun accident sau incident. S-a mai mentionat ca se poate presupune o susceptibilitate deosebita a sistemului nervos central si miocardului la drogurile anestezice, substante care probabil, in cursul eliminarii au realizat concentratii cu efect toxic asupra acestor organe, situatie insa greu anticipat si controlat. In acest aviz, se stabileste ca anestezia si interventia chirurgicala au fost corect executate si ca efectuarea anesteziei la o pacienta de varsta si terenul respectiv, precum victima, nu impunea efectuarea unor analize sau explorari paraclinice preoperatorii. De asemenea, se mai stabileste ca fenomenele de insuficienta pulmonara nu sunt datorate unei supradozari de substante anestezice sau unei detubari precoce si ca explicatia fenomenelor de insuficienta pulmonara se gaseste foarte probabil intr-o reactivitate particulara a cailor respiratorii a pacientei, care nu putea fi anticipata in eventuale explorari preoperatorii si in consecinta nu putea fi prevenite. Oprirea cardiaca secundara fenomenelor respiratorii nu putea fi evitata prin alte mijloace terapeutice in afara celor la care s-a apelat (f. 55-56 dosar 109/P/1997).
Ulterior, a fost efectuata o noua expertiza medico-legala nr.173/VI/C/1 din 19.12.2006 de catre I.M.L. Cluj-Napoca, prin care se arata ca exista legatura de cauzalitate intre decesul pacientei si interventia chirurgicala, decesul fiind datorat unor erori de conduita terapeutica postoperatorie, imputabile in principal medicului anestezist, dar in conformitate cu prevederile Codului deontologic "chirurgul poarta raspunderea pentru ajutoarele pe care si le-a ales" (f. 173-196 ). In acelasi raport se mai mentioneaza ca, in caz de interventii chirurgicale sangerande este obligatorie efectuarea preoperatorie a unor minime investigatii de laborator - timp de sangerare, timp de coagulare - iar neefectuarea acestor investigatii preoperatorii constituie o greseala deontologica.
Prin avizul nr. E1/11582/2005 din data de 01.08.2007, Comisia Superioara de Medicina Legala a stabilit ca expertiza medico-legala nr.173/VI/C/1 din 19.12.2006 a IML Cluj-Napoca a fost efectuata in mod neprocedural intrucat dupa avizul Comisiei Superioare Medico - Legale, nu se mai poate efectua o noua expertiza medico - legala decat in cazul in care au aparut elemente medicale noi sau de ancheta, ceea ce nu se constata in cazul de fata. De asemenea, concluziile acestei expertize privind cauza decesului ("hipoxie cerebrala severa, generate, cel mai putin probabil, de o detubare precoce postoperatorie") sunt ipotetice si nu sunt bazate pe nici o dovada obiectiva de ordin medical. Comisia Superioara a apreciat ca nu exista elemente care sa permita in mod obiectiv afirmarea existentei sau nu a unor erori de conduita medicala (f. 235 dosar 109/P/1997).
Cele de mai sus au fost retinute pe baza declaratiilor partilor vatamate, ale martorilor audiati in cauza, a actelor medicale privind internarea victimei in spital, a expertizelor medico-legale efectuate in cauza (si a avizelor la acestea) si a declaratiilor inculpatului.
Cu privire la situatia de fapt retinuta, in mod corect prima instanta a retinut ca in ceea ce priveste infractiunea de ucidere din culpa retinuta in sarcina inculpatului este incidenta cauza de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prev. de art. 10 lit. d Cod de procedura penala "faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ele infractiunii", respectiv, sub aspectul laturii subiective, vinovatia inculpatului sub forma culpei.
Din mijloacele de proba administrate a rezultat ca interventia chirurgicala a decurs fara probleme, neputand fi retinuta vreo culpa in sarcina inculpatului in ceea ce priveste interventia chirurgicala.
Corect a apreciat prima instanta ca sustinerile din raportul de expertiza medico-legala efectuat de IML Cluj Napoca, raport neavizat de Comisia Superioara Medico-Legala, prin care se stabileste existenta legaturii de cauzalitate dintre decesul pacientei si interventia chirurgicala pe baza prevederilor Codului deontologic (in sensul ca chirurgul poarta raspunderea pentru ajutoarele pe care si le-a ales), nu pot fi retinute in conditiile in care raspunderea penala este o raspundere personala, neputand fi angajata raspunderea penala pentru fapta altuia.
Tribunalul a apreciat ca in mod corect prima instanta a apreciat ca intre neregulile din actul medical constatate (faptul ca dupa interventia chirurgicala inculpatul a plecat pentru a efectua o alta interventie, faptul ca victimei nu i s-a luat un consimtamant scris la operatie, faptul ca victimei nu i s-au facut inainte de interventie toate analizele ce se impuneau) si decesul victimei, pe baza mijloacelor de proba administrate nu se poate stabili fara nici un dubiu o legatura de cauzalitate.
Referitor tot la latura penala a cauzei tribunalul constata insa ca in ceea ce priveste infractiunea de ucidere din culpa, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal retinuta in sarcina inculpatului a intervenit cauza de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prev. de art. 10 lit. g Cod de procedura penala "a intervenit prescriptia (raspunderii penale)".
Conform art. 121 alin. 1 Cod penal “prescriptia inlatura raspunderea penala".
Conform art. 122 alin. 1 lit. c Cod penal termenul de prescriptie a raspunderii penale pentru fapta retinuta in sarcina inculpatului este de 8 ani (infractiunea de ucidere din culpa, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal fiind sanctionata cu pedeapsa inchisorii de la 2 la 7 ani).
Acest termen de prescriptie a inceput sa curga de la data de 07.05.1997 (data decesului victimei) conform art. 122 alin. 2 Cod penal (data savarsirii presupusei infractiuni).
Acest termen de prescriptie a fost depasit la data de 07.05.2009 cu inca jumatate (8 ani + 4 ani), fiind incidente astfel dispozitiile art. 124 Cod penal ("prescriptia inlatura raspunderea penala oricate intreruperi ar interveni, daca termenul de prescriptie prevazut in art. 122 este depasit cu inca jumatate").
Cu privire la latura civila a cauzei tribunalul a constatat ca partile vatamate, R. V. si R. S. s-au constituit parti civile in cauza in fata primei instantei, cu suma de 48.700 lei reprezentand daune materiale si cu suma de 1.500.000 lei cu titlu de daune morale.
Corect a retinut prima instanta ca in temeiul art. 346 alin. 2 Cod procedura penala, atunci cand lipseste vreunul din elementele constitutive ale infractiunii (art. 10 lit. d Cod de procedura penala), instanta poate obliga la repararea pagubei materiale si a daunelor morale, potrivit legii civile conform cu care, spre deosebire de dreptul penal, raspunderea delictuala opereaza, in principiu, pentru cea mai usoara culpa (si, indiferent de gravitatea vinovatiei, obligatia de reparare a prejudiciului este integrala).
Obligatia medicului (inculpatul in cauza de fata) este o obligatie de prudenta si diligenta, acesta avand indatorirea de a depune toate eforturile, toata staruinta pentru a obtine un anumit rezultat, avand totodata indatorirea de a respecta obligatiile ce decurg din reglementarile legale sanitare, din prevederile contractului de munca si ale reglementarilor de ordine interioara.
Corect a retinut prima instanta ca din faptul neefectuarii investigatiilor minime preoperatorii, se poate retine culpa specifica dreptului civil a medicului responsabil, ceea ce impune repararea prejudiciului, indiferent de forma si gravitatea culpei.
De asemenea, culpa decurgand din nerespectarea prevederilor Codului deontologic (in sensul ca chirurgul poarta raspunderea pentru ajutoarele pe care si le-a ales), nu poate atrage raspunderea penala insa poate fi retinuta ca si culpa specifica dreptului civil.
Prin urmare, in mod corect, s-a retinut de catre instanta de fond ca sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998, 999 Cod civil, precum si cele prev. de art. 1000 alin. 3, art. 1003 Cod civil, ale comitentului (partea responsabila civilmente Spitalul Clinic de Recuperare Cluj Napoca) care raspunde pentru faptele prepusilor lui (criticile partii responsabile apelante si ale inculpatului apelant sub acest aspect fiind nefondate).
Asa fiind, in temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod de procedura penala, Tribunalul a respins ca nefondate apelurile declarate de catre inculpatul G. V. A. si partea responsabila civilmente Spitalul Clinic de Recuperare Cluj Napoca (acestea vizand exclusiv latura civila a cauzei), impotriva sentintei penale nr. 183 din data de 14.04.2009 pronuntata de Judecatoria Suceava in dosarul nr. 7626/314/2008.
Impotriva acestei decizii, au declarat recurs partea civila R. V. si inculpatul G. V. A., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Astfel, prin decizia penala nr. 120 din 1 martie 2010, pronuntata de Curtea de Apel in dosar nr. 7626/314/2008, s-au admis recursurile declarate de partea civila R. V. si inculpatul G.V. A. impotriva deciziei penale nr. 268/30.11.2009 a Tribunalului Suceava si a extins efectele recursului inculpatului si asupra partii responsabile civilmente Spitalul Clinic de Recuperare Cluj Napoca.
S-a casat in totalitate decizia penala sus-mentionata si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor aceleiasi instante.
Cheltuielile judiciare din recurs au ramas in sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a avut in vedere ca desi instanta de apel a retinut prescriptia speciala a raspunderii penale a inculpatului pentru infractiunea pentru care prima instanta l-a achitat, nu a pus in discutia partilor aceasta exceptie, pentru a da posibilitatea inculpatului de a se prevala de disp. art. 13 alin. 1 C.p.p., de a solicita eventual continuarea procesului penal.
Pe de alta parte, Curtea a constatat si existenta unei contradictii intre considerentele deciziei atacate, in care s-a retinut, printre altele, ca inculpatul se face nevinovat de savarsirea infractiunii de ucidere din culpa si din dispozitivul aceleiasi decizii, in care se dispune incetarea procesului penal, ca urmare a intervenirii prescriptiei speciale prev. de art. 124 C.p.p.
Ca urmare a acestei solutii, dosarul a fost inaintat Tribunalului Suceava in vederea rejudecarii apelurilor declarate de inculpatul G. V. A., partea civila R. V. si partea responsabila civilmente Spitalul Clinic de recuperare Cluj Napoca, sentintei penale nr. 183 din data de 14.04.2009 pronuntata de Judecatoria Suceava in dosarul nr. 7626/314/2008, fiind reinregistrat sub nr. 2692/86/2010 la data de 11.03.2010.
La termenul de astazi, instanta a pus in discutie prescriptia speciala a raspunderii penale a inculpatului pentru infractiunea de ucidere din culpa, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, precum si faptul daca acesta se prevaleaza de disp. art. 13 Alin. 1 Cod proc. penala.
Astfel, inculpatul apelant G.V. A., prin aparatorul sau, a aratat ca nu se prevaleaza de disp. art. 13 alin. 1 Cod proc. penala si este de acord cu exceptia invocata de instanta, intrucat in cauza a intervenit prescriptia raspunderii sale penale pentru infractiunea de ucidere din culpa, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, conform art. 124 Cod penal. Pe fondul cauzei, a solicitat admiterea apelului desfiintarea sentintei penale atacate si pe fond, incetarea procesului penal in temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod proc. penala, ca urmare a intervenirii prescriptiei raspunderii penale a inculpatului. Intrucat in cauza nu sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale prev. de art. 998-999 Cod civil a solicitat respingerea actiunii civile exercitata de catre partile vatamate, ca fiind nejustificata, apreciind ca in cauza lipseste raportul de cauzalitate intre decesul victimei si fapta imputata inculpatului
Partea vatamata apelanta R.V. a aratat ca lasa la aprecierea instantei modul de solutionare cu privire la intervenirea prescriptiei raspunderii penale a inculpatului pentru infractiunea retinuta in sarcina sa. Referitor la apelul declarat in cauza, a precizat ca procesul a durat timp de 13 ani, perioada in care s-au efectuat doua expertize medico-legale pentru a se stabili daca exista legatura de cauzalitate intre decesul victimei si fapta inculpatului. In acest context, a aratat ca in prima expertiza medico-legala efectuata in cauza s-a concluzionat ca nu exista legatura de cauzalitate intre decesul victimei si fapta inculpatului, insa in cea de a doua s-a stabilit ca exista acest raport de cauzalitate. Astfel, a apreciat ca nici o expertiza medico-legala nu a fost intocmita in mod corect. Cu privire la actiunea civila exercitata in cauza, a solicitat admiterea acesteia conform motivele existente la dosar.
Analizand actele si lucrarile dosarului, precum si sentinta apelata, din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, in conformitate cu dispozitiile art. 371 si 378 Cod procedura penala, Tribunalul constata ca urmatoarele:
In primul rand in ceea ce priveste solutionarea laturii penale trebuie observat ca in speta s-a implinit, asa cum s-a retinut de altfel si in solutionarea primului apel, termenul de prescriptie a raspunderii penale.
Conform art. 122 alin. 1 lit. c Cod penal termenul de prescriptie a raspunderii penale pentru fapta retinuta in sarcina inculpatului este de 8 ani (infractiunea de ucidere din culpa, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal fiind sanctionata cu pedeapsa inchisorii de la 2 la 7 ani). Acest termen de prescriptie a inceput sa curga de la data de 07.05.1997 (data decesului victimei) conform art. 122 alin. 2 Cod penal (data savarsirii presupusei infractiuni).
Acest termen de prescriptie a fost depasit la data de 07.05.2009 cu inca jumatate (8 ani + 4 ani), fiind incidente astfel dispozitiile art. 124 Cod penal ("prescriptia inlatura raspunderea penala oricate intreruperi ar interveni, daca termenul de prescriptie prevazut in art. 122 este depasit cu inca jumatate").
De asemenea, la termenul din data de 12.04.2010 inculpatul prin aparatorul din oficiu, la intrebarea expresa a instantei de judecata, a inteles sa nu solicite continuarea procesului penal. In consecinta, instanta nu poate proceda sub acest aspect la examinarea laturii penale a cauzei pentru a stabili daca se impune achitarea sau incetarea procesului penal. Mai mult, un astfel de demers nu poate fi efectuat nici in contextul apelului declarat de catre partea civila, fiind susceptibil a aduce atingere prezumtiei de nevinovatie a inculpatului.
Sub acest din urma aspect trebuie retinut ca prezumtia de nevinovatie este consacrata ca unul dintre principiile fundamentale ale dreptului procesual roman, cu consacrare expres atat in legislatia procesual penala (art. 52 Cpp) cat si in Constitutie (art. 23 alin. 11). Mai mult, singura modalitate in care, din punct de vedere judiciar, aceasta prezumtie poate fi infranta o constituie pronuntarea si ramanerea definitiva a unei hotarari judecatoresti de condamnare, ceea ce in speta nu este cazul.
Un astfel de punct de vedere este in concordanta si cu jurisprudenta constanta a Curtii europene a drepturilor omului, consacrata in interpretarea Conventiei, si care instituie astfel o garantie suplimentara in vederea respectarii prezumtiei de nevinovatie - si are astfel prioritate in baza art. 20 alin. 2 Constitutie.
In sustinerea celor retinute trebuie avute in vedere considerentele cauzei Minelli impotriva Elvetiei, paragraful 37. Curtea a aratat, cu valoare de principiu, ca prezumtia de nevinovatie este incalcata daca, fara stabilirea legala prealabila a culpabilitatii si, in mod special, fara ca acuzatul sa-si exercite toate drepturile apararii, o decizie judiciara care il priveste reflecta sentimentul ca este vinovat. Aceeasi este situatia chiar si in lipsa unei constatari formale, fiind suficienta o motivare din care ar putea sa rezulte ca judecatorul il considera pe interesat culpabil; aceleasi principii rezulta si din alte cauze CEDO, de exemplu Hammern contra Norvegiei. Astfel, in conditiile in care sub aspectul laturii penale instanta de apel a pus in discutie prescriptia raspunderii penale fara a proceda la examinarea altor chestiuni, in considerentele deciziei urmeaza a se retine doar implinirea termenului de prescriptie a raspunderii penale, fara a fi examinat fondul cauzei sub aspectul eventualei responsabilitati penale la care ar fi putut fi angajat inculpatul in eventualitatea neimplinirii acestui termen.
Considerentele sus-aratate nu au insa relevanta sub aspectul laturii civile, iar instanta de apel nu-si poate insusi criticile formulate de catre inculpatul apelant in sensul ca lipsa vinovatiei este una si aceeasi in dreptul penal si civil, excluzand atat existenta infractiunii cat si posibilitatea antrenarii raspunderii civile delictuale. Din contra, responsabilitatea penala si cea civila sunt institutii de drept distincte ce trebuie examinate separat, mai ales in situatii (cum este speta de fata) in care angajarea raspunderii penale nu este stabilita. Instanta nu poate proceda la analizarea laturii subiective a infractiunii cu privire la care a fost judecat inculpatul intrucat, asa cum s-a aratat mai sus, acesta nu a solicitat in mod expres aceasta in baza art. 13 Cpp si, in lipsa acestei solicitari, ar exista posibilitatea incalcarii prezumtiei de nevinovatie. Astfel, neputand retine achitarea in baza situatiei reglementate de art. 10 lit. d Cpp, tribunalul nu este tinut a face diferenta intre culpa ca forma a vinovatiei reglementate de dreptul penal si vinovatia ca si conditie pentru angajarea raspunderii civile delictuale. La solutionarea laturii civile instanta va analiza doar existenta unei vinovatii in sensul dreptului civil si nu ca latura subiectiva a infractiunii.
Un astfel de rationament este in deplina concordanta cu respectarea prezumtiei de nevinovatie a inculpatului, asa cum aceasta este reglementata in dreptul intern si interpretata de Curtea europeana. In acest ultim sens instanta retine ca in cauza Ringvold contra Norvegiei (paragrafele 39-41) Curtea a facut o distinctie clara intre cele doua tipuri de responsabilitate juridica, civila si penala, stabilind cu valoare de principiu ca persoana responsabila in cadrul unei proceduri civile (chiar daca in baza aceleiasi fapte ar fi intrunite elementele unei infractiuni si este angajata si raspunderea civila) nu poate fi considerata ca fiind "acuzata de savarsirea unei infractiuni". Aceeasi concluzie este valabila chiar si atunci cand probele obtinute in procesul penal sunt utilizate in determinarea responsabilitatii civile. Prezumtia de nevinovatie nu poate conferi unei achitari efectul privarii victimei de a putea solicita reparatii pe fundamentul dreptului raspunderii civile; in caz contrar s-ar limita in mod arbitrar si disproportionat liberul acces la justitie.
Cu privire la latura civila a cauzei tribunalul constata ca partile vatamate, R. V.si R. S. s-au constituit parti civile in cauza in fata primei instantei, cu suma de 48.700 lei reprezentand daune materiale si cu suma de 1.500.000 lei cu titlu de daune morale.
Corect a retinut prima instanta ca, potrivit legii civile, raspunderea delictuala opereaza, in principiu, pentru cea mai usoara culpa (si, indiferent de gravitatea vinovatiei, obligatia de reparare a prejudiciului este integrala).
Obligatia medicului (inculpatul in cauza de fata) este o obligatie de prudenta si diligenta, acesta avand indatorirea de a depune toate eforturile, toata staruinta pentru a obtine un anumit rezultat, avand totodata indatorirea de a respecta obligatiile ce decurg din reglementarile legale sanitare, din prevederile contractului de munca si ale reglementarilor de ordine interioara.
Corect a retinut prima instanta ca din faptul neefectuarii investigatiilor minime preoperatorii, se poate retine culpa specifica dreptului civil a medicului responsabil, ceea ce impune repararea prejudiciului, indiferent de forma si gravitatea culpei. Este adevarat ca in speta defuncta a solicitat din proprie initiativa atat efectuarea interventiei cat si anestezia generala, insa tribunalul retine ca formularea unei astfel de optiuni si acordarea acestui consimtamant trebuie facute in cunostinta de cauza. Pacientul apeleaza la doctor, care are calitatea de profesionist al domeniului medical, si acesta are obligatia de a-i oferi acces la toate informatiile pertinente, astfel incat sa poata evalua riscurile sanitare la care se expune prin efectuarea, sau prin efectuarea intr-un anumit mod, a unei interventii chirurgicale.
Ori in speta nu rezulta ca defuncta ar fi fost informata in mod corect si complet cu privire la riscurile pe care o anestezie generala le implica, avand in vedere ca actele medicale au consemnat in mod expres existenta alergiei la novocaina si sustinerile exprese referitoare la problemele pacientei in ceea ce priveste trezirea postanestezie generala. Lipsa acestui consimtamant informat a fost retinuta si in cuprinsul raportului de expertiza medico-legala din 19.12.2006 si sub acest aspect nu are relevanta valabilitatea acestuia ca mijloc de proba in procesul penal; conditiile in care consimtamantul pacientului este obtinut se refera la o obligatie generala, cu caracter deontologic, a medicului si nu este necesar a fi atestata printr-o expertiza medico-legala.
Cert este de asemenea ca pre-operator nu au fost facute investigatii referitoare la timpul de sangerare, timpul de coagulare si examen EKG. Sub acest ultim aspect trebuie constatat ca desi in cuprinsul chestionarului anamnestic 336/1997 este mentionata efectuarea unui EKG, efectuarea acestei investigatii este infirmata expres de catre Spitalul clinic de recuperare Cluj, in momentul inaintarii documentatiei medicale. De altfel, tribunalul constata ca mentiunile din actele medicale sunt si in alte cazuri contradictorii (atat intre ele cat si cu declaratiile unor martori audiati in cursul procesului penal), insa enumerarea si analizarea acestora excede cadrului prezentei spete in care instanta nu a fost sesizata sub aspectul savarsirii vreunei infractiuni de fals.
In consecinta, culpa decurgand din nerespectarea prevederilor Codului deontologic (in sensul ca chirurgul poarta raspunderea pentru ajutoarele pe care si le-a ales), poate fi retinuta ca si culpa specifica dreptului civil.
Prin urmare in mod corect s-a retinut de catre instanta de fond ca sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998, 999 Cod civil, precum si cele prev. de art. 1000 alin. 3 , art. 1003 Cod civil, ale comitentului (partea responsabila civilmente Spitalul Clinic de Recuperare Cluj Napoca) care raspunde pentru faptele prepusilor lui (criticile partii responsabile apelante si ale inculpatului apelant sub acest aspect fiind nefondate).
Sub acest aspect, al angajarii raspunderii civile delictuale a Spitalului
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Prescriptii
Autoritate de lucru judecat .Inadmisibilitatea formularii plangerii penale pentru aceleasi fapte .Neintreruperea termenului de prescriptie a raspunderii penale - Decizie nr. 140 din data de 19.04.2010Prescriptie. Stingerea dreptului de a pretinde creanta stabilita cu titlu de sulta. Radierea ipotecii. - Sentinta civila nr. 46/S din data de 07.02.2012
STINGEREA IPOTECII PRIN PRESCRIPTIE; EXCEPTIA PRESCRIPTIEI DREPTULUI LA ACTIUNE - Decizie nr. 40/Ap din data de 12.02.2009
Prescrip?ia ac?iunii in raspunderea membrilor organului de conducere in contextul art.139 din Legea nr.85/2006. - Decizie nr. 291 din data de 10.06.2014
Prescriptie. Legea aplicabila. - Decizie nr. 1086 din data de 10.06.2013
Aplicarea legii civile in timp. Prescriptia dreptului la actiune. Analizarea exceptiei in raport de legea sub imperiul careia s-a nascut. - Decizie nr. 70 din data de 29.11.2012
Legea nr. 247/2005: Prescriptia dreptului la actiune - Decizie nr. 66/A din data de 28.03.2008
Contencios administrativ – fiscal. Termen de prescriptie - Decizie nr. 507 din data de 27.02.2006
Prescriptia executarii pedepselor - Decizie nr. 184 din data de 14.03.2006
SCHIMB DE FOLOSINTA TEREN. PRESCRIPTIE ACHIZITIVA - Decizie nr. 985 din data de 17.11.2004
prescriptie drept material - Sentinta civila nr. 4759 din data de 17.04.2009
Acordul de recunoastere a vinovatiei - Sentinta penala nr. **** din data de 08.12.2015
Prescriptie. Data la care se naste dreptul la prescriptie - Sentinta comerciala nr. 7703 din data de 24.05.2005
Decizia civila nr.400/A - Decizie nr. 400/A din data de 10.03.2006
Decizia civila nr.1405 - Decizie nr. 1405 din data de 31.08.2006
Obligatia de a face. Asigurarea platii de catre societatea privatizata a datoriilor catre autoritatea implicata in privatizare. Inceputul prescriptiei extinctive. - Sentinta comerciala nr. 13258 din data de 02.12.2004
Plangere impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata (art. 278 ind.1 C.p.p.). Tardivitatea plangerii petentei in raport de prescrierea raspunderii penale a faptuitorilor. - Sentinta penala nr. 2701 din data de 08.12.2006
Prescriptia executarii sanctiunii contraventionale. Mijlocul procedural prin care poate fi invocata. - Sentinta civila nr. 2256 din data de 07.02.2006
Constatare a intervenirii prescriptiei executarii pedepsei amenzii penale - Sentinta penala nr. 12 din data de 11.01.2011
Constatare prescriptie - Sentinta penala nr. 14 din data de 11.01.2011