Pretentii

Prin cererea adresata acestei instante la data de 21.12.2009 si inregistrata sub nr.8755/86/2009 reclamanta D.A. E. in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice Bucuresti prin D.G.F.P. Suceava a solicitat sa se dispuna obligarea paratului sa achite despagubiri in suma de 500.000 euro ( echivalent in lei) pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a condamnarii cu caracter politic a sotului acesteia, D. I. ( in prezent decedat), prin sentinta penala nr.647/1954 a Tribunalului Militar Iasi, pentru infractiunea de uneltire contra oranduirii sociale.
In motivarea cererii  reclamanta arata ca, prin sentinta penala nr.647/1954, Tribunalul Militar Iasi l-a condamnat pe D. I. ( devenit ulterior sotul ei) la pedeapsa de 12 ani inchisoare - cand abia trecuse de varsta majoratului - pentru asa-zisa uneltire contra oranduirii sociale prevazuta de art.209 din Codul penal in vigoare la acea vreme.
Dupa 10 ani de detentie, el fiind eliberat la data de 24.06.1964 s-a cunoscut cu reclamanta iar la 03.10.1966 s-au casatorit. La 38 de ani de la casatorie, timp in care au trecut impreuna prin toate privatiunile, constrangerile si lipsa de drepturi atrase familiei lor in timpul  regimului comunist de acea condamnare abuziva cu caracter politic si ca urmare a conditiilor inumane si chinurilor indurate in cele mai cumplite inchisori comuniste ( Jilava, Gherla, Baia Sprie, Aiud, Periprava , etc) sotul sau, D. I., a incetat din viata la data de 06.05.2004, la varsta de 68 de ani.
In acele timpuri, pana la Revolutia din Decembrie 1989, toata familia, au trait ca niste ostracizati, discriminati si marginalizati, sub povara acelei condamnari cu caracter politic dictata de regimul totalitar. Precizeaza ca, in calitate de sotie supravietuitoare, beneficiaza si de o indemnizatie lunara de 200 lei, in baza prevederilor Decretului -Lege nr.118/1990.
In drept, cererea de chemare in judecata a fost intemeiata pe prevederile  Legii nr. 221/2009 .
Cererea este scutita de plata taxei de timbru conform prevederilor art. 5 alin. 3 din Legea 221/2009.
La cererea de chemare in judecata a fost atasat, in copie,  bilet de eliberare nr.5780/1964,  acte de stare civila constand in certificat de casatoriei si certificat deces al numitului D. I., decizia nr.37 din 31.05.2004 emisa de Directia pentru Dialog Familie si Solidaritate Sociala Suceava, cupon pensie.
Legal citat, paratul a formulat intampinare, in care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, intrucat despagubirea poate fi solicitata pentru prejudiciul moral suferit de persoana condamnata, iar nu prejudiciul moral suferit de mostenitorii acesteia.
Nu au fost depuse probe in ceea ce priveste dovada traumelor la care a fost supus autorul reclamantei, prin condamnarea sa politica.
De asemenea, invedereaza instantei faptul ca reclamanta beneficiaza de o indemnizatie lunara de 200 lei, in baza prevederilor Decretului - Lege nr.118/1990 iar solicitarea reclamantei in sensul cuantificarii daunelor morale la nivelul sumei de 500.000 euro este supraevaluata.
A invocat practica CEDO, potrivit careia in cauze privind incalcarea dreptului la libertate, la integritate fizica si morala a persoanei si la demnitatea ei, s-au acordat daune morale de valoare mult mai mica - respectiv 7.000 euro ( in cauza Barbu Anghelescu impotriva Romaniei) sau de 10.000 euro ( cauza Bursuc impotriva Romaniei).
Ulterior, reclamanta a precizat (f.23) ca daunele morale solicitate sunt cerute pentru prejudiciul moral suferit de sotul sau, in prezent decedat.
A mai depus la dosar: proces-verbal (f.36), adresa (f.36 bis), declaratie (f.37) sentinta penala nr.647/1945 ( f.38 si urm).
De asemenea, reclamanta a formulat raspuns la intampinare in care a aratat ca are legitimare procesuala activa, in calitate de mostenitoare a persoanei condamnate.
In ceea ce priveste cuantumul despagubirilor pretinse pentru prejudiciul moral suferit de sotul sau prin respectiva condamnare cu caracter politic - din care a executat pedeapsa de 10 ani in temnitile comuniste - este de notorietate publica tratamentul inuman la care erau supusi detinutii politici, brutalitatile si umilintele suportate , frigul si foamea indurate.
A mai depus fila ziar ( f.111).
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Temeiul legal al cererii il reprezinta disp. art. 5 din Legea nr. 221/2009 care stipuleaza ca orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, respectiv mostenitorii acesteia, pot solicita instantei de judecata obligarea statului la acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, precum si la acordarea de despagubiri reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotararea de condamnare sau ca efect a masurii administrative, daca bunurile respective nu le-au fost restituite sau nu au obtinut despagubiri prin echivalent in conditiile Legii nr. 10/2001 sau ale Legii nr. 247/2005.
In speta, sotul reclamantei, in prezent decedat, conform certificatului de deces ( f.5) a fost condamnat (prin sentinta penala nr.647/28.10.1954) a Tribunalului Militatar Teritorial Iasi (f.38 si urm) la pedeapsa de 12 ani inchisoare corectionala si 5 ani interdictie corectionala, pentru savarsirea infractiunii de uneltire contra ordinii sociale, prev. de art.209 part. III Cod penal, in vigoare la acea data.
Acesta a fost incarcerat la data de 29.07.1954 si eliberat la 24.06.1964, astfel cum rezulta din biletul de eliberare nr.5780/1964(f.3), ramanand in detentie 10 ani, pana la gratierea, conform Decretului nr.310/1964.
Potrivit art.1 al.2 Legea 221/2009, condamnarea suferita de sotul reclamantei reprezinta de drept o condamnare cu caracter politic, fiind inclusa in enumerarea de la lit. a).
Reclamanta justifica calitatea procesuala activa, fata de prevederile art.5 al.1 Legea 221/2009, care indica faptul ca actiunea poate fi formulata de persoana condamnata sau, dupa decesul acesteia,  de sotie, ca in speta.
O astfel de condamnare, cu caracter politic, da nastere la despagubiri morale, conform art.5 al.1 lit.a Legea 221/2009.
Reclamanta a precizat expres ca solicita daune morale pentru suferinta sotului sau condamnat, astfel ca nu se poate retine apararea paratului ca s-ar fi solicitat daune morale pentru suferintele mostenitorilor persoanei condamnate.
Aceasta dispozitie legala speciala prin care se acorda posibilitatea obtinerii de despagubiri persoanelor condamnate politic este in acord si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului pentru care dreptul la libertate si la siguranta este un drept inalienabil ce trebuie sa aiba un rol primordial intr-o societate democratica.
Astfel, Instanta Europeana a afirmat adeseori in jurisprudenta sa ca orice privare de libertate trebuie sa fie facuta in conformitate cu normele de fond si de procedura prevazute de legislatia nationala, dar in acelasi timp ea trebuie sa respecte scopul esential al art. 5 din CEDO si anume protejarea individului impotriva arbitrariului si a abuzurilor autoritatilor statale.
Raportand aceste norme si principii la circumstantele cauzei se constata ca reclamanta are deschisa in mod indubitabil calea actiunii in justitie pentru obtinerea de despagubiri decurgand din condamnarea politica (arbitrara, abuziva, atentat la libertate si la siguranta) la care a fost supus sotul sau.
Aceasta condamnare i-a cauzat sotului reclamantei un prejudiciu nepatrimonial ce a constat in consecintele daunatoare neevaluabile in bani rezultate din atingerile si incalcarile dreptului personal nepatrimonial la libertate, cu consecinta inclusiv a unor inconveniente de ordin fizic datorate pierderii confortului, fiind afectate totodata acele atribute ale persoanei care influenteaza relatiile sociale - onoare, reputatie - precum si cele care se situeaza in domeniul afectiv al vietii umane - relatiile cu familia, prietenii, apropiatii, vatamari care isi gasesc expresia cea mai tipica in durerea morala incercata de victima.
Lipsirea de libertate a avut repercursiuni in planul vietii private si profesionale a persoanei condamnate din motive politice, inclusiv dupa momentul liberarii, fiindu-i afectate din cauza conditiilor istorice anterioare anului 1989 viata familiala, imaginea si chiar sursele de venit.
Existenta prejudiciului moral nu trebuie dovedita, (spre deosebire de prejudiciul material), ci se justifica, fiind vorba de o chestiune de apreciere , avandu-se in vedere drepturile sau interesele nepatrimoniale lezate, cum ar fi dreptul la libertate, la integritate corporala, la sanatate, la onoare, la reputatie etc., respectiv suferintele fizice si psihice cauzate de atingerile aduse acestor valori fundamentale ale persoanei umane - ocrotite, in prezent, prin Constitutie si CEDO.
O cuantificare a prejudiciului moral sau o "masurare" a suferintelor indurate de catre sotul reclamantei nu poate fi realizata prin probe tehnice, exacte, fiind o chestiune pur subiectiva, care trebuie analizata in concret prin luarea in considerare a ansamblului imprejurarilor ce tin atat de condamnarea efectiva (natura, durata, modalitate de executare), cat si de efectele nefaste pe care aceasta le-a produs atat pe plan familial, cat si profesional (CEDO, 6 noiembrie 1980, Guzzardi contra Italiei).
In speta, instanta retine durata perioadei executate in regim de detentie foarte mare, de 10 ani, decesul persoanei condamnate, in 2004, la numai 68 de ani, la care a contribuit, fara tagada, anii petrecuti in detentie.
De asemenea, este de notorietate tratamentul inuman la care au fost supusi detinutii politice, brutalitatile si umilintele suferite, frigul si foamea indurate.
In acest context, dand eficienta criteriului unei satisfactii echitabile, instanta gaseste necesara si totodata suficienta pentru compensarea prejudiciului moral suferit de catre sotul reclamantei acordarea unei despagubiri cu acest titlu in suma de 300.000 euro.
La stabilirea acestei sume se are in vedere si indemnizatia de 200 lei lunar de care beneficiaza reclamanta, conform Decretului - Lege nr.118/1990.
Prin acordarea sumei de 300.000 euro, in echivalent in lei la data platii, tribunalul apreciaza ca s-a stabilit o satisfactie echitabila, in limitele raspunderii civile delictuale, fata de imprejurarile concrete ale spetei, aratate mai sus si contextul istoric general cunoscut neputand fi retinuta apararea paratului ca ar fi vorba de o imbogatire, fara justa cauza.
In consecinta, in baza art.5 al.1 lit.a raportat la art.1 al.2 legea 221/2009, instanta va admite, in parte, actiunea, astfel ca va obliga paratul Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice sa plateasca reclamantei echivalentul in lei la data platii efective al sumei de 300.000 euro, reprezentand despagubiri civile pentru daune morale.