Infractiunea de inselaciune in conventii, prevazuta de art.215 alin.1,3 Cod penal. Neexecutarea obligatiilor ce deriva dintr-un contract

Prin decizia penala nr. 447/10.10.2008 a Tribunalului Suceava, s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de petentii T.M. si T.S.I. impotriva sentintei penale nr. 158/11.06.2008 pronuntata de Judecatoria Vatra Dornei.
Petentii recurenti au fost obligati sa plateasca statului suma de cate 50 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Pentru a decide astfel, Tribunalul Suceava a retinut urmatoarele:
Prin sentinta penala nr. 158 din data de 11.06.2008, Judecatoria Vatra Dornei, in baza art. 278/1 pct. 8 lit. a Cod procedura penala, a respins  ca neintemeiata, plangerea formulata de partea vatamata T.M.,  faptuitor fiind C. I.
In baza art. 192 al.2 Cod procedura penala partea vatamata  a fost obligata sa plateasca statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca la data de 4 aprilie 2008, s-a inregistrat plangerea partii vatamate T.M., impotriva rezolutiei Parchetului, considerand ca exista indicii suficiente pentru a se efectua urmarirea penala impotriva faptuitorului C.I., pentru comiterea infractiunii de inselaciune, astfel incat considera rezolutia ca nelegala si neintemeiata.
Din probatoriul administrat in cauza, instanta de fond a retinut ca petenta a incheiat cu faptuitorul un antecontract de vanzare - cumparare, la data de 14.09.2007, autentificat la Notariat, prin care C.I. s-a obligat sa construiasca o casa de locuit pe un teren proprietatea acestuia, imobile care se vor vinde petentei. S-a achitat un avans, dupa care au aparut discutii privind  executarea lucrarilor.
Avand in vedere existenta acestor relatii contractuale dintre parti, prima instanta a considerat ca rezolutia Parchetului este intemeiata, ca a fost intocmita legal, astfel incat, in  baza art. 278 ind. pct. 8 lit. a Cod procedura penala, a respins  plangerea formulata de partea vatamata  T.M., ca neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, au declarat recurs petentii T.M. si T.S.I., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Analizand actele dosarului si sentinta recurata atat prin prisma criticilor formulate, cat si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept in conformitate cu dispozitiile art. 3856 alin. 3 Cod procedura penala, Tribunalul a apreciat ca recursurile sunt nefondate.
Astfel, Tribunalul a retinut ca prin rezolutia Parchetului s-a confirmat, in temeiul art. 228 al. 6 comb. cu art. 10 lit. d Cod procedura penala, propunerea de neincepere a urmaririi penale fata de intimatul C.I. pentru infractiunea de inselaciune, prev. de art. 215 al. 1, 3 Cod penal.
In motivarea acestei solutii, s-a aratat ca numitii T.M. si S.T.I. l-au reclamat pe intimatul C.I. ca le-ar fi vandut o suprafata de teren si s-ar fi angajat sa le construiasca niste case de vacanta a caror temelii erau pe acel teren, dar care ulterior nu le-a mai construit. In urma verificarii celor aratate in plangeri a rezultat ca nu sunt intrunite toate elementele constitutive ale acestei infractiuni, intrucat nici la incheierea contractului de vanzare-cumparare, nici pe parcursul executarii acestuia, intimatul nu a facut acte de inducere in eroare a reclamantilor, ci a cautat sa-si indeplineasca obligatiile asumate prin contract, dar nu a reusit. S-a constatat ca neindeplinirea acestor obligatii contractuale constituie litigii civile si nu infractiune, astfel ca raspunderea penala este inlaturata.
Impotriva rezolutiei sus-mentionate, petenta  T.M. a formulat plangere, care a fost respinsa prin rezolutia procurorului ierarhic superior, motivat de faptul ca din analiza dosarului rezulta ca solutia data in cauza este corecta.
Petenta T.M. a formulat plangere impotriva actelor procurorului la instanta de judecata, care a fost respinsa ca neintemeiata prin sentinta penala recurata.
Tribunalul a constatat ca solutiile dispuse de catre organele de urmarire penala sunt legale si temeinice, intrucat in cauza nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune, prev. de art. 215 al. 1, 3 Cod penal, respectiv sub aspectul laturii subiective, lipsind intentia intimatului C.I. de a-i induce/mentine in eroare pe recurentii T.M. si S. T.I.
Astfel, din actele si lucrarile dosarului s-a retinut ca recurentii T.M. si S.T.I. au incheiat cu intimatul C.I. un antecontract de vanzare-cumparare autentificat la Notariat, prin care intimatul s-a obligat sa le vanda sotilor T.M. si S.T.I. un imobil constand din teren curti constructii, impreuna cu o casa de locuit si anexe. Imobilul casa se afla in constructie, dar pretul a fost stabilit pentru casa finalizata cu materiale de constructie alese de vanzator. A fost stabilit pretul total al vanzarii, din care inainte de semnarea antecontractului, intimatul a primit un avans si s-a obligat sa construiasca casa pe terenul sus-mentionat, urmand ca diferenta sa fie achitata in doua transe.
Pe parcursul executarii lucrarilor la imobilul cu destinatie de locuinta, recurentii T.M. si S.T.I. au constatat deficiente in executarea acestora, astfel incat i-au solicitat intimatului rezilierea antecontractului de vanzare-cumparare si restituirea avansului.
Desi recurentii T.M. si S.T.I. au aratat ca au fost inselati de catre intimatul C.I., intrucat acesta nu avea proiect si nici autorizatiile necesare, mentinandu-i astfel in eroare cu ocazia acelui antecontract, Tribunalul a constatat ca in cauza nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune, prev. de art. 215 al. 1, 3 Cod penal, respectiv sub aspectul laturii subiective, intrucat nu s-a dovedit, dincolo de orice indoiala, faptul ca intimatul C.I. a avut intentia de a-i induce/mentine in eroare pe recurentii T.M. si S.T.I.
Astfel, avand in vedere faptul ca in cuprinsul antecontractului de vanzare-cumparare nu s-a facut nici o referire cu privire la existenta sau nu a proiectului de constructie si a autorizatiei de constructie, in cauza nu exista probe cu privire la existenta vreunei actiuni de inducere/mentinere in eroare din partea intimatului.
Recurentii T.M. si S.T.I. aveau posibilitatea ca, anterior incheierii antecontractului, sa efectueze verificari cu privire la existenta proiectului de constructie si a autorizatiei de constructie si sa solicite sa se efectueze mentiuni in antecontract cu privire la acestea.
Imprejurarea ca  recurentii T.M. si S.T.I. au constatat grave deficiente in constructie, nu conduce la concluzia ca intimatul C.I. ar fi savarsit infractiunea de inselaciune, prev. de art. 215 al. 1, 3 Cod penal, atat timp cat nu s-a dovedit, dincolo de orice indoiala, faptul ca intimatul C.I. a avut intentia de a-i induce/mentine in eroare pe recurenti, la dosar neexistand probe in acest sens.
Astfel, atat in literatura juridica de specialitate, cat si in practica judiciara, s-a decis ca neexecutarea obligatiilor ce deriva dintr-un contract incheiat nu constituie infractiunea de inselaciune, daca nu s-a stabilit ca s-au folosit manopere dolosive fata de creditorul obligatiei cu ocazia incheierii contractului.
Litigiul dintre parti decurgand din antecontractul de vanzare-cumparare poate fi solutionat pe calea unei actiuni civile, in cauza nefiind intrunite elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune, prev. de art. 215 al. 1, 3 Cod penal, respectiv sub aspectul laturii subiective, lipsind intentia intimatului C.I. de a-i induce/mentine in eroare pe recurentii T.M. si S.T.I.