Contestatie la executare.

Dosar nr. 1413/83/2008
DECIZIA COMERCIALA Nr. 511/R/ 27 iunie 2008
Domeniu asociat: contestatie la executare.
      Intrucat impotriva titlurilor de creanta fiscale astfel cum acestea sunt definite
de art. 108 alin. 3 C.proc.fiscala, titluri de creanta care devin titluri executorii in
conditiile prevazute de art. 137 alin. 2 C.proc.fiscala "la data la care creanta fiscala
este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de
organul competent sau in alt mod prevazut de lege", exista calea de atac a
contestatiei administrative prevazuta de art. 175 si urm. C.proc.fiscala, respectiv
actiunea in contencios administrativ prevazuta de art. 189 alin. 2 C.proc.fiscala, pe
calea contestatiei la executare prevazuta de art. 169 si urm. C.proc.fiscala nu pot fi
formulate aparari de fond cu privire la titlurile de creanta devenit ulterior titluri
executorii.
      Prin sentinta civila nr. 933/15.02.2008 pronuntata de Judecatoria Satu Mare in
dosar nr. 1234/296/2006, a fost admisa contestatia la executare formulata de
contestatorul L.E.D, impotriva actului constatator nr. 1975/2001 a procesului verbal
nr. 879/2006 si a tuturor formelor de executare silita initiate de intimata-creditoare
fiscala AUTORITATEA NATIONALA A VAMILOR - DIRECTIA REGIONALA
VAMALA ORADEA si in consecinta s-au anulat formele si actele de executare silita
intocmite in dosar executional nr. 2021/2001 initiat de intimata creditor-fiscal. Fara
cheltuieli de judecata.
      Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen intimata DIRECTIA
REGIONALA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE CLUJ, solicitand
admiterea acestuia, modificare sentintei recurate si respingerea contestatiei la
executare formulata de debitorul fiscal.
      In sustinerea cererii de recurs se arata ca instanta de executare a anulat
masurile de executare luate de creditoarea fiscala D.R.A.O.V. CLUJ in dosarul
executional nr. 1176/2002 (si nu 2021/2001 cum eronat s-a retinut) motivat de faptul
debitorului fiscal L.E.D. nu i-au fost comunicate titlurile executorii si nici nu a fost
solutionata contestatia administrativ jurisdictionala formulata de acesta impotriva
procesului verbal de calcul al accesoriilor nr. 879/23.04.2002.
      D.R.A.O.V. CLUJ a facut dovada ca a comunicat A.C. nr. 1975/29.09.2001
emis de Biroul Vamal Petea, in data de 04.10.2001 la domiciliul debitorului, prin
scrisoare recomandata cu confirmare de primire. Debitorul fiscal L.E.D. a primit
corespondenta postala, astfel cum probeaza confirmarea de primire, in data de
04.10.2001, sub semnatura proprie si cu specificarea calitatii primitorului. Debitorului
i-a fost comunicata si Somatia nr. 14.961/17.07.2002 in data de 03.08.2002, asa cum
dovedeste confirmarea de primire.
      In privinta contestatiei formulate de debitorul fiscal impotriva Procesului-verbal
de calcul nr. 879/2OO2, arata ca nicaieri in Sentinta civila nr. 6835/2002 a
Judecatoriei Satu Mare, pronuntata in dosarul nr. 8.223/2002, nu se arata si nu se
retine ca A.C. nr. 1.975/2001 nu ar fi fost comunicat cu debitorul si nici ca acesta ar fi
fost contestat in termen.
      Mai mult, instanta de fond se contrazice pe sine atunci cand afirma ca nici
Procesul-verbal de calcul nr. 879/2002 nu i-ar fi fost comunicat. Daca nu i-a fost
comunicat, cum se face ca debitorul fiscal I-a contestat, chiar daca pe o cale de atac
gresita.
      In ceea ce priveste faptul ca D.R.V. Oradea (actualmente D.R.A.O.V. Cluj) nu
a solutionat aceasta contestatie, arata ca nu are o inraurire asupra executarii silite
pornite impotriva debitorului fiscal.
      Art. 10 alin. 2 din O.G. nr. 11/1996, aplicabil la momentul formularii
contestatiei, dispunea ca introducerea contestatiilor impotriva actelor de control prin
care se stabilesc obligatii de plata in sarcina debitorului fiscal nu suspenda obligatia
de plata. Aceasta dispozitie expresa a fost reluata de legiuitor si la art. 10 alin. 3 din
O.G. nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare si, in prezent in dispozitiile
art. 215 alin. 1 Cod procedura fiscala.
      Nici din dispozitiile O.U.G. nr. 13/2001 nu rezulta ca introducerea contestatiei
pe cale administrativ-jurisdictionala suspenda executarea titlului contestat.
      Daca nu s-a dat o solutie contestatiei depuse in termenul de 30 de zile
prevazut de art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ, in
vigoare la acel moment, contestatorul avea dreptul sa se adreseze instantei de
contencios administrativ - Tribunalul Satu Mare - cu o cerere, prin care sa solicite
anularea titlurilor privind datoria vamala, emise de autoritatea vamala in sarcina sa,
asa cum dispune expres art. 5 alin. 3 din Legea nr. 29/1990.
      Actele normative, care au reglementat succesiv materia executarii silite a
creantelor fiscal-bugetare, au dispus ca executarea silita a acestor creante se
efectueaza in temeiul unui titlu executoriu emis in conformitate cu dispozitiile
acestora, titlul de creanta devenind titlu executoriu la data la care creanta fiscala este
scadenta - art. 25 alin. 2 din O.G. nr. 11/1996, art. 41 din O.G. nr. 61/2002 si art. 141
Cod procedura fiscala. Precizeaza ca actele administrativ-fiscale sunt executorii din
oficiu si prin ele insele, adica nu necesita interventia unui alt organ pentru a le investi
cu formula executorie.
      Din moment ce pe calea contestatiei administrativ-jurisdictionale, urmata de
calea actiunii in contencios fiscal, nu s-a dispus, fie de organul cu atributii
jurisdictionale, fie de instanta de control judiciar, anularea titlurilor executorii emise de
autoritatea vamala, prin Biroul Vamal Petea, nu se poate sustine ca executarea silita
ar fi nelegala si trebuie anulata. Din moment ce legea prevedea si prevede si acum,
expres si fara echivoc, caile de atac impotriva actelor administrative-fiscale, nu poate
fi invocata si retinuta ingradirea liberului acces la justitie.
      In drept, invoca art. 304 pct. 8 si 9 si art. 312 C.proc.civ., precum si dispozitiile
legale din cererea de recurs.
      Intimatul legal citat nu a formulat intampinare in cauza.
           Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor invocate prin
cererea de recurs, prin prisma dispozitiilor art. 3041 C.proc.civ , instanta a apreciat
recursul intimatei ca  fiind intemeiat pentru urmatoarele considerente.
      In primul rand instanta de recurs constata ca sentinta recurata cuprinde
considerente straine de natura pricinii, precum si o stare de fapt contrara probelor
administrate in cauza.
      Astfel, se constata ca actul constatator nr. 1975/29.09.2001 a fost comunicat
contestatorului-intimat la data de 04.10.2001, iar Somatia nr. 14.961/17.07.2002 la
data de 03.08.2002, conform dovezilor de comunicare aflat la fila 48 si 44 din dosarul
instantei de fond, in conditiile prevazute de art. 23 alin. 3, 4 si 5 din OG nr. 11/1996
in vigoare la data comunicarii acestora.
      Prin urmare, se constata ca argumentele generale ale  primei instante privind
lipsa posibilitatii contestatorului de a beneficia de o analiza pe fond a eventualelor
sale obligatii fiscale, pentru a nu i se ingradi accesul la justitie in urma necomunicarii
cu acesta a actelor administrativ fiscale care au stat la baza executarii silite
contestate sunt nefondate si fara suport legal.
      In al doilea rand, se retine ca prima instanta, prin statuarea asupra termenului
in care contestatorul a formulat contestatie fiscala impotriva actului constatator si prin 
statuarea asupra nelegalitatii actelor de executare silita ca o consecinta directa a
constatarii nelegalitatii actului constatator, prima instanta, a solutionat contestatia la
executare formulata de contestator cu incalcarea dispozitiilor art. 172 alin. 3 C.proc.
fiscala, deoarece a analizat aparari de fond care priveau un act administrativ fiscal
devenit titlu executoriu impotriva careia exista calea de atac a contestatiei prevazuta
de art. 205 si urmatoarele din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.   
      Constatand existenta in cauza a motivului de modificare a sentintei recurate
prevazut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ., intrucat aceasta cuprinde motive contradictorii
si straine de natura pricinii si procedand, in temeiul art. 3041 C.proc.civ la analizarea
contestatiei la executare formulata de contestatorul intimat sub toate aspectele,
instanta de recurs a constatat ca aceasta este neintemeiata.
      Se constata ca, in motivarea cererii introductive, contestatorul solicita
anularea formelor de executare silita pornite impotriva acestuia pentru motivul ca,
acesta a formulat contestatie impotriva actului administrativ fiscal si ca aceasta nu a
fost inca solutionata.
      Fata de acest motiv de anulare invocat in cauza, instanta de recurs constata
incidenta dispozitiilor art. 215 C.proc. fiscala, potrivit caruia, "introducerea contestatiei
pe calea administrativa de atac nu suspenda executarea actului administrativ fiscal.
      Dispozitiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a
cere suspendarea executarii actului administrativ fiscal, in temeiul Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile ulterioare. Instanta
competenta poate suspenda executarea, daca se depune o cautiune de pana la 20%
din cuantumul sumei contestate, iar in cazul cererilor al caror obiect nu este evaluabil
in bani, o cautiune de pana la 2.000 lei."
       In lipsa unei hotarari judecatoresti de suspendare a executarii silite emisa
anterior formelor de executare silita contestate, formele de executare silita emise cu
respectarea conditiilor de fond si de forma prevazute de lege, in legatura cu actul
administrativ fiscal impotriva caruia s-a formulat o contestatie fiscala sunt valabile,
nesusceptibile de anulare pentru motivul invocat de contestator.
      Verificand formele de executare silita contestate prin prisma motivelor de
nulitate absoluta ce ar putea fi invocate din oficiu de catre instanta, se constata ca
acestea au fost emise cu respectarea tuturor conditiilor de fond si de forma prevazute
de lege la data emiterii lor.
      Fata de considerentele de mai sus, in temeiul art. 2 pct. 3, art. 399 si urm., art.
274, art. 312 alin. 3, art. 3041 C.proc.civ, art. 4, 44, 91, 172 C.proc.fiscala, instanta a 
admis recursul declarat de catre organul fiscal ca fondat, a modifict sentinta recurata,
in sensul ca a respins ca nefondata contestatia la executare formulata de
contestatorul-intimat.
3