Temeiul de drept al arestarii preventive prevazut de art. 148 lit. d Cod procedura penala

        Temeiul de drept al arestarii preventive prevazut de art. 148 lit. d Cod procedura penala
        
        Constata ca, prin incheierea din 4 mai 2006, pronuntata in dosarul penal nr.1034/2006, Tribunalul Brasov a dispus prelungirea masurii arestarii preventive a inculpatilor C. G. si P. A. pe o durata de 30 de zile, respectiv de la data de 7 mai 2006 pana la data de 5 iunie 2006 inclusiv. Prin aceeasi incheiere au fost respinse cererile inculpatilor, de inlocuire a arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea.
        S-a motivat ca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun in continuare privarea de libertate a inculpatilor si ca urmarirea penala a putut fi finalizata din motive obiective, fiind necesara efectuarea unor acte de urmarire penala.
        Impotriva acestei hotarari au declarat recurs inculpatii solicitand casarea ei si respingerea propunerii de prelungire a arestarii preventive, motivand ca temeiurile initiale au incetat sa mai existe. Aparatorul inculpatului C. G. a invocat si starea de sanatate a acestuia, bolile de care sufera facandu-l sa nu suporte regimul de detinere.
        Recursurile sunt nefondate.
        Inculpatii au fost arestati preventiv la data de 9 martie 2006, P. A. pentru savarsirea infractiunilor de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor si luare de mita, prevazute de art. 246 Cod penal si, respectiv, art. 254 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 si 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 , iar C. G. pentru infractiunile de complicitate la infractiunile de mai sus, prevazute de art.26 rap. la art. 246 Cod penal si art. 26 rap. la art. 254 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 si 7 alin. 1 din  Legea nr. 78/2000. S-a retinut ca, in calitate de agenti de politie, au pretins de la denuntatorul C. D. sume de bani si bauturi alcoolice pentru a nu-i intocmi dosar penal relativ la savarsirea unor infractiuni la regimul sigurantei rutiere. Temeiurile arestarii le-au constituit cazurile prevazute in art. 148 lit. d si h Cod procedura penala, respectiv exista date suficiente ca inculpatii au incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea martorului P. F. S. si pentru infractiunile savarsite legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani, existand probe certe ca lasarea lor in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica. Pentru inculpatul C. G. s-a retinut si cazul prevazut in art. 148 lit. e Cod procedura penala, acesta savarsind din nou o infractiune.
        Masura a fost prelungita de doua ori, de fiecare data cu cate 30 de zile, ultima oara prin incheierea atacata.
        Desi prima instanta a retinut ca subzista toate temeiurile care au determinat luarea arestarii, este de observat ca temeiul prevazut in art. 148 lit. d Cod procedura penala a incetat sa mai existe, atata vreme cat martorul P. F. S. a fost deja ascultat.
        In schimb, temeiul prevazut in art.148 lit. h Cod procedura penala, pentru ambii inculpati, si cel prevazut in art.148 lit. e Cod procedura penala, pentru inculpatul C. G., impun in continuare privarea de libertate a inculpatilor care, in functiile detinute, de agenti de politie, au savarsit infractiuni de coruptie, fapte care au o deosebita rezonanta in randul opiniei publice. Pe de alta parte, urmarirea penala nu a fost finalizata inauntrul duratei arestarii din motive obiective, fiind necesara efectuarea unor acte procesuale si procedurale.
        Sustinerea aparatorului inculpatului C. G., ca bolile de care sufera acesta il pun in imposibilitate de a suporta regimul de detinere, nu poate fi primita. Potrivit art. 139 alin. 7 Cod procedura penala, revocarea arestarii preventive datorita bolii de care sufera inculpatul arestat preventiv poate fi dispusa numai daca se constata, pe baza unei expertize medico-legale, ca aceasta nu poate fi tratata in reteaua medicala a Directiei Generale a Penitenciarelor.
        Asa fiind, in baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedura penala, se vor respinge recursurile, urmand ca, in temeiul art.192 alin.2 Cod procedura penala, fiecare inculpat sa fie obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
        
        
(Incheierea penala nr.50/R din 10 mai 2006 )