Achitare intrucat fapta nu prezinta pericolul social al unei infractiuni.

        Achitare intrucat fapta nu prezinta pericolul social al unei infractiuni.
        
          Prin sentinta penala nr. 329/2005, Judecatoria Fagaras a dispus achitarea inculpatului L. D. E. in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedura penala cu aplicarea art. 18/1 Cod penal, pentru infractiunea de furt calificat. In baza art. 91 Cod penal i s-a aplicat inculpatului o amenda administrativa de 200.000 lei RON.
          S-a constatat ca partea vatamata nu s-a constituit parte civila.
          Pentru a se dispune astfel s-a retinut ca inculpatul a sustras un numar de 7 gaini, in valoare de 1.400.000 lei, in seara zilei de 24.01.2004, din niste cotete aflate pe malul unui rau, in Mun.Fagaras. Sustragerea s-a facut cu scopul de a asigura hrana pentru el si pentru ceilalti membrii ai familiei.
          S-a apreciat ca fapta este in mod vadit lipsita de importanta, datorita urmarii neinsemnate pe care a produs-o.
          Impotriva acestei sentinte a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Fagaras, care a considerat ca aplicarea prev. art. 18/1 este prea blanda si ca legea penala nu isi atinge scopul, mai ales in conditiile in care cel in cauza este recidivist.
          Prin decizia penala nr. 4/2006, Tribunalul Brasov a respins apelul, apreciind ca evaluarile facute de prima instanta sunt legale si temeinice.
          Parchetul de pe langa Tribunalul Brasov a declarat recurs si a reiterat motivele din apel.
          Recursul este fondat, insa numai pentru motivul care se va arata in continuare.
          Prima instanta a facut o evaluare corecta a pericolului social, in deplina concordanta cu starea de fapt concreta si cu probele existente la dosar. Instanta de apel a mentinut in mod temeinic sentinta Judecatoriei Fagaras.
          Instantele au urmarit indeplinirea tuturor exigentelor art. 18/1 Cod penal, care in prezenta cauza sunt realizate, in raport de scopul urmarit de inculpat, urmarea minima pe care a produs-o fapta si atingerea minima adusa relatiilor sociale protejate de lege.
          Starea de recidiva a inculpatului, prin ea insasi, nu constituie un argument suficient care sa faca inaplicabile prev. art. 18/1 Cod penal. Important este ca fapta dedusa judecatii sa fie lipsita de pericolul social al unei infractiuni, conditie care este realizata in acest dosar.
          Lipsind o trasatura esentiala a infractiunii, respectiv pericolul social, solutia legala si temeinica este aceea de achitare, in temeiul prev. art. 10 lit. b/1 Cod procedura penala.
          In ceea ce priveste aplicarea corecta a textului de lege, este corecta critica prin care s-a aratat ca prima instanta a dispus in mod eronat aplicarea prev. art. 10 lit. b, in loc de art. 10 lit. b/1,  si chiar daca este vorba de o eroare, aceasta trebuie indreptata intrucat art. 10 lit. b Cod procedura penala are in vedere o alta ipoteza de achitare.
          Asa fiind, in temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedura penala, recursul urmeaza sa fie admis, ambele hotarari urmand a fi casate si respectiv desfiintate numai in legatura cu temeiul legal al achitarii, dispunandu-se ca acesta sa fie art.11 pct.2 lit. a, coroborat cu art. 10 lit. b/1 Cod procedura penala.
        
         (Decizia penala nr.223/R din 12 aprilie 2006 )