Respingerea cererii privind acordarea diurnei pentru soferii care fac curse in afara tarii

Respingerea cererii privind acordarea diurnei pentru soferii care fac curse in afara tarii nefiind indeplinite prevederile art. 42-45 Codul muncii, privind delegarea si detasarea si prevederile HG 518/1995 privind unele drepturi si obligatii ale personalului roman trimis in strainatate pentru indeplinirea unor misiuni cu caracter temporar
Tribunalul Dolj prin sentinta civila nr. 4547 de la 23.05.2013 a respins actiunea formulata de reclamantul X, in contradictoriu cu parata Y.
Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut ca reclamantul este salariatul unitatii parate pe postul de sofer, incepand cu data de 03.11.2010, in baza contractului individual de munca incheiat cu parata .
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca se considera indreptatit sa beneficieze de indemnizatia de delegare cuvenita in temeiul dispozitiilor art 42 si urmatoarele din Codul muncii, facand trimitere si la dispozitiile referitoare la drepturile salariatilor trimisi in delegatie in strainatate.
Totodata, reclamantul a sustinut cererea pe dispozitiile HG 518/1995 care se aplica personalului trimis in strainatate pentru indeplinirea unor misiuni cu caracter temporar reprezentand:
a)vizite oficiale, tratative (negocieri), consultari, incheieri de conventii, acorduri si alte asemenea intelegeri;
b)participari la targuri si expozitii; prospectarea pietei; actiuni de cooperare economica si tehnico-stiintifica; contractari si alte actiuni care decurg din executarea contractelor de comert exterior;
c)documentare, schimb de experienta;
d)cursuri si stagii de practica si specializare sau perfectionare, inclusiv participarea elevilor, studentilor si cadrelor didactice insotitoare la olimpiade si concursuri in domeniul invatamantului;
e)participari la congrese, conferinte, simpozioane, seminarii, colocvii sau alte reuniuni, care prezinta interes pentru activitatea specifica a unitatii, precum si la manifestari stiintifice, culturale, artistice, sportive si altele asemenea;
f)primiri de titluri, grade profesionale, distinctii sau premii conferite pentru realizari stiintifice, culturale, artistice sau sportive;
g)desfasurarea unei activitati stiintifice, culturale, artistice sau sportive, temporare, fara dobandirea calitatii de salariat a partenerului extern, precum si pentru tinerea de cursuri in calitate de profesor vizitator;
h)control si indrumare la misiuni diplomatice, oficii consulare si alte asemenea reprezentante in strainatate;
i)executari de lucrari de constructii, reparatii si amenajari la imobilele misiunilor diplomatice, oficiilor consulare si ale celorlalte forme de reprezentare in strainatate, precum si ducerea si aducerea pe roti a mijloacelor auto apartinand acestor reprezentante;
j)asigurarea protectiei demnitarilor romani pe timpul cat acestia se deplaseaza in strainatate de catre personalul specializat din cadrul Serviciului de Protectie si Paza.
Raportand starea de fapt expusa la ambele temeiuri de drept ale cererii, instanta a constatat ca prevederile legale indicate de reclamant nu sunt  incidente in conflictul de drepturi pe care acesta il reclama in cauza de fata. Reclamantul nu s-a aflat nici in situatia reglementata de dispozitiile art. 42 si urmatoarele din Codul muncii referitoare la delegarea salariatilor si nici nu a fost intr-o misiune in strainatate din cele ce sunt prevazute de dispozitiile H.G.  518/1995, astfel ca pretentiile sale apar ca nefondate.
Impotriva acestei sentinte a formulat  recurs  reclamantul  criticand-o pentru  nelegalitate si netemeinicie.
Temeiurile de drept indicate  sunt urmatoarele :
Codul muncii - Art. 42. - (1) Locul muncii poate fi modificat unilateral de catre angajator prin delegarea sau detasarea salariatului intr-un alt loc de munca decat cel prevazut in contractul individual de munca.
(2) Pe durata delegarii, respectiv a detasarii, salariatul isi pastreaza functia si toate celelalte drepturi prevazute in contractul individual de munca.
Art. 43. - Delegarea reprezinta exercitarea temporara, din dispozitia angajatorului, de catre salariat, a unor lucrari sau sarcini corespunzatoare  angajatorului, de catre salariat, a unor lucrari sau sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu in afara locului sau de munca.
Art. 44 - (1) Delegarea poate fi dispusa pentru o perioada de cel mult 60 de zile si se poate prelungi, cu acordul salariatului, cu cel mult 60 de zile.
(2) Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport si cazare, precum si la o indemnizatie de delegare, in conditiile prevazute de lege sau de contractul colectiv de munca aplicabil.
 Contractul colectiv de munca unic la nivel national
Art. 45. - Salariatii unitatilor trimisi in delegatie in tara sau in strainatate, vor beneficia de urmatoarele drepturi:
A) decontarea cheltuielilor de transport, asigurare si a costului cazarii, potrivit conditiilor stabilite prin contractele colective de munca la celelalte niveluri; diurna de deplasare al carei cuantum se stabileste prin negociere la nivel de ramura, grupuri de unitati sau unitate; nivelul minim al diurnei este cel stabilit prin actele normative ce se aplica la institutiile publice.
Apreciaza faptul ca in mod gresit instanta de fond i-a respins actiunea fara a intra in dezbaterea fondului, in virtutea rolului sau activ putand analiza cauza chiar si in conditiile indicarii unui temei de drept eronat indicat, astfel ca se impune admiterea recursului si casarea sentintei instantei de fond .
In drept, si - a  intemeiat recursul pe dispozitiile art. 304 punctele 7, 8, 9, art. 3041, 312 alin.l  Cod procedura civila si pe dispozitiile Codului Muncii.
Prin decizia nr 8582/01.10.2013 Curtea de Apel Craiova a admis recursul formulat de recurentul reclamant, impotriva sentintei civile nr. 4547/23.05.2013, pronuntata de Tribunalul Dolj, Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in dosarul nr. 2278/63/2012, in contradictoriu cu intimata parata, a casat sentinta si  a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut urmatoarele :
Prin actiunea formulata, reclamantul a solicitat obligarea unitatii parate la plata diurnei obligatorii pentru cursele intracomunitare efectuate in perioada 02.11.2010 - 16.06.2011.
Ca si temei de drept acesta a invocat prevederile art. 42-45 Codul muncii, privind delegarea si detasarea si prevederile HG 518/1995 privind unele drepturi si obligatii ale personalului roman trimis in strainatate pentru indeplinirea unor misiuni cu caracter temporar.
In probatiune, reclamantul a depus la dosar foi de parcurs pentru autovehicole care transporta marfuri in trafic international.
Instanta a respins actiunea pe motivarea ca dispozitiile de drept invocate in cauza nu ii sunt aplcabile acestuia, fara insa a incerca sa stabileasca situatia de fapt si fara a arata considerentele de fapt si de drept care au condus la concluzia ca dispozitiile codului muncii nu sunt aplicabile in situatia reclamantului.
Simpla precizare ca temeiurile de drept invocate de catre reclamant nu ii sunt aplicabile acestuia, fara a stabili in prealabil care este situatia de fapt, activitatile concrete desfasurate de acesta, regimul juridic al deplasarilor efectuate de catre reclamant peste hotare, aratarea considerentelor de fapt si de drept pentru care se respinge actiunea, nu echivaleaza cu motivarea hotararii, situatie in care Curtea constata ca instanta de fond nu a intrat in cerecetarea in fond a cauzei astfel incat in raport de art. 312 alin. 5 cpc va admite recursul, va casa sentinta si va trimite cauza spre rejudecare.
In  rejudecare, cauza a fost inregistrata sub nr 2278/63/2012* .
Partile legal citate nu au formulat cereri noi, nu au solicitat probe noi.
Prin sentinta nr. 2582/30.04.2014 pronuntata in dosarul nr. 2278/63/2012* a fost respinsa actiunea  instanta retinand urmatoarele:
Reclamantul a fost salariatul unitatii parate pe postul de sofer, incepand cu data de 03.11.2010 pana la data de 16.06.2011, in baza contractului individual de munca nr. 6/02.11.2010, incheiat cu parata.
Prin prezenta cerere  reclamantul solicita obligarea paratei la plata  diurnei obligatorii de 35 de euro pentru cursele intracomunitare efectuate in intervalul 02.11.2010 - 16.06.2011 diurna cuvenita in temeiul dispozitiilor art. 42 si 45 din Codul muncii si ale dispozitiilor HG 518/1995 referitoare la drepturile salariatilor trimisi in delegatie in strainatate pentru indeplinirea unor misiuni cu caracter temporar.
Instanta retine ca in calitate de salariat al unitatii parate pe postul de sofer, reclamantul a efectuat transport auto in toata Uniunea Europeana. Desfasurarea activitatii reclamantului in strainatate s-a facut  in exercitarea normala a activitatii pentru care s-a incheiat contractul de munca, iar nu ca o delegare sau ca o detasare in conditiile art. 42 - 45 din codul muncii.
Astfel potrivit art. 43 din codul muncii "delegarea reprezinta exercitarea temporara, din dispozitia angajatorului, de catre salariat, a unor lucrari sau sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu in afara locului sau de munca".
Ori in cazul reclamantului care indeplinea functia de sofer nu se poate spune ca efectuarea curselor pe distante ce depaseau granitele tarii  ar reprezenta o delegare in sensul art. 43 din codul muncii, o exercitare a atributiilor "in afara locului sau de munca". Activitatea  de sofer presupune deplasari, asa cum rezulta din fisa postului, anexa la contractul individual de munca, iar nu desfasurarea activitatii intr-un loc de munca fix, stabil, dinainte stabilit, cu atat mai mult cu cat in contractul de munca stabilit intre parti nu s-a mentionat un anume loc al muncii, fix. Ba dimpotriva in contractul individual de munca s-a stabilit ca locul muncii este la "beneficiari", iar in fisa postului s-au detaliat atributiile salariatului, din care rezulta obligatia salariatului de a efectua deplasari - curse de transport la beneficiarii societatii.
Asadar activitatea de sofer presupune in mod normal deplasarea in alte localitati si nu opereaza institutia delegarii, nu pot fi acordate drepturile prevazute de lege pentru salariatii aflati in delegatie.
Potrivit art. 45 din codul muncii "detasarea este actul prin care se dispune schimbarea temporara a locului de munca, din dispozitia angajatorului, la un alt angajator, in scopul executarii unor lucrari in interesul acestuia. In mod exceptional, prin detasare se poate modifica si felul muncii, dar numai cu consimtamantul scris al salariatului".
Aceste dispozitii nu pot fi aplicabile in cazul reclamatului deoarece nu a desfasurat activitate la un alt angajator, in  scopul executarii unor lucrari in interesul acestuia, sub autoritatea si dispozitia acestuia, ci a desfasurat activitate pentru propriul angajator -societate care avea ca obiect de activitate exact transportul efectuat pentru diferiti beneficiari.
Asadar acordarea diurnei in temeiul art. 43 si 45 din codul muncii nu este posibila in cazul reclamantului, nefiind indeplinite conditiile prevazute de aceste articole.
In plus in contractul dintre parti nu a fost stipulata o clauza care sa acorde acest drept salariatului. Nu s-a facut nici dovada existentei unui contract colectiv de munca care sa reglementeze  astfel de drepturi.
In ce priveste dispozitiile  HG 518/1995 instanta retine nu sunt nici acestea incidente in prezenta cauza deoarece reprezinta un act normativ cu caracter special, ce reglementeaza unele drepturi si obligatii ale personalului roman trimis in strainatate pentru indeplinirea unor misiuni cu caracter temporar.
Astfel, acest act normativ se refera la categoriile  de persoane  expres enuntate  de art. 1 si anume:   personalului trimis in strainatate pentru indeplinirea  unor  misiuni  cu caracter temporar reprezentand vizite oficiale, tratative, consultari, incheierii de conventii, acorduri si alte asemenea intelegeri, participari la targuri si   expozitii, prospectarea pietii; actiuni de cooperare  economica  si  tehnico-stiintifica; contractari  si alte actiuni care decurg din executarea contractelor   de comert exterior; documentare, schimb de experienta; cursuri  sau stagii  de practica si specializare sau perfectionare, inclusiv participarea elevilor, studentilor  si cadrelor  didactice insotitoare  la olimpiade  si concursuri in domeniul invatamantului, participari la congrese, conferinte, simpozioane, seminarii, colocvii sau alte  reuniuni, care prezinta  interes pentru  activitatea specifica unitatii, precum si la  manifestari stiintifice, culturale, artistice, sportive si altele asemenea; primiri de titluri,  grade profesionale, distinctii sau premii conferite pentru  realizari stiintifice, culturale, artistice sau sportive; desfasurarea unei activitati stiintifice, culturale, artistice sau sportive, temporare, fara  dobandirea  calitatii de  salariat a  partenerului extern, precum si pentru tinerea  de cursuri   in calitate de  profesor vizitator; control,si indrumare la misiuni diplomatice, oficii consulare si alte asemenea reprezentante in strainatate.
Este adevarat ca dispozitiile art. 16 din HG 518/1995 stipuleaza ca prevederile prezentei hotarari se aplica si personalului din regiile autonome si societatile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, dar doar daca se deplaseaza temporar in strainatate pentru aducerea la indeplinire a actiunilor mentionate la art. 1.
Art. 17 al. (1) prevede ca se recomanda agentilor economici, altii decat cei prevazuti la art. 16 alin. (1), precum si fundatiilor, asociatiilor si altora asemenea, sa aplice in mod corespunzator prevederile prezentei hotarari.
Prin urmare, avand in vedere dispozitiile legale mai sus enuntate, instanta  retine ca HG 518/1995 se refera la categoriile de persoane expres enuntate de art. 1 si 16, pentru personalul celorlalti agenti economici avand doar caracter de recomandare.
         Art. 17 din HG nr. 518/1995 cuprinde numai o recomandare in ceea ce priveste raporturile de munca dintre angajati si angajatorii care nu fac parte din sistemul public.
In schimb, HG nr. 1860/2006 reglementeaza drepturile si obligatiile personalului autoritatilor si institutiilor publice pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, precum si in cazul deplasarii, in cadrul localitatii, in interesul serviciului
Acest act normativ prevede la art. 2 ca, pentru salariatii din cadrul companiilor nationale, societatilor comerciale si regiilor autonome la care drepturile salariale se acorda prin negociere, drepturile banesti pe perioada delegarii si detasarii se acorda in conditiile prevazute in contractele colective sau individuale de munca, iar in cazul de fata, asa cum am mai aratat nu s-a facut dovada existentei unei clauze in contractul colectiv sau individual de munca.
In consecinta, atata timp  cat  normele legale invocate  au caracter de recomandare, iar la  nivel de unitate   nu s-a negociat individual cuantumul unei diurne la  momentul incheierii  contractului individual de  munca  intre partile din prezenta cauza nu poate fi acordata reclamantului diurna solicitata.
Fata de cele aratate mai sus instanta a respins cererea de chemare in judecata ca neintemeiata.